Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 28/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 184 Cod penal -
ROMANIA
CURTERA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR. 28
Ședința publică din 21 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Ghertner Artur
JUDECĂTOR 2: Samoilă Viorica
JUDECĂTOR 3: Andronic Tatiana
Grefier
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpatul, domiciliat în mun. V D,-, jud. S și partea vătămată, domiciliat în comuna, jud. S, împotriva deciziei penale nr. 342 din 12 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din 14 ianuarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru azi, 21 ianuarie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 120 din 16.04.2008 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosarul nr-, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 500 lei amendă pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal cu aplic. art. 74, 76 alin. 1 lit. e Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 63/1 Cod penal.
În temeiul art. 13, 346 Cod procedură penală rap. la art. 998 - 999 Cod civil, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 5.125 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În temeiul art. 191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 193 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 2.800 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că, la data de 24.03.2007, inculpatul, la cererea martorului, s-a deplasat cu autovehiculul proprietate personală, înmatriculat cu nr. - spre municipiul B, pentru aoa duce acasă pe soția acestuia, externată din spital, grav bolnavă.
În timp ce se deplasa pe raza comunei, în jurul orelor 14,00, pe DN 17 B, la km 7 + 300, unde viteza legală este limitată la 30 km/, autovehiculul condus de inculpat a lovit pe partea civilă, care circula pe o bicicletă.
Partea civilă se deplasa spre DN 17 B, din drumul lateral spre satul, a pătruns pe drumul național prioritar, fără a se asigura și acorda prioritate, s-a deplasat circa 5, după care a virat brusc stânga pentru a evita coliziunea cu autoturismul Mercedes Benz, condus de inculpat, care a virat și el brusc, dar dreapta, pentru evitarea accidentului.
Accidentul rutier, respectiv impactul celor două vehicule, se putea evita, conform primului raport de expertiză și, parțial, conform celui de-al doilea raport, dacă inculpatul ar fi circulat cu o viteză mai mică de 30 km/, conform indicatorului "Atenție copii", existent în sectorul de drum unde s-a comis accidentul și dacă partea vătămată ar fi oprit bicicleta și ar fi acordat prioritate autoturismului.
Reținând vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, a procedat prima instanță la condamnarea acestuia la o pedeapsă cu amenda penală într-un cuantum sub minimul special prevăzut de lege, efect al reținerii de circumstanțe atenuante.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prev. de art. 998-999 Cod civil, prima instanță l-a obligat pe inculpat să plătească părții vătămate despăgubiri materiale, la stabilirea cuantumului ținând cont de culpa comună a celor două părți, apreciind totodată că nu se justifică acordarea daunelor morale, deoarece nu s-a făcut dovada existenței unei traume psihice sau morale a părții civile.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul și partea civilă.
În motivarea apelului, inculpatul, arată că în mod greșit a fost obligat la plata cheltuielilor de spitalizare, în condițiile în care chiar în actul de sesizare a instanței, la fila 1 dosar urmărire penală, se menționează în cuprinsul acestuia că a achitat suma de 614,85 lei către Spitalul "Sf. cel " S și suma de 300 lei către Spitalul "Sf. " I, și că aceste unități spitalicești nu s-au mai constituit părți civile în cauză. De asemenea, partea vătămată și-a modificat declarația în urma unui supliment la expertiză și nu mai recunoaște culpa sa. La acest supliment de expertiză sunt niște fotografii în care apar o bicicletă nouă, ce nu este a părții vătămate și o mașină roșie, care nu este a sa. De asemenea, partea vătămată este internată la Spitalul Județean S unde i se acordă un număr de zile de îngrijiri medicale dar în același timp figurează internată și la Spitalul VDu nde i se dă certificat medical și tot astfel apare internată și la Spitalul De aici rezultă reaua-credință a părții vătămate. Aceasta a depus la dosar fel de fel de certificate medicale cu scopul de a mări cuantumul despăgubirilor civile și mai mult decât atât, mai afirmă că este bolnav și la ora actuală.
Partea vătămată a solicitat cu privire la latura penală, a se constata că inculpatului îi revine întreaga culpă în producerea accidentului având în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză privind dinamica producerii accidentului. Consideră că instanța în mod greșit a reținut o culpă comună, lucru ce s-a reflectat și în obligarea inculpatului la plata despăgubirilor materiale. Apreciază că în mod evident culpa în producerea accidentului este exclusiv a inculpatului și a fost stabilită prin probe științifice și susținută de celelalte probe din dosar.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, despăgubirile pe care inculpatul trebuie să le achite se referă la daune materiale și daune morale, având în vedere și faptul că în prezent nu au dispărut urmările accidentului. Referitor la daunele morale acestea se impun a fi acordate în cuantumul solicitat inițial, respectiv 10.000 lei, având în vedere suferința fizică a părții vătămate. Relativ la daunele materiale, acestea însumează 14.140 lei reprezentând analize medicale, spitalizare, onorarii avocați și expertize, veniturile nerealizate, bicicleta distrusă. Apreciază că această sumă este mai mult decât rezonabilă, având în vedere că nu a solicitat alte cheltuieli efectuate cu transportul, medicamente, alimente, etc.
