Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 370/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 370/R/2008
Ședința publică din 5 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Chitidean Valentin judecător
JUDECĂTORI: Chitidean Valentin, Săndel Macavei Monica Șortan
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul, partea vătămată și partea responsabilă civilmente ROMTELECOM SA împotriva deciziei penale nr. 70/A/3 martie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 alin. 2 și 4.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar, partea vătămată, asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar și partea responsabilă civilmente SA prin consilier juridic Șutea, cu împuternicire la dosar, lipsă fiind părțile civile Clinica Neurochirurgie C, Spitalul de Recuperare C și Spitalul Municipal D, și garantul - asigurator de răspundere civilă SC SA B prin consilier juridic G, cu delegație de reprezentare la dosar și garantul - asigurator de răspundere civilă SC SA - Sucursala Transilvania.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului în temeiul art. 385/9 pct. 10 și 18.pr.pen. solicită admiterea recursului, desființarea deciziei penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare atât pe latură penală cât și pe latură civilă, constatând că s-a făcut o gravă eroare cu privire la analiza ansamblului probator.
Așa cum a expus și în memoriul depus la dosar, solicită a se constata că a avut loc un accident din vina inculpatului, în urma căruia partea vătămată a suferit anumite leziuni, pentru care s-au acordat un număr de zile de îngrijiri medicale. Ulterior accidentului, atât inculpatul cât și victima au fost transportați cu o ambulanță, care la rândul ei a fost victimă a unui accident rutier în care a fost implicat și un tractor. Învederează faptul că atât instanța de fond cât și instanța de apel nu au dorit aflarea adevărului, pentru că în opinia sa a fost mai ușor a se analiza un singur accident, cu un singur inculpat, deși din probele administrate în cauză rezultă că au avut loc două accidente, cel de-al doilea accident provocând părții vătămate anumite leziuni, iar inculpatul și-a rupt mâna. Solicită a se avea în vedere că inculpatul nu a făcut plângere penală împotriva conducătorului tractorului, care a dispărut în neant. De asemenea, solicită a se avea în vedere că în cauă nu s-a făcut o expertiză nici măcar cu privire la primul accident rutier, pentru a se determina raportul faptă și consecințe. Mai mult, pentru al doilea accident nu există nici măcar un raport al Poliției, există doar declarația asistentei medicale de pe ambulanță, din care rezultă că inculpatul și cele două părți vătămate nu au fost legați, din declarațiile tuturor participanților rezultând o altă stare de fapt. Astfel, la fila 50 dosar de urmărire penală există declarația părții vătămate, unde aceasta arată că în al doilea accident s-a răsturnat remorca tractorului, iar după accident a avut dureri la cap și alte leziuni. Apreciază că în aceste condiții declarația asistentei medicale trebuie înlăturată cu certitudine mai ales pentru că aceasta avea datoria de a lega pacienții din ambulanță.
Consideră că se impune casarea deciziei penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru analizarea dinamicii producerii accidentului, efectuarea a două expertize de specialitate, care să indice raportul de cauzalitate și prejudiciul, pentru că inculpatul nu poate răspunde singur pentru leziunile cauzate de două accidente, dintre care la unul a fost victimă. Totodată, consideră că se impune audierea martorului, care este conducător ambulanței, a transportat părțile, a contribuit la punerea acestora în ambulanță și care poate da detalii dacă părțile au fost legate și asigurate. De asemenea, consideră că se impune audierea în calitate de martor a numitului, conducătorul tractorului, care poate da detalii cu privire la modul de producere a accidentului și dacă părțile erau asigurate.
Învederează instanței că partea vătămată cu ocazia audierii în anul 2001, când a avut loc accidentul cauzat de inculpat, a arătat că se simte mai lezat în urma celui de-al doilea accident. În aceste condiții, apreciază că nu este legal și moral ca un singur inculpat să suporte întreg prejudiciul constatat.
Apărătorul părții vătămate în temeiul art. 385/15 pct. 2.pr.pen. solicită casarea hotărârilor pronunțate în cauză sub aspectul despăgubirilor civile și a daunelor morale. Pe latură penală, apreciază că instanța de fond a făcut toate cercetările necesare pentru a se stabili cu certitudine raportul de cauzalitate, raportat la situația părții vătămate.
Învederează instanței că din certificatul medico-legal rezultă că partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat 180 de zile de îngrijiri medicale, iar în urma accidentului a rămas fără umărul drept, a rămas cu o pareză și cu o infirmitate de 60%. De asemenea, din probele administrate în faza de urmărire penală și în faza de cercetare judecătorească, rezultă că organele de cercetare au lămurit toate aspectele, fiind de remarcat că doar acum se solicită audierea martorilor indicați, cu mențiunea că în fața instanței de fond s-a făcut demersuri pentru audierea martorului, care era plecat din țară, neputându-se sta cu cauza pe rol până la întoarcerea martorului. Mai mult, la dosar există depoziția acestui martor.
De asemenea, apărătorul inculpatul a făcut referire la nedovedirea raportului de cauzalitate între accident și vătămarea creată părții vătămate. În acest sens, solicită a se avea în vedere că există declarația martorului, de la fila 292, din care rezultă că în urma primului accident partea vătămată a fost aruncat prin parbriz, suferind leziuni la cap și la umăr. În opinia sa, în acest moment se încearcă a se constata o eventuală culpă a asistentei medicale de pe ambulanță, care trebuia să protejeze victimele, însă solicită a se reține că aceasta a declarat că în mod cert a asigurat partea vătămată pe targă, aceasta din urmă plângând și văietându-se. În aceste condiții, apreciază că rezultă clar că durerile suferite de partea vătămată nu se datorau celui de-al doilea accident, deci declarația asistentei medicale nu trebuie înlăturată pe motiv că aceasta nu și-a făcut datoria.
În opinia sa există o legătură tot de cauzalitate între accident și suferințele părții vătămate, care a rămas cu o pareză, fără umăr și nu poate desfășura nici o activitate în gospodărie.
Solicită a se avea în vedere și practica judiciară, respectiv decizia penală nr. 353/30 iunie 2006 Curții de Apel Cluj, conform căreia instanța trebuie să acorde o rentă lunară până la momentul restabilirii situației anterioare. În acest sens solicită a se reține că părții vătămate nu i s-au acordat toate despăgubirile solicitate, impunându-se acordarea și a unei rente lunare, mai ales că din acte rezultă că aceasta nu se va însănătoși niciodată.
Referitor la daunele morale apreciază că, cuantumul acordat de instanță este foarte mic față de ce a suferit și ce mai trebuie să suporte, mai ales că părții vătămate i s-a diminuat capacitatea de muncă. Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului ca fondat.
Referitor la recursul inculpatului, solicită respingerea recursului, apreciind că instanța de fond a apreciat și a administrat toate probele necesare pentru lămurirea și stabilirea adevărului.
