Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 372/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 372/R/2008
Ședința publică din data de 5 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Chitidean Valentin judecător
JUDECĂTORI: Chitidean Valentin, Săndel Macavei Monica Șortan
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații, și împotriva Încheierii penale din data de 14 mai 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, cei trei inculpați fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- constituire a unui grup infracțional organizat, faptă urmată de săvârșirea unei infracțiuni grave, prev. de art. 7 al. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, privind combaterea si prevenirea criminalității organizate, înșelăciune continuata cu consecințe deosebit de grave prev.de art. 215 al.1 - 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal, art. 37 lit.a Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal, fals privind identitatea în formă continuată, prev. și ped. de art. prev. și ped. de art. 293 alin. 1.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. și art. 37 lit. a pen. cu aplicarea 33 lit. a pen.
- constituire a unui grup infracțional organizat, faptă urmată de săvârșirea unei infracțiuni grave, prev. și ped. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, înșelăciune continuată cu consecințe deosebit de grave, prev. și ped. de art. 215 alin. 1. 2, 3 și 5.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. cu aplicarea art. 33 lit. a pen. art. 9, alin. 2 din Legea nr. 39/2003 și art. 18 din Legea nr. 508/2004;
- constituire a unui grup infracțional organizat, faptă urmată de săvârșirea unei infracțiuni grave, prev. de art. 7 al. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, privind combaterea si prevenirea criminalității organizate, cu aplicarea art. 37 lit. a pen. înșelăciune continuata cu consecințe deosebit de grave prev.de art. 215 al. 1 - 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal, art. 37 lit.a Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal, fals privind identitatea în formă continuată, prev. și ped. de art. prev. și ped. de art. 293 alin. 1.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. și art. 37 lit. a pen. cu aplicarea 33 lit. a pen. și art. 9 alin. 2 din Legea nr. 39/2003 și art. 18 din Legea nr. 508/2004.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., cu delegație avocațială la dosar, inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av. N, fără delegație avocațială la dosar și inculpatul, asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul inculpatului depune la dosarul cauzei o ofertă de muncă pentru inculpat și o adeverință emisă de Primăria comunei, jud. T, din care rezultă că inculpatul are domiciliu stabil.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în susținerea recursurilor.
Apărătorul inculpatului solicită a se constata că acesta este cel de-al 12-lea sau al 13-lea recurs declarat de inculpat împotriva încheierilor de menținere a stării de arest preventiv, care a avut la bază temeiurile prev. de art. 143 și 148 lit. a și f pr.pen. Este evident, totodată, în opinia sa, că probatoriul vast administrat până în prezent ca fi completat de un probator la fel de vast raportat la conexarea unui alt dosar.
Consideră că raportat la perioada scursă de la luarea măsurii arestului preventiv în cauză nu mai subzistă temeiul prev. de art. 148.pr.pen. Referitor la temeiul prev. de art. 148 lit. a pr.pen. învederează instanței că la momentul arestării inculpatul se afla în executarea mai multor mandate de executare a pedepsei emise de diferite instanțe din țară și după expirarea perioadei de întrerupere a executării pedepselor respective, inculpatul se sustrăgea reîncarcerării. Apreciază că încă de la început temeiul prev. de art. 148 lit. a pr.pen. nu a existat. Referitor la temeiul prev. de art. 148 lit. f pr.pen. solicită a se avea în vedere că revocarea măsurii arestului preventiv în acest moment nu ar atrage punerea în libertate a inculpatului, pentru același motiv al existenței mai multor mandate de executare a pedepselor, care au fost depuse și la dosar, astfel că revocarea măsurii arestului preventiv nu ar conduce la punerea inculpatului în stare de libertate. Învederează instanței că inculpatul continuă să promoveze recurs împotriva încheierilor de menținere a stării de arest, recursul referindu-se la regimul de penitenciar diferit de cel al arestaților preventivi..
Având în vedere că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, temeiul prev. de art. 148 lit. a pr.pen. nu a existat de loc, iar cel prev. de art. 148 lit. f pr.pen. nu mai subzistă raportat la timpul scurs de la momentul arestării, solicită admiterea recursului. Cu onorariu din.
