Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 378/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 184 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 378
Ședința publică din 19 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Acsinte Viorica
JUDECĂTOR 2: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 3: Ghertner
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava
La ordine, pronunțarea asupra recursului formulat de către asigurătorul împotriva deciziei penale nr.182 din 29 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 12 octombrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, întocmită separat și care face parte integrantă din prezenta decizie, și când, pentru a da posibilitatea recurentei să depună concluzii scrise, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 19 octombrie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 92 din 23 ianuarie 2009 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea civilă și a fost obligată inculpata - să plătească părți civile - suma de 131.421 lei cu titlu de despăgubiri civile și suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale, asigurator fiind ""
A fost obligată inculpata să plătească aceleași părți civile suma de câte 378 lei lunar cu titlu de despăgubiri civile periodice, începând cu data de 30.06.2007 și până la data de 08.10.2007, iar în continuare suma de câte 107 lei lunar.
A fost obligată inculpata să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență "Sf. " I suma de 12.930,50 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare a pacientului -, în perioada 30.06 - 23.07.2007
A fost obligată inculpata să plătească statului suma de 85 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut, în esență, că inculpata se face vinovată de prejudiciul creat părții vătămate, aceasta fiind condamnată definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă, prev. de art. 184 al.2 și 4 Cod penal, prin sentința penală nr. 379/19.05.2008 (la 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 al.2 și 4 Cod penal, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe timp de 2 ani și 3 luni; prin aceeași sentință s-a dispus, conform art. 347 Cod procedură penală, disjungerea laturii civile a cauzei).
În baza disp. art. 14, 346 Cod procedură penală și art. 998 cod civil a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată în procesul penal de partea vătămată și a fost obligată inculpata să-i plătească suma de 131.471 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând costul protezei modulare cu articulație de genunchi asistată de microprocesor.
În ceea ce privește daunele morale solicitate, având în vedere circumstanțele cauzei și urmările accidentului, s-a apreciat că prejudiciul nepatrimonial poate fi acoperit în mod rezonabil prin plata sumei de 20.000 lei la care urmează a fi obligată inculpata în baza acelorași prevederi legale.
În baza disp.art.313 al.1 din Legea nr.95/2006, inculpata a fost obligată să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență "Sf. " I, suma de 12.930,15 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare, aferente îngrijirilor medicale de care a beneficiat partea vătămată - în perioada 30.06. - 23.07.2007.
Conform deciziei nr.1/2005 a Înaltei Curții de Casație și Justiție și art. 49 din Legea nr. 136/1995, în cauză a fost a fost introdusă, în calitate de asigurator, Societatea de Asigurări "" B, pentru ca în măsura în care poate fi antrenată răspunderea sa contractuală în baza contractului de asigurare cu proprietarul autoturismului implicat în accident, prezenta hotărâre să-i fie opozabilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpata, partea vătămată și asiguratorul VIENNA INSURANCE SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, inculpata a susținut că trebuia obligat la plata sumelor indicate asigurătorul SC SA, iar cuantumul despăgubirilor stabilite este mult prea mare. Partea civilă a susținut că despăgubirile civile periodice sunt în cuantum prea mic, față de criteriile indicate în fața primei instanțe, iar suma stabilită cu titlu de prejudiciu moral este de asemenea prea mică. Apelul asigurătorului nu a fost motivat.
Prin decizia penală nr. 182 din data de 29 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală s-a respins apelul declarat de asigurătorul B, ca nefondat.
În baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, s-au admis apelurile declarate de inculpata și partea civilă împotriva sentinței penale nr. 92 din 23.01.2009, pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr-.
S-a desființat în totalitate sentința apelată, iar în rejudecare, în baza art.14 Cod procedură penală și art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 998-999 Cod civil, art. 54 din Legea 136/1995, a fost obligat asiguratorul B la plata sumei de 131.421 lei cu titlu de despăgubiri civile și suma de 6500 euro, în echivalent lei la data plății, cu titlu de daune morale, către partea civilă.
A fost obligat asiguratorul B la plata sumei de 4842 lei, reprezentând cuantumul despăgubirilor periodice datorate până în luna iunie 2009 inclusiv, și la plata sumei de 329 lei lunar în continuare, către partea civilă.