Partea responsabilă civilmente SA prin consilier juridic Șutea solicită admiterea recursului, conform memoriului depus la dosar, având în vedere că nu a fost cercetat ce de-al doilea accident, în care a fost implicată ambulanța, considerând că cercetarea acestuia ar fi de natură a lămuri situația. În acest sens, apreciază că s-ar impune efectuarea unei expertize, cu mențiunea că această cerere a fost formulată atât în fața instanței de fond cât și în fața instanței de apel.
Arată că este de acord cu admiterea recursului declarat de inculpat,însă solicită respingerea recursului declarat de către partea civilă.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului declarat de către partea civilă. Solicită a se avea în vedere declarația părții vătămate, care a arătat cu certitudine că partea vătămată se văieta mai mult și mai tare după al doilea accident, însă nu știe dacă acesta a fost imobilizat în ambulanță. Constată că în susținerile recursului părții vătămate se face referire la acordarea unei rente viagere în favoarea părții vătămate, însă solicită a se reține că ulterior accidentului aceasta a mers la serviciu, iar contractul de muncă s-a desfăcut la cererea acesteia. Referitor la daunele morale apreciază că, cuantumul stabilit de instanța de apel este suficient chiar dacă partea vătămată prezintă un grad de handicap.
De asemenea, solicită admiterea recursului declarat de către partea responsabilă civilmente SA.
Apărătorul părții civile solicită respingerea recursului declarat de către partea responsabilă civilmente.
Reprezentantul Parchetului solicită a se constata că la fila 293 dosarului de fond există declarația martorei, asistenta medicală, care a declarat că pe drum Salvarea a fost implicată într-un accident, lovindu-se de remorca unui tractor, în urma căruia persoanele de pe targă au rămas în aceeași poziție, care apoi au fost preluate de cea de-a doua ambulanță. În opinia sa, având în vedere declarația martorei se pare că cel de-al doilea accident a fost ușor și nu a creat leziuni, neexistând legătură de cauzalitate între leziunile suferite ca urmare a primului accident și a celui de-al doilea accident.
Constată că la acest termen de judecată s-a susținut că, urmare accidentului în care a fost implicată salvarea, inculpatul și-a fracturat brațul, însă învederează instanței că acest aspect nu a mai fost arătat în cauză până în prezent, iar inculpatul nu a formulat nici o plângere penală în acest sens.
Pentru aceste motive, apreciind și că soluțiile pronunțate în cauză sunt temeinice și legale, solicită respingerea tuturor recursurilor ca nefondate.
Apărătorul inculpatului învederează instanței că inculpatul avea posibilitatea de a formula plângere în termen de 60 de zile de la accident, care a avut loc în anul 2001, însă solicită a se avea în vedere că inculpatul a fost trimis în judecată în anul 2005, până când partea vătămată nu a avut nici o pretenție.
Apărătorul părții civile solicită a se reține că în cauză au fost efectuate cercetări și întocmite expertize medico-legale, din care a rezultat că partea vătămată a suferit anumite intervenții chirurgicale, aceasta fiind interesată în soluționarea cauzei datorită afecțiunilor suferite, urmărilor acestora și faptului că nu se va reface niciodată.
În susținerea recursului depune concluzii scrise.
Inculpatului, având ultimul cuvânt, arată că recunoaște că este vinovat de comiterea primului accident, însă solicită a se avea în vedere că cel de-al doilea accident nu a fost atât de ușor pe cât se susține, mai ales că remorca tractorului s-a răsturnat. Arată, de asemenea, că nu a formulat plângere penală ca urmare a fracturii suferite, deoarece s-a înțeles bine cu partea vătămată, care a formulat plângere abia după ce a fost disponibilizată. Totodată, învederează instanței că a făcut rost de medicamente pentru partea vătămată, a discutat cu medicii și a dus-o pe partea vătămată cu mașina.
Apreciază că în cauză, pentru lămurirea situației se impune audierea șoferului ambulanței, cu mențiunea că pe parcursul procesului au fost perioade când s-a aflat în țară, cu mențiunea că achiesează concluziilor apărătorului său.
CURTEA
Prin decizia penală nr. 70 din 3 martie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -au respins ca nefondate apelurile dec1arate de inculpatul, partea responsabilă civilmente, partea civilă și asigurătorul "Asigurare Reasigurare " - Sucursala Transilvania, împotriva sentinței penale nr.553/06.11.2007 a Judecătoriei D e
S-a respins cererea formulată de partea civilă privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată (onorariul avocațial) ocazionate cu soluționarea apelului.
Inculpatul, partea civilă, partea responsabilă civilmente și asigurătorul "Asigurare Reasigurare " - Sucursala Transilvania au fost obligați la plata în favoarea statului a sumei de 100 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.553 din 06.11.2007 pronunțată de Judecătoria Dej în dosar nr.2794/2005, a fost condamnat inculpatul, fiul lui G și, la data de l5.0ct.1957 în Ciucea, județ C, CNP.157l0l5l23l45, de cetățenie română, studii școala profesională, stagiul militar satisfăcut, căsătorit tehnician, fără antecedente penale, domiciliat în D- jud C la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184 al.2,4 Cod penal.
În temeiul art.8l, 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare 3 ani
I-a fost atrasă atenția inculpatului asupra disp. art.83 Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente ROMTELECOM SA DIRECȚIA DE TELECOMUNICAȚII C-N să plătească părții civile suma de 1564,6779 lei reprezentând diferența dintre salar și indemnizația de concediu medical începând cu data de 30 mai 2001 și până în luna decembrie 2001.
În temeiul art.14 lit.b Cod proc.penală, și art.998 cod civil a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente ROMTELECOM SA DIRECȚIA DE TELECOMUNICAȚII C-N- județ C, la plata sumei de 16.800 lei despăgubiri reprezentând alimentația suplimentară pe perioada spitalizării și ulterior pe perioada de convalescență, precum și contravaloarea deplasărilor făcute de aparținători pe întreaga perioadă a spitalizării către partea vătămată constituită parte civilă domiciliat în D str. -. - nr.6 jud.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente ROMTELECOM SA DIRECȚIA DE TELECOMUNICAȚII C-N să plătească părții civile suma de 1500 lei reprezentând sumele de bani cheltuite de sora părții civile ca urmare a drumurilor și cheltuielilor ocazionate de aceasta pentru alimentația necesară pe perioada cât aceasta a stat în spital cu partea civilă.
Au fost respinse celelalte pretenții civile pentru despăgubiri materiale formulate de partea civilă ca neîntemeiate. A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 30.000 lei cu titlu de daune morale in favoarea aceleași părți civile.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență C suma de 979,63 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate, să plătească părții civile Spitalul Clinic de Recuperare C-N suma de 7495,53 lei cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate, să plătească părții civile Spitalul mun.D, jud.C suma de 2835,63 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a sumelor.
S-a constatat că inculpatul a avut apărător ales.
În temeiul art.193 penal a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă în sumă de 1000 lei.
