Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 394/2009. Curtea de Apel Constanta

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr-

DECIZIA PENALĂ NR.394/

Ședința publică din data de 26 iunie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Maria Uzună

JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu

JUDECĂTOR 3: Zoița Frangu

Grefier - - -

Cu participarea Ministerului Public prin procuror -

S-au luat în examinare recursurile penale declarate de:

- inculpatul - domiciliat în localitatea,-, Bl.16, Sc.E,.3, Ap.57, județul C;

- partea civilăG- domiciliată în C,-, -4,.B,.34,

împotriva deciziei penale nr.77 din 05.02.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.411/P din data de 21.11.2007, pronunțată de Judecătoria Mangalia, în dosarul penal nr.349/2006, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.184 Cod penal.

Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 9 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 17 iunie 2009, 19 iunie 2009 și 26 iunie 2009, când a pronunțat următoarea decizie.

- CURTEA -

Cu privire la recursurile penale de față constată următoarele;

Prin sentința penală nr.411/P/21.11.2007 a Judecătoriei Mangalia, județul C, în temeiul prevederilor art.184 alin.(2) și (4) Cod penal cu aplicarea art.76 alin.(1) lit.a) și c) Cod penal raportat la art.76 alin.(1) lit.e) Cod penal, inculpatul - născut la data de 27.08.1952 în comuna, județul C, fiul lui și al, cetățean român, fără ocupație, căsătorit, CNP -, fără antecedente penale, domiciliat în,-, Bl.16, Sc.E,.3, Ap.57, județul C, a fost condamnat la pedeapsa de două luni închisoare și, pe durata executării pedepsei principale, conform prevederilor art.71 alin.(1)-(3) Cod penal i s-au interzis drepturile prevăzute de art.64 alin.(1) lit.a) teza a-II-a, lit.b) și c) Cod penal.

Potrivit prevederilor art.81 alin.81) Cod penal executarea pedepsei aplicate a fost suspendată condiționat pe o durată de 2 ani și 2 luni, iar în baza prevederilor art.71 alin.(5) a fost suspendată condiționat și pedeapsa accesorie.

Inculpatului i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art.83 Cod penal privind condițiile revocării suspendării condiționate.

Instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a părții responsabile civilmente și a respins acțiunea civilă formulată împotriva acesteia.

Acțiunea civilă formulată de partea civilă Gaf ost admisă ca fondată în parte și în temeiul prevederilor art.998 cod civil raportat la art.1000 alin.(3) Cod civil, art.1003 Cod civil și la art.49 și 50 din Legea nr.136/1995 au fost obligați, în solidar inculpatul, partea responsabilă civilmente - și asiguratorul de răspundere civilă Unita B să plătească părții civile amintite suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale.

Celelalte pretenții ale părții civile G au fost respinse ca neîntemeiate.

Urmare admiterii acțiunii civile formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență C, în temeiul art.998 Cod civil raportat la art.1000 alin.(3) Cod civil, art.1003 Cod civil, art.313 din Legea nr.95/2006 și la art.59 și 50 din Legea nr.136/1995 au fost obligați inculpatul, partea responsabilă civilmente - și asiguratorul de răspundere civilă Unita B să plătească părții civile amintite despăgubiri civile în sumă de 3.480 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de spitalizarea părții vătămate G.

În temeiul prevederilor art.191 alin.(1) și (3) Cod procedură penală a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente -, să plătească statului suma de 11.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza prevederilor art.193 alin.(6) Cod procedură penală raportat la art.274 alin.(3) Cod procedură civilă au fost micșorate onorariile apărătorilor aleși ai părții responsabile civilmente și obligat inculpatul să-i plătească acesteia cheltuielile de judecată în sumă totală de 4.021,41 lei.

Pentru a se pronunța în sensul celor menționate Judecătoria Mangaliaa reținut, pe baza probatoriului administrat, următoarea situație de fapt;

Inculpatul are vârsta 55 de ani, domiciliază în orașul, jud. C, nu are ocupație și nu are antecedente penale, iar partea vătămată G locuiește în municipiul C și, în ziua de 18.02.2005, a venit până în localitatea 23 August, unde are casa bătrânească.

În aceeași zi, în jurul orelor 1100- 1200, partea responsabilă civilmente - a venit la domiciliul inculpatului, i-a spus că șoferul pe care îl are angajat la societate este bolnav și că nu poate să efectueze transportul muncitorilor de la M la C în acea zi, solicitându-i inculpatului să presteze acest serviciu.

Inculpatul a fost de acord, a primit cheile microbuzului de la - și, în jurul orelor 1700, plecat spre M unde, într-o parcare de lângă Șantierul Naval, a găsit microbuzul cu numărul de înmatriculare - în care s-au îmbarcat circa 15 muncitori.

a fost condus de către inculpatul dinspre M către C, iar, în interiorul localității 23 August, când afară deja se înserase și burnița, s-a apropiat de o trecere de pietoni pe care tocmai se angajase partea vătămată G cu intenția de a traversa strada din partea a direcției de mers a inculpatului.

Partea vătămată a parcurs pe trecerea de pietoni cele două benzi de circulație de pe sensul opus direcției de deplasare a microbuzului condus de inculpat, precum și de lângă axul drumului aferentă direcției de deplasare a mașinii, însă, când a ajuns pe ultima bandă, a fost acroșată cu oglinda retrovizoare și cu flapsul spate din partea a microbuzului.