Apărătorul inculpatului în temeiul art. 385/15 punctul 2 lit. b pr.pen. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv, solicită a se constata că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă și temeiuri noi nu au apărut, cu consecința revocării măsurii arestului preventiv.
Constată că față de inculpat s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv la data de 22 septembrie 2006, în urmă cu aproape 20 de luni, reținându-se aplicabilitatea temeiurilor prev. de art. 148 lit. a și f pr.pen. Apreciază că în acest moment temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive nu mai subzistă, încheierea penală atacată fiind nemotivată din acest punct de vedere.
Astfel, referitor la temeiul prev. de art. 148 lit. a pr.pen. constată că la data de 8 august 2006 se întocmește de către DIICOT un proces-verbal de identificare, din care rezultă că persoana prezentă în actele societății cu numele de este inculpatul. Între 8 august 2006 și 20 septembrie 2006 nu se mai întocmește nici un act de urmărire penală cu privire la inculpatul, iar la data de 20 septembrie 2006 DIICOT-ul emite mandat de aducere pe numele acestuia, în urma căruia la data de 21 septembrie 2006 inculpatul este identificat în B, reținut și adus în fața organelor de urmărire penală. Solicită a se avea în vedere că între 8 august și 21 septembrie 2006 acestea sunt singurele acte făcute cu privire la inculpat, fără însă a exista citație la domiciliu pe numele acestuia, din care să rezulte că nu s-a prezentat în vederea sustragerii urmăririi penale. Raportat la faptul că ne află la 20 de luni de la luarea arestului preventiv, apreciază că temeiul prev. de art. 148 lit. a pr.pen. nu mai poate subzista.
Referitor la temeiul prev. de art. 148 lit. f pr.pen. respectiv că pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani și că există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, apreciază că încheierea atacată este nemotivată cu privire la acest aspect, nefăcându-se referire la deznodământul faptei și la faptul că instanța nu poate dispune privarea de libertate a inculpatului pentru o perioadă foarte lungă de timp. Solicită, de asemenea, a se constata că teza Iaa rt. 148 lit. f pr.pen. va subzista pe tot parcursul procesului penal, însă acesta nu este suficient pentru ca măsura preventivă să fie menținută. Referitor la pericolul pentru ordinea publică solicită a se reține că acesta s-a diminuat, încheierea atacată nefăcând dovada acurateții și actualității pericolului, făcând doar referire la textul legal. În acest sens solicită a se avea în vedere art. 5 din CEDO, conform căruia orice persoană arestată și deținută are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau măsura preventivă luată față de aceasta să fie revocată.
Învederează instanței că în cauză există 50 de martori, din care până în prezent au fost audiați circa 25, iar din al doilea dosar, conexat în urmă cu două termene de judecată mai sunt 10 părți vătămate, fiind cert deci că dosarul va mai, mai ales că martorii vin destul de greu în fața instanței.
Solicită a se avea în vedere și circumstanțele de ordin personal, respectiv că inculpatul a recunoscut din primul moment că a săvârșit niște infracțiuni grave, a făcut denunțuri și a colaborat cu organele de cercetare, limitele de pedeapsă aplicabile acestuia fiind de la 5 ani la 10 ani închisoare. Mai mult, inculpatul are un copil minori în întreținere, iar durata arestului preventiv atinge termenul rezonabil prevăzut de CEDO.
Totodată, solicită a se aprecia menținerea măsurii arestului preventiv și prin prisma declarațiilor martorei, conform căreia a discutat și a negociat cu marea majoritate a părților civile, aceasta având un rol hotărâtor în săvârșirea faptelor.
Pentru toate aceste motive solicită revocarea măsurii arestului preventiv și cercetarea inculpatului în stare de libertate, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă, iar temeiuri noi, care să justifice privarea în continuare de libertate a acestuia nu au apărut.