S-a constatat calitatea de asigurător de răspundere civilă a ASIGURARE-REASIGURARE - B- Sucursala Transilvania cu sediul în C N, P-ța - nr. 13 jud.C, ce răspunde pentru plata despăgubirilor civile în limita contractului de asigurare de răspundere civilă auto și a obligat pe asigurător să plătească părții civile în limita contractului de asigurare sumele menționate (despăgubiri materiale, daune morale).
În temeiul art.191 Cod proc.penală, a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare în folosul statului în sumă de 300 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 30 mai 2001 la ora 8,55 inculpatul angajat al Direcției de Telecomunicații C, în calitate de electromecanic și conducător auto, a plecat cu autovehiculul mixt l307(-) conform foii de parcurs pentru autovehicule transport persoane cu nr.- din 30 mai 2001 din mun.D, spre localitatea G, avându-l ca pasager pe colegul de muncă, electromecanic, jonctor al formației cabluri interurbane, în scopul efectuării unei patrulări între localitățile D-G, pentru a descoperi lucrări de construcție în zona fibrei optice și pe traseul cablului interurban.
Pe str. - din mun. D, în jurul orei 9,15 în dreptul imobilului cu nr.58 în timp ce conducea autospeciala în discuție pe partea dreaptă a carosabilului, în condițiile meteo rutiere normale, respectiv declivitate orizontală, 7 metri lățime de circa 80- 90 km/ conform propriei declarații, inculpatul a ajuns din urmă un atelaj condus regulamentar de către martorul pe care a intenționat să-I depășească. Apropiindu-se prea mult de acesta și întrucât din sens opus venea o altă mașină pentru a evita impactul a frânat brusc, manevră care a generat balansarea mașinii și deraparea. Inculpatul a virat stânga ca ultimă soluție, pentru a evita coliziunea cu atelajul, astfel că a pătruns pe contrasens și a intrat în coliziune cu autoturismul marca Volkswagen Golf (3-88-) condus regulamentar de martorul pe directia G-
În urma impactului, autoturismul martorului a părăsit partea carosabilă, oprindu-se pe spațiul din apropierea liniei de cale ferată aferentă părții dreapta a direcției de mers G-D, iar mașina inculpatului s-a oprit în poziția finală, postimpact, în afara părții dreapta a carosabilului, corespunzător direcției D G, în apropierea imobilului cu nr.58.
Din accident a rezultat vătămarea corporală a participanților la trafic respectiv a inculpatului, a părții vătămate care a ieșit prin parbriz căzând pe partea carosabilă și a martorului conducătorul autovehicului VW Golf, motiv pentru care în cauză s-a procedat la transportarea lor la Spitalul municipal D cu autospeciala ( -).
Pe traseu, respectiv la intersecția străzii 1 Mai cu str.- Roșie autospeciala serviciului de ambulanță a intrat în coliziune frontală cu remorca unui tractor rutier, care nu a acordat prioritate de trecere, motiv pentru care victimele au fost preluate și transportate la Spitalul municipal D cu alte mașini de salvare.
Din procesul-verbal de efectuare a cercetării locului producerii accidentului de circulație, respectiv pe str.- din D s-a descoperit o urmă de frânare în lungime de 22 metri creată de mașina condusă de martorul, care a debutat pe partea dreaptă a carosabilului aferentă direcției de deplasare G D și care a traversat acostamentul și șanțul străzii, terminându-se în apropierea firului de cale ferată, unde s-a oprit în poziție finală și mai multe urme de derapaj create de auto speciala condusă de inculpat, pe ambele sensuri de circulație.
În urma accidentului rutier descris partea vătămată a fost internată în perioada 30 mai-14 iulie 2001 la Clinica Neurochirurgie din C cu dgs. politraumatism,- mediu, contuzie dilacerare și hematom intraparenchimatos temporal stâng fractură radiocarp stâng, contuzie hemitorace stâng, contuzie umăr drept, fracură perete anterior sinus maxilar prin accident rutier .
În perioada 16 iulie-13 august 2001 partea vătămată a fost internată în Secția Ortopedie a Spitalului de Recuperare C-N cu dgs. fractura epifiză distală radius stâng vicios consolidată, luxație umăr drept cu paralizie de plex brahial operat stabilizat.
A fost examinat obiectiv medico-Iegala data de 25 septembrie 2001 și i s-a eliberat de către Institutul de Medicină Legală C-N raportul de constatare medico-legală nr.285/II/b/132/2001 prin care i s-au acordat 50-55 zile de îngrijiri medicale pentru leziunile corporale produse în cadrul accidentului rutier.
La rândul său, conducătorul auto a suferit leziuni corporale care s-au putut produce în cadrul unui accident rutier, pentru vindecarea cărora i-au fost acordate 40-45 zile de îngrijiri medicale, conform raportului de constatare medico-legală nr.2849/II/b/131 din 29 iunie 2001, eliberat de C-
Nici unul dintre conducătorii auto ai autovehiculelor implicate în accident nu se afla sub influenta alcoolului la momentul de referință infracțional, conform buletinelor de analiză toxicologică alcoolemie nr.538 din 6 iunie 2001 și539/2001.
Cazul a fost soluționat inițial prin rezoluția nr. 738/P/200 1 din 15 noiembrie 2001, de către Parchetul de pe lângă Judecătoria D e j, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, împotriva lui, în contextul în care partea vătămată nu a depus plângere penală împotriva acestuia, iar partea vătămată s-a împăcat cu susnumitul.
Întrucât la data de 23 aprilie 2004 i s-a eliberat părții vătămate decizianr.853/2004asupra capacității de muncă, prin care s-a confirmat oficial de către medicul expert al asigurărilor sociale din Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă D că acesta prezintă o invaliditate definitivă încadrabilă în gradul III, s-a redeschis cercetarea penală în cauză și s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva inculpatului la data de 13 aprilie 2005.
În cauză, s-a dispus reexaminarea obiectivă din punct de vedere medico-Iegal a părții vătămate de către medicul legist, întocmindu-se raportul de expertiză medico-legală nr.2635/II/b/113 din 27 iunie 2005.
Din acest înscris medico-Iegal a rezultat că victima a mai fost internată în perioadele 11 noiembrie-1 decembrie 2002 și 2 decembrie-13 decembrie 2002 cu diagnosticul sechele complexe posttraumatice membrul superior drept, paralizie de nerv circumflex operată, hematom difuz suprainfectat de coapsă dreapta după scoatere de fascie .
Medicul legist a conc1uzionat că subiectul a suferit, în urma accidentului rutier din data de 30 mai 2001, contuzie și dilacerare cu hematom intraparenchimatos stâng cu luxație scapulohumerală dreapta însoțită de paralizie de plex brahial drept de tip superior și mijlociu, fractură radio-carpiană dreapta; sindrom bipiramidal și vestibular sechelar pentru care a necesitat 180 zile de îngrijiri medicale.
S-a concluzionat că între leziunile suferite în cursul accidentului rutier și cele constatate la data de 23 aprilie 2004 de către medicul expert al asigurărilor sociale din cadrul Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă D, există o legătură de cauzalitate directă-necondiționată.