Urmare a acroșării sale cu cele două componente ale microbuzului, partea vătămată a căzut pe carosabil, însă a reușit să se ridice singură și s-a așezat pe o piatră de la marginea șoselei. Inculpatul a oprit mașina după circa 35 de metri și a venit la partea vătămată, care i-a spus că are dureri la cap și la un picior. Acesta s-a oferit să o transporte la spital, însă partea vătămată a refuzat și i-a sunat pe membrii familiei sale, care au condus-o la Spitalul clinic județean de urgență C pentru îngrijiri.

În urma acestui accident, partea vătămată Gas uferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 90 - 100 de zile de îngrijiri medicale potrivit raportului de constatare medico - legală nr. 114/AC din 04.04.2005 emis de SML

Ulterior, prin raportul de expertiză medico - legală nr. 208/AC din 06.06.2007 întocmit de aceeași instituție, s-a stabilit că partea vătămată a necesitat internări în vederea extragerii materialelor de osteosinteză, că prezintă sechele minore ce beneficiază de tratament recuperator și că, în funcție e aceste constatări și de evoluția stării de sănătate, durata totală a zilelor de îngrijiri medicale este de 120 - 130. De asemenea, s-a arătat că partea vătămată nu și-a pierdut capacitatea de muncă și că nu se încadrează într-un grad de invaliditate, dar prezintă o deficiență locomotorie ușoară și o incapacitate adaptivă de 300/0.

Starea de fapt expusă anterior se fundamentează pe declarațiile inculpatului, ale părții vătămate G și ale martorilor G, - și, precum și pe înscrisurile aflate la dosar (proces - verbal de constatare, planșe fotografice, schița locului accidentului, certificatul de înmatriculare C-T, raportul de constatare medico - legală nr. 114/AC din 04.04.2005 și raportul de expertiză medico - legală nr. 208/AC din 06.06.2007 întocmite de Serviciul de Medicină Legală C, bilete de ieșire din spital, fișa de primire urgențe și fișa de cazier judiciar a inculpatului).

Astfel, în declarațiile date atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut că, în timp ce conducea microbuzul cu numărul de înmatriculare - și tranzita localitatea 23 August, a acroșat-o pe partea vătămată G în momentul în care aceasta traversa șoseaua pe trecerea de pietoni. De asemenea, inculpatul a precizat că numitul - este cel care a venit la domiciliul său, i-a solicitat să efectueze transportul în ziua de 18.02.2005 și i-a înmânat cheile mașinii.

Inculpatul a mai arătat că, în timp ce se afla pe trecerea de pietoni, partea vătămată i-a făcut un semn din cap, pe care el l-a interpretat ca fiind o permisiune de a trece, însă susținerile sale nu sunt confirmate de nicio altă persoană care a asistat în mod direct și nemijlocit la împrejurările producerii accidentului (partea vătămată G ori martorii - și ).

La rândul său, partea vătămată Gar elatat circumstanțele în care s-a produs incidentul, dar a negat că ar fi făcut inculpatului vreun semn cu capul care să poată fi interpretat de acesta ca o permisiune de a trece mai întâi cu microbuzul.

Ambele părți au afirmat că afară se înserase și că burnița, iar susținerile acestora cu privire la condițiile meteorologice din acel moment sunt confirmate de martorii G, - și. Acesta din urmă a mai declarat că inculpatul s-a oferit să o conducă la spital pe partea vătămată și că aceasta a refuzat, infirmând astfel susținerile părții vătămate în sensul că inculpatul nu i-a propus să o ajute din acest punct de vedere.

Procesul - verbal de constatare, planșele fotografice și schița locului accidentului, întocmite de către organele de cercetare penală, relevă împrejurările concrete în care s-a produs accidentul, prin efectuarea măsurătorilor specifice și identificarea avariilor microbuzului ca urmare a acroșării părții vătămate.

Din cuprinsul raportului de constatare medico - legală nr. 114/AC din 04.04.2005 întocmit de SML C, reiese că partea vătămată a suferit un politraumatism prin accident rutier, contuzie minoră genunchi drept, fractură de maleolă tibială dreaptă și diastazis tibio - peroner glezna dreaptă, leziuni care au necesitat pentru vindecare 90 - 100 de zile de îngrijiri medicale.

Din examinarea biletelor de externare eliberate de Spitalul clinic județean de urgență C la data de 07.03.2005 și, respectiv, 27.04.2005, rezultă că, la 22.02.2005, partea vătămată a fost supusă unei intervenții chirurgicale de osteosinteză cu două șuruburi și aparat gipsat, iar, la 22.04.2005, a fost din nou operată pentru extragerea șurubului.

Prin raportul de expertiză medico - legală nr. 208/AC din 06.06.2007 întocmit de Serviciul de Medicină Legală C s-a stabilit că numărul de zile de îngrijiri medicale acordat inițial se modifică întrucât, față de evoluția ulterioară a stării de sănătate și de necesitatea internării pentru extragerea materialelor de osteosinteză, partea vătămată a avut nevoie de 120 - 130 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Fapta inculpatului care, urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru îndeplinirea activității de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, a cauzat părții vătămate G leziuni care au necesitat pentru vindecare 120 - 130 de zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 alin. (2) și (4) din Codul penal.

În cauză, exercitând activitatea menționată anterior, inculpatul a încălcat dispozițiile art.180 pct.(7) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 care instituie, în sarcina conducătorilor de autovehicule, obligația de a acorda prioritate pietonilor angajați în traversarea drumurilor publice pe trecerile marcate.