Apărătorul inculpatului arată că susține recursul declarat în cauză, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate ca netemeinică și nelegală, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nemaiavând forța pe care au avut-o lunile trecute, impunându-se punerea inculpatului în stare de libertate.
Referitor la scopul pedepsei prevăzut de procesul penal, respectiv de sancționare și reeducare, se apreciază că o perioadă în detenție este de natură a reforma persoana ce face obiectul executării pedepsei. În cauză, inculpatul se află în stare de arest preventiv de 20 de luni în condițiile în care este infractor primar și a recunoscut comiterea faptei, iar măsura preventivă are scopul de a asigura bunul mers al procesului penal și de a nu perturba cercetările. Solicită a se avea în vedere că pentru inculpat există o serie de particularități ce-l diferențiază de ceilalți inculpați, aspecte reținute și prin actul de sesizare, respectiv că beneficiază de o reducere de a limitelor de pedeapsă, este singurul asupra căruia s-a instituit măsura sechestrului asigurator pentru recuperarea prejudiciului. Mai mult, inculpatul a recunoscut și a adus o contribuție la aflarea adevărului în cauză.
Apreciază că încheierea penală atacată este nemotivată cu privire la temeiul prev. de art. 148 lit. a pr.pen. deoarece urmărirea penală s-a finalizat, iar în acest moment nu există probe că inculpatul s-ar sustrage procesului penal, respectiv vreo dorință în acest sens. Consideră că acest temei a încetat la momentul sesizării instanței de judecată, deoarece a fost reținut pentru că inculpatul s-ar fi sustras urmăririi penale, neexistând nici o probă, raportat la actul de sesizare și la încheierile penale atacate din care să rezulte tentația inculpatului de a se sustrage cercetării judecătorești. Mai mult, acest temei evoluează, astfel că solicită a se constata că acest temei a încetat.
Referitor la temeiul prev. de art. 148 lit. f pr.pen. constată că instanța de fond are o motivare interesantă, apreciind că pericolul pentru ordinea publică ar rezulta din lipsa unui contract de muncă, o posibilă lipsă de domiciliu și a influenței acestor două elemente asupra comportamentului inculpatului, fiind mai sigur pentru acesta să fie cercetat în stare de arest preventiv. Apreciază că este vorba de o motivare extremistă, ce nu poate fi acceptată, deoarece există multe persoane care nu au un domiciliu stabil. În acest sens, solicită a se avea în vedere că a depus o ofertă de contrat de muncă de la o societate comercială și o adeverință de la primărie, din care rezultă că inculpatul are un domiciliu stabil.
Referitor la temeiul prev. de art. 148 lit. f pr.pen. apreciază că pericolul pentru ordinea publică trebuie să fie concret și constat de probe, iar în cauză probele rezidă din declarațiile martorilor din faza de urmărire penală. În faza de cercetare judecătorească au fost audiate 50 de persoane, din care doar 3 fac referire la inculpat, restul arătând că nu-l cunosc. De asemenea, consideră că pericolul social rezultă din pericolul social al faptei, iar în cauză din probe rezultă că inculpatul a participat la două din cele 43 de acte materiale reținute.
Totodată, solicită a se avea în vedere și termenul scurs de la momentul luării măsurii arestului preventiv, respectiv 20 de luni, perioadă care a are un rol sancționator asupra inculpatului, determinându-l pe acesta ca pe viitor să nu mai aibă un comportament antisocial. Prejudiciul în cauză este deosebit de mare - 43 de miliarde de lei, din care o parte a fost făcut cu participarea, însă solicită a se avea în vedere că inculpatul răspunde cu averea sa, față de care s-a dispus luarea măsurii sechestrului asigurator.