A fost obligat asiguratorul B la plata sumei de 12.930,5 lei către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "Sf " I cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că, în speță, față de dispozițiile Legii mr. 136/195, asiguratorul este cel ce urmează a fi obligat în mod exclusiv și singular la plata tuturor despăgubirilor ce urmează a fi stabilite prin hotărârea instanței de judecată.
Este adevărat că, de esența procesului penal, este tragerea la răspundere (inclusiv sub aspectul laturii civile) a inculpatului, personal, cu privire la faptele sale ce intră în sfera ilicitului penal. Însă Legea nr. 136/1995 este, prin raportare la Codul d e procedură penală, o lege specială, iar dispozițiile acesteia trebuie aplicate cu prioritate. De asemenea, Tribunalul a reținut că asigurarea de răspundere civilă delictuală obligatorie are un caracter special, destinat a proteja în primul rând interesele terților. În condițiile în care autoturismul ce a produs accidentul este asigurat, răspunderea patrimonială a conducătorului față de terți nu poate fi angajată, decât în măsura în care cuantumul despăgubirilor depășește limitele răspunderii asiguratorului. Concluzia este cu atât mai evidentă atunci când natura răspunderii asiguratorului RCA este examinată din perspectiva obligației acestuia în cazul contravențiilor soldate cu avarierea unor autoturisme ale terților: este de notorietate că în aceste situații repararea autoturismului terților este suportată de asigurătorul RCA fără a fi obligat și conducătorul la plata unei sume de bani. Deși această ipoteză are în vedere o situație ce excede sferei dreptului penal, răspunderea angrenată este aceeași iar concluzia trebuie de asemenea să fie aceeași.
De asemenea, art. 49 pct. 1 lit. d din anexa 1 la ordinul 20/2008 prevede în mod expres că la stabilirea despăgubirilor se are în vedere, în caz de vătămare corporală, inclusiv cheltuielile de spitalizare. În consecință, asigurătorul trebuie obligat și la plata acestora, în temeiul contractului de asigurare și al textului de lege indicat mai sus. Și în această situație Tribunalul a reținut că normele ce reglementează asigurarea au un caracter special față de art. 313 din legea 95/2006 - acest din urmă text constituie dreptul comun în materie de suportare a cheltuielilor de spitalizare, iar specialul derogă de la general.
Sub aspectul sumelor reținute de către prima instanță, Tribunalul a constatat că obligarea la plata sumei reprezentând costul protezei modulare se subsumează noțiunii de prejudiciu viitor. Însă, având în vedere înscrisurile depuse la dosar și speța în ansamblul său, acest prejudiciu a fost în mod corect apreciat de către prima instanță ca fiind cert sub aspectul existenței și al cuantumului. Astfel, societatea care furnizează proteza a întocmit deja o factură pro-forma către partea civilă, aceasta a apelat la CAS S care a și acceptat factura cu privire la partea din costul protezei ce urmează a fi suportată de această instituție ( 52-55 ds. apel). Mai mult, cuantumul ridicat al costului protezei duce la concluzia că achitarea acestuia de către partea civilă (ceea ce ar avea drept consecință transformarea prejudiciului din viitor în efectiv cauzat) este în mod special dificilă.
Cu privire la cuantumul despăgubirilor periodice, partea civilă și-a întemeiat pretențiile pe diferența dintre indemnizația lunară, acordată în baza HG 10/2008 (271 lei) și cuantumul salariului minim garantat în plată. În ceea ce privește gradul de handicap al părții civile, Tribunalul a constatat că acesta a fost avut în vedere la stabilirea indemnizației de care aceasta beneficiază, conform criteriilor din HG 10/2008, astfel că în mod greșit prima instanță a avut în vedere acest criteriu și a diminuat cu 30% cuantumul despăgubirilor periodice. Ceea ce are relevanță în stabilirea acestor despăgubiri este diferența dintre salariului minim garantat în plată și indemnizația încasată de partea civilă.
