Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 222/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIE Nr. 222/2009

Ședința publică de la 09 Aprilie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Leontin Coraș

JUDECĂTOR 2: Sanda Trif

JUDECĂTOR 3: Maria Covaciu

Grefier - -

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de

Procuror

Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de asigurătorul - - B - Sucursala D și părțile civile -, - și - împotriva deciziei penale nr. 27/A/12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns inculpatul intimat asistat de avocat ales, apărătorul ales al asigurătorului recurent - - B - Sucursala D, avocat, avocat apărătorul ales al părților civile recurente -, - și, reprezentantul asigurătorului intimat - - S, cj și avocat apărător ales al inculpatului intimat G, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, avocat a depus la dosar motive de recurs pentru părțile civile recurente și avocat a depus la dosar concluzii scrise.

Nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.

Pentru asiguratorul recurent, avocatul ales a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând:

În principal - trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel întrucât cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de apel nu a respectat îndrumările date de Curtea de APEL ALBA IULIA prin decizia penală nr. 657/11 octombrie 2007.

În subsidiar - a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând a se pronunța o hotărâre de achitare a inculpatului G în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit.c pr.penală și condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

Într-un ultim subsidiar a solicitat reținerea culpei comune a inculpaților și obligarea acestora la câte în ce privește daunele materiale.

A învederat instanței că instanța de apel nu a ținut cont de îndrumările date de instanța de recurs prin decizia de casare; sub aspect civil s-a admis o singură expertiză auto, iar expertiza solicitată de inculpatul la termenul din 12 mai 2008, instanța nu s-a pronunțat asupra acestei cereri, deși în recurs s-a reținut că în cauză s-a efectuat doar o singură expertiză auto și nu se poate releva cine este vinovat de producerea accidentului.

Expertiza efectuată în cauză are două variante, în prima variantă vinovăția este stabilită în sarcina inculpatului, în varianta a 2-a în sarcina inculpatului dar cu precizarea că inculpatul a determinat producerea accidentului. În această situație se impune efectuarea unei alte expertize cu 2 sau 3 experți.

Avocatul ales al părților civile recurente a solicitat ca în temeiul art. 385/15 alin.2 lit.d pr.penală admiterea recursurilor, pentru motivele prev. de art. 385/9 pct. 16.pr.penală, casarea deciziei penale atacate și rejudecând, a se pronunța o hotărâre de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 cod penal și obligarea în solidar a inculpaților la plata despăgubirilor civile, pedeapsa urmând a fi apreciată de către instanță. Solicită acordarea cheltuielilor judiciare.

A precizat că nu acceptă reținerea cazului fortuit în favoarea inculpatului deoarece la viteza la care se circula și care a fost reținută în raportul de expertiză efectuat în cauză, derapajul se producea doar în direcția de mers.

Sub aspectul laturii civile a precizat că nu s-a ținut cont de actele dosarului - 91 - 112 dosar apel - numai după decesul victimei, părțile civile au plătit la banca din 9200 euro - rate - deoarece mașina a fost cumpărată cu împrumut bancar în anul 2003 cu suma de 18.000 euro.

Mai mult nu s-au acordat despăgubirile civile în sumă de 45.500 euro pentru perioada 06 decembrie 2004 - 03 noiembrie 2007 - reprezentând suma de 1250 euro/ lună pe care victima o încasa de la firma germană pentru care lucra.

Avocatul ales al inculpatului a solicitat admiterea recursului declarat de asigurator, casarea deciziei atacate și rejudecând, în principal a se dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel întrucât nu au fost respectate îndrumările date de Curtea de APEL ALBA IULIA prin decizia de casare, iar în subsidiar a solicitat achitarea inculpatului G în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit.c pr.penală și înlăturarea obligației acestuia de la plata despăgubirilor civile și condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă având ca și consecință obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile.

Într-un ultim subsidiar a solicitat reținerea culpei comune.

A precizat că prin decizia penală nr. 657/- a Curții de APEL ALBA IULIA s-au dat niște îndrumări, iar în rejudecarea cauzei s-a solicitat o nouă expertiză auto pentru stabilirea cu certitudine a vinovăției în producerea accidentului cât și pentru a se stabili valoarea autoturismului distrus, însă instanța nu a mai analizat și latura penală a cauzei. În opinia sa, cazul fortuit nu poate fi reținut în favoarea inculpatului, având în vedere atitudinea acestuia.