De asemenea, solicită a se avea în vedere că o punere în libertate a inculpatului în acest moment, raportat la toate circumstanțele, nu ar fi de natură a avea o reacție socială în acest moment, mai ales că scopul măsurii preventive a fost atins, existând și garanții că nu va săvârși alte fapte antisociale
Reprezentantul Parchetului, constatând că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpații sunt cercetați este mai mare de 4 ani închisoare, iar pericolul pentru ordinea publică rezultă din natura faptelor comise, gravitatea acestora și cuantumul prejudiciului cauzat. Mai mult, cei trei inculpați sunt cunoscuți raportat la numărul mare de recursuri promovate de aceștia. Apreciind că încheierea atacată este temeinică și legală, solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și susținut de apărătorul său și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara, cu mențiunea că se va prezenta la fiecare termen de judecată.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cu mențiunea că se va prezenta la fiecare termen de judecată.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită a se avea în vedere că este nemotivată încheierea atacată în ceea ce-l privește și că la momentul arestării era dat în urmărire generală deoarece se sustrăgea reîncarcerării. De asemenea, arată că pe numele său au fost emise mai multe mandate de executare a pedepsei și nu mai poate benefica de întrerupere a executării pedepsei, urmând a fi liberat abia în anul 2039, astfel că dacă s-ar revoca măsura arestului preventiv nu ar fi pus în libertate, ci doar statul său în penitenciar ar fi diferit.
CURTEA
Prin încheierea penală fără număr din 14 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în temeiul art.160/b al.3 și 4 rap. la art.300/2 Cod Procedură Penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații, fiul lui și, la data de 09.11.1971, fiul lui Romi și, la data de 24.01.1973 și, fiul lui și, la data de 12.11.1973, toți aflați în Penitenciarul Gherla, măsură care a fost menținută și respinse, implicit, cererile de înlocuire a acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulate de către inculpații și.
În baza art.192 al.3 Cod Procedură Penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Ministerului Public - DIICOT - Serviciul teritorial Cluj au fost trimiși în judecată, arestați preventiv, inculpații pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, urmată de săvârșirea unei infracțiuni grave, prev. de art. 7 al.1 și 3 din 39/2003, cu aplicarea art.37 lit.a Cod Penal; înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 al.1,2,3 și 5, cu aplicarea art.41 al.2 și 37 lit a Cod Penal; fals privind identitatea în formă continuată, prev. de art. 293 al.1, cu aplicarea art.41 al.2 Cod Penal și art.37 Cod Penal; totul cu aplicarea art.33 Cod Penal; pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, urmată de săvârșirea unei infracțiuni grave, prev. de art. 7 al.1 și 3 din 39/2003, cu aplicarea art.37 Cod Penal; înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 al.1,2,3 și 5, cu aplicarea art.41 al.2 și 37 lit.a Cod Penal; fals privind identitatea În formă continuată, prev. de art. 293 al.1, cu aplicarea art.41 al.2 Cod Penal și art.37 Cod Penal; totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod Penal; cu aplicarea art.9 al.2 din 39/2003 și art.18 din 508/2004; și, pentru săvârșirea infracțiunilor constituire a unui grup infracțional organizat, urmată de săvârșirea unei infracțiuni grave, prev. de art. 7 al.1 și 3 din 39/2003; înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 al.1,2,3 și 5, cu aplicarea art.41 al.2; totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod Penal; cu aplicarea art.9 al.2 din 39/2003 și art.18 din 508/2004.
Verificându-se legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a celor trei inculpați, instanța a constatat că aceasta este legală și temeinică și subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpații, și, respectiv cele prev. de art. 143.pr.pen. în sensul că există probe certe că s-au comis fapte prevăzute de legea penală, acestea conducând și la presupunerea rezonabilă că au fost comise de către inculpați.
Probele amintite constau în declarațiile inculpaților din faza de urmărire penală și de judecată, declarațiile reprezentanților părților vătămate și ale martorilor audiați în faza de urmărire penală, unii dintre aceștia fiind reaudiați și în faza de judecată, menținându-se declarațiile date în faza de urmărire penală. De asemenea la dosarul cauzei sunt înscrisuri care reprezintă date ce se subsumează noțiunii de indicii de vinovăție, etc.