Sub aspectul laturii civile, prima instanță a constatat că partea vătămată G s-a constituit parte civilă în procesul penal (fila 40) solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 30.000 de lei despăgubiri civile din care 5.000 de lei reprezintă daune materiale și 25.000 de lei reprezintă daune morale, iar Spitalul clinic județean de urgență C s-a constituit, la rândul său, parte civilă în cauză (fila 45) solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 3.480 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a părții vătămate.

Ulterior, partea vătămată Gad eclarat (fila 246 verso) că își majorează câtimea pretențiilor solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 30.000 de lei daune materiale și la plata sumei de 30.000 de lei daune morale.

De asemenea, partea vătămată Gas olicitat (filele 15 și 16 din dosarul penal nr.278/2005 al Judecătoriei Mangalia ) ca, alături de inculpat, să fie obligate la plata despăgubirilor civile atât partea responsabilă civilmente (după ce va fi identificată), cât și asigurătorul de răspundere civilă.

Potrivit dispozițiilor art.998 din Codul civil "orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara".

Aceste dispoziții legale reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie care angajează răspunderea autorului faptei ori de câte ori sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile acesteia și anume: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul.

Prejudiciul, ca element esențial al răspunderii civile delictuale, constă în rezultatul negativ suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană, iar pentru a fi susceptibil de reparare acesta trebuie să aibă un caracter cert atât în privința existenței, cât și a posibilităților de evaluare.

Dovada existenței prejudiciului și a întinderii acestuia revine, în temeiul dispozițiilor art.1169 din Codul civil, victimei faptei ilicite, care are calitatea de persoană care face o afirmație în fața judecătorului, în accepțiunea acestui text de lege.

De asemenea, art.49 din Legea nr.136/1995 prevede că " sigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil -, iar potrivit art. 50 alin. (1) din același act normativ "despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri".

Totodată, art.313 alin.(1) din Legea nr.95/2006 prevede că " ersoanele p. care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată".

În cauză, partea civilă Gas olicitat obligarea inculpatului, a părții responsabile civilmente și a asigurătorului de răspundere civilă la plata sumei de 30.000 de lei daune materiale și la plata sumei de 30.000 de lei daune morale, însă nu a făcut decât parțial dovada prejudiciului suferit, respectiv doar cu privire la daunele morale.

Astfel, sub aspectul daunelor materiale, partea civilă nu a precizat în ce constau acestea și nu făcut dovada suportării vreunei cheltuieli în legătură cu refacerea stării de sănătate, în condițiile în care înscrisurile doveditoare au fost depuse la dosar după pronunțarea hotărârii (filele 403 - 411) și nu au putut fi luate în considerare.

De asemenea, susținerile martorei în sensul că, în perioada de timp în care a fost internată în același salon cu partea civilă G, fiicele acesteia îi aduceau medicamente și că, atunci când a vizitat-o pe aceasta după externare, a aflat de la ea că ar fi cheltuit circa 30.000 de lei pe tratament nu pot fi reținute întrucât, pe de o parte, nu s-a dovedit necesitatea administrării altor medicamente decât cele furnizate de spital (în condițiile în care, în perioadele de spitalizare ale părții civile, Spitalul clinic județean de urgență Cae fectuat cheltuieli în valoare de 3.480 lei), iar, pe de altă parte, nu s-a făcut dovada certă a acestor cheltuieli cu privire la cuantumul lor.

Pentru aceste motive, prima instanță a constatat că solicitarea părții civile privind obligarea inculpatului, a părții responsabile civilmente și a asigurătorului de răspundere civilă la plata sumei de 30.000 de lei daune materiale este neîntemeiată.

În privința daunelor morale, prima instanță a reținut că prejudiciul moral, consecință negativă, nesusceptibilă de evaluare pecuniară, care rezultă din lezarea unui drept (în speță, dreptul la integritatea fizică a persoanei) este măsurat cu oarecare relativitate, ce ține de persoana victimei, de consecințele negative suferite de aceasta în plan fizic și psihic, de importanța valorilor morale lezate și de intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării de către victimă.

Prin acțiunea ilicită a inculpatului, partea civilă Gas uferit mai multe vătămări (politraumatism prin accident rutier, contuzie minoră genunchi drept, fractură de maleolă tibială dreaptă și diastazis tibio - peroner glezna dreaptă), la data de 22.02.2005 a fost supusă unei intervenții chirurgicale de osteosinteză cu două șuruburi și aparat gipsat, la data de 22.04.2005 a fost din nou operată pentru extragerea șurubului, iar toate aceste leziuni au necesitat pentru vindecare 120 - 130 de zile de îngrijiri medicale.

De asemenea, în concluziile raportului de expertiză medico - legală nr. 208/AC din 06.06.2007 întocmit de SML C, se arată că partea civilă G nu și-a pierdut capacitatea de muncă și că nu se încadrează într-un grad de invaliditate, dar prezintă o deficiență locomotorie ușoară și o incapacitate adaptivă de 300/0.