În final, medicul legist a concluzionat că urmare leziunilor suferite prezintă o invaliditate definitivă încadrabilă în gradul III de pensionare.
Pe fondul audierii inculpatul a precizat că și al doilea accident de circulație în care a fost implicată mașina auto salvării în aceeași dată a avut urmări în ceea ce privește starea fizică a părții vătămate, întrucât, în urma impactului cu remorca tractorului acesta a căzut de pe targa, lovindu-se cu capul de instrumentarul medical din incinta autospecialei.
În cauză, audierea martorei, care a deservit în calitate de asistent medical ambulanța care l-a transportat spre spital, la data de 30 mai 2001, infirmat poziția declarativă a inculpatului, declarând că partea vătămată a fost legată pe targa în autospecială, targa care la rândul ei a fost fixată de suporții prevăzuți prin construcție, astfel că era imposibilă mișcarea tărgii pe fondul deplasării. In ceea ce privește împrejurările producerii accidentului de circulație, inculpatul a precizat că în timp ce conducea autospeciala mixtă Cl 69 R TC a observat că era precedat, la o distanță de 50-60 metri pe sensul său de mers de un atelaj, pe care a intenționat să-l depășească după o prealabilă semnalizare. In timp ce s-a apropiat a observat că atelajul a făcut o mișcare bruscă spre axul drumului, astfel că a acționat sistemul de frânare. Continuând apropierea de atelaj, mașina, conform declarației inculpatului a început să se balanseze, motiv pentru care a acționat din nou pedala de frână, efectuând concomitent virajul la stânga, cu pătrundere pe contrasens. In aceste împrejurări a intrat în coliziune cu autovehiculul marca VW GOLF care circula pe celălalt sens de mers regulamentar, având în vedere direcția de mers.
Deplasarea atelajului spre axul drumului, invocată de învinuit, pentru justificarea conduitei sale la volan nu a fost susținută de probatoriul administrat în cauză. Partea vătămată a precizat că atelajul circula regulamentar, iar inculpatul a materializat manevra de depășire deși din sens opus se apropia celălalt autovehicul.
La rândul său pe fondul declarațiilor date inițial în calitate de parte vătămată, la scurt timp de la producerea accidentului, a precizat că, în timp ce conducea autovehiculul marca VW Golf (B 88 ), a observat că pe celălalt sens se deplasa un atelaj cu roțile din partea pe carosabil, iar cu cele din dreapta pe acostament, care era urmat de autoutilitara inculpatului. A sesizat că aceasta nu mai era controlată de către inculpat și că a derapat cu partea din spate, balansându-se. În acest context, auto speciala a pătruns brusc pe sensul de mers al mașinii martorului, materializând o depășire forțată. Acesta a frânat și a virat diagonal dreapta, pentru a evita coliziunea, însă nu a reușit să împiedice impactul, mașina sa fiind deviată în șanțul din partea dreapta, aferent direcției de deplasare G-
Din probatoriul administrat în cauză și din mecanismul de producere a accidentului rutier s-a desprins concluzia că inculpatul a încălcat normele de conduită profesională relative la depășire, astfel că vinovăția sa, ca element constitutiv al infracțiunii examinate, îmbracă forma culpei profesionale.
Inculpatul trebuia să circule cu viteza legală impusă de segmentul de drum și să păstreze o distanță adecvată, în raport cu vehiculul care-l preceda, pentru a putea opri în timp util sau pentru a evita o coliziune și de asemenea să materializeze depășirea doar după o prealabilă și temeinică asigurare a finalizării acesteia, în condiții de siguranță pentru participanții la trafic.
Neprocedând în modul impus de dispozițiile legale a căror finalitate de prevenire a accidentelor rutiere este evidentă, învinuitul a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale, dar a sperat fără temei că el nu se va produce, ceea ce înseamnă că a acționat din culpă în sensul art.19 pct.2 lit.a Cod penal și deci a comis infracțiunea de vătămare corporală gravă din culpă, prev. de art.184 al.2 și 4 Cod penal.
Starea de fapt reținută mai sus a fost dovedită cu proces-verbal de cercetare a locului faptei (filele 2-6, 16-19, 44-48)-decizia asupra capacității de muncă (fila 7)schițe, fotografii de la evenimente (filele 20-39)-declarații părți (filele 50-52, -)-foaia de parcurs nr.-(fila 54)-declarația părții vătămate (filele 70-71)-acte medicale, foi de observație (filele 73-86, 13 7 -173 )-declarații martori (filele 107-108, 185-189,292,293,294,295,296,297,330,331,341,342,)-rapoarte de constatare medico legală (filele 113-114, 174)-taxa de spitalizare pe parcursul anilor 2001-2005 (fila 177),adresa 101/ 02/04/198 din 30 august 2005 Direcției de Telecomunicații C (filele 182-183)-declarații inculpat (filele 191-195,273), completare la raportul de expertiză medico-legaIă (435).
În drept, fapta inculpatului, care în data de 30 mai 2001, în jurul orei 09,00, conducând autovehiculul mixt 1307 (Cl 69 ), proprietatea Direcției de Telecomunicații C, din cadrul ROMTELECOM SA, în interes de serviciu, în care se afla ca pasager față dreapta partea vătămată, pe str. - din municipiul D, în dreptul imobilului cu nr.58, cu încălcarea prevederilor art.31 al.2, art.44 și art.48 din Regulamentul pentru aplicarea Decretului nr.328/1966-republicat, în vigoare la momentul de referință, relativ la viteza de deplasare și la manevra de depășire, a pătruns pe contrasens și a intrat în coliziune cu autovehiculul marca VW Golf (B 88 ) care se deplasa regulamentar, raportat la direcția de mers, determinând vătămarea gravă a părții vătămate, care a suferit o invaliditate definitivă încadrabilă în gradul III, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă, prev. și ped. de art.184 al.2 și 4 din Codul penal.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, modul concret de săvârșire, cât și persoana inculpatului care nu are antecedente penale.
Raportat la aceste elemente de individualizare la limitele speciale prevăzute pentru această infracțiune, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 al.2,4 cod penal.
Instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, astfel că, în temeiul art.81,82 cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 3 ani.
I-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.
După cum a rezultat din adresa de la ROMTELEMOM și în urma calculelor efectuate a rezultat o diferență dintre salariul obținut anterior accidentului și indemnizatia de concediu medical în sumă de 1564,6779 lei, astfel că instanta de fond a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente ROMTELECOM SA DIRECȚIA DE TELECOMUNICAȚU C-N să plătească părții civile suma de 1564,6779 lei reprezentând diferența dintre salar și indemnizația de concediu medical începând cu data de 30 mai 2001 și până în luna decembrie 2001.
Din probele de la dosar a rezultat că, partea civilă a cerut și a fost de acord cu disponibilizarea, făcând în acest sens o cerere și beneficiind de plăți compensatorii (298,300, 301), prin urmare instanța de fond a respins pretențiile civile de la pct2,3 din constituirea de parte civilă (228).