Prin decizia penală nr. 342 din data de 12.11.2008 a Tribunalului Suceavas -au admis apelurile declarate de inculpat și partea vătămată.
S-a desființat în parte sentința penală sub aspectul laturii civile și în rejudecare a fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate suma de 1078,92 lei cu titlu de despăgubiri materiale (în loc de 5125 lei) și 1500 lei cu titlu de daune morale, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
Prin aceeași decizie s-au respins cererile de obligare reciprocă la plata cheltuielilor judiciare formulate de părți.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că în ceea ce privește latura penală a cauzei, instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt, încadrarea în drept, iar pedeapsa a fost individualizată cu respectarea criteriilor generale prev. de art.72 Cod penal și cu reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, urmare și a reținerii culpei comune a părților în producerea evenimentului rutier, însă este nelegală în ceea ce privește modul de soluționare a laturii civile, prin acordarea nejustificată a unor sume cu titlu de despăgubiri civile părții vătămate și neacordarea, de asemenea nejustificată a daunelor morale.
Reține instanța de apel că prin expertiza tehnică efectuată în cauză s-a concluzionat că accidentul s-a datorat ambelor părți în proporție egală, respectiv inculpatului care a circulat cu o viteză de 48, 5 km în zona de acțiune a indicatorului "Atenție copii" încălcând disp.art.123 lit. h din regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, conform căruia viteza în acea zonă nu trebuie să depășească 30 km/ și nefrânând atunci când l-a observat pe biciclist, cât și victimei care a încălcat disp. art. 41 din același regulament atunci când a pătruns pe partea dreaptă a acostamentului șoselei, fără a se asigura temeinic în condițiile în care trebuia să circule regulamentar pe partea a drumului.
În acest context, nu se impune a se reține o culpă mai mare sau mai mică ori exclusivă în favoarea vreunuia dintre apelanți, cu efecte, în special, asupra laturii civile a cauzei.
Cât privește acest aspect, Tribunalul a constatat că în cursul urmăririi penale, partea vătămată (70 dosar), a arătat că va indica în fața instanței de judecată suma de bani cu care se va constitui parte civilă sens în care la data de 5.03.2008, în prezența apărătorului ales, a declarat că a achitat suma de 2.000 lei cheltuieli de spitalizare la Spitalul V D și S și că a suferit un prejudiciu material în cuantum de 8.250 lei reprezentând contravaloarea zilelor în care a fost în incapacitate de muncă, fiind salariat la SC""SRL (150 zile) și un prejudiciu moral evaluat la 10.000 lei (26), despăgubiri solicitate și prin notele de concluzii.
În aceleași împrejurări inculpatul a susținut că el a achitat sumele privind spitalizarea la S și I precum și - ul (920 lei), fiind de acord cu despăgubirile solicitate doar în măsura dovedirii acestora și funcție de gradul de culpă al fiecăruia în producerea evenimentului rutier.
Din foile de observație clinică ale părții vătămate rezultă că aceasta a fost internată la Spitalul mun. V D - Secția chirurgie la data de 24.03.2007 cu diagnosticul de traumatism cranio - cerebral acut deschis, plăgi contuzie regiunea frontală, contuzie coloană dorso - lombar, afirmativ comoție cerebrală (accident rutier), fiind externată la 27.03.2007 când s-a decis trimiterea sa cu ambulanța la Spitalul Județean S - Secția neurochirurgie, unde a rămas internată până la 30.03.2007.
Din certificatul medico legal eliberat acestei părți rezultă că aceasta a beneficiat inițial de îngrijiri medicale în număr de 50-55 zile, prelungite ulterior cu încă 25 zile, ca urmare a concluziilor consultațiilor de la 15.05.2007 la Spitalul S și 25.05.2007 la Spitalul Clinic de Urgențe "Sf. " I, clinica de radiologie, cu pierderea consecutivă a capacității de muncă pe această perioadă.
Așa fiind, instanța de control judiciar a analizat funcție de înscrisurile depuse și constituirea de parte civilă în fața instanței de fond, dacă sumele acordate cu titlu de despăgubiri materiale au suport probator.
