Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 363/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 363
Ședința publică de la 15 Mai 2008
PREȘEDINTE: Mihai Marin JUDECĂTOR 2: Membri Onița Dumitru
- - - - JUDECĂTOR 3: Mirela
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, soluționarea recursului declarat de asigurătorul SC. SA.B împotriva deciziei penale nr. 42 din 21 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a fost prezent inculpatul, asistat de avocat ales, partea civilă, asistat de apărător ales, lipsind recurenta și partea civilă Spitalul Județean
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru partea civilă, solicită respingerea recursului ca tardiv iar, în subsidiar, respingerea ca nefondat.
Avocat pentru inculpat, pune concluzii de admitere a recursului.
Procurorul solicită respingerea recursului ca tardiv, învederând că, hotărârea a fost comunicată recurentei la data de 28 februarie 2008 iar recursul a fost formulat la data de 18 martie 2008, peste termenul legal prevăzut de lege.
Inculpatul, având cuvântul,arată că-și însușește concluziile apărătorului.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin sentința penală nr.825/ 29 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, în baza art.184 alin.2 și 4.Cod Penal a fost condamnat inculpatul, la un an închisoare.
În baza art.81 s Cod Penal-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani, care constituie termen de încercare.
În baza art.359 s C.P.P.-a atras atenția inculpatului asupra dispoz. art.83
În baza art.14, 346.C.P.P. art.998-999.civ. art.49-54 din Legea nr.136/1995 a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și obligat inculpatul, în solidar cu asigurătorul SC SA Sucursala P, la plata sumei de 22.826 lei reprezentând daune materiale și a sumei de 20.000 lei reprezentând daune morale.
În baza art.14, 346.C.P.P. art.998-999.civ. art.49-54 din Legea nr.136/1995. art.313 Legea nr.95/2006, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean A și obligat inculpatul, în solidar cu același asigurător, la plata sumei de 27.174 lei (până la plafonul maxim de 70.000 lei la nivelul anului 2004) iar pe inculpat, la diferența de 17.448 lei (44.622 lei) reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată.
În baza art.193 alin.2 a C.P.P. fost obligat inculpatul la 1500 lei cheltuieli de judecată către partea vătămată, reprezentând onorariu avocat.
În baza art.191 alin.1 a C.P.P. fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut că inculpatul, în seara zilei de 12.11.2004, în timp ce se deplasa la volanul autoturismului marca Audi A6, cu numărul de înmatriculare B-31-, pe raza localității, pe DN 65- din direcția S - Pitești, s-a angajat în depășirea unui auto, a pătruns parțial pe contrasens încălcând semnificația liniei continue ce delimita cele două sensuri de mers și, înainte de efectuarea completă a manevrei de depășire a autovehiculului anterior menționat, a lovit cu partea frontalo - laterală stânga (zona roții stânga față) un autoturism ( tot în aceeași zonă frontalo - laterală ) cu numărul de înmatriculare - condus regulamentar de victima, pe de mers Pitești -
În urma impactului dintre cele două vehicule, autoturismul inculpatului a urmat o traiectorie către dreapta, potrivit direcției de deplasare inițială și s-a oprit în câmp, în șanțul din afara părții carosabile a sensului de mers S - Pitești.
Autoturismul cu numărul -, condus de partea vătămată a intrat într-un proces de rotire, s-a răsturnat și s-a deplasat pe plafon (urme de târâre de 53,50, așa cum rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului) oprindu-se pe sensul său de mers (Pitești - S) dar cu fața orientată către Pitești ca urmare a procesului de răsturnare și rotire de 180 grade (a se vedea procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa cu fotografii judiciare).
Ca urmare a acestui accident de circulație, partea vătămată a fost internată în Spitalul Județean A - Secția Ortopedie, în perioada 12.11.- 10.12.2004, cu diagnosticul " cominutivă trohantero - diafizară stg. operată, fractură maleolă internă stg.operată, fractură meleolară dreaptă imobilizată", a suferit două intervenții chirurgicale, leziuni care au necesitat pentru vindecare 100-120 zile îngrijiri medicale, așa cum rezultă din raportul de constatare medico-legală (262/E/2005 al O).
S-a constatat că, în drept, fapta inculpatului care în seara zilei de 12.11.2004 a produs un accident de circulație, soldat cu accidentarea gravă a părții vătămate, care a suferit leziuni traumatice ce au necesitat 100-120 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă prev. de art.184 alin.2 și 4.Cod Penal, infracțiune pentru care instanța a dispus condamnarea acestuia.