Așa cum a rezultat din declarațiile de martori, partea civilă a cheltuit diferite sume de bani, astfel că în temeiul art. 14 lit b cod proc.penală, și art.998 cod civil a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente ROMTELECOM SA DIRECȚIA DE TELECOMUNICAȚII C-N la plata sumei de 16.800 lei despăgubiri reprezentând alimentația suplimentară pe perioada spitalizării și ulterior pe perioada de convalescență precum și contravaloarea deplasărilor făcute de aparținători pe întreaga perioadă a spitalizării către partea vătămată constituită parte civilă.
Din declarația martorei (295) a rezultat că, s-au cheltuit bani și cu drumurile făcute, B-C, astfel că instanța va obliga inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente ROMTELECOM SA DIRECȚIA DE TELECOMUNICAȚII C-N să plătească părții civile suma de 1500 lei reprezentând sumele de bani cheltuite de sora părții civile ca urmare a drumurilor și cheltuielilor ocazionate de aceasta pentru alimentația necesară pe perioada cât aceasta a stat în spital cu partea civilă.
A respins celelalte pretenții civile pentru despăgubiri materiale formulate de partea civilă ca neîntemeiate, respectiv punctul 6 (228), deoarece nu există o legătură de cauzalitate, soția părții vătămate suferind o fractură la picior la sfârșitul anului 2002, deci la mult timp după producerea accidentului, partea vătămată putea să se descurce, deoarece abia în 26.05.2003 a făcut cerere fiind de acord cu disponibilizarea, deci până la acea dată a lucrat.
Instanța de fond a respins și punctul 7 din constituirea de parte civilă (228), deoarece așa cum am mai arătat, partea civilă a făcut o cerere prin care a fost de acord cu disponibilizarea începând cu 26.05.2003, beneficiind de plăți compensatorii în sumă de 150.898.880 lei și potrivit actului adițional, contractului de muncă, rezultă că contractul de muncă încheiat pe durată nedeterminată, poate înceta ca urmare a acordului părților de la data convenită de acestea (f 298- 301 ).
Avându-se în vedere că urmare accidentului, partea vătămată a necesitat o serie de intervenții chirurgicale și tratamente, fiindcă starea sa de sănătate a fost afectată, instanța de fond a apreciat că în cauză s-a produs un prejudiciu nepatrimonial, astfel că va obliga inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 30.000 lei cu titlu de daune morale in favoarea aceleași părți civile, considerându-se că această sumă este suficientă pentru repararea prejudiciului moral al părții vătămate.
Avându-se în vedere adresele de la unitățile spitalicești instanța de fond a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență C suma de 979,63 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate, să plătească părții civile Spitalul Clinic de Recuperare C-N suma de 7495,53 lei cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate, să plătească părții civile Spitalul mun. D jud. C suma de 2835,63 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a sumelor.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul legal, inculpatul, partea responsabilă civilmente, partea civilă și asigurătorul "Asigurare Reasigurare " - Sucursala Transilvania.
Inculpatul a solicitat pronunțarea unei decizii penale prin care să se dispună, în principal, achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. ll pct 2 lit a rap. la art.1O lit a, c sau d pr.pen. iar în subsidiar, în situația în care se va constata vinovăția lui, să se țină seama, la stabilirea pedepsei și a cuantumului despăgubirilor civile, și de culpa concurentă a victimei, care nu a purtat centura de siguranță în momentul producerii accidentului rutier, situație în care urmările ar fi fost mult mai puțin grave pentru aceasta. De asemenea, inculpatul arată că nu s-a ținut seama de consecințele produse de cel de-al doilea accident rutier, dintre ambulanță și tractor, care i-a cauzat părții vătămate leziuni mai grave decât cele produse în urma accidentului rutier în care a fost implicat autoturismul condus de el, împrejurare care rezultă din declarația martorului coroborată cu mențiunile cuprinse în procesul-verbal de constatare întocmit de către organele de poliție în legătură cu cel de-al doilea accident.
Partea responsabilă civilmente a solicitat desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună respingerea constituirii de parte civilă formulată de partea civilă și Casa de Asigurări de Sănătate a Județului C, arătând în motivare că instanța de fond a tratat cu superficialitate probele administrate în cauză cu privire la cel ce-al doilea accident rutier în care a fost implicată ambulanța care transporta victimele la spital, accident în cursul căruia partea civilă a suferit răni grave la cap, aspect relevat de declarațiile martorului din fața instanței de judecată, motiv pentru care s-ar fi impus efectuarea unei expertize medico-legale care să stabilească care leziuni ale părții vătămate au rezultat din primul accident rutier pentru care se face vinovat inculpatul și care sunt urmarea celui de-al doilea accident. Prin urmare, se arată în continuare, câtă vreme nu s-a stabilit cu certitudine legătura de cauzalitate dintre cele două accidente produse, persoanele vinovate și vătămările suferite de partea civilă, sumele solicitate cu titlu de despăgubiri civile și cheltuieli de spitalizare nu se justifică, impunându-se respingerea acestora.
Partea civilă a criticat sentința atacată atât cu privire la latura penală a cauzei, cât și În ceea ce privește latura civilă, solicitând aplicarea unei pedepse mai severe inculpatului având în vedere fapta comisă și urmările grave ale acesteia, precum și obligarea inculpatului la plata în întregime a sumei de bani precizată la pct.5 din constituirea de parte civilă (cheltuieli de transport efectuate de sora părții civile și cheltuieli cu alimentația acesteia pe perioada cât a stat în spital cu partea civilă), la plata rentei lunare prevăzute la pct.7 din constituirea de parte civilă (reprezentând diferența dintre salariu și pensie, începând cu data pensionării și până la încetarea stării de nevoie), precum și la plata unor daune morale într-un cuantum mai ridicat decât cel stabilit de prima instanță, având în vedere gravitatea deosebită a leziunilor suferite în cursul accidentului rutier cauzat de inculpat, respectiv invaliditatea fizică definitivă cu care a rămas în urma săvârșii faptei deduse judecății.
Asigurătorul "Asigurare Reasigurare " - Sucursala Transilvania a solicitat instanței de apel ca, prin decizia pe care o va pronunța, să stabilească limita răspunderii asigurătorului de răspundere civilă prin raportare la vătămările corporale provocate de primul accident rutier și prin luarea în calcul și a producerii celui de-al doilea accident rutier din data de 30.05.2001, respectiv impactul ambulanței, care transporta victima la spital, cu tractorul.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel, pe baza materialului și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul a reținut următoarele:
Soluțiile pronunțate de instanța de fond, atât pe latură penală, cât și pe latură civilă sunt legale și temeinice, argumentele aduse în sprijinul acestora fiind pertinente, tribunalul însușindu-și-le în totalitate, cu următoarele completări ce urmează a fi expuse mai jos.
Astfel, referitor la latura penală a cauzei, prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a probelor administrate în cauză.