Pentru inculpatul, apărătorul ales al acestuia a solicitat respingerea recursurilor și a înțeles să ridice excepția prev. de art. 385/10 alin.2 pr.penală în sensul că recursul trebuie motivat odată cu declararea acestuia, sau printr-un memoriu separat care trebuie depus la instanță cu cel puțin 5 zile înainte de primul termen de judecată, acest termen fiind unul peremptoriu de zile libere și se calculează invers față de momentul în care începe. Consecința nerespectării este decăderea, numai că disp. art. 385/10 pr.penală fac ca instanța de recurs să ia în considerare numai disp. art. 385/9 alin.3 pr.penală - din oficiu - și niciunul dintre acestea nu este încălcat de către instanțele inferioare.

În ce privește primul motiv invocat de asigurator, precizează că din încheierea de ședință rezultă că cererea de efectuare a unei expertize tehnice auto a fost pusă în discuție, iar instanța s-a pronunțat asupra cererii, iar neefectuarea acestei expertize nu reprezintă o încălcare a legii.

Față de împrejurarea că inculpatul G nu a declarat recurs în cauză, nu poate invoca motive de recurs.

În ce-l privește pe partea civilă, din declarația acestuia la fila 131 dosar fond rezultă că acesta nu a văzut momentul derapării și nefiind demonstrată deraparea, nu poate fi luată în considerare manevra.

În completarea la raportul de expertiză tehnică auto, expertul a prezentat o axiomă, în sensul că în condiții normale nu se produce deraparea, frânarea bruscă nu este indicată, iar în speță caldarâmul era umed. Inculpatul a respectat disp. art. 35 din OUG 195/2002 luând măsura frânării și nu a făcut manevre.

A mai solicitat a se ține cont de concluziile scrise depuse la instanța de apel.

Consideră că inculpatul nu este vinovat de producerea accidentului, iar achitarea acestuia în urma reținerii disp. art. 47 cod penal este temeinică și legală. Solicită acordarea cheltuielilor judiciare.

Reprezentantul - - Saa chiesat la concluziile expuse de avocatul ales al inculpatului, fără a solicita cheltuieli judiciare.

Reprezentanta parchetului în ce privește recursului declarat de asigurator a solicitat respingerea acestuia ca fiind nefondat. În mod corect s-a reținut că inculpatul nu se face vinovat de producerea accidentului, el aflându-se în prezența cazului fortuit, iar expertiza tehnică auto nu este singura probă din dosar și din toate probele coroborate rezultă că mașina condusă de inc. a ieșit în fața mașinii condusă de inc., iar acesta din urmă fiind într-un spațiu restrâns nu l-a putut evita

În ce privește recursurile părților civile, reprezentanta parchetului a solicitat admiterea acestora numai în ce privește contravaloarea mașinii distruse și acordarea despăgubirilor materiale reprezentând indemnizația pe care victima o realiza pentru perioada de la producerea evenimentului.rutier și până la momentul decesului acestuia.

Avocatul asiguratorului, în ce privește recursurile părților civile a solicitat respingerea ca fiind nefondate având în vedere că la dosarul cauzei nu există nici un înscris din care să rezulte că partea civilă a -fost angajat la acea firmă și că primea indemnizația solicitată. În subsidiar în cazul în care nu va fi admis recursul asiguratorului privind motivul principal, a solicitat admiterea recursurilor părților civile sub aspectul laturii penale.

Inculpatul având ultimul cuvânt a precizat că își menține toate declarațiile date în cauză.

CURTEA DE APEL

Asupra recursurilor de față;

Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1187 din 29 iunie 2006,a Judecătoriei Deva, a fost condamnat inculpatul G la:

-3 luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 al. 1 și 3 Cod penal.

În baza art. 81, 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni.

Inculpatului i s-au pus în vedere dispozițiile art. 83 Cod penal.

În baza aceleiași sentințe, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a Cod proc. penală, art. 10 lit. d Cod proc. penală, a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 al.1 și 3 Cod penal.

Inculpatul Gaf ost obligat la plata despăgubirilor civile către părțile civile:

-, suma de 16.000 euro sau contravaloarea în lei la data plății, reprezentând daune materiale, suma de 1500 lei cu titlu de daune morale;

-Casa de Asigurări de Sănătate a județului H, suma de 1141,78 lei.

S-a constatat că - - B are calitatea de asigurator în cauză.

