Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 373/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 373/R/2008
Ședința publică din 5 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Chitidean Valentin judecător
JUDECĂTORI: Chitidean Valentin, Săndel Macavei Monica Șortan
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale fără număr din data de 19 mai 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița -N, inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- prev. și ped. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a pen; art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a pen.; totul cu aplicarea art. 33 lit. a pen.;
- prev. și ped. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b pen.
La apelul nominal făcut în cauză la prima strigare se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest preventiv și inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, lipsă fiind apărătorul desemnat din oficiu al acestora, av., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea constată că la dosarul avocat, apărătorul ales al inculpatului a depus o cerere la dosar, prin care solicită judecarea cauzei în lipsa sa, în prezența avocat. De asemenea, av., a depus o cerere de strigare a cauzei după ora 13.
Reprezentantul Parchetului arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la cererile formulate în cauză.
Inculpații și arată că sunt de acord cu cererile formulate de apărătorii aleși.
Curtea, deliberând, admite cererea formulată de apărătorul inculpatului de lăsarea a cauzei la ora 13, cu mențiunea că sala de judecată nu este la dispoziția instanței pentru toată ziua, iar în cazul în care apărătorul ales nu se va prezenta la ora stabilită, cauza se va lua în prezența apărătorului din oficiu.
La apelul nominal făcut în cauză la a doua strigare se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar, în substituirea av., fără delegație avocațială la dosar și inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul inculpaților și solicită admiterea recursului, constatarea nulității încheierii din data de 19 mai 2008 și punerea inculpaților în libertate. Motivul principal care solicită a fi avut în vedere, este cel de a constata nulitatea încheierii de menținere pentru că a fost pronunțată de un judecător incompatibil, raportat la dispozițiile art. 47 alin. 2.pr.pen. În încheierea atacată, după ce se dă cuvântul pe menținere, procurorul pune concluzii, iar apoi apărătorii inculpaților fac apărarea, instanța pe două file după cuvântul avocaților, respectiv la fila 4 paragraful 4, instanța analizează actele și lucrările dosarului și constată că raportat la art. 300/2, raportat la art. 160/b pr.pen. măsura arestului preventiv este legală și temeinică. După ce instanța și-a exprimat părerea la fila 5 din încheiere se dă cuvântul inculpaților cu privire la starea de arest, iar apoi apar considerentele, după care dispozitivul. Este o încheiere surprinzătoare, ce va apărarea și în presă, fiind un act emis într-un dosar penal de un judecător, unde anterior acordării cuvântului pe fond se pronunță în sensul menținerii arestului preventiv. Având în vedere că este vorba de un judecător care și-a exprimat părerea înainte de rămânerea în pronunțare a cauzei, solicită a se constata incompatibilitatea judecătorului respectiv, cu consecința casării încheierii și punerea tuturor inculpaților în stare de libertate. Chiar dacă s-ar aprecia că este vorba de o eroare materială de două pagini, instanța de fond este instanța care trebuie să repare această greșeală și nu instanța de recurs.
În subsidiar, constată că procurorul din fața instanței de fond apreciază că există temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și deci trebuie menținută măsura arestului, instanța de fond apreciind la rândul ei că subzistă motivele arestării, după care acordă cuvântul inculpaților pe starea de arest. De asemenea, constată că la luarea măsurii arestului preventiv s-au reținut temeiurile susținute de Parchet, mai puțin ultimul, cel conform căruia trebuie prezentat materialul de urmărire penală, însă solicită a se avea în vedere că toate aceste aspecte au fost epuizate, astfel că instanța la acest moment trebuie să aprecieze necesitatea menținerii arestului preventiv pe baza probelor existente. Apreciind că în cauză nu au apărut temeiuri noi, iar la acest moment temeiurile arestării nu mai subzistă, solicită cercetarea inculpaților în stare de libertate.