Rezultă din ansamblul probator că inculpatul, la data de 30 mai 2001, în jurul orei 09,00, conducând autovehiculul mixt 1307 cu nr. de înmatriculare -, proprietatea Direcției de Telecomunicații C, din cadrul ROMTELECOM SA, în interes de serviciu, în care se afla ca pasager față dreapta și partea vătămată, pe str. - din municipiul D, jud C, în dreptul imobilului cu nr.58, cu încălcarea prevederilor art.31 alin.2, art.44 și art.48 din Regulamentul pentru aplicarea Decretului nr.328/1966 - republicat (în vigoare la data menționată mai sus), referitoare la viteza de deplasare și la manevra de depășire, a pătruns pe contrasens și a intrat în coliziune cu autovehiculul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare B-88- care se deplasa regulamentar pe direcția sa de mers (autoturism condus de martorul ), determinând vătămarea gravă a părții vătămate, care a suferit leziuni corporale vindecabile în 180 zile de îngrijiri medicale, precum șioinvaliditate definitivă încadrabilă în gradul III.
În pofida faptului că inculpatul nu recunoaște (în fața instanței de apel) săvârșirea faptei precizate mai sus, vinovăția sa este dovedită fără dubiu prin probele administrate în cauză, și anume: procesul-verbal de cercetare a locului faptei și planșele foto-anexe (f2-6, 16-19,20-39,44-48), declarațiile părții vătămate (f70 și 106), declarațiile martorilor, și (fl07-108, 185-188 și 292), raportul de expertiză medico-legală întocmit de C-N și completarea la acest raport (f -176 și 435), coroborate cu chiar propriile declarații date de inculpat pe parcursul procesului penal, prin care acesta își recunoaște practic vinovăția în producerea accidentului rutier dedus judecății, dar precizează că leziunile suferite de victima s-au agravat în urma producerii celui de-al doilea accident rutier, dintre ambulanță și tractor (f -196 și 273-275).
Din probele menționate și din mecanismul de producere a accidentului rutier se desprinde concluzia certă că inculpatul a încălcat dispozițiile art.31 alin.2, art.44 și art.48 din Regulamentul pentru aplicarea Decretului nr.328/1966 - republicat, respectiv acesta nu a circulat cu viteza legală impusă de segmentul de drum pe care se deplasa și nu a păstratodistanță adecvată, în raport cu vehiculul care-l preceda, pentru a putea opri în timp util sau pentru a evitaocoliziune cu acesta și, de asemenea, nu a efectuat manevra de depășire doar dupăoprealabilă și temeinică asigurare a finalizării acesteia în condiții de siguranță pentru ceilalți participanți la trafic. Neprocedând în modul impus de dispozițiile legale amintite, a căror finalitate de prevenire a accidentelor rutiere este evidentă, inculpatul a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale, dar a sperat fără temei că el nu se va produce, ceea ce înseamnă că a acționat din culpă În sensul art.19 pct.2 lit.a pen.
Susținerile inculpatului legate deopresupusă culpa concurentă a victimei (care nu ar fi purtat centura de siguranță în momentul producerii accidentului rutier) sunt total nefondate, întrucât această conduită a victimei, chiar reală să fi fost, nu a contribuit cu nimic la producerea accidentului rutier (neexistând vreo legătură de cauzalitate între acest fapt și producerea accidentului rutier), iar pe de altă parte, în cauză nu există suficiente elemente probatorii din care să se poată trage concluzia certă că Ieziunile cauzate părții civile ar fifostmai puțin grave în situația în care ar fi purtat centura de siguranță (aceste susțineri ale inculpatului fiind, până la urmă, simple supoziții, fără nici un suport probator).
De asemenea, luând în considerare declarațiile martorilor (185), (188 și 292) și (189 și 293), urmează a fi respinse ca neîntemeiate și susținerile inculpatului, părții responsabile civilmente și asigurătorului, conform cărora prima instanță ar fi trebuit să țină seama la soluționarea cauzei și de consecințele produse de cel de-al doilea accident rutier, dintre ambulanță și tractor, care i-ar cauzat părții vătămate leziuni mai grave decât cele produse în urma accidentului rutier în care a fost implicat autoturismul condus de inculpat. Aceasta deoarece, din coroborarea acestor probe testimoniale rezultă fără dubiu că partea civilă acuza dureri foarte mari, la cap, în urma primului accident rutier (infirmând astfel susținerile inculpatului conform cărora partea civilă s-ar fi lovit grav la cap, în cursul accidentului în care a fost implicată ambulanța), că acesta și martorul au fost imobilizați pe tărgile din ambulanță, care la rândul lor au fost fixate pentru a se împiedica deplasarea lor în timpul transportării victimelor la spital și că aceste două victime nu au fost în nici un fel afectate (în sensul agravării leziunilor inițiale sau al producerii unor noi leziuni) de cel de-al doilea accident de circulație în care a fost implicată ambulanta.
Vinovăția inculpatului fiind așadar pe deplin dovedită, instanța de fond a procedat la o corectă încadrare juridică a faptei reținute în sarcina lui, iar pedeapsa aplicată (inclusiv modalitatea de executare) a fost just individualizată, răspunzând criteriilor stabilite prin art.72 pen. și fiind în măsură să asigure realizarea scopului prev. de art.52 pen.
În ceea ce privește privire latura civilă a cauzei, trebuie menționat faptul că, la stabilirea daunelor morale acordate părții civile, s-a reținut în mod corect că, urmare a vătămărilor fizice grave cauzate prin infracțiunea comisă de inculpat, partea civilă a suferit și vătămări psihice și alterarea condițiilor de viață pe o perioadă îndelungată, fiindu-i afectată negativ viața socială, profesională și de familie, ceea ce justifică obligarea inculpatului și a părții responsabile civilmente la plata unor daune morale.
În lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului daunelor morale instanta de fond a stabilit în mod temeinic întinderea acestora, suma de 30.000 lei fiind în măsură să asigure o reparație justă și echitabilă a suferințelor de ordin fizic și psihic suportate de partea civilă ca urmare a accidentului rutier cauzat de inculpat. Este cunoscut faptul că, în privința daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecințele în plan nepatrimonial suferite de partea civilă (și fără a se ajunge la o îmbogățire fără just temei a părții civile în detrimentul inculpatului), trebuie să stabilească o sumă globală care să compenseze pe cât posibil durerile fizice și psihice încercate de partea civilă, în principal pe perioada de spitalizare și convalescență.