S-a mai reținut că accidentul de circulație din seara zilei de 12.11.2004 s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului, care a încercat să efectueze o depășire, context în care a pătruns pe contrasens unde, în acel moment, se deplasa regulamentar autoturismul marca, cu numărul de înmatriculare -, condus regulamentar de numitul.
La stabilirea acestei situații de fapt și a vinovăției inculpatului, instanța a avut în vedere procesul verbal de cercetare la fața locului, schița și planșa cu fotografii judiciare, raportul de inspecție tehnică, raportul de constatare medico-legală nr.262/E/ 09.03.2005 al O, declarațiile părții vătămate și ale martorilor audiați în cauză, precum și cele două rapoarte de expertiză tehnică criminalistice întocmite la Institutul Național de Expertize Criminalistice B din care a rezultat dinamica de producere a accidentului și faptul că acesta s-a produs pe sensul de mers al autoturismului condus regulamentar de partea vătămată G în direcția Pitești - S și nu s-a datorat unei cauze fortuite, respectiv desprinderea roții stânga față a autoturismului Audi A 6 al inculpatului, așa cum a rezultat din primul raport de expertiză tehnică întocmit de expertul tehnic, pe care instanța l-a înlăturat întrucât nu s-a coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, urmărind să creeze o situație favorabilă inculpatului.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art.52 și art.72 Cod Penal, dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsa fixate în partea specială, lgradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta precum și circumstanțele personale ale inculpatului.
S-a reținut că scopul preventiv educativ și sancționator al pedepsei și al legii penale poate fi atins, în cauză, prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea iar, ca modalitate de executare, s-a reținut incidența dispoz. art.81-82.Cod Penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei întrucât inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar a acestuia și a avut o prezență constantă în fața organelor judiciare.
În baza art.359 s C.P.P.-a atras atenția inculpatului asupra dispoz.art.83 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul în care în termenul de încercare ce va fi stabilit în prezenta cauză va săvârși o nouă infracțiune.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, întrucât inculpatul se face vinovat de săvârșirea unei fapte ilicite, cauzatoare de prejudicii materiale și morale, există o strânsă legătură de cauzalitate între fapta acestuia și prejudiciile cauzate, fapt pentru care, în baza art.14, 346.C.P.P. coroborat cu art.998 și 999 civ., art.313 din Legea nr.95/2006, art.49-54 din Legea nr.136/1995, anterior modificării în luna iulie 2005, care statuau obligația solidară a inculpatului cu a asigurătorului de răspundere civilă auto, precum și practica judiciară, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și obligat inculpatul, în solidar cu asigurătorul SC SA Sucursala Pitești, la plata sumei totale de 22.826 lei, reprezentând daune materiale (cheltuieli ocazionate de refacerea sănătății:3.839,37 lei + 465,86 lei + 849,42 lei + 618,45 lei + 302,39 lei conform actelor de la dosar (filele 75 - 96); + 534 lei diferența dintre veniturile rezultate din concediul medical (85% din venitul net) și venitul net ( de 715,8 lei lunar) pe care l-ar fi încasat în perioada lunilor noiembrie 2004 - aprilie 2005; + 7061,8 lei beneficiu nerealizat constând în diferența dintre cuantumul pensiei de invaliditate în cuantum de 314 lei lunar ( fila 187 și 135) și venitul net (715,8 lei) pe care l-ar fi încasat în perioada aprilie 2005 - octombrie 2006 când s-a reangajat; + 3750 lei contravaloarea mașinii distruse (5200 lei (fila 152) - 1450 lei încasați de la societatea de asigurare) + 3500 lei cheltuieli efectuate la Centrul de recuperare + 1080 lei contravaloarea pastile pentru calcifiere oase + 225 lei pentru masaj terapeutic + 600 lei acordați pentru îngrijirea părții vătămate unei terțe persoane, așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați pe latură civilă) precum și a sumei de 20.000 lei reprezentând daune morale în condițiile în care este inerent că victima accidentului a suferit și pe plan psihic, ca urmare a accidentului de circulație, în condițiile în care acesta a fost internat o perioadă mare de timp, a avut nevoie de recuperare și a fost supus la două intervenții chirurgicale.
De asemenea, instanța a obligat inculpatul în solidar cu același asigurător SC SA Sucursala P, către partea civilă Spitalul județean A la plata sumei de 27.174 lei (până la plafonul maxim al despăgubirilor acordate la nivelul anului 2004 de 70.000 lei ), iar pe inculpat la diferența de 17.448 lei, în total suma de 44.622 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare către partea vătămată, așa cum rezultă din adresa de constituire de parte civilă a acestei unități spitalicești.
Împotriva sentinței au declarat apel partea civilă, asigurătorul și inculpatul.