Referitor la pericolul pentru ordinea publică, constată că prima instanță anterior deliberării a arătat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică dată fiind gravitatea faptelor și fiind evident, în opinia primei instanțe, că în stare de libertate s-ar droga din nou, pentru că toți sunt consumatori. Referitor la aceste aspecte, solicită a se avea cel puțin inculpatul nu este consumator. În aceste condiții apreciază că în mod greșit s-au reținut dispozițiile art. 148 lit. f pr.pen. mai ales că legiuitorul arată că trebuie să existe probe în acest sens, instanța reținând doar că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este mai mare de 4 ani.
De asemenea, constată că instanța a reținut și practica CEDO la deliberare, arătând că menține măsura arestului preventiv pentru că, conform practicii CEDO în cauze astfel de complexe măsura arestului preventiv trebuie menținută pentru administrarea probelor. Solicită a se avea în vedere că în cauză toate probele la care face referire instanța de fond nu mai subzistă și s-au epuizat.
Apreciază, totodată, că nici raportat la cantitatea de droguri găsită asupra inculpatului nu se impune menținerea acestuia în stare de arest preventiv pentru 5 luni și este legală menținerea în stare de arest preventiv pentru a se prevedea o sancțiune cu executare.
Pentru toate aceste motive, solicită casarea încheierii penale atacate și punerea inculpaților în stare de libertate.
Reprezentantul Parchetului constată că procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv, instanța de fond a concluzionat că măsura este temeinică și legală și că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, dispunând astfel menținerea măsurii. Constată, de asemenea, că faptele pentru care sunt trimiși în judecată inculpații sunt cunoscute datorită recunoașterii acestora, inculpații fiind cercetați pentru cumpărare, deținere și vânzare de droguri de mare risc, faptele fiind săvârșite în stare de recidivă. Apreciind că motivarea instanței de fond este temeinică și legală, solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Apărătorul inculpaților și arată că insistă pe motivul pentru care a formulat recurs, apreciind că acesta este mai mult decât evident.
Reprezentantul Parchetului arată că nu poate combate susținerile apărătorului inculpaților, deoarece în acest moment nu are posibilitatea de a verifica cele susținute.
Inculpații și, având pe rând ultimul cuvânt, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și înlocuirea măsurii arestului preventiv, pentru a putea fi cercetați în stare de libertate.
CURTEA
Prin încheierea din 19 mai 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N în temeiul art. 3002
Cod procedură penală raportat la art. l60bCod procedură penală a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpații trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 2 din 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 16 din 143/2000; art. 4 alin. 2 din 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal; trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 2 din 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 16 din 143/2000; art. 4 alin. 2 din 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal; trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 2 din 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal; art. 4 alin. 2 din 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal; trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 2 din 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, ca fiind legală și temeinică, întrucât temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Biroul Teritorial Bistrița -N nrA3D/P/2007, au fost trimiși în judecată inculpații:, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 a1.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art 41 a1.2 Cod penal, cu aplic.art16 din Legea nr.143/2000; art 4 a1.2 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art 41 a1.2 Cod penal, ambele cu aplic.art 33 lit a Cod penal;, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 a1.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art 41 a1.2 Cod penal, cu aplic.art.16 din Legea nr.143/2000; art 4 a1.2 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art 41 a1.2 Cod penal, ambele cu aplic.art.33 lit a Cod penal;, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 a1.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.37 lit a Cod penal; art 4 a1.2 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.37 lit a Cod penal, ambele cu aplic.art.33 lit a Cod penal;, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2 a1.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.37 lit.b Cod penal, împotriva tuturor acestor inculpați fiind luată măsura arestării preventive.