Fără a face o analiză de detaliu a probatoriului administrat, pentru a nu prejudicia fondul cauzei, instanța a reținut numai că, dincolo de contribuția ce particularizează activitatea fiecărui inculpat în parte, care va fi cuantificată în procesul individualizării judiciare a pedepselor, dacă inculpații vor fi găsiți vinovați, putem spune, fără echivoc, că în cauză există date care formează presupunerea rezonabilă că s-au comis fapte prevăzute de legea penală. Este și firesc ca inculpații să nu aibă o contribuție egală, la consumarea faptelor, atât timp cât aceștia sunt cercetați și pentru săvârșirea infracțiunii de grup infracțional organizat, urmată de comiterea unei infracțiuni grave, în cadrul căruia fiecare avea un rol bine determinat. De asemenea, există în cauză și temeiul de arestare prev. de art. 148 lit a Cod Procedură Penală, în sensul că inculpații au fugit ori s-au ascuns in scopul de a se sustrage de la urmărirea penală.
Acest motiv de arestare a primit, în literatura de specialitate și în practica judiciară, interpretări diferite. Într-o interpretare relativ recentă, îmbrățișată de o parte a jurisprudenței, s-a arătat că numai dacă urmărirea penală este începutăin remșiin personamiar învinuitul știe despre această urmărire penală desfășurată față de persoana sa, se poate vorbi despre sustragere de la urmărire penală.
Nu putem fi de acord cu aceasta interpretare, pentru următoarele considerente, valabile și în speța de față.Spre exemplu:cineva comite un omor, o faptă penală gravă, general acceptată ca atare, chiar de cineva care nu are nici cele mai vagi cunoștințe de drept penal, însă percepe, cel puțin din punct de vedere moral, că a comis o faptă antisocială, și mai înainte de a fi descoperit acest omor de către cineva, se ascunde sau. Este mai mult decât evident că a fugit sau s-a ascuns pentru a îngreuna desfășurarea unei eventuale urmăriri penale declanșate în cauză. De altfel textul de lege mai sus amintit nu impune ca în cauză să fie începută urmărirea penală și că cel față de care s-a început să cunoască că este urmărit penal.
Așa este situația și în cauza de față. Chiar daca infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații sunt mai sensibile, din punct de vedere juridic, și mai discutabile sub aspectul existenței lor, al întrunirii elementelor constitutive, este evident că inculpații au prevăzut un deznodământ de natură antisocială, și așa cum reiese din probele de la dosar, au dispărut, într-o exprimare de argou: "s-au dat la fund".
Din acest motiv nu sunt valabile susținerile apărătorilor inculpaților, în sensul că aceștia nu s-au sustras de la urmărire penală.
Este real că un asemenea temei de arestare nu este perpetuu, cu atât mai mult cu cât ne aflăm în faza de judecată, faza urmăririi penale fiind de mult lăsată în urmă, însă nu mai puțin real este că un asemenea temei de arestare existent la un moment dat, vi ne să întărească un altul, care de asemenea este prezent în cauza de față și anume acela al pericolului pentru ordinea publică, evidențiat de cercetarea inculpaților în stare de libertate.
În privința acestui temei, prev. de art.148 lit.f Cod Procedură Penală, instanța a constatat că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina celor trei inculpați este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin însăși periculozitatea faptelor deduse judecății, prin modalitatea în care inculpații au acționat conjugându-și "eforturile" în realizarea scopurilor urmărite.
Acțiunile cu caracter infracțional au fost deosebit de ample, inculpații organizându-și activitatea într-un mod elaborat, fiecare având în grupul constituit roluri clare și precis determinate, așa cum am mai arătat, fără a detalia probele în acest sens.
Nu în ultimul rând are relevanță și aspectul că activitatea "comercială" desfășurată de către inculpați "s-a îmbogățit", prin reunirea la acest dosar a dosarului nr-, în care inculpații sunt cercetați pentru un număr de 14 acte materiale ce intră în conținutul aceleiași infracțiuni continuate. Nu este real, așa cum a susținut apărătorul inculpatului că nu are relevanță că există un nou dosar pe rol, atât timp cât și la data arestării inculpaților organele de urmărire penală erau sesizate și cu plângerile părților vătămate din dosarul reunit, ulterior dispunându-se disjungerea pentru unele acte materiale, atât timp cât exista posibilitatea emiterii unei soluții procedurale specifice fazei de urmărire penală și anume scoaterea de sub urmărire penală.