Aceste vătămări au fost de natură să-i cauzeze părții civile G un prejudiciu de suferință, componentă a prejudiciului moral, care constă în întreaga gamă de suferințe și dureri de natură fizică și psihică pe care le încearcă victima unei fapte ilicite și a decurs din necesitatea efectuării a două intervenții chirurgicale și a prezentării periodice la medic, precum și din administrarea pe o perioadă îndelungată a unor medicamente pentru refacerea stării de sănătate.

au fost, însă, de natură să-i creeze părții civile și un prejudiciu de agrement (care presupune restrângerea posibilităților victimei de a se bucura de viață și de a avea parte din plin de satisfacțiile materiale și spirituale pe care aceasta i le poate oferi) în condițiile în care, potrivit raportului de expertiză medico - legală nr. 208/AC din 06.06.2007, aceasta prezintă o deficiență locomotorie ușoară și o incapacitate adaptivă de 300/0.

În aceste condiții, s-a apreciat că suma de 30.000 de lei daune morale reprezintă o reparație echitabilă pentru prejudiciul moral suferit de partea civilă G.

Deși partea vătămată Gas olicitat, încă din cursul urmăririi penale, identificarea și tragerea la răspundere penală a părții responsabile civilmente, organele de urmărire penală nu au dat curs acestei solicitări astfel că, prin sentința penală nr. 102 din 22.02.2005 a Judecătoriei Mangalia, s-a dispus, în temeiul art.300 alin. (2) din Codul d e procedură penală, restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mangalia în vederea identificării părții responsabile civilmente și refacerii actului de sesizare.

Urmare a recursului declarat de parchet, prin decizia penală nr. 474 din 21.06.2006 a Tribunalului Constanțas -a casat sentința recurată și s-a trimis dosarul primei instanțe pentru continuarea judecății, reținându-se, în considerentele acestei decizii că, la primul termen de judecată, partea vătămată a solicitat introducerea în cauză, în această calitate, a SC SRL, dat fiind că această societate figura în certificatul de înmatriculare ca fiind proprietara microbuzului implicat în accident.

După citarea SC SRL în calitate de parte responsabilă civilmente, aceasta a depus la dosar precizări scrise (filele 88 - 147 din dosarul penal nr. 278/2005 al Judecătoriei Mangalia ) prin care a solicitat scoaterea sa din cauză întrucât, la data de 10.06.2002, a vândut microbuzul cu numărul de înmatriculare - unei persoane fizice, -, astfel că nu mai deține paza juridică a acestui autoturism, iar între societate și inculpatul nu există niciun raport de prepușenie.

Ulterior, la termenul de judecată din 09.02.2007, partea responsabilă civilmente SC SRL a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, însă instanța, pentru motivele arătate în considerentele încheierii de la acel termen, a unit excepția cu fondul sub aspectul laturii civile.

În ședința publică din 21.06.2007, pentru motivele arătate în cuprinsul încheierii și în baza principiilor aflării adevărului și al rolului activ reglementate de art. 3 și de art. 4 din Codul d e procedură penală, instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente, a numitului -.

Potrivit dispozițiilor art.1000 alin.(3) din Codul civil comitenții sunt responsabili de prejudiciul cauzat de prepușii lor în funcțiile ce li s-ai încredințat.

Ceea ce este definitoriu pentru calitățile de comitent și prepus este existența unui raport de subordonare care își are temeiul în împrejurarea că, pe baza acordului dintre ele, o persoană, fizică sau juridică, a încredințat unei persoane fizice o anumită însărcinare. Din această încredințare decurge posibilitatea pentru prima persoană (comitent) de a da instrucțiuni, a direcționa, îndruma și controla activitatea celeilalte persoane (prepus) aceasta din urmă având obligația de a respecta îndrumările și directivele primite.

În cauză, paza juridică a microbuzului cu numărul de înmatriculare - aparținea, din data de 10.06.2002, lui -, în baza facturii fiscale nr. - (fila 95 din dosarul penal nr. 278/2005 al Judecătoriei Mangalia ), iar împrejurarea că nu s-au efectuat formalitățile specifice pentru înmatricularea mașinii pe numele cumpărătorului nu prezintă relevanță câtă vreme factura a avut efect translativ de proprietate și SC SRL a retras din capitalul său social acest autoturism, potrivit actului adițional care a primit dată certă prin încheierea nr. 2236 din 14.05.2004 a BNP a (fila 99 din dosarul penal nr. 278/2005 al Judecătoriei Mangalia )

Mai mult decât atât, - a intrat în posesia microbuzului înainte de data producerii accidentului, aspect ce rezultă, pe de o parte, din declarația martorului, care a afirmat că, încă din anul 2004, - folosea acest microbuz pentru efectuarea unor curse între M și C, iar, pe de altă parte, din declarația inculpatului, care a afirmat că - este cel care i-a solicitat să efectueze transportul în ziua de 18.02.2005 și i-a înmânat cheile mașinii.

Această însărcinare dată de partea responsabilă civilmente - inculpatului îmbracă natura unui raport de prepușenie de natură să atragă răspunderea solidară a acestora față de victima prejudiciului.

În aceste condiții, instanța a constatat că excepția lipsei calității procesuale pasive a părții responsabile civilmente SC SRL este întemeiată, dat fiind că aceasta nu mai avea, la data producerii accidentului, paza juridică a microbuzului, iar între această societate și inculpatul nu a existat un raport de prepușenie.

Totodată, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă G în contradictoriu cu inculpatul, partea responsabilă civilmente - și asigurătorul de răspundere civilă SC SA B, în temeiul art. 998 din Codul civil raportat la art. 1000 alin. (3) din Codul civil, la art. 1003 din Codul civil, la art. 49 și la art. 50 din Legea nr. 136/1995, va obliga pe inculpatul, pe partea responsabilă civilmente - și pe asigurătorul de răspundere civilă SC SA B să plătească părții civile G, în solidar, suma de 30.000 de lei despăgubiri pentru daunele morale și a respins ce neîntemeiate celelalte pretenții civile formulate de partea civilă G.