Astfel, prin încheierea penală nr.63/CC/2007 a Tribunalului Bistrița -N (recurată de inculpați, recursul exercitat fiind respins ca nefondat, prin Decizia penală nr.101/R/2007 a Curții de Apel Cluj ), au fost arestați preventiv pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 19.12.2007, ora 23,50 și până în data de 17.01.2008 ora 23,50, inculpații și, față de care a fost pusă în mișcare acțiunea penală prin Ordonanțele din 19.12.2007, aceștia fiind cercetați pentru comiterea, în concurs real prev. de art. 33 lit. a Cod penal a infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și consum de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 2 și art. 4 alin. 2 din Legea 143/200 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004, ambele cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, faptele săvârșite de inculpați constând în aceea că în data de 24.10.2007, în jurul orelor 20,00, în baza unei înțelegeri prealabile, au preluat de la un autocar aparținând SC Trans Internațional SRL B, care atunci sosise din Spania, un colet conținând o cantitate de până în 100 grame din drogul de mare risc cocaină, trimisă de o persoană neidentificată, după care s-au deplasat la domiciliul inculpatului, din B, cart., nr. 161.
Aici, în perioada următoare, inculpații și au consumat o parte din cantitatea de cocaină, cel dintâi oferind o mică cantitate și concubinei sale,. La sfârșitul aceleiași săptămâni, cei doi inculpați s-au deplasat în jud. B unde au vândut o parte din cantitatea de cocaină rămasă, unei persoane din localitatea, cunoscută de acești a sub numele de "". în perioada 24.10.2007-18.12.2007, inculpații și, în baza aceleiași rezoluții infracționale au consumat în mai multe rânduri droguri de mare risc cocaină, drog din care inculpatul a oferit spre consum și altor persoane.
S-a apreciat că în cauză sunt întrunite cerințele art. 143 Cod procedură penală, în sensul că există probe suficiente că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați în modalitatea descrisă anterior, relevante fiind îndeosebi declarațiile inculpați lor ( 10-16,17-20. 30-38) procesul-verbal de percheziție 6, declarația învinuitei 44-49, declarația învinuitului 56-60, declarația învinuitului Marti 63-65 și 68-69, declarația martorilor 70-71, 73, 75, 76, adresa nr. - din 19.12.2007 emisă de Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor și, din cadrul Direcției Generale al Organizate C-N 85, și că inculpații se găsesc în situația reglementată de art. 148 lit f procedură penală întrucât au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, pedeapsa prev. de lege pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. 2 din Legea 143/200 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 este închisoarea între 10 și 20 de ani și interzicerea unor drepturi, iar în cazul infracțiunii prev. de art. 4 alin. 2 din aceeași lege, pedeapsa prev. este închisoare între 2 și 5 ani.
S-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică prin aceea că ar putea procura și comercializa în continuare droguri de mare risc, împrejurare care rezultă între altele din însăși declarațiile acestora, respectiv că sunt dependenți, consumând cocaină de 3-4 ori pe săptămână.
De asemenea, prin încheierea penală nr.3/CC/2007 a Tribunalului Bistrița -N (recurată de inculpați, recursul exercitat fiind respins ca nefondat, prin Decizia penală nr.3/R/2008 a Curții de Apel Cluj ) au fost arestați preventiv pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de începând cu data de 4 ianuarie 2008, ora 19,45 și până în data de 1 februarie 2008 ora 19, 45, inculpații:, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 2 și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004, cu aplicarea art. 33 lit a Cod penal și art. 37 Cod penal și, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004, cu aplicarea art. 37 lit b Cod penal, reținându-se că prin Ordonanțele din 4 ianuarie 2008 ( 28 și 54) s-a pus în mișcare acțiune a penală față de inculpații, fost și pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 2 și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004, cu aplicarea art. 33 lit a Cod penal și art. 37 Cod penal și respectiv, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004, cu aplicarea art. 37 lit b Cod penal, întru cât, la sfârșitul lunii octombrie 2007, în perioada 26-28.10.2007, inculpatul a cumpărat de la inculpații și, cantitatea de cca. 50 grame din drogul de mare risc cocaină și în aceeași perioadă, în care s-au aflat la domiciliul inculpatului, acesta împreună cu ceilalți doi inculpați au consumat o mică parte din același drog de mare risc, cantitate ce i-a fost pusă la dispoziție de către inculpații
După plecarea celor doi inculpați, s-a înțeles cu inculpatul să vândă drogul de mare risc cocaină, rămas după consumare, în greutate de cca. 50 grame unor persoane din
S-a apreciat că sunt întrunite cerințele art. 143 Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați în modalitatea descrisă anterior, relevante fiind îndeosebi declarațiile inculpaților și și transcrierile convorbirilor telefonice purtate de inculpați între ei.