Referitor la daunele materiale reprezentând cheltuieli de transport efectuate de sora părții civile și cheltuieli cu alimentația acesteia pe perioada cât a stat în spital cu partea civilă, prima instanță a reținut în mod corect, pe baza probelor testimoniale administrate pe latura civilă, că acestea au fost dovedite numai în parte, respectiv pentru suma de 1500 lei, iar cu privire la plata rentei lunare prevăzute la pct 7 din constituirea de parte civilă (reprezentând diferența dintre salariu și pensie, începând cu data pensionării și până la încetarea stării de nevoie), de asemenea s-a stabilit în mod just că nu se justifică obligarea inculpatului la plata unei astfel de rente lunare, câtă vreme partea civilă și-a continuat raporturile de muncă cu partea responsabilă civilmente A și ulterior producerii accidentului rutier, mai precis începând cu luna decembrie 2001, contractul individual de muncă al părții civile încetând doar la data de 26.05.2003, la solicitarea părții civile, care a cerut și a fost de acord cu disponibilizarea sa, beneficiind de plăți compensatorii în sumă de
150.898.880 ROL (298-302).
Împotriva deciziei menționate au declarat recurs inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente ROMTELECOM SA.
În motivele scrise de recurs inculpatul a criticat decizia susținând că instanța a respins o cerere esențială respectiv cea vizând administrarea unei expertize care să determine dinamica producerii celor două accidente în care a fost implicată partea vătămată.
S-a susținut că numai printr-o expertiză a dinamicii producerii celor două accidente se putea afla care au fost urmările fiecărui accident în parte pentru a se putea constata în mod real raportul de cauzalitate între primul accident, al doilea accident și leziunile suferite de partea vătămată; inculpatul a subliniat că și el se putea constitui parte civilă în cauză împotriva conducătorului tractorului care a declanșat al doilea accident care trebuia audiat.
Sub aspectul laturii civile a considerat netemeinică obligarea sa în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor de 1500 lei reprezentând cheltuieli cu alimentația specială și cheltuieli pentru transportul efectuat de sora victimei deoarece pe perioada spitalizării bolnavilor li se administrează o alimentație corespunzătoare, ca atare cheltuielile cu alimentația suplimentar nu au suport legal și nu au fost dovedite.
În același timp cât timp o persoană este internată în spital aceasta beneficiază de îngrijiri din partea personalului de specialitate nefiind necesară prezența aparținătorilor.
S-a mai criticat obligarea sa la plata sumei de 1564,6779 lei reprezentând diferența dintre salariu și indemnizația de concediu medical pe motiv că instanța nu a arătat modul concret de calcul al acestei sume.
Sub un alt aspect s-a menționat că având în vedere implicarea părții vătămate în două accidente rutiere succesive inculpatul nu poate fi obligat la recuperarea întregului prejudiciu deoarece se impune fie cuantificarea prejudiciului cauzat de fiecare conducător auto vinovat în parte fie obligarea acestora în solidar.
Partea civilă recurentă a criticat ambele hotărâri judecătorești susținând că trebuiau să-i fie acordate toate despăgubirile solicitate astfel a arătat că, cu o zi înainte de externarea sa a fost dus de către soție la baie pentru a-l ajuta să se spele dar el s-a dezechilibrat, soția nu a putut să-l sprijine și a căzut suferind o fractură de picior; a considerat că toate cheltuielile ocazionate cu tratamentul și spitalizarea soției sunt îndreptățite deoarece între fractura suferită de aceasta și accidentul suferit de partea civilă există o legătură de cauzalitate.
A menționat că datorită accidentului suferit a fost supus mai multor intervenții chirurgicale și tratamente și că dacă nu ar fi fost accidentat nu ar fi trebuit să fie disponibilizat iar suma primită cu titlu de pensie de boală este departe de a-i asigura o întreținerea corespunzătoare ca atare daunele morale sunt îndreptățite la fel cum este îndreptățită și acordarea rentei viagere.
Partea responsabilă civilmente recurentă a criticat decizia atacată deoarece nu s-a admis efectuarea expertizei privind dinamica accidentelor rutiere așa cum a solicitat inculpatul; prin aceasta nu s-a stabilit care vătămări corporale ale părții civile au rezultat din primul accident suferit și care sunt urmarea celui de-al doilea accident.
De asemenea a criticat acordarea despăgubirilor solicitate de către inculpat reprezentând contravaloarea alimentației suplimentare și a transportului aparținătorilor acestuia la spital pentru aceleași motive arătate și de către inculpatul recurent.
Sub aspectul acordării diferenței dintre salariu și indemnizația de concediu a criticat soluțiile pronunțate susținând că nu cunoaște modalitatea de calcul a acestei sume acordate.
În același timp s-a învederat că instanțele de fond au ignorat în totalitate faptul că au acordat părții vătămate 5000 lei cu titlu de ajutor social iar la încetarea contractului de muncă plăți compensatorii în sumă de 15.089,888 lei fapt pentru care consideră nejustificate daunele morale acordate.
Examinând hotărârile judecătorești atacate din perspectiva motivelor de recurs invocate precum și a cazurilor de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu de către instanță, Curtea constată următoarele:
Pentru examinarea întrunirii cazurilor de casare invocate de către recurenți este necesară reiterarea stării de fapt stabilită de către instanțele de fond deși aceasta nu a fost contestată de către părți.
Astfel s-a reținut că în data de 30 mai 2001 la ora 8,55 inculpatul angajat al Direcției de telecomunicații Cap lecat cu autoutilitara 1307 cu nr. - din municipiul D spre G avându-l ca pasager pe colegul său, partea vătămată, pentru a patrula între cele două localități în scopul descoperirii lucrărilor de construcție pe traseul cablului interurban și al fibrei optice.
La ora 9,15 pe str. - din D inculpatul a ajuns din urmă un atelaj condus regulamentar de care s-a apropiat prea mult; din cauza faptului că din sens opus venea o altă mașină pentru a evita impactul a frânat brusc, a virat stânga pentru a nu lovi atelajul pătrunzând pe contrasens și intrând în coliziune cu autoturismul Volkswagen Golf condus de martorul.
Accidentul a fost urmat de vătămarea corporală a inculpatului a martorului menționat și a părții vătămate care a ieșit prin parbriz căzând pe partea carosabilă; aceștia au fost transportați spre Spitalul municipal D cu o ambulanță care la intersecția străzii 1 Mai cu str. - Roșie, a intrat în coliziune frontală cu remorca unui tractor rutier ce nu a acordat prioritate de trecere motiv pentru care au fost transportați la spital cu alte ambulanțe.
Inițial, partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 50-55 zile îngrijiri medicale dar ulterior în 23 aprilie 2004 s-a confirmat de către Cabinetul de expertiză medicală D că acesta prezintă o invaliditate definitivă încadrabilă în gradul III motiv pentru care s-a redeschis cercetarea penală în cauză față de inculpatul.
S-a constatat, în urma probatoriului administrat, că leziunile victimei că au fost cauzate de inculpat care a încălcat regulile referitoare la depășire, la viteza legală și la păstrarea unei distanțe adecvate față de autovehiculul din față motiv pentru care s-a apreciat că este vinovat de vătămare corporală gravă din culpă prev de art. 184 alin 2 și 4 Cp.
În raport de această stare de fapt, inculpatul recurent și partea responsabilă civilmente recurentă au invocat cazul de casare prev de art. 3859alin 1 pct 10 Cpp considerând că nu trebuia respinsă cererea de expertizarea dinamicii producerii accidentului.