A reținut tribunalul că, partea vătămată a dovedit suma totală de 2.159, 85 lei, defalcată astfel:
- 345 lei spitalizare perioada 24.03. - 27.03.2007 la Spitalul mun. VD( 39 dosar fond);
- 614, 85 lei cu chitanța nr.-/2.04.2007 reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare în perioada 27.03. - 30.03.2007 la Spitalul Județean de Urgență "Sf. cel " S (39 dosar fond);
- 1.200 lei salariu cuvenit și neîncasat în perioada incapacității de muncă (80 zile), ținând cont de adresa nr.51/18.03.2008 (47) și adeverința (66) emise de SC""SRL V
De asemenea, Tribunalul a apreciat că părții vătămate i s-a cauzat un prejudiciu moral, prin suferința pricinuită de accident, consecințele ulterioare ale acestuia, disconfortul creat prin purtarea aparatului gipsat situație în care a considerat că suma de 3.000 lei ar fi de natură a acoperi acest gen de pagubă.
Însă ținând cont de culpa comună a părților sumele precizate anterior au fost reduse proporțional, motiv pentru care a procedat în consecință.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs partea vătămată și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Partea vătămată, în motivarea recursului, arată că se impune a fi reținută culpa exclusivă a inculpatului având în vedere suplimentul la raportul de expertiză.
Referitor la latura civilă a cauzei, arată că în mod greșit nu au fost acordate următoarele sume:
- 560 lei, reprezentând tratament stomatologic
- 38 lei reprezentând c/val. prelungire certificat medical
- 329 lei reprezentând c/val. ochelari și care se impuneau a fi acordate întrucât urmare a traumatismului facial a fost supus și controlului oftalmologic și care a stabilit că avea nevoie de ochelari.
- 38 lei, respectiv 50 lei reprezentând taxă concediu și ecografie
- contravaloarea suplimentului de expertiză și onorariu avocat din cursul urmăririi penale și instanța de fond
- contravaloarea sumelor nerealizate.
Inculpatul, în motivarea recursului, arată că este nevinovat. Susține că nu era în raza indicatorului, iar în localitate viteza legală era de 50 km/
Cu privire la latura civilă a cauzei, precizează inculpatul că spitalizarea a fost suportată de el, iar daunele morale nu se impun a fi acordate. Cât privește controlul stomatologic, în mod corect nu a fost acordat având în vedere că a fost efectuat la o perioadă mare de timp de la producerea accidentului.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate și care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 14, 18 Cod procedură penală, precum și în conformitate cu disp. art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, curtea constată că doar recursul declarat de partea vătămată este întemeiat pentru următoarele considerente.
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și încadrarea în drept a faptei reținută în sarcina inculpatului, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.
Astfel, la data de 24.03.2007, inculpatul, în timp ce circula pe DN 17 B, pe raza comunei cu autoturismul marca Mercedes Benz, având o viteză de 48,5 km/oră, în dreptul unui indicator "Atenție copii" l-a surprins și accidentat pe partea vătămată. Acesta din urmă circula cu bicicleta, iar ca urmare a accidentului a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 75 - 80 zile îngrijiri medicale.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice care a concluzionat că accidentul s-a datorat ambelor părți în proporție egală, inculpatul încălcând dispozițiile art. 123 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG195/2002 (conform căruia în zona de acțiune a indicatorului "Atenție copii" nu trebuie depășită viteza de 30 km/h) și nu a frânat atunci când l-a observat pe biciclist, iar victima a încălcat disp. art. 41 din același regulament atunci când a pătruns pe partea a drumului pe carosabil.
S-a mai efectuat un supliment la această expertiză, în vederea reanalizării mecanismului producerii accidentului de circulație, având în vedere declarațiile părții vătămate și a martorilor care au susținut că victima nu pătruns pe carosabil.
Din concluziile acestui supliment se reține că inculpatul se face vinovat de producerea accidentului încălcând aceleași dispoziții mai sus menționate, iar partea vătămată, având în vedere că nu a pătruns pe carosabil, nu are nicio culpă în producerea acestui eveniment rutier.
Din depozițiile inculpatului și ale martorului (care la data critică se afla în mașina inculpatului) rezultă că partea vătămată circula pe lor de mers, venind din sens opus, moment în care inculpatul a virat stânga. Întrucât din sens invers venea o mașină, inculpatul a virat dreapta pentru a evita impactul cu aceasta, a ieșit de pe carosabil și a lovit partea vătămată care între timp a trecut de mijlocul benzii lor de mers (în apropiere de axul drumului), pe acostament.
Martorii, Filaret, susțin o altă variantă, în sensul că partea vătămată nu s-a aflat nici un moment pe carosabil, declarații care vin în contradicție cu declarația inițială a părții vătămate. În această declarație, aceasta arată că după ce a părăsit drumul comunal a mers pe marginea drumului național pe carosabil, circa 5 m, iar în momentul în care a văzut mașina inculpatului a virat stânga pe acostament, însă cu toate acestea a fost lovit (fila 62 ).