Partea civilă a criticat sentința cu privire la modul de soluționare al laturii civile în sensul că trebuiau să fie acordate despăgubiri în cuantumul sumei solicitate prin cererea de constituire de parte civilă și, totodată, s-a susținut că nu au fost acordate în întregime cheltuielile de judecată în sensul că nu a fost obligat inculpatul la plata onorariului de avocat și a onorariului plătit expertului în faza de urmărire penală.
Asigurătorul a criticat sentința tot cu privire la modul de rezolvare al laturii civile, susținându-se că nu trebuia să fie obligat în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor, prezența acestuia în proces justificându-se numai pentru opozabilitate. De asemenea s-a motivat că daunele morale sunt exagerate iar cu privire la daunele materiale s-a criticat sentința pe motiv că nu mai trebuiau să se acorde despăgubiri cu privire la autoturismul condus de către partea vătămată, în condițiile în care asigurătorul a plătit valoarea autoturismului.
Inculpatul a criticat sentința arătând că, în mod greșit, a fost condamnat cât timp în cauză exista un motiv care înlătura caracterul penal al faptei, respectiv cazul fortuit.
În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei, având în vedere că trebuia să se rețină circumstanțe atenuante, care să aibă ca efect reducerea pedepsei sub limita minimă specială prevăzută de legiuitor.
De asemenea, s-a criticat sentința sub aspectul modului de soluționare al laturii civile, susținându-se că nu trebuia să se acorde despăgubiri pentru autoturismul condus de către partea vătămată, pentru că asigurătorul a acoperit această pagubă.
În ședința publică de la 20 februarie 2008, inculpatul, prin apărător, a solicitat efectuarea unei expertize tehnico judiciare auto pe motiv că expertiza efectuată de Institutul Național de Expertize Criminalistice este nulă, cât timp aceasta i-a fost efectuată de un expert criminalist și nu de unul auto.
Instanța a respins cererea formulată apreciind că probele sunt suficiente pentru lămurirea situației de fapt și a dinamicii producerii accidentului iar potrivit Hotărârii Guvernului nr.368/1998 privind înființarea Institutului Național de Expertize Criminalistice s-a stabilit, printre altele, în art.3, că institutul are ca obiect de activitate și efectuarea expertizelor privind accidentele de trafic.
Totodată, în OG nr.75/2000 privind autorizarea experților criminaliști, se prevede, la art.2, că se poate obține calitatea de expert criminalist autorizat și în specialitatea expertize criminalistice în accidentele de trafic terestru.
În concluzie, s-a constatat că expertiza efectuată de Institutul Național de Expertize Criminalistice a fost dispusă în condițiile legale.
Prin decizia penală nr. 42 de la 21 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, au fost admise apelurile declarate de partea civilă, asigurătorul SC SA B și inculpatul și desființată în parte sentința, sub aspect civil, în sensul că:
În baza art.13 și 346 C.P.P. art. 998 și urm. civil, art. 49 - 54 Legea nr. 136/1995 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și obligat inculpatul și asigurătorul la plata sumei de 40626 lei reprezentând despăgubiri civile, din care, 20626 lei daune materiale iar 20000 lei daune morale, urmând ca inculpatul să plătească suma de 7313 lei, iar asigurătorul suma de 33313 lei.
În baza art.14 și 346 C.P.P. art.998 și urm. civil art. 49 - 54 Lg.136/1995, art. 313 Lg. 95/2006 s-a admis acțiunea formulată de Spitalul Județean și a fost obligat inculpatul la 8032 lei iar asigurătorul la plata sumei de 36590 lei reprezentând cheltuieli cu spitalizarea părții vătămate.
A fost obligat inculpatul la 2400 lei cu titlul de cheltuieli de judecată către partea civilă.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A mai fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judecată, în apel, către partea civilă.
Cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.
Tribunalul O l t, analizând actele și lucrările dosarului, a constatat că instanța de fond a reținut corect situația de fapt, din probele administrate în cauză rezultând, fără putință de tăgadă, că inculpatul a avut o culpă exclusivă în producerea accidentului pentru că, în momentul impactului, acesta a intrat pe contrasens, în intenția de a depăși un.
S-a constatat și aplicarea corespunzătoare a dispoz. art.52 și 72.Cod Penal, pedeapsa fiind just individualizată.
S-a reținut, însă, netemeinicia sentinței cu privire la modul de soluționare a laturii civile.
