Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 223/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 223/2009
Ședința publică de la 09 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif
JUDECĂTOR 3: Maria Covaciu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de petentul împotriva deciziei penale nr. 23/09 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat petentul recurent lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța, din oficiu, pune în discuția părților excepția inadmisibilității cererii de recurs formulată de petentul.
Petentul, a lăsat la aprecierea instanței.
Reprezentanta parchetului a solicitat admiterea excepției, hotărârea atacată având caracter definitiv.
Pe fondul cauzei, petentul a susținut recursul astfel cum a fost motivat în scris, a arătat că este nevinovat, terenul l-a primit de la Consiliul local Mediaș și există 2 soluții irevocabile pronunțate de Curtea de Apel în sensul că terenul aparținut Primăriei Mediaș, iar greșeala a pornit de la punerea în posesie. A mai precizat că atât petentul cât și soția acestuia au fost agricultori.
Reprezentanta parchetului a solicitat ca în temeiul art. 385/15 pct.1 lit.a pr.penală respingerea recursului ca fiind inadmisibil.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Constată că prin sentința penală nr. 262/1 octombrie 2008, Judecătoria Mediașa respins plângerea formulată de petentul, domiciliat în Mediaș,- în contradictoriu cu intimații, domiciliați în Mediaș,-,G,domiciliat în Mediaș,-,. 18,. 166, jud. Sibiu,G,domiciliat în Sibiu,-,. B,. 11, domiciliat în Sibiu,-, împotriva rezoluției 424/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaș, confirmată prin rezoluția 239/II/2/2008 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaș.
În baza art. 192 din Codul d e procedură penală, petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria a reținut că la începutul anului 2008, reclamantul a depus mai multe plângeri penale la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mediaș, dar și la Direcția Națională Anticorupție împotriva susnumiților, plângeri care au fost conexate la dosarul penal nr. 424/P/2008.
Prin aceste plângeri reclamantul a solicitat trimiterea în judecată a susnumiților pentru infracțiunile de tulburare de posesie, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals în înscrisuri sub semnătură privată, susținând că primii doi făptuitori (familia ) ocupă ilegal o suprafață de 2900. de teren intravilan, fiind puși în posesia acestuia, în mod nelegal de către, G și G, funcționari la Serviciul cadastru din cadrul Primăriei Municipiului Mediaș. Totodată, prin declarația dată în 15.07.2008 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mediaș, reclamantul solicită trimiterea în judecată pentru infracțiunea de abuz în serviciu și a expertului, susținând că acesta a efectuat o expertiză topografică în anul 2000 în dosarul civil nr. 6591 al Judecătoriei Mediaș, pe baza unor schițe nereale.
Instanța a mai arătat că aceleași plângeri le-a formulat petentul și în cursul anilor anteriori astfel că prin rezoluția 390/P/2007 din 21.09.2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Mediașa dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții, G și
Referitor la faptele de care sunt acuzați (art. 220 Cod penal) și (art. 246 Cod penal), instanța de fond a reținut că în anul 1978, petentul și-a construit o casă pe- pe terenul primit de la Primăria Mediaș. În aceeași situație au fost mai mulți vecini de-ai petentului care ulterior construirii caselor și-au închiriat suprafețele de teren de la Primăria Mediaș și le-au folosit ca grădini. După apariția legii 18/1991, soția intimatului pe nume a fost pusă în posesie cu suprafața de 29002în baza titlului de proprietate nr. 534/6 din 1.11.1993 eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate a terenurilor. La punerea în posesie s-a constatat că majoritatea locuitorilor de pe strada - aveau grădinile extinse pe terenul intimatului. Astfel au început mai multe procese civile între intimatul și locuitorii străzii în urma cărora o parte dintre ei și-au retras gardurile, mai puțin petentul și alți trei vecini.
În prezent împreună cu soția sa dețin titlul de proprietate -, astfel că instanța a apreciat că nu se pune problema săvârșirii de către aceștia a infracțiunii de tulburare de posesie.
În ceea ce-l privește pe intimatul acesta a efectuat în anul 2000 o expertiză topografică în dosarul civil nr. 6591/2000 al Judecătoriei Mediaș, folosind actele puse la dispoziție de către Serviciul de Cadastru al Primăriei Municipiului Mediaș, ținând cont totodată și de actele depuse de părți. Nu a rezultat din nici o probă că expertul ar fi acționat abuziv în efectuarea expertizei, iar dacă petentul era nemulțumit la acel moment, avea posibilitatea să o conteste și să ceară o contraexpertiză. Mai mult, trebuie observat că din anul 2000 și până în prezent a intervenit prescripția răspunderii penale conform art. 122 alin. 1 lit. d Cod penal care prevede că termenul de prescripție este de 5 ani atunci când infracțiunea comisă se sancționează cu o pedeapsă mai mică de 5 ani. Ori, conform art. 246 Cod penal pedeapsa pentru abuz în serviciu este de la 6 luni la 3 ni.