S-au respins în rest pretențiile părții civile și cererea de instituire a unui sechestru asigurator asupra bunurilor inculpaților.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

În data de 06 decembrie 2004, în jurul orei 12.30, partea vătămată se deplasa în condiții de trafic aglomerat și carosabil umed pe DN 7, pe direcția - D, pe II, la volanul autoturismului proprietate personală marca Peugeot 806, cu nr. de înmatriculare EB 7889 W, iar în fața acestuia circula inculpatul, care conducea autoturismul marca Peugeot 405 cu nr. de înmatriculare -.

În localitatea, în dreptul stației, autoturismul condus de inculpatul a intrat pe I, lăsând II liberă pentru autoturismul condus de, care a continuat deplasarea pe II, fără a depăși mașina inculpatului.

Cele două autoturisme s-au deplasat în această modalitate până după ce au ieșit din localitatea, când mașina condusă de avea o viteză de 75- 80 km./oră, iar cea condusă de, o viteză de 65- 70 km./oră.

În acel moment, de pe acostament a ieșit, în prima bandă, în fața mașinii conduse de, la o distanță de 10- 15 metri, autoturismul VW Golf, cu nr. de înmatriculare -, condus de inculpatul G, care nu s-a asigurat corespunzător.

Sesizând acest lucru, a acționat frâna de serviciu a autoturismului și a virat la stânga, pentru a evita impactul cu autoturismul VW Golf, care ocupase prima bandă.

În urma acestei manevre, autoturismul condus de Gal ovit în partea dreapta spate zona aripii autoturismului părții vătămate, care rula pe II, devansând autoturismul Peugeot 405.

În urma impactului, autoturismul Peugeot 806 s-a rotit spre stânga, a traversat I și a lovit un aflat pe partea dreaptă a drumului, cu consecința distrugerii în proporție de 80%.

În urma accidentului, partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 17-18 zile de îngrijiri medicale și a fost internată în Spitalul Județean H D în perioada 08-17 decembrie 2004.

Raportat la această stare de fapt, prima instanță a apreciat că vina exclusivă în producerea accidentului aparține inculpatului G, care a încălcat dispozițiile art. 160(a) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, care prevede că "cel care intenționează să pornească de pe loc este obligat să efectueze manevra numai după ce s-a asigurat că o poate face fără să pună în pericol participanții la trafic care îl urmează".

Cu privire la fapta inculpatului, s-a reținut că este consecința unei împrejurări ce nu putea fi prevăzută și anume ieșirea din carosabil a mașinii conduse de G, în fața mașinii inculpatului, la o distanță de 10- 15 metri, în condițiile în care se deplasa cu o viteză de 65- 70 km./oră, astfel că evitarea impactului nu era posibilă prin acționarea frânei de serviciu, întrucât spațiul total de oprire necesar autoturismului era mai mare decât spațiul la care se afla acesta de mașina intrată instantaneu pe carosabil.

S-a apreciat că în cazul inculpatului este incidentă cauza de înlăturare a caracterului penal al faptei, respectiv cazul fortuit, prev. de art. 47 Cod penal.

Reținând culpa exclusivă a inculpatului G, instanța de fond a dispus condamnarea acestuia pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 al.1,3 Cod penal, la o pedeapsă de 3 luni închisoare a cărei executare a suspendat-o condiționat în baza art. 81, 82 Cod penal.

Față de inculpatul, a pronunțat o soluție de achitare pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 184 al.1,3 Cod penal, reținând temeiul prev. de art. 11 pct. 2 lit. a, art. 10 lit. e Cod proc. penală și art. 47 Cod penal.

În ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond l-a obligat pe inculpatul G la plata despăgubirilor civile către partea civilă, respectiv 16.000 euro sau contravaloarea în lei la data plății, reprezentând contravaloarea autoturismului distrus și la 1500 lei cu titlu de daune morale.

Au fost respinse ca nejustificate pretențiile civile vizând daunele morale care s-au solicitat, în cuantum de 20.000 lei și ca nedovedite daunele materiale reprezentând beneficiul nerealizat, pe considerentul că partea civilă nu a făcut dovada contractului de muncă și a salariului.

Inculpatul Gaf ost obligat și la plata cheltuielilor de spiralizare.

Pretențiile formulate de către partea civilă față de inculpatul, care a fost achitat și față de asiguratorul inculpatului, - - S, s-au respins ca nejustificate.

S-a constatat că - - B are calitatea de asigurator în cauză.