Astfel, potrivit deciziei nr.1/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție constituită în Camere Unite pentru aplicarea dispoz.art.54 alin.4 și ale art.57 din legea nr.136/1995, societatea de asigurare participă la proces în calitate de asigurător, de unde se trage concluzia că acesta nu poate fi obligat, în solidar, cu inculpatul la acoperirea prejudiciului, paguba trebuind să fie reparată, până la limita prevăzută prin hotărâre a guvernului, diferența până la acoperirea integrală a pagubei urmând a fi plătită de cel ce a provocat accidentul, în speță de către inculpat.
În cauza de față prin art.10 lit.b din HG nr.3113/2003 s-a stabilit că limita maximă a despăgubirilor nu poate depăși 70.000 lei, așa încât, constatându-se că despăgubirile cauzate prin accident depășesc plafonul maxim de despăgubiri prevăzute prin hotărârea guvernului, atât asigurătorul cât și inculpatul va contribui la plata despăgubirilor către părțile civile, în mod proporțional, pentru ca părțile civile să suporte, în aceeași măsură, eventualul risc al insolvabilității unuia dintre debitori.
Totodată, s-a constatat că în mod greșit instanța de fond a stabilit despăgubiri și cu privire la un prejudiciu creat ca urmare a lipsei de folosință a autoturismului condus de către partea vătămată în condițiile în care, din conținutul actelor și lucrărilor dosarului, nu rezultă dovada acestui prejudiciu, condiție esențială pentru a fi acoperit.
S-a privit ca neîntemeiat motivul invocat de către asigurător și inculpat referitor la acoperirea contravalorii autoturismului condus de partea vătămată cât timp, din declarația dată de proprietar aflată la fila 152 dosar fond, rezultă că valoarea bunului a fost de 3000 lei.
Această valoare este una rezonabilă, cu atât mai mult, cu cât, pentru autoturismele vechi, guvernul a acordat plăți în suma arătată mai sus.
S-a constat întemeiat motivul de apel invocat de către partea civilă cu privire la cheltuielile de judecată întrucât instanța de fond nu a acordat onorariul plătit avocatului în faza de urmărire penală precum și onorariul pentru efectuarea expertizei a cărui dovadă s-a anexat la fila 45 dosar apel.
Referitor la onorariul plătit pentru avocat în faza de urmărire penală s-a arătat că dovada este făcută cu chitanța aflată la fila 33 dosar urmărire penală.
Motivele de apel privind cuantumul daunelor morale acordate de către instanța de fond sunt nejustificate întrucât instanța de fond a apreciat corespunzător suma ce trebuia acordată pentru compensarea suferințelor de ordin fizic și psihic produs părții civile.
Suma acordată este în măsură să acopere prejudiciul moral produs părții civile care a suferit un număr de 100-120 zile pentru îngrijiri medicale și de asemenea s-a aflat în imposibilitatea de a mai efectua un parastas care era stabilit pentru ziua în care s-a produs accidentul.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs asigurătorul SC. SA.B, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate susținând, în esență că, în admiterea cererii de constituire ca parte civilă în procesul penal de către, nu au fost luate în calcul despăgubirile de care acesta a beneficiat direct și nemijlocit în baza asigurării RCA a autoturismului condus de către inculpatul.
Recursul se va respinge ca tardiv pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoz. art. 3853rap. la art. 363 cod pr.penală, termenul de recurs este de 10 zile și curge de la pronunțare pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțate și de la comunicare pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri cât și la pronunțare.
Din examinarea actelor dosarului se constată că, hotărârea atacată a fost comunicată recurentei la data de 28 februarie 2008 (fila 55 dosar apel) iar recursul a fost trimis Tribunalului Olt la data de 18 martie 2008, conform documentului de transport al expediției (filele 13,14 dosar recurs).
Așa fiind, constatându-se că recursul a fost declarat peste termenul legal prevăzut mai sus, în conformitate cu dispoz. art.38515pct. 1 lit. a cod pr.penală, se va respinge recursul de față ca tardiv.
Văzând și dispoz. art. 192 alin.2 cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul declarat de asigurătorul SC. SA.B împotriva deciziei penale nr. 42 din 21 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Obligă recurenta la plata sumelor de 1500 lei cheltuieli judiciare către partea civilă și 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15.05.2008.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.OD.
IB/ 23.05.2008.
15 mai 2008,
sector 3 B va încasa de la rec.asigurător SC" SA. B suma de 100 lei cheltuieli judiciare statului.
P va încasa de la inculpatul suma de 600 lei cheltuieli judiciare statului.
Spitalul județean A va încasa de la inc. suma de 8.032 lei iar de la asigurătorul SC" SA, suma de 36.590 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate
Președinte:Mihai MarinJudecători:Mihai Marin, Membri Onița Dumitru, Mirela