Pe de altă parte, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că inclusiv starea materială precară a inculpați lor (a se vedea cauza"Barfuss contra Republicii", Hotărârea din 31.07.2000), și, spunem noi, lipsa lor de pregătire profesională specializată, reprezintă motive temeinice pentru privarea lor de libertate. În sensul celor mai sus evidențiate sunt și referatele de evaluare psiho - socială efectuate de Serviciile de Probațiune din cadrul de la ultimele domicilii legale ale inculpaților.
S-a mai arătat de către apărare că nu este important, și nu este un impediment legal pentru punerea în libertate a inculpaților, cel puțin în cazul lui și, faptul că aceștia nu au un loc de muncă. Poate părea o concepție de sorginte comunistă, însă opinăm că este mai evident că persoanele angajate în muncă se lasă mai greu angrenate în activități ilicite, și pentru simplul motiv că au o anume preocupare, mai puțin timp liber la dispoziție, în plus perspectiva pierderii locului de muncă le inhibă pornirile antisociale.
Acesta este și motivul pentru care nu poate fi înlocuită măsura arestului preventiv, în acest moment, în cazul inculpaților și, cu aceea a obligării de a nu părăsi țara. Mai subliniem că aceștia nu mai domiciliază la adresele cunoscute de către organele de evidență a populației, iar traiul, la întâmplare, prin țară, este, cel puțin în cazul inculpatului, modul lui normal de existență, care-l predispune la comiterea unor fapte de natură penală, aspecte evidențiate cu prisosință de referatul de evaluare psiho-socială.
Este real că de la arestarea inițială a celor trei inculpați a trecut aproximativ un an și opt luni, însă având în vedere criteriile stabilite de jurisprudența CEDO în definirea caracterului rezonabil al duratei unei măsuri preventive, cum ar fi complexitatea anchetei penale, numărul inculpaților, al părților vătămate și al martorilor chemați să depună în cauză, a celor a căror audiere este în continuare necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, apreciem că durata arestării preventive a inculpaților nu a depășit o limită care să o poată caracteriza În continuare ca și rezonabilă.
În aceeași ordine de idei, Curtea europeană a arătat că procedura în materia cauzelor care vizează grupuri infracționale organizate, este incontestabil un factor ce atrage o investigație complexă și de lungă durată.
Toate aceste temeiuri impun și justifică în continuare privarea de libertate a inculpaților, pentru buna derulare a procesului penal, sens în care, în temeiul art. 160/b alin.3 și 4 rap. la art.300/2 Cod procedură penală, a costatat că măsura arestării preventive a inculpaților este legală și temeinică și a fost menținută, față de cei trei inculpați.
Pentru aceleași considerente și în temeiul art. 139 al.1 Cod Procedură Penală instanța a respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara formulate de către inculpații și.
În baza art. 192 al.3 p Cod Penal cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva mai sus menționatei încheieri au declarat recurs în termenul legal inculpații, și solicitând revocarea măsurii arestului preventiv deoarece, de la momentul acestei măsuri preventive au trecut circa 20 de luni, depășindu-se durata rezonabilă a detenției preventive și faptul că temeiurile avute în vedere in momentul admiterii propunerii de arestare a celor trei inculpați și ulterior cu ocazia prelungirii și menținerii acestei măsuri nu mai subzistă și nici nu există temeiuri noi care să justifice in continuare o măsură atât de drastică.
Apărătorul inculpatului a mai învederat instanței că în ipoteza în care s-ar dispune revocare măsurii aretului preventiv acesta nu ar fi pus în libertate deoarece ar urma să execute mai multe pedepse ce i-au fost aplicate anterior.