S-a respins cererea de instituire a unui sechestru asigurator asupra bunurilor inculpaților, formulată de partea civilă, întrucât inculpatul - nu a fost obligat la despăgubiri civile iar în cazul inculpatului G s-a apreciat că nu există pericolul înstrăinării acestuia.

Împotriva hotărârii primei instanțe au declarat apel în termen și motivat Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva, inculpatul G, partea civilă și asiguratorul - -

În apelul parchetului este criticată soluția de achitare dispusă față de inculpatul, solicitându-se a se reține și culpa acestuia în producerea accidentului și, pe cale de consecință, condamnarea sa pentru infracțiunea prev. de art. 184 al. 1 și 3 Cod penal, întrucât nu sunt incidente dispozițiile art. 47 Cod penal.

S-a apreciat că hotărârea este netemeinică și în ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului G în care sens s-.a solicitat majorarea pedepsei pentru realizarea efectivă a dispozițiilor înscrise în art. 52 Cod penal.

Inculpatul Gas olicitat desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei soluții de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod proc. penală, susținând că nu are culpă în producerea accidentului, care a fost determinat de către inculpatul.

Partea vătămată și civilă a criticat hotărârea primei instanțe atât sub aspectul laturii penale, în sensul condamnării inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 184 al. 1 și 3 Cod penal, întrucât acesta a provocat accidentul, iar în ce privește latura civilă, a solicitat obligarea inculpaților la plata despăgubirilor civile, respectiv la:

- 22.500 euro plătibili în lei la cursul BNR la data plății, reprezentând despăgubiri globale pentru perioada decembrie 2004-iunie 2006, sumă pe care ar fi încasat-o de la societatea la care era angajat să facă transport cu autoturismul distrus în accident;

- 16.000 euro plătibili în lei la cursul BNR la data plății, reprezentând contravaloarea mașinii distruse;

- 1250 euro/lună plătibili în lei la cursul BNR la data plății, reprezentând salariul acestuia;

- 20.000 lei daune morale.

Asiguratorul apelant - - B prin Sucursala D, a solicitat:

- în principal achitarea inculpatului G pentru infracțiunea prev. de art. 184 al. 1, 3 Cod penal, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod proc. penală și condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, iar sub aspectul laturii civile, înlăturarea obligării inculpatului G la plata despăgubirilor civile către părțile civile și obligarea inculpatului la plata acestora.

În subsidiar, să se rețină culpa comună a participanților la evenimentul rutier și respingerea daunelor materiale acordate părții civile, ca fiind nedovedite.

Prin decizia penală nr. 118 din 08 martie 2007 Tribunalului Hunedoaras -a admis apelul părții civile și s-a desființat parțial sentința atacată în sensul că inculpatul Gaf ost obligat să-i plătească părții civile suma de 2500 euro sau contravaloarea acesteia în lei la cursul BNR la data plății, reprezentând despăgubiri civile pentru perioada decembrie 2004-iunie 2006, menținându-se restul dispozițiilor sentinței atacate; s-au respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva, inculpatul G și asiguratorul - - B, Sucursala

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul G, partea civilă și asiguratorul - B -Sucursala

Prind decizia penală nr. 657/2007, Curtea de APEL ALBA IULIAa admis recursurile sus menționate, a casat hotărârea atacată și a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Hunedoara.

Instanța de recurs a reținut următoarele:

La judecarea cauzei în apel, deși existau motive ample de apel, atât în ce privește latura penală, cât și latura civilă, instanța de apel nu a analizat toate motivele invocate, făcând doar o motivare sumară și superficială.

Deși se reține că ar fi existat un caz fortuit în ceea ce privește fapta inculpatului, motivarea este neconvingătoare, nefiind analizate aspectele concrete în care s-a produs accidentul, acest inculpat nici nu a fost ascultat conform art. 378 al.1/1 Cod proc. penală, obligație imperativă pentru instanță ( situație identică și pentru inculpatul G).

Instanța de apel nu a motivat nici în ce constă suma acordată părții civile care, în considerente, este de 22.500 euro, iar în dispozitiv este de 2500 euro, sumă care este inferioară celei stabilite de prima instanță, deși s-a admis apelul părții civile.

Din felul în care este obligat inculpatul prin dispozitivul deciziei ( singurul care se poate executa) nici nu se mai înțelege dacă sumele acordate de prima instanță mai sunt menținute sau au fost înlocuite cu suma de 2500 lei.