De asemenea, instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul clinic județean de urgență C și, în temeiul art. 998 din Codul civil raportat la art. 1000 alin. (3) din Codul civil, la art. 1003 din Codul civil, la art. 313 din Legea nr. 95/2006 și la art. 49 și art. 50 din Legea nr. 136/1995, a obligat pe inculpatul, pe partea responsabilă civilmente - și pe asigurătorul de răspundere civilă SC SA B să plătească acestei părți civile suma de 3.480 lei despăgubiri civile reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de spitalizarea părții vătămate G.

În conformitate cu dispozițiile art. 191 alin. (1) și (3) din Codul d e procedură penală, instanța a obligat pe inculpatul și pe partea responsabilă civilmente - să plătească statului, în solidar, suma de 1.000 de lei cheltuieli judiciare avansate de acesta în cauză, iar, în temeiul art. 193 alin. (6) din Codul d e procedură penală raportat la art. 274 alin. (3) din Codul d e procedură civilă, a micșorat onorariul apărătorilor aleși ai părții responsabile civilmente SC SRL de la 5.500 lei la 3.000 de lei și a obligat pe inculpatul să plătească părții responsabile civilmente SC SRL suma de 4.021,41 lei reprezentând cheltuieli judiciare făcute de aceasta.

Prin decizia penală nr.77 din 5.02.2009 a Tribunalului Constanțaa fost respins ca nefondat apelul formulat de apelanta asigurator Societatea de asigurare Unita B împotriva sentinței penale nr.411/P/21.11.2007 a Judecătoriei Mangalia, județul

Totodată, au fost admise apelurile formulate de apelanții G, inculpatul și partea responsabilă civilmente împotriva sentinței penale nr.411/P/21.11.2007 a Judecătoriei Mangalia, a fost desființată în parte hotărârea de fond și urmare rejudecării s-a dispus;

"Respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă G în contradictoriu cu partea responsabilă civilmente -.

Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă G în contradictoriu cu inculpatul și asigurătorul Societatea de Asigurare Unita

În baza art.14 și 346 Cod procedură penală raportat la art.998, 999 Cod civil, art.49 și la art.50 din Legea nr.136/1995 obligă inculpatul alături de asigurătorul Societatea de Asigurare Unita B către partea civilă G la plata sumelor de 93 lei cu titlu de daune materiale și 30.000 de lei cu titlu de daune morale.

Admite acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență

În baza art.14 și 346 Cod procedură penală raportat la art.998, 999 Cod civil, art.49 și la art.50 din Legea nr.136/1995, art.313 din Legea nr.95/2006 obligă inculpatul alături de asigurătorul Societatea de Asigurare Unita B către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență C la plata sumei de 3.480 lei despăgubiri civile reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de spitalizarea părții vătămate G.

În baza art.191 alin.(1) Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 1.000 de lei cheltuieli judiciare avansate de stat la soluționarea cauzei în primă instanță.

În baza art.193 alin.(6) Cod procedură penală raportat la art.274 alin.(1), (3) din Cod procedură civilă micșorează onorariul apărătorilor aleși ai părții responsabile civilmente SC SRL de la 5.500 lei la 3.000 de lei și obligă partea civilă G către partea responsabilă civilmente SC SRL Bârlad la plata suma de 4.021,41 lei reprezentând cheltuieli judiciare făcute de aceasta.

Înlătura din sentința penală apelată dispozițiile contrare prezentei decizii penale.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza art.192 alin.(2) Cod procedură penală obligă apelanta - intimată - asigurător Societatea de Asigurare Unita B la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat la soluționarea apelului, iar în baza art.192 alin.(3) Cod procedură penală restul cheltuielilor judiciare avansate de stat la soluționarea apelului rămân în sarcina acestuia.

Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de partea responsabilă civilmente SC SRL Bârlad privind acordarea cheltuielilor judiciare efectuate la soluționarea apelului."

Pentru a se pronunța în sensul celor menționate anterior Tribunalul Constanțaa reținut următoarele;

Apelurile formulate în cauză privesc modul de soluționarea a acțiunii civile în cadrul procesului penal și a cererii SC SRL Bârlad privind acordarea cheltuielilor judiciare. Având în vedere limitele efectului devolutiv al apelurilor declarate în cauză, raport la criticile formulate, tribunalul va analiza cauza doar referitor la modul de soluționarea a acțiunii civile în cadrul procesului penal și a cererii SC SRL Bârlad privind acordarea cheltuielilor judiciare, iar nu și cu privire la soluționarea laturii penale, care nu face obiectul apelurilor de față.

Partea civilă Gas olicitat contravaloarea tratamentului medicamentos și a tratamentului de recuperare pe care ar urma să-l efectueze tot restul vieții. În susținerea cererii de acordare a tratamentului medicamentos partea civilă a invocat adeverința medicală emisă la data de 15.11.2007 care recomandă efectuarea unui tratament medicamentos antialgic și antiinflamator, rețeta medicală eliberată la data de 15.11.2007 pentru două medicamente( fastum gel și flamescin suspensie ), precum și bonul fiscal emis la data de 18.11.2007 prin care au fost achiziționate medicamentele fastum gel și flamescin suspensie, în valoare de 28,45 lei. Aceste înscrisuri se află la filele 406 - 408 din dosarul primei instanțe.