Curtea apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile acestui caz de casare deoarece instanțele de fond s-au pronunțat asupra acestei cereri și au respins-o datorită imposibilității efectuării acesteia după mai mult de 5 ani de la producerea accidentului, în lipsa actelor de constatare a celui de al doilea accident în care a fost implicată ambulanța care transporta victimele primului accident.
Constatând imposibilitatea menționată instanțele de fond în mod temeinic au stabilit starea de fapt și au apreciat că leziunile părții vătămate au fost produse ca urmare a primului accident, pe baza celorlalte probe părțile, respectiv a declarațiilor persoanelor implicate.
Afirmația că nu trebuia reținută declarația martorei - asistența de pe ambulanță deoarece dacă ar fi relatat altceva și-ar fi recunoscut culpa profesională, nu poate fi acceptată deoarece atât partea vătămată, cât și martorul inițial au declarat că nu au suferit leziuni ca urmare a celui de-al doilea eveniment rutier.
Schimbarea declarațiilor părții vătămate și a inculpatului evident este justificată de încercarea de a antrena răspunderea civilă delictuală și a șoferului vinovat de producerea celui de-al doilea accident; în absența trimiterii în judecată a acestuia Curtea constată că nu poate fi antrenată răspunderea sa civilă delictuală; astfel în mod constant în jurisprudență s-a statuat că în cursul procesului penal inculpatul trimis în judecată este obligat la plata integrală a prejudiciului cauzat chiar dacă în cauză există coautori netrimiși în judecată; aceasta este justificată de specificul raportului de solidaritate între coautori ce determină pretinderea despăgubirilor în mod integral de la oricare dintre aceștia.
Existența unui posibil drept de regres împotriva unei alte persoane aflate în culpă pentru prejudiciu nu poate duce la împărțirea despăgubirilor între coautori, prin transformarea unei obligații civile solidare într-o obligație civilă conjunctă.
Critica inculpatului recurent referitoare la greșita acordare a sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli cu alimentația specială și pentru transportul aparținătorilor la spital este nefondată deoarece din declarațiile martorilor rezultă că aceste cheltuieli au fost ocazionate și este evident că se află în raport de cauzalitate cu accidentul provocat de către inculpat; în absența accidentului aceste cheltuieli nu ar fi fost necesare.
Afirmația că alimentația din spital este suficientă și nu trebuie suplimentată de către pacienți, iar aceștia nu este necesar să fie vizitați de către aparținători nu poate fi primită deoarece din declarațiile martorilor rezultă că aceste cheltuieli au fost necesare pentru recuperarea părții vătămate.
Referitor la greșita acordare a diferenței dintre salariu și indemnizația de concediu medical se constată că aceste sume sunt cuvenite dacă indemnizația de concediu medical a fost inferioară salariului care ar fi fost primit de către victimă dacă nu ar fi suferit leziuni, ipoteză care este întrunită în speță; cuantumul acestor sume rezultă chiar din înscrisurile depuse la dosar emise de către partea responsabilă civilmente.
Critica părții civile în sensul că trebuiau să-i fie acordate despăgubiri și pentru accidentul casnic suferit de către soția sa în timp ce îl îngrijea nu poate fi acceptată deoarece între accidentarea în baie a soției părții vătămate și producerea accidentului rutier nu există nici un raport de cauzalitate necesar.
Critica părții responsabile civilmente referitoare la faptul că nu s-a avut în vedere la acordarea daunelor morale către victimă că aceasta a beneficiat de un ajutor social și de sume consistente ca urmare a disponibilizării nu au legătură cu stabilirea daunelor morale, deoarece sumele menționate nu au fost acordate cu destinația reparării prejudiciului moral suferit de către victimă.
Curtea apreciază ca fiind fondat motivul de recurs invocat de către partea civilă referitor la neanalizarea acordării rentei viagere având în vedere că aceasta a suferit o diminuare a capacității de muncă de peste 60 %, în prezent fiind încadrat în gradul II de handicap așa cum rezultă din completarea la raportul de expertiză medico-legală (467 dosar fond).
Instanțele de fond nu au examinat dacă sunt întrunite condițiile stabilite în practica judiciară pentru acordarea rentei viagere argumentând cu motive străine de aceste criterii legate de plățile compensatorii de care a beneficiat victima ca urmare a disponibilizării la cererea sa; nu s-a avut în vedere faptul că victima nu împlinise vârsta legală de pensionare și nici perioada dintre momentul încetării contractului său de muncă și momentul eventual al pensionării sale.
Sub acest aspect Curtea apreciază că trebuie administrate probe, în primul rând trebuie audiată partea vătămată pentru a menționa veniturile de care a beneficiat și de care beneficiază în prezent și trebuie efectuată proba cu înscrisuri în acest sens.
Pentru motivele menționate referitoare la lipsa de relevanță a analizării celui de-al doilea accident, Curtea nu va administra probele solicitate în acest sens referitor respectiv efectuarea expertizei dinamice accidentului, audierea conducătorului tractorului și a agentului constatator al celui de-al doilea eveniment rutier.
Așa fiind, în baza art. 38515pct 2 lit d Cpp va admite recursul părții civile doar sub aspectul rentei viagere, va casa parțial sentința și decizia atacată și va dispune rejudecarea de către instanța de recurs sub acest aspect.
Va fixa termen în cauză și va dispune emiterea citațiilor și adreselor necesare în acest scop.
În baza art. 38515alin 1 lit b Cpp va respinge ca nefondată- pentru motivele menționate recursurile declarate de către inculpat și partea responsabilă civilmente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
1. In temeiul art. 38515pct.2 lit.d Cod procedură penală, admite recursul declarat de partea civilă domiciliat in D- județul C, împotriva deciziei penale nr. 70/A/2008 a Tribunalului Cluj, pe care o casează împreuna cu sentința penala nr. 553/2007 a Judecătoriei D e j, numai in ceea ce priveste modul de soluționare a laturii civile specifice speței, raportat la dispozitia privitoare la renta viageră in favoarea părții civile, si dispune rejudecarea in acest sens, de către instanța de recurs:
Fixează termen de judecata pentru data de 26 iunie 2008, când vor fi citate toate părțile, pentru recurenta parte civilă, cu mentiunea " prezenta obligatorie".
Emite adresă către SC SA prin care solicităm să ne comunice cuantumul salariului de care ar fi beneficiat partea civilă.
Emite adresă către Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale să ne comunice cuantumul sumelor de care a beneficiat partea civilă.
2.Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul, domiciliat în D- județul C si partea responsabilă civilmente ROMTELECOM. cu sediul procesual ales in C N,-, jud. C, împotriva deciziei penale nr. 70/A/2008 a Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpat si partea responsabilă civilmente să plătească în favoarea statului suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 05.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
plecat în
semnează președintele
completului
Red. /
3 ex./10.06.2008
Președinte:Chitidean ValentinJudecători:Chitidean Valentin, Săndel Macavei Monica Șortan