Partea civilă a solicitat daune materiale, de 16.000 euro contravaloarea autoturismului, 22.500 euro despăgubire globală, 1250 euro pe lună de la data pronunțării sentinței până la achitarea integrală a contravalorii mașinii, reprezentând salariul pe care îl încasa de la - Turistik, ori instanța de apel nu se pronunță sau nu analizează aceste cereri.

În cauză, deși sunt invocate multiple aspecte de analizat, prin motivele de apel ale părților și parchetului, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestora.

Prin decizia penală nr. 27/A/200 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- s-au admis ca fondate apelurile introduse de asiguratorul - - B - SV. H și inculpatul G împotriva sentinței penale nr.1187/2006 pronunțată de Judecătoria Deva, județul H, pentru temeiul prev.de art.379 pct.2 lit.a Cod proc.pen. a fost desființată parțial sentința atacată și în consecință:

S-a stabilit cuantumul daunelor materiale cuvenite numiților -, - și, în calitate de moștenitori legali ai părții civile, la 9180 Euro sau echivalentul în lei la cursul de schimb valabil la data plății.

A fost înlăturată dispoziția privind obligarea inculpatului G la plata sumei de 1500 lei cu titlu de daune morale către partea civilă.

Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței atacate.

Au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva și partea vătămată și civilă împotriva aceleași sentințe.

Au fost obligați numiții -, - și la plata sumei de câte 40 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și la plata sumei de câte 213 lei fiecare, cu același titlu către asiguratorul - Sa B - Sucursala H, în apel.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:

Prima instanță a reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului G cu privire la fapta reținută în sarcina sa.

A făcut o încadrare juridică legală a faptei.

Din probele administrate în cauză - declarațiile părții vătămate - filele 10-13 dosar urmărire penală, fila 131 dosar instanță, declarațiile inculpatului (filele 33-38 dosar urmărire penală, fila 129 dosar fond), procesul verbal de constatare (fila 2), schița accidentului de circulație (fila 5 dosar urmărire penală), planșa fotografică (fila 6), concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară auto - filele 46-60 dosar urmărire penală, rezultă cu certitudine că accidentul de circulație s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului G, care fără a se asigura, a ieșit de pe acostament în prima bandă, în fața autoturismului condus de inculpatul, care a acționat frâna de serviciu și a virat stânga, pentru a evita impactul cu autoturismul condus de inculpatul G, lovind astfel cu partea dreapta spate autoturismul condus regulamentar de partea vătămată, pe a II-

Astfel, inculpatul Gaî ncălcat prevederile art. 160 lit. a din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, care stabilesc că "cel care intenționează să pornească de pe loc este obligat să efectueze manevra numai după ce s-a asigurat că o poate face fără să pună în pericol participanții la trafic care îl urmează".

Prin urmare, este legală soluția primei instanțe de achitare a inculpatului conform dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 lit. e Cod proc. penală și art. 47 Cod penal, în condițiile în care acesta a circulat regulamentar, pe I, apariția autoturismului condus de inculpatul G la circa 15 metri în față fiind imprevizibilă, determinându-l pe inculpatul să frâneze și să intre pe a II-a de circulație, pentru a ivita impactul, neimpunându-se a se constata că inculpatul a avut o culpă exclusivă sau o culpă comună cu inculpatul G în producerea accidentului de circulație.

Pedeapsa aplicată inculpatului Gaf ost just individualizată, avându-se în vedere toate criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, atât gradul de pericol social concret al faptei inculpatului, urmare a accidentului de circulație partea vătămată suferind leziuni ce au necesitat 17-18 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, cât și datele personale ale inculpatului care nu are antecedente penale, astfel că nu se impune majorarea cuantumului pedepsei.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a reținut că partea vătămată a solicitat următoarele pretenții civile:

-20.000 lei daune morale;

-16.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, reprezentând contravaloarea autoturismului distrus în accident;

-22.500 euro sau echivalentul în lei la data plății reprezentând despăgubiri globale pentru perioada decembrie 2004 ( data accidentului de circulație) - iunie 2006 ( data pronunțării hotărârii instanței de fond), sumă pe care partea vătămată ar fi încasat-o de la societatea la care era angajat să facă transport cu autoturismul avariat în accident;

-1250 lei /lună sau echivalentul în lei la data plății reprezentând salariul acestuia, începând cu luna iulie 2006 și până la data primii contravalorii autoturismului distrus.