Astfel, în declarația sa (vol.I 13) inculpatul a arătat că l-a contactat pe inculpatul spunându-i că urmează să-i sosească "ceva" astfel că la data de 26 octombrie 2007 s-a deplasat în, jud. B, la domiciliul acestuia, unde a scos întreaga cantitate de cocaină pe care o mai avea, din care o parte a consumat-o împreună cu acesta și cu coinculpatul, înțelegerea fiind ca inculpatul să cântărească drogul, ulterior acesta comunicându-i telefonic că a rezultat cantitatea de 53-54 grame, din care s-a socotit la preț doar 50 de grame.
Inculpatul a mai arătat că i-a spus că marfa o va da prietenului său "", care o va vinde în A, ulterior acesta trimițându-i prin mai multe sume de bani în contul tranzactiei.
Instanța a considerat că această declarație se coroborează și cu declarația inculpatului (vol.I 30-35) care l-a însoțit pe celălalt inculpat la domiciliul din a inculpatului, cu declarația învinuitei, care confirmă că inculpatul a lipsi 2 zile de acasă, iar la întoarcere i-a spus că a dat marfa, urmând a primi banii peste vreo 2-3 zile, ca și cu transcrierile convorbirilor telefonice dintre inculpați, iar interceptarea convorbirilor telefonice s-a făcut în temeiul ordonanțelor procurorului din 23 și 26 octombrie 2007 (59-60 și 74-75) confirmate prin încheierile penale 229/P/2007 și 230/P/2007 a Tribunalului Bistrița -N (69-71 și 83-86), și că din procesele verbale din 4 ianuarie 2008 (24-25 și 51-51) rezultă că telefonul cu nr.- aparține inculpatului iar cel cu nr.- inculpatului, aflându-se asupra acestora în momentul reținerii lor, iar faptul că drogul a ajuns în posesia inculpatului este confirmat prin convorbirea pe care o are acesta la 29 octombrie 2007 cu o altă persoană( 95) în care menționează că primit "material" vreo 53 și a "lăsat la 50", cantități ce corespund celor menționate de inculpatul.
Pe de altă parte, s-a considerat că implicarea inculpatului rezultă cu prisosință din convorbirile telefonice dintre acesta și inculpatul (136, 137 138) în care se menționează că "acela vrea vreo 60 pe ", inculpatul precizând în declarația sa că urma să încaseze 60 euro pe gram de cocaină ( voI 1.13), iar din transcrierea convorbirii dintre cei 2 inculpați din prezentul dosar (98,99) rezultă că inculpatul i-a comunicat celuilalt inculpat numărul de cont aparținând lui, fiind cel care a procedat la expedierea banilor și care s-a arătat nemulțumit de faptul că nu a venit o anumită persoană căreia "îi trebuie 20 de litri", la prietenii lui de sărbători. S-a apreciat în consecință că, pe lângă îndeplinirea condiției prev. de art. 143 Cod procedură, inculpații se află în situația prev. de art. 148 lit f Cod procedură penală.
Prin încheierea penală nr.5/CC/2008 a Tribunalului Bistrița -N, s-a dispus prelungirea arestului preventiv pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 17 ianuarie 2008, orele 23,50 și până la data de 16 februarie 2008, orele 23,50, a inculpați lor și, recursul exercitat de inculpați fiind respins ca nefondat, prin Decizia penală nr 45/R/2008 a Curții de Apel Cluj.