Apărătorul inculpatului a mai învederat faptul că nu se poate reține în sarcina clientului său faptul că acesta s-ar fi sustras de la urmărirea penală iar pentru inculpatul s-a solicitat să se aibă în vedere faptul că acesta este infractor primar, a avut o atitudine sinceră pe parcursul întregului proces penal, este singurul dintre inculpați ale cărui bunuri au fost indisponibilizate prin instituirea unui sechestru asigurator în vederea recuperării prejudiciului și că participarea sa la activitatea infracțională s-ar limita doar la 2 sau 3 acte materiale.
Analizând recursurile declarate din prisma motivelor invocate, a dispozițiilor art.3856alin.3 Cpp și a probatoriului administrat până în acest moment de către organele de urmărire penală și de instanță cu ocazia cercetării judecătorești fază care se află în desfășurare, Curtea constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța investită cu soluționarea fondului cauzei a procedat în conformitate cu dispozițiile art.3002coroborat cu art.160 la C.P.P. verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv, respectiv a analizat în mod pertinent dacă temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestului preventiv și apoi a prelungirii și menținerii acestei măsuri subzistă și impun în continuare privarea de libertate a celor trei inculpați precum și dacă există sau nu temeiuri noi care să impună menținerea acestei măsuri.
Față de inculpați s-a luată cea mai drastică dintre măsuri preventive prevăzute de Codul d e procedură penală reținându-se că există indicii temeinice care sunt de natură a convinge un observator obiectiv că ei ar putea fi autorii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul Ministerului Public - DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj, respectiv pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, urmată de săvârșirea unei infracțiuni grave, prev. de art. 7 al.1 și 3 din 39/2003, cu aplicarea art.37 lit.a Cod Penal; înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 al.1,2,3 și 5, cu aplicarea art.41 al.2 și 37 lit a Cod Penal; fals privind identitatea în formă continuată, prev. de art. 293 al.1, cu aplicarea art.41 al.2 Cod Penal și art.37 Cod Penal; totul cu aplicarea art.33 lit a Cod Penal - inculpatul; pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, urmată de săvârșirea unei infracțiuni grave, prev. de art. 7 al.1 și 3 din 39/2003, cu aplicarea art.37 Cod Penal; înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 al.1,2,3 și 5, cu aplicarea art.41 al.2 și 37 lit.a Cod Penal; fals privind identitatea În formă continuată, prev. de art. 293 al.1, cu aplicarea art.41 al.2 Cod Penal și art.37 Cod Penal; totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod Penal; cu aplicarea art.9 al.2 din 39/2003 și art.18 din 508/2004- inculpatul; și pentru săvârșirea infracțiunilor constituire a unui grup infracțional organizat, urmată de săvârșirea unei infracțiuni grave, prev. de art. 7 al.1 și 3 din 39/2003; înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 al.1,2,3 și 5, cu aplicarea art.41 al.2; totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod Penal; cu aplicarea art.9 al.2 din 39/2003 și art.18 din 508/2004-inculpatul.
Aceste indicii despre care am făcut anterior vorbire sunt declarațiile inculpaților atât din fața organelor de urmărire penală, cât și din fața instanței de judecată prin care aceștia au recunoscut comiterea faptelor pentru care sunt cercetați, plângerile formulate de către părțile civile și declarațiile date de reprezentanții acestora, declarațiile martorilor audiați în cauză precum și o serie de înscrisuri care conturează starea de fapt și bănuiala legitimă că inculpații ar fi putut comite infracțiunile mai sus menționate.
realității că din probele administrate până în acest moment rezultă probabilitatea ca inculpatul să fi participat doar la două acte materiale însă aceste aspecte exced cadrului procesual în care se desfășoară prezentul recurs urmând a fi avute în vedere cu ocazia individualizarea eventualei pedepse care ar putea fi aplicată acestui inculpat in situația în care va fi dovedită fără putință de tăgadă vinovăția sa.
Apreciem că temeiurile de arestare prevăzute de art.148 lit.a și art.148 lit.f subzistă C.P.P. și impun in continuare privarea de libertate a inculpaților pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal.