Pe parcursul judecării apelurilor, în al doilea ciclu procesual, partea vătămată și civilă a decedat (fila 16), deces care nu a survenit ca urmare a săvârșirii infracțiunii ce face obiectul prezentului dosar.

Potrivit art. 21 al. 1 Cod proc. penală, au fost introduși în cauză moștenitorii părții vătămate și civile, respectiv -, - și.

Aceștia au solicitat plata următoarelor sume:

-20.000 lei daune morale;

-21.199 euro sau echivalentul în lei la data plății, reprezentând contravaloarea autoturismului distrus în accident;

-42.400 euro sau echivalentul în lei la data plății reprezentând despăgubirile globale pe perioada decembrie 2004 (data accidentului) - noiembrie 2007 ( data decesului părții civile), respectiv suma de 1250 euro calculată pentru cele 34 de luni cu titlu de salariu neîncasat.

Inculpatul G și inculpatul au solicitat respingerea în totalitate a pretențiilor civile considerând că nu au nici o culpă în producerea accidentului de circulație.

Asiguratorul - Bas olicitat în principal respingerea pretențiilor civile, iar în subsidiar, reducerea cuantumului daunelor materiale întrucât valoarea reală a autoturismului este cea stabilită prin expertiza auto efectuată în apel și respingerea pretențiilor privind salariul neîncasat de partea civilă, întrucât acesta nu a făcut nici o dovadă în acest sens.

În ceea ce privește daunele morale acordate de către instanța de fond părții civile, în cuantum de 1500 lei, în condițiile în care acesta a decedat pe parcursul judecării apelurilor, iar decesul nu a avut legătură cu accidentul de circulație ce face obiectul prezentului dosar, s-a constatat că inculpatul nu poate fi obligat să plătească succesorilor părții civile decedate daune morale, întrucât dreptul personal nepatrimonial este strâns legat de persoană și nu poate fi exercitat decât de titularul acestuia, (a se vedea Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, decizia nr. 3258 din 19 iunie 2007, în Revista Dreptul, nr. 12/2008, pagina 290).

Cu privire la daunele materiale reprezentând contravaloarea autoturismului distrus în accident, s-a constatat că potrivit expertizei auto efectuate în cauză (filele 77-81 dosar instanță), valoarea autoturismului Peugeot la data producerii accidentului era de 9180 euro, avându-se în vedere uzura acestuia (a se vedea în acest sens Tribunalul Suprem, Secția penală, decizia nr. 1320 din 15 iunie 1984, în Revista Română de Drept, nr. 9/1985), astfel că aceasta este suma cuvenită moștenitorilor legali ai părții civile și nu cea stabilită de instanța de fond.

În ceea ce privește daunele materiale reprezentând salariul neîncasat de partea civilă, instanța de apel a constatat că la dosar nu există nici un înscris din care să rezulte că partea civilă, anterior accidentului, a fost angajat în calitate de agent turism la o societate comercială din Germania, că și-a desfășurat activitatea folosindu-se de autoturismul proprietate personală Peugeot 806, că a câștigat lunar suma de 1250 euro și că urmare a accidentului de circulație, acesta și-a încetat activitatea întrucât nu s-a mai putut folosi de autoturismul distrus în accident.

La dosar se află doar declarațiile martorilor (fila 149 dosar instanță) și G (fila 207 dosar instanță) care afirmă că partea civilă le-a spus că este agent de turism al unei firme din Germania, folosind autoturismul propriu în interes de serviciu, probațiune pe care instanța de apel a considerat-o insuficientă pentru acordarea daunelor materiale solicitate - 42.500.000 euro - prin urmare este corectă soluția instanței de fond de respingere a acestor pretenții.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel au declarat recurs asiguratorul și părțile civile -, - și.

Recursurile au fost declarate în termen.

În motivarea recursului, asiguratorul a criticat hotărârea sub aspect penal și civil, susținând că se impune casarea deciziei penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece instanța de apel nu a examinat toate motivele de apel existente la dosar, iar în subsidiar, casarea deciziei penale atacate și în rejudecare, achitarea inculpatului G în temeiul art. 10 lit.c pr.penală, apreciindu-se că în cazul menținerii soluției de condamnare inculpatului G se impune reținerea unei culpe comune concurente cu inculpatul, în cote părți egale, 50 % fiecare, și reducerea corespunzătoare a despăgubirilor acordate părților civile.