Prin încheierea penală nr.10/CC/2008 a Tribunalului Bistrița -N-recursurile exercitate de inculpați fiind respinse prin Decizia penală nr.11/R/2008 a Curții de Apel Cluj - a fost prelungită măsura arestului preventiv în ceea ce îi privește pe toți cei 4 inculpați, dată fiind necesitatea efectuării și a altor acte de urmărire penală în cauză,gravitatea faptelor,pericolul social ridicat al infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații. și împrejurarea că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a acestora subzistă, prin încheierea penală din data de 28.02.2008 a Tribunalului Bistrița -N-recursul exercitat de inculpați fiind respins prin Decizia penală nr.185/R/2008 a Curții de Apel Cluj, s-a constat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpați, iar prin încheierea penală din data de 14.04.2008 a Tribunalului Bistrița -N a fost menținută măsura arestării preventive ca fiind legală și temeinică.
Față de toți cei 4 inculpați s-a apreciat că există probe și indicii temeinice că aceștia au săvârșit infracțiunile ce li s-au reținut în sarcină, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, dată fiind gravitatea și natura infracțiunilor săvârșite, condițiile și modalitate a în care acestea s-au săvârșit.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că motivele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpații:, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 a1.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art 41 a1.2 Cod penal, cu aplic.art 16 din Legea nr.143/2000; artA a1.2 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art 4l a1.2 Cod penal, ambele cu aplic.art.33 lit a Cod penal;, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 a1.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art 4l a1.2 Cod penal, cu aplic.art 16 din Legea nr.143/2000; art 4 a1.2 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art 4l a1.2 Cod penal, ambele cu aplic.art 33 Cod penal;, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 a1.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art 37 lit a Cod penal; art4 a1.2 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.37 lit a Cod penal, ambele cu aplic.art.33 lit a Cod penal;, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2 a1.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.37 lit b Cod penal, subzistă, măsura preventivă luată este legală și temeinică, astfel că în baza disp. art 3002Cod procedură penală raportat la art. 160 Cod procedură penală va fi menținută.
Astfel, față de fiecare din cei 4 inculpați s-a apreciat că există probe și indicii temeinice că au săvârșit infracțiunile ce li s-a reținut în sarcină, și pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol pentru ordinea publică, dată fiind gravitatea și natura infracțiunilor pentru care sunt trimiși În judecată, aspecte analizate prin încheierile penale ale Tribunalului Bistrița -N, prin care s-a luat, respectiv prelungit și menținut măsura arestării preventive, și verificate în căile de atac-Deciziile penale ale Curții de Apel Cluj, prin care au fost respinse ca nefondate recursurile exercitate de inculpați.
În ceea ce priveșfe invocarea depășirii termenului rezonabil de detenție și necesitatea examinării prezentului dosar din acest motiv, cu inculpații În stare de libertate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului și-a precizat opinia în cauzeleîmpotriva Germaniei, împotriva Austriei, împotriva Austriei(opinie confirmată mai apoi în mai multe hotărâri împotriva Italiei), că, în această materie, trebuie ținut seama de complexitatea cazului - dacă e adevărat că un acuzat reținut are dreptul la examinarea mai rapidă a cazului său, aceasta nu trebuie să prejudicieze eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele de fapt, de a furniza atât apărării cât și acuzării ocazia de a prezenta mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare și de a se pronunța doar după ce au reflectat îndelung asupra existenței infracțiunii și a pedepsei.
Apoi, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz (hotărâreaLabita împotriva Italiei),în speță, instanța apreciind că instrumentarea cauzei cu inculpații în stare de detenție este necesară, pe lângă motivele învederate, pentru administrarea în bune condiții a actului de justiție, și pentru preîntâmpinarea creării în rândul opiniei publice a unui sentiment de insecuritate, în cazul punerii în libertate a inculpaților, dată fiind gravitatea și natura infracțiunilor pentru care sunt trimiși în judecată, susținerea că, pentru egalitate de tratament juridic cu inculpații care nu sunt privați de libertate, se impune punerea în libertate a celor aflați în stare de detenție nefiind relevantă în cauză, față de considerentele expuse.