Susținerile apărătorilor inculpaților cu privire la faptul că un temei de arestare nu poate exista pentru vecie, până la soluționarea definitivă a cauzei o împărtășim în totalitate însă referindu-ne la art.148 lit.a C.P.P. Curtea reține că este îndreptățită a considera și a prezuma că o persoană care s-a sustras de la urmărirea penală se va sustrage și de la judecată și de la executarea pedepsei. În condițiile în care doi dintre inculpați respectiv și sunt persoane care au antecedente penale nefiind la prima confruntare cu legea penală, că inculpatul în momentul în care a beneficiat de întreruperea executării pedepsei s-a sustras de la reîncarcerare credem că suntem în măsură să apreciem că aceștia vor proceda de o manieră asemănătoare și în speța dedusă judecății. În ceea ce-l privește pe inculpatul și acesta s-a sustras de la urmărire penală și a avut o contribuție sinceră recunoscând faptele comise doar după momentul încarcerării sale.
Mai trebuie menționat și faptul că inculpații și nu au domicilii stabile și până la momentul încarcerării nu aveau locuri de muncă stabile și ca atare posibilitatea de monitorizare a lor este foarte mult diminuată, practic imposibilă.
Cu privire la cel de-al doilea temei de arestare, Curtea reține că pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care aceștia sunt cercetați este mai mare de 4 ani iar lăsarea lor în libertate prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.
Această din urmă afirmație este susținută în opinia noastră de gravitatea deosebită a infracțiunilor pentru care aceștia au fost trimiși în judecată de împrejurările în care aceste fapte se susține că au fost comise, de modalitatea în care s-a desfășurat presupusă activitate infracțională, de numărul extrem de mare al părților vătămate, de prejudiciul mai mult decât important cauzat acestora, de faptul că într-un interval relativ restrâns inculpații, acționând în mod coordonat, au desfășurat o activitate infracțională atât de vastă. Nu sunt de omis nici antecedentele penale ale inculpaților și, față de inculpatul emițându-se numeroase mandate de executare a pedepsei dar și faptul că inculpatul s-a lăsat antrenat în această rețea. De asemenea, nu trebuie uitată nici gravitatea pedepselor la care inculpații se pot aștepta în caz de condamnare ce poate constitui un factor ce i-ar putea determina să se sustragă de la prezența ulterioară în fața instanței.celelate circumstanțe privitoare, în special, la moralitatea inculpaților ce se susține că au desfășurat o amplă activitate infracțională, la lipsa unor domicilii stabile, a unor profesii, fiind practic lipsiți, sub acest aspect de resurse financiare, confirmă existența unui pericol de sustragere de la judecată
Raportat la deosebita complexitate a cauzei, la numărul mare de părți vătămate și de martori care încă nu au fost audiați de către instanța de judecată apreciem că durata detenției are în continuare un caracter rezonabil și este conformă cu deciziile Curțile Europene ale drepturilor omului și art.5 din convenția europeană. Într-o jurisprudență constantă, instanța europeană a stabilit principiile generale ce trebuie avute în vedere pentru a examina durata rezonabilă a unei detenții preventive.
Cât privește motivele invocate spre a fi menținută o detenție preventivă, Curtea a decis că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, fără îndoială, un factor pertinent pentru menținerea stării de detenție, alături de tulburarea socială pe care anumite infracțiuni, prin deosebita lor gravitate și prin reacția publicului față de săvârșirea lor, o produc. Pentru aceste considerente în baza art.38515pct.1 lit.b va C.P.P. respinge ca nefondate recursurile declarate conform dispozitivului.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și, arestați in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 14 mai 2008 Tribunalului Cluj, pronuntata in dosarul nr-.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 40 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției, pentru inculpatul
Obligă pe inculpatii și să plătească statului suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care 40 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 05.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.Ș:/
6 ex./09.06.2008
Președinte:Chitidean ValentinJudecători:Chitidean Valentin, Săndel Macavei Monica Șortan