Sub acest aspect, cuantumul indemnizației a rămas și este și în prezent la suma de 271 lei, iar salariul minim garantat în plată a fost de 500 lei în perioada 1.01.2008 - 1.10.2008(HG 1507/2007), 540 lei în perioada 1.10.2008 - 31.12.2008 și 600 lei în perioada 1.01.2009 - la zi (HG 1051/2008). În consecință, față de data pronunțării rezultă o sumă a despăgubirilor periodice de 4842 lei, la care asigurătorul va fi și obligat, iar prestația periodică este în cuantum de 329 lei lunar (600-271).
Partea civilă a solicitat suma de 6.500 euro cu titlu de daune morale, prima instanță apreciind că 20.000 lei este un cuantum rezonabil. Tribunalul, având în vedere aceleași criterii indicate de către prima instanță, a procedat la o reevaluare a acestora și a concluzionat că suma de 6.500 euro nu este un cuantum prea ridicat față de consecința deosebită pe care accidentul a avut-o asupra părții civile (amputarea unui picior) și dificultățile deosebite pe care aceasta le are în continuare de surmontat în vederea desfășurării unei vieți firești.
În ceea ce privește apelul asigurătorului, Tribunalul a constatat că acesta nu a fost motivat, însă prin prezenta hotărâre au fost examinate toate aspectele ce țin de soluționarea acțiunii civile, astfel că acesta a fost respins.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs asiguratorul, criticând cuantumul mare al despăgubirilor civile.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și care se circumscriu cazului de cazare prev. de art.3859alin.1 pct.14 Cod procedură penală, curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:.
Partea vătămată a solicitat să fie despăgubită cu suma de 36.500 Euro, din care 30.000 Euro daune materiale, iar diferența de 6.500 Euro, daune morale, precum și daune periodice în cuantum de 230 lei/lunar, ulterior majorate la suma de 329 lei, constând în diferența de la salariul minim brut pe economie și suma acordată prin nr.HG 10/2008 (fila 8 ds. fond).
În dovedirea pretențiilor, partea vătămată a depus la dosar două oferte de preț cuprinzând costul unei proteze de coapsă modulară cu articulație de genunchi în valoare de 104.961 lei, cât și a unei proteze similare, dar mai performante, asistată de microprocesor cu o valoare de 131.471,63 lei.
Având în vedere că în urma accidentului rutier părții vătămate i-a fost amputat piciorul stâng, pentru a duce o viață cât mai normală, este necesară o proteză performantă, așa încât suma acordată de prima instanță cu titlu de daune materiale a fost corect stabilită.
Chiar dacă partea vătămată urmează să își procure această proteză, urmările permanente ale accidentului suferit îi limitează accesul la o viață normală, cererea de acordare a daunelor morale fiind justificată. Cât privește cuantumul acestora, curtea apreciază că suma de 6.500 Euro este necesară pentru a acoperi prejudiciul nepatrimonial încercat de partea vătămată.
În ce privește cuantumul despăgubirilor periodice, acesta a fost, de asemenea, în mod corect stabilit.
Astfel, prin decizia de încadrare în grad de handicap nr. 1201 din 12 februarie 2008 emisă de Comisia superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți, părții vătămate i-a fost stabilită o indemnizație lunară de 271 lei începând cu data de 08.10.2007 (fila 13 ds.fond).
Cuantumul pretenției periodice solicitate de partea vătămată nu se impune a fi diminuat cu 30%, astfel cum a procedat prima instanță, la stabilirea acestuia având relevanță diferența între salariul minim pe economie și indemnizația încasată de partea vătămată.
Având în vedere că de la data producerii accidentului și până în prezent cuantumul salariului minim pe economie s-a modificat, în prezent acesta fiind de 600 lei, se justifică a se acorda părții civile o sumă de 4.842 lei cu titlu de despăgubiri periodice globale calculate până la data pronunțării deciziei penale și în continuare câte 329 lei/lunar.
Față de cele de mai sus reținute, Curtea, constatând că decizia atacată este legală și temeinică, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursul, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de asiguratorul SC SA B-Sucursala S, cu sediul în loc. S,-, jud. S, înmatriculată la. Com. sub nr. J -, Cod fiscal -, împotriva deciziei penale nr.182 din data de 29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-, ca nefondat.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.10.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex/04.11.2009
Jud fond:
Jud. apel:
Președinte:Acsinte VioricaJudecători:Acsinte Viorica, Andronic Tatiana Luisa, Ghertner