Asiguratorul a apreciat că nu sunt întrunite condițiile pentru cazul fortuit, deoarece din raportul de expertiză, în varianta a 2-a, nu rezultă că inculpatul a condus în afara carosabilului, iar inculpatul a determinat și a favorizat producerea accidentului prin nerespectarea prevederilor art. 35 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.

Deoarece inculpatul, prin virarea la stânga, a favorizat producerea accidentului, se impunea și reținerea culpei concurente a acestuia.

Părțile civile au criticat hotărârea atacată sub aspect penal și civil, susținând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența cazului fortuit, se impune și condamnarea inculpatului și obligarea celor doi inculpați, în solidar, la 21.199 euro contravaloarea autoturismului, 42.500 euro contravaloarea prestărilor de serviciu pentru 34 de luni și 20.000 lei daune morale.

Partea civilă a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385/9 alin.1 pct.16 pr.penală, apreciindu-se că inculpatul a fost în mod greșit achitat pentru existența unei cauze de înlăturare a răspunderii penale.

Recursurile nu au fost formulate în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, potrivit art. 385/10 alin.2 pr.penală.

În cazul în care nu sunt respectate condițiile de mai sus, instanța ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385/9 alin.3 pr.penală, se iau în considerare din oficiu.

Cazul de casare prev. de art. 385/9 alin.1 pct. 16.pr.penală nu se încadrează în cazurile în care se iau în considerare din oficiu, conform art. 385/9 alin.3 pr.penală, iar instanța de recurs nu poate examina cazul de casare prevăzut de art. 385/9 alin.1 pct. 16.pr.penală, invocat de partea civilă, precum și de asigurator.

Criticile formulate de asigurator se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 385/9 alin.1 pct. 10, pct. 16 și pct. 18.pr.penală.

Judecarea recursului privind latura civilă se va face în conformitate cu dispozițiile art. 385/9 alin.2 pr.penală.

Din perspectiva cazurilor invocate mai sus, verificând temeinicia criticilor formulate, instanța de recurs apreciază că este nefondat recursul asiguratorului și sunt fondate recursurile părților civile privind acordarea de daune morale, reținând următoarele considerente:

Instanțele au administrat probele necesare elucidării laturii obiective și subiective a cauzei reținând corect starea de fapt, din care rezultă următoarele:

În data de 06 decembrie 2004, în jurul orei 12.30, partea vătămată se deplasa în condiții de trafic aglomerat și carosabil umed pe DN 7, pe direcția -D, pe II, la volanul autoturismului proprietate personală marca Peugeot 806, cu nr. de înmatriculare EB 7889 W, iar în fața acestuia circula inculpatul, care conducea autoturismul marca Peugeot 405 cu nr. de înmatriculare -.

Sesizând acest lucru, a acționat frâna de serviciu a autoturismului și a virat la stânga, pentru a evita impactul cu autoturismul VW Golf, care ocupase prima bandă.

În urma acestei manevre, autoturismul condus de Gal ovit în partea dreapta spate zona aripii autoturismului părții vătămate, care rula pe II, devansând autoturismul Peugeot 405.

În urma impactului, autoturismul Peugeot 806 s-a rotit spre stânga, a traversat I și a lovit un aflat pe partea dreaptă a drumului, cu consecința distrugerii în proporție de 80%.

În urma accidentului, partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 17-18 zile de îngrijiri medicale și a fost internată în Spitalul Județean H D în perioada 08-17 decembrie 2004.

S-a apreciat că în cazul inculpatului este incidentă cauza de înlăturare a caracterului penal al faptei, respectiv cazul fortuit, prev. de art. 47 Cod penal.

Reținând corect culpa exclusivă a inculpatului G, instanțele au făcut o justă încadrare juridică a faptei, potrivit art. 184 alin.1 și 3.penal, și o judicioasă individualizare judiciară a pedepsei.

Instanța de apel a soluționat corect latura civilă cauzei, privind cuantumul daunelor materiale, respectiv suma de 9180 euro acordate părților civile și respingerea ca nefondată a sumei de 42.400 euro, neexistând nici un înscris din care să rezulte că partea civilă, anterior accidentului a fost angajat ca agent de turism la o societate comercială din Germania, iar prin distrugerea autoturismului Peugeot 806 nu și-a putut desfășura activitatea.