Răspunderea civilă delictuală poate fi angajată numai în măsura în care se face dovada unui prejudiciu care trebuie să fie cert atât sub aspectul întinderii, cât și al existenței. Conform art. 1169 Cod civil partea civilă G avea obligația de a face această dovadă. Înscrisurile depuse de partea civilă, la care am făcut referire mai sus, nu fac dovada unui prejudiciu cert. din adeverința medicală emisă la data de 15.11.2007 care privește efectuarea unui tratament medicamentos antialgic și antiinflamator nu face dovada că partea civilă va trebui să urmeze tot restul vieții acest tratament, ci este relevant pentru perioada respectivă. De altfel, dacă partea civilă G ar fi urmat acest tratament în permanență, așa cum susține, ar fi putut depune dovezi privind achiziționarea celor două medicamente și ulterior datei de 18.11.2007, dar din acel moment și până în prezent nu rezultă că ar mai fi achiziționat medicamentele. Tratamentul urmat la un anumit moment nu poate conduce automat la concluzia că va fi urmat tot restul vieții, mai ales că nici nu există un act medical în acest sens.

În ceea ce privește tratamentul de recuperare, susținerile părții civile privind cuantumul anual al cheltuielilor făcute pentru acest tratament sunt simple afirmații, fără un minimă reflectare în mijloacele de probă administrate. Nu poate fi omis că partea civilă este pensionară, iar pentru această categorie de persoane serviciile medicale sunt gratuite, atunci când au la bază o recomandare medicală. acestor cheltuieli nu poate fi invocată, întrucât, așa cum am arătat, regula este că tratamentul în clinici de recuperare aparținând statului este gratuit.

Un alt argument al netemeiniciei cererii părții civile derivă din modul de calcul al acestor tratamente, respectiv luarea în calcul a duratei medii de viață a unei femei. Acest mod de calcul oferă o sumă medie a eventualelor cheltuieli ce ar putea fi efectuate, dar nu oferă elemente de certitudine pentru sumele pe care în concret partea civilă le-ar putea cheltui pentru tratamentul medicamentos și tratamentul de recuperare. Un astfel de calcul ar contraveni principiilor răspunderii civile delictuale care presupune ca prejudiciul să fie cert ca întindere și existență, condiții care nu sunt îndeplinite în cauză.

Pentru prejudiciile care pot apărea în viitor, urmare a faptei ilicite a inculpatului, partea civilă are posibilitatea de a se adresa instanței civile, conform art.20 alin.(3) Cod procedură penală.

Drept urmare, criticile părții civile G privind neacordarea integrală a sumei echivalente tratamentului medicamentos și a tratamentului de recuperare nu sunt întemeiate. Părții civile urmează a i se acorda cu titlu de daune materiale suma de 93 lei, reprezentând contravaloarea medicamentelor achiziționate la data de 18.11.2007 și a două examinări medico-legale ( conform bonului fiscal și a chitanțelor de la filele 406, 410,411 din dosarul primei instanțe), sub acest aspect fiind întemeiat apelul formulat.

Cuantumul daunelor morale a fost corect stabilit de prima instanță, având în vedere că s-a ținut seama de leziunile traumatice produse părții civile, tratamentul de care a trebuit să-l urmeze, intervențiile chirurgicale la care a fost supusă, a rămas cu o deficiență locomotorie ușoară și o incapacitate adaptivă de 300/0. Datele medicale rezultate din actele medico-legale sunt relevante asupra suferințelor fizice și psihice la care a fost supusă partea civilă urmare a leziunilor produse prin accidentul rutier. Partea civilă Gas uferit multiple vătămări (politraumatism prin accident rutier, contuzie minoră genunchi drept, fractură de maleolă tibială dreaptă și diastazis tibio - peroner glezna dreaptă), a fost supusă unei intervenții chirurgicale de osteosinteză cu două șuruburi și aparat gipsat, la data de 22.04.2005 a fost din nou operată pentru extragerea șurubului, iar toate aceste leziuni au necesitat pentru vindecare 120 - 130 de zile de îngrijiri medicale. În consecință, prima instanță a apreciat corespunzător cuantumul daunelor morale, suma de 30.000 lei fiind de natură să acopere prejudiciul nepatrimonial produs părții civile.

Pentru autovehiculul cu numărul de înmatriculare - exista la data producerii accidentului polița de asigurare pentru răspunderea civilă pentru pagube produse terților, încheiată cu Societatea de Asigurare Unita

Potrivit art.49, 50 din Legea nr.136/1995 ( în redactarea în vigoare la data producerii accidentului rutier) asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care răspund asigurații și care au fost cauzate prin deces, vătămări corporale sau avariere de bunuri. În art.54 se prevede că drepturile persoanelor păgubite se exercită împotriva asigurătorului.

Din cuprinsul acestor texte de lege rezultă concluzia că asigurătorul răspunde pentru prejudiciile produse de asigurat, având poziția juridică a unui codebitor în raport de persoana prejudiciată.

Pornind de la natura juridică a contractului de asigurare-faptă de comerț - și de la poziția juridică a asigurătorului - asimilată unui codebitor, devin incidente dispozițiile art.42 Cod comercial ce consacră principiul solidarității pasive în cazul obligațiilor comerciale, astfel încât asigurătorul va răspunde alături de asigurat.