Prin urmare, plângerea petentului a fost respinsă.
În temeiul art. 192 al. 2.pr.pen. instanța a obligat pe petent la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva hotărârii mai sus menționate, petentul a declarat în termenul legal, recurs. Prin calea de atac promovată, recurentul a solicitat casarea hotărârii atacate și rejudecând, să se admită plângerea formulată împotriva rezoluției procurorului cu consecința trimiterii cauzei la Parchet, și aceasta având în vedere că intimații în complicitate cu funcționarii primăriei au schimbat locația terenului, deși terenul obținut conform Legii nr. 18/1991, fusese restituit pe vechiul amplasament. În acest mod intimații au intrat pe terenul pe care recurentul împreună cu alte persoane de pe stradă îl dețineau legal, săvârșind infracțiunea de tulburare de posesie prev. de art. 220 Cod penal.
Privitor la funcționarii publici, recurentul a învederat că aceștia se fac vinovați de comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal, întrucât au ajutat pe intimații la obținerea posesiei unei suprafețe de teren cu o valoare mai mare.
Prin decizia penală nr. 23/09 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr- s-a respins ca nefondat recursul petentului, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conf. art. 192 al. 2. pr. pen.
Pentru a pronunța această decizie s-a reținut de către tribunal că în ceea ce îi privește pe intimații, G, G, petentul a mai formulat plângere penală învederând aceeași stare de fapt și care a fost în mod definitiv soluționată iar în ce o privește pe intimata s-a reținut că aceasta este soția intimatului, că are titlu de proprietate pe suprafața în discuție, în contextul în care petentul nu are nici un titlu legal pentru respectiva suprafață de teren.
Cât privește infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor presupus a fi comisă de intimatul, s-a reținut, că în mod corect instanța de fond a constatat că a intervenit prescripția răspunderi penale raportat la data efectuării raportului de expertiză - 20 aprilie 2001 și data formulării plângerii penale.
Față de aceste considerente, Tribunalul a respins ca nefondat recursul petentului, conf. art.385/15 pct. 1 lit. b ) Cod pr. pen.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs, motivat în scris petentul.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul susține, în esență, că în calitate de fost angajat al IAS Moșna a beneficiat de atribuirea unei suprafețe de 260 mp de teren pentru construirea unei case și apoi în prelungirea acestei suprafețe a mai primit cu chirie o suprafață de 440 mp, că intimații au obținut reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, insă punerea în posesie nu s-a făcut cu respectarea locației, ci pe terenul său, urmare a complicității intimaților cu funcționarii primăriei.
Se mai susține de către recurent că intimați i-au ocupat ilegal terenul, astfel că se fac vinovați de comiterea infracțiuni de tulburare de posesie, iar în cei privește pe funcționari publici se arată că aceștia se fac vinovați de comiterea infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Ca o chestiune prealabilă urmare a se examina admisibilitatea recursului declarat în cauză, avându-se în vedere că pricina a fost soluționată în primă instanță de către judecătorie și în recurs de tribunal.
În adevăr, așa cum s-a arătat în expunerea situației de fapt, cauza a fost judecată în primă instanță, de Judecătoria Mediaș, care a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției nr. 424/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaș, confirmată prin rezoluția nr. 239/II/ 2/2008 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaș.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat recurs petentul, cauza fiind trimisă spre soluționare Tribunalului Sibiu, ca instanță de recurs, ierarhic superioară judecătoriei.
Prin decizia penală nr. 23/09 februarie 2009, Tribunalul Sibiua respins ca nefondat recursul petentului.
Prin urmare, pricina a parcurs primul grad de jurisdicție existent în procesul penal ce reglementează plângerea împotriva măsurilor și actele de urmării penale, prin grad de jurisdicție înțelegându-se posibilitatea examinări pe fond a cauzei de către instanța de fond, fiind apoi judecată și în recurs, ceea ce a făcut ca să fie pronunțată, în final, o hotărâre definitivă, cea a instanței de recurs.
Cum hotărârea definitivă a instanței de recurs nu mai este susceptibilă de a fi atacată cu un nou recurs la Curtea de Apel, se constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil și, conf. art.385/15 pct. 1 lit. a) rap. la art. 278/1 al. 10) Cod procedură penală, urmează a fi respins pentru acest considerent.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 54 din 23 februarie 2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu - Secția penală.
Obligă pe numitul recurent la plata sumei de 280 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 200 lei se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 09.04.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. ST
Tehnored. VV 2 ex/15.04.2009
,
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Sanda Trif, Maria Covaciu