Împotriva încheierii menționate au declarat recurs în termen inculpații și.
În motivarea recursului inculpații au invocat nulitatea încheierii atacate care a fost pronunțată de un judecător incompatibil care a analizat actele și lucrările dosarului și s-a pronunțat în sensul legalității menținerii arestării preventive în cuprinsul încheierii anterior acordării cuvântului inculpaților cu privire la starea de arest.
Pe fond au arătat că, nu au apărut temeiuri noi iar cele anterioare nu mai subzistă; referitor la pericol concret pentru ordinea publică se arată că nu există probe care să susțină această teză.
De asemenea, cantitatea mică de droguri găsită la inculpați nu justifică menținerea arestării acestora, cu atât mai mult cu cât aceștia au recunoscut comiterea faptelor.
Analizând încheierea atacată, din perspectiva motivelor de recurs invocate precum și din oficiu- conform art. 3856alin 3 Cod procedură penală- sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a reținut că recurenții au fost trimiși în judecată alături de alți coinculpați pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin 2 din Legea nr. 143/2000 iar recurentul a fost trimis în judecată și pentru infracțiunea de consum de droguri de mare risc prev de art. 4 alin 2 din Legea nr. 143/2000.
Aceștia au fost cercetați întrucât la sfârșitul lunii octombrie 2007 recurentul a cumpărat de la coinculpații și 50 gr cocaină, iar apoi s-a înțeles cu recurentul să vândă cantitatea menționată unor persoane din
Într-adevăr indiciile temeinice rezultă din convorbirile telefonice interceptate precum și din declarațiile coinculpaților.
Referitor la încheierea atacată din examinarea exemplarului de la dosar se observă că cele susținute de recurenți referitor la ordinea dezbaterilor asupra stării de arest preventiv nu corespund realității; astfel, în exemplarul de la dosar, considerentele și dispozitivul nu sunt intercalate înaintea acordării cuvântului inculpaților asupra stării de arest preventiv, ca atare judecătorul nu s-a antepronunțat.
Sub un alt aspect, conținutul încheierii atacate nu atrage nulitatea absolută a încheierii decât dacă reflectă realitatea dezbaterilor, or, este evident că instanța nu a motivat oral în ședință publică întreaga încheiere atacată anterior acordării cuvântului inculpaților.
, pe fond, prima instanță a reținut că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc este închisoarea între 10-20 ani și interzicerea unor drepturi, iar lăsarea în libertate a recurenților prezintă pericol concret pentru ordinea publică fiind întrunite condițiile cazului de arestare prev de art. 148 alin 1 lit f Cpp.
Contrar celor susținute de către recurenți pericolul concret rezultă din conținutul interceptărilor convorbirilor telefonice dintre inculpați și constă în atingerea adusă relațiilor sociale prin oferirea unei cantități de drog însemnate de cocaină spre cumpărare unor potențiali consumatori; acest pericol nu este deloc abstract având în vedere că inculpații nu numai că au consumat ei din cantitatea oferită spre vânzare dar au oferit-o și celor din jurul lor, inclusiv unor membri de familie.
Așa fiind în baza art. 385 15pct 1 lit b Cpp va respinge ca nefondate recursurile inculpaților.
Văzând și dis part 192 alin 2 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de către inculpații (fiul lui și născut la 11 august 1973) si, ambii încarcerați în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 19 mai 2008 Tribunalului Bistrița N, pronunțată în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatii recurenti să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 05.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
în
semnează președintele completului
Red./
4 ex./10.06.2008
Președinte:Chitidean ValentinJudecători:Chitidean Valentin, Săndel Macavei Monica Șortan