În consecință, asigurătorul va răspunde în cadrul procesului penal în virtutea contractului de asigurare, chiar dacă nu are calitatea de parte responsabilă civilmente, care derivă din răspunderea civilă delictuală.

Rezolvarea acțiunii civile, în cadrul procesului penal, atât față de inculpat, cât și față de asigurător este de natură a asigura soluționarea tuturor raporturilor juridice rezultate din săvârșirea faptei care face obiectul cauzei, fiind justificată prin posibilitatea ca societatea de asigurare să aibă o calitate procesuală distinctă, respectiv aceea de asigurător, așa cum s-a stabilit prin decizia nr.I/2005 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În condițiile în care dispozițiile legale menționate prevăd răspunderea asigurătorului față de persoana păgubită, nu există nici un impediment legal ca asigurătorul să răspundă civil în fața persoanei păgubite în cadrul procesului penal, în temeiul Legii nr.136/1995, concomitent cu răspunderea civilă a inculpatului față de persoana păgubită, în temeiul răspunderii civile delictuale reglementată de art.999, 998 Cod civil.

Asigurătorul Societatea de Asigurare Unita Bai nvocat faptul că eventualele cheltuieli prilejuite de accident trebuie probate cu documente justificative. Tribunalul a stabilit cuantumul daunelor materiale în raport de înscrisurile aflate la filele 406 - 408 din dosarul primei instanțe, astfel că nici această critică nu este întemeiată.

Partea responsabilă civilmente a invocat introducerea sa în cauză cu încălcarea dispozițiilor art.16 alin.(1) Cod procedură penală, respectiv după citirea actului de sesizare a instanței.

În art.16 alin.(1) Cod procedură penală se prevede că introducerea în cauză a părții responsabile civilmente se face până la citirea actului de sesizare. Actul de sesizare al instanței a fost citit termenul din 09.02.2007, iar partea responsabilă civilmente a fost introdusă în cauză la data de 21.09.2009, după administrarea unei părți din probatoriu. Ca tare, partea responsabilă civilmente a fost introdusă în cauză cu încălcarea dispozițiilor art.16 alin.(1) Cod procedură penală.

Încălcarea prevederilor art.16 alin.(1) Cod procedură penală este sancționată cu nulitatea relativă, în condițiile art.197 alin.(1) Cod procedură penală, nefiind incident vreunul dintre cazurile prevăzute de art.197 alin.(2) Cod procedură penală care atrag nulitatea absolută.

În conformitate cu prevederile art.197 alin.(4) Cod procedură penală, încălcarea oricărei alte dispoziții legale decât cele prevăzute în alin. 2 atrage nulitatea actului în condițiile alin. 1, numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului. Partea responsabilă civilmente avea obligația de a invoca neregularitatea la primul termen de judecată cu procedura completă, deoarece a lipsit la termenul din 21.09.2007 când a fost introdus în cauză. La următorul termen din 19.10.2007 partea responsabilă civilmente a fost reprezentată de apărătorul ales, dar nu a invocat încălcarea dispozițiilor art.16 alin.(1) Cod procedură penală.

În continuare, partea responsabilă civilmente nu a invocat această neregularitate nici în cadrul dezbaterilor în fața primei instanțe. În condițiile în care nu a invocat neregularitatea în fața primei instanțe, deși a fost legal citat și reprezentat de apărătorul ales, nu mai poate invoca direct în apel tardivitatea introducerii sale în cauză, fiind decăzut din acest drept.

Referitor la răspunderea părții civilmente prima instanță a reținut că paza juridică a microbuzului cu numărul de înmatriculare - aparținea, din data de 10.06.2002, lui -, în baza facturii fiscale nr.-, acesta este cel care i-a solicitat inculpatului să efectueze transportul în ziua de 18.02.2005 și i-a înmânat cheile mașinii, motiv pentru care această însărcinare dată de partea responsabilă civilmente - inculpatului îmbracă natura unui raport de prepușenie de natură să atragă răspunderea solidară a acestora față de victima prejudiciului.

Partea responsabilă civilmente a contestat că avea paza juridică a autovehiculului, întrucât microbuzul aparținea SC SRL Bârlad, nefiind înstrăinat către.

În baza facturii fiscale nr. -/10.06.2002 (fila 95 din dosarul penal nr.278/2005 al Judecătoriei Mangalia ) microbuzul cu nr. de înmatriculare - a fost vândut de SC SRL Bârlad ( fostă SC SRL ) către, împrejurarea că nu s-au efectuat formalitățile specifice pentru înmatricularea microbuzului pe numele cumpărătorului neavând relevanță câtă vreme factura a avut efect translativ de proprietate și SC SRL a retras din capitalul său social acest autoturism, potrivit actului adițional care a primit dată certă prin încheierea nr. 2236 din 14.05.2004 a BNP a (fila 99 din dosarul penal nr. 278/2005 al Judecătoriei Mangalia ). Conform chitanței nr. 6004/10.06.2002 partea responsabilă a achitat contravaloarea microbuzului.

Este cert că microbuzul a fost în posesia de fapt a părții responsabile civilmente, astfel cum rezultă din declarațiile martorului și ale inculpatului. Într-adevăr, factura fiscală nr.-/10.06.2002 a fost anulată printr-o simplă mențiune, fără indicarea datei sau aplicarea vreunei ștampile, dar nu rezultă că în fapt microbuzul s-a întors în posesia SC SRL Bârlad. Ulterior, prin factura nr. -/05.04.2005 partea responsabilă civilmente a cumpărat același microbuz de la SC SRL Bârlad. De această dată, microbuzul a fost înmatriculat pe numele, conform înscrisurilor de la filele 326 - 328 din dosarul de fond.