Instanța de apel, în mod greșit, prin neacordarea daunelor morale părților civile, a apreciat că nu poate fi obligat inculpatul să plătească succesorilor părții civile decedate daune morale, întrucât dreptul personal nepatrimonial este strâns legat de persoană și nu poate fi exercitat decât de titularul acestuia.

În cauză, partea civilă și-a exercitat dreptul nepatrimonial constând în daune morale, ca efect al prejudiciului moral determinat de suferința cauzată de vătămarea corporală, iar moștenitorii au fost introduși în cauză și s-au subrogat în drepturile patrimoniale care ar fi aparținut părții civile.

Împrejurarea că partea civilă a decedat în cursul procesului, după 3 ani (16 dosar apel) de la săvârșirea vătămării corporale, suferința fiind materializată în luna decembrie 2004. nu este de natură a exclude echivalentul bănesc al daunelor morale cauzate prin fapta inculpatului din patrimoniul părții civile, deoarece tendințele practicii judiciare sunt în acordarea de despăgubiri bănești pentru prejudicii fără caracter patrimonial - consecință a unor vătămări aduse sănătății - prin îmbinarea răspunderii patrimoniale cu celelalte măsuri fără caracter patrimonial, și cu alte forme de răspundere juridică - inclusiv cea penală - putându-se asigura o ocrotire mai deplină a drepturilor subiective în general.

Instanța de recurs apreciază că daunele morale în cuantum de 1500 lei, acordate în primul ciclu procesual sunt de natură a oferi o satisfacție deplină părții civile.

Motivul de recurs prin care s-a solicitat casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece nu au fost examinate toate motivele de apel, este nefondat deoarece în a doua judecată din apel, prin motivare, au fost elucidate confuziile evidențiate de instanța de recurs, și nu se impune o nouă casare cu trimitere.

Referitor la susținerea că fapta nu a fost săvârșită de inculpatul G, acest motiv este nefondat, deoarece instanțele au dat eficiență cauzalității necesare, reținând că fapta acestui inculpat de nu acorda prioritate a fost fenomenul care, precedând efectul, a provocat în mod necesar coliziunea dintre inculpatul și, ținând seama de împrejurarea că apariția autovehiculului condus de inculpatul G, frânarea și virarea stânga cu consecința lovirii autoturismului condus de, a produs un rezultat pe care inculpatul nu l-a conceput și nici urmărit, iar forța străină, materializată în conduita imprudentă, concretizată prin apariția bruscă a autoturismului condus de inculpatul G, a fost general obiectivă și a determinat imposibilitatea prevederii acestei intervenții străine în procesul rulării unui autoturism pe un drum național.

Ca urmare a existenței cazului fortuit, se înlătură atât răspunderea penală cât și cea civilă a inculpatului, neexistând o culpă concurentă de natură a angaja răspunderea civilă delictuală a acestui inculpat.

Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 385/15 alin.1 pct. 1 lit.b pr.penală instanța va respinge ca nefondat recursul asiguratorului, iar în temeiul art. 385/15 alin.1 pct.2 lit.d pr.penală va admite recursurile părților civile, va casa decizia penală atacată sub aspect civile, privind daunele morale și în rejudecare, va acorda părților civile în calitate de succesori, despăgubiri bănești pentru daunele morale cauzate părții civile în cuantum de 1500 lei.

Conform art. 192 alin.2 pr.penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor fi suportate de asiguratorul recurent, iar în baza art. 193 alin.6 pr.penală cheltuielile judiciare avansate de inculpatul vor fi suportate de asigurator.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Admite recursurile declarate de părțile civile -, și împotriva deciziei penale nr. 27/A/12.01.2009 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.

Casează decizia penală atacată numai sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei și menține dispozițiile sentinței penale nr. 1187/29 iunie 2006 Judecătoriei Deva privind acordarea daunelor morale în cuantum de 1500 lei și de care vor beneficia recurenții -, și în calitate de succesori legali ai părții civile.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate.

Respinge ca nefondat recursul declarat de asiguratorul - B Sucursala D împotriva aceleiași decizii penale.

În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă pe asigurator să plătească statului suma de 240 lei cheltuieli judiciare.

În baza art. 193 Cod pr. pen. obligă pe asigurator să plătească inculpatului 1000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 09.04.2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

- -

Red. CL

Tehnored. VV 2 ex/15.04.2009

Președinte:Leontin Coraș
Judecători:Leontin Coraș, Sanda Trif, Maria Covaciu

Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 222/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 222/2009. Curtea de Apel Alba Iulia