În declarația dată ulterior, partea vătămată a susținut că s-a deplasat doar în afara carosabilului, încercând să acrediteze că vina producerii accidentului revine în exclusivitate inculpatului.
Având în vedere procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele foto, declarația inițială a victimei, în mod corect instanța de fond a reținut concluziile expertizei tehnice, în speță fiind dată culpa ambelor părți, în aceeași proporție, în producerea accidentului.
Față de întreg materialul probator administrat în cauză, curtea constată că fapta reținută în sarcina inculpatului există și a fost săvârșită cu vină.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, just apreciind prima instanță că reeducarea inculpatului s-ar putea realiza prin aplicarea unei pedepse pecuniare.
Cât privesc criticile aduse de partea vătămată modului de soluționare a laturii civile, acestea sunt întemeiate.
Partea vătămată, contrar susținerilor inculpatului, a făcut dovada achitării cheltuielilor ocazionate cu internarea sa, depunând în acest sens la dosar chitanțe ( 61 ). Din nicio probă existentă la dosar nu rezultă că aceste cheltuieli au fost suportate de inculpat, martorii propuși în acest sens relatând doar aspecte cunoscute din spusele inculpatului.
Față de daunele materiale reținute de instanța de apel ca dovedite, curtea apreciază că se impun a fi acordate și cheltuielile suportate de partea vătămată pentru obținerea certificatului medico-legal (38 lei), a taxei pentru consultație (38 lei), ecografie regiune lombară (50 lei) și a controlului stomatologic (560 lei), având în vedere concluziile certificatului medico-legal.
Astfel, partea vătămată a prezentat un traumatism vertebral dorso-lombar cu fractură de corp vertebral, plăgi contuze și escoriații, un rest medicular la nivelul dintelui 11, iar cheltuielile menționate mai sus au legătură cu accidentul.
Nu se justifică însă acordarea celorlalte sume solicitate cu titlu de daune materiale, respectiv consult oftalmologic și, întrucât nu s-a dovedit că aceste afecțiuni au legătură de cauzalitate cu evenimentul rutier soldat cu accidentarea părții vătămate.
Cât privește suma de 8250 lei solicitată de partea vătămată reprezentând câștig nerealizat (55 lei x 150 zile), corect instanța de apel a avut în vedere la stabilirea acesteia înscrisurile de la fila 47, 66 dosar fond, precum și numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării. Nu pot fi avute în vedere înscrisurile depuse de partea vătămată la fila 58 dosar fond, atâta timp cât acestea nu poartă ștampila societății, precum și semnătura administratorului.
Relativ la cuantumul daunelor morale, Curtea, față de natura leziunilor cauzate părții vătămate, număr mare de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării apreciază că suma de 5.000 lei acoperă prejudiciul nepatrimonial încercat de aceasta.
Ținând cont de culpa comună și egală a părților în producerea accidentului, sumele mai sus menționate vor fi reduse proporțional.
Nu este fondată critica părții vătămate relativ la neacordarea în totalitate a contravalorii suplimentului la expertiză și a onorariului de la urmărirea penală și instanța de fond. La fila 70 dosar instanța de fond se regăsesc concluziile scrise depuse de partea vătămată prin care solicită obligarea inculpatului la plata sumei de 2.800 lei reprezentând onorariu avocat și contravaloarea expertizei, cheltuieli ce au fost acordate în totalitate de prima instanță.
Așa fiind, curtea, constatând că recursul declarat de inculpat este nefondat, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală îl va respinge ca nefondat și pentru aceleași considerente mai sus expuse, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală va admite recursul declarat de partea vătămată, va casa în parte decizia penală atacată, iar în rejudecare va proceda în sensul celor mai sus menționate, cu menținerea celorlalte dispoziții care nu sunt contrare prezentei decizii.
Văzând dispozițiile art. 192 al. 2, 3, art. 193 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 18.03.1979, în V D, jud. S, CNP -, domiciliat în V D, str. - nr. 6, jud. S, împotriva deciziei penale nr. 342 din data de 12.11.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-, ca nefondat.
Admite recursul declarat de partea vătămată împotriva aceleiași decizii.
Casează în parte decizia penală mai sus-menționată și în rejudecare:
Obligă inculpatul să plătească părții vătămate suma de 1422,925 lei cu titlu de daune materiale (în loc de 1078,92 lei) și suma de 2500 lei cu titlu de daune morale (în loc de 1500 lei).
Menține celelalte dispoziții ale deciziei care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Celelalte cheltuieli judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Obligă inculpatul să plătească părții vătămate suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs reprezentând onorariu avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.01.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. apel:
Fond:
Dact. /Ex. 2
28.01.2009
Președinte:Ghertner ArturJudecători:Ghertner Artur, Samoilă Viorica, Andronic Tatiana