În condițiile în care microbuzul s-a aflat permanent în posesia părții responsabile civilmente, nu a mai intrat în patrimoniul SC SRL Bârlad concluzia nu poate fi decât aceea că operațiunea de anulare a facturii inițiale a urmărit să înlăture lipsa efectuării demersurilor necesare înmatriculării, după prima înstrăinare. În condițiile în care microbuzul a fost în posesia părții responsabile civilmente, nu a existat intenția că microbuzul să mai revină în patrimoniul SC SRL Bârlad, singura explicație rațională este cea menționată, cu consecința că în mod corect prima instanță a apreciat că paza juridică a bunului aparținea la data producerii accidentului rutier părții responsabile civilmente, iar nu SC SRL Bârlad, fiind irelevantă succesiunea actelor juridice încheiate.

Partea responsabilă civilmente a depus în copie o foaie de parcurs cu seria A - emisă de SC SRL Bârlad la data de 18.02.2005 pentru microbuzul cu nr. de înmatriculare - ( fila 107 dosar apel) pentru a susține afirmațiile sale privind deținătorul microbuzului. La solicitarea tribunalului SC SRL Bârlad a depus copii ale foilor de parcurs utilizate de SC SRL Bârlad în luna februarie 2005 (filele 159 - 181 dosar apel). Aceste foi de parcurs erau înseriate olograf, spre deosebire de foaia de parcurs depusă de, poartă o altă ștampilă decât cea de pe foaia de parcurs cu seria A -, iar inculpatul a precizat la termenul din 29.09.2008 că semnătura de pe foaia de parcurs depusă de nu îi aparține, deși apare în dreptul numelui său. SC SRL Bârlad a susținut că a început să înserieze foile de parcurs cu o mașină de înseriat abia în data de 17.04.2005. În raport de inadvertențele sesizate cu privire la foaia de parcurs cu seria A - tribunalul nu va reține ca relevant acest înscris cu privire la care există îndoieli asupra veridicității sale.

Deși partea responsabilă civilmente avea paza juridică a microbuzului cu nr. de înmatriculare -, tribunalul apreciază că acesta nu poate răspunde în calitate de comitent al inculpatului. Inculpatul a primit de la însărcinarea de a conduce microbuzul, dar această însărcinare a avut un caracter întâmplător, în condițiile în care s-a apelat la inculpat doar din motivul că șoferul care ar fi trebuit să conducă microbuzul era bolnav. În acest context, rolul inculpatului a fost întâmplător și cu durată redusă.

Răspunderea comitentului pentru prepus, potrivit art.1000 alin. (3) Cod civil, presupunea îndeplinirea unor condiții specifice, respectiv existența unui raport de prepușenie la data săvârșirii faptei ilicite și comiterea faptei de prepus în exercitarea însărcinării date de comitent. De regulă, raportul de prepușenie își are izvorul într-un contract. Convenția dintre și inculpat este una atipică, în condițiile în care termenii înțelegerii nu au fost clar determinați, sub aspectul drepturilor și obligațiilor părților. Oricum, inculpatul a primit o însărcinare de la pentru a conduce microbuzul cu numărul de înmatriculare -, în care se aflau circa 15 muncitori, de la M către

De esența raportului de prepușenie este ca la momentul comiterii faptei ilicite comitentul să fi avut posibilitatea și autoritatea de a da instrucțiuni, îndrumări prepusului, de a-i supraveghea și controla activitatea. Posibilitatea exercitării autorității asupra prepusului este o chestiune de fapt, care trebuie analizată în concret, astfel încât să rezulte o autoritate efectivă a comitentului față de prepus. În cauza de față însărcinarea dată de către inculpat a avut doar un caracter întâmplător, din cauza îmbolnăvirii șoferului care în mod obișnuit conducea microbuzul, iar relația dintre inculpat și nu era de durată. În condițiile în care inculpatul urma să efectueze transportul de persoane doar în data de 18.02.2005 nu se poate considera că raportul dintre cei doi ar fi permis în concret părții responsabile civilmente să-și exercite autoritatea asupra inculpatului, să poată da acestuia îndrumări, să-i controleze activitatea, așa încât să fie prezente acele caracteristici ale unui raport de prepușenie. Elementele raportului de prepușenie implică în mod o relație cu o anumită durată, care să permită comitentului să-și exercite autoritatea, ipoteza care nu se regăsește în raportul dintre inculpat și.

În consecință, tribunalul apreciază că în condițiile unui raport ocazional prin care o persoană primește o singură însărcinare din partea altei persoane nu se poate aprecia că suntem în prezența unui raport de prepușenie, lipsind elementele de fapt care permit persoanei care a dat însărcinarea de a exercita în concret autoritatea prin darea unor instrucțiuni, prin supravegherea și controlarea activității persoanei care a primit însărcinarea.

Raportul dintre inculpat și este unul ocazional și pentru argumentele arătate nu poate fi asimilat unui raport de prepușenie.

În consecință, partea responsabilă civilmente nu poate răspunde pentru inculpatul, în calitate de prepus, în temeiul art.1000 alin.(3) Cod civil, lipsind una din condițiile esențiale ale răspunderii comitentului pentru fapta prepusului - lipsa raportului de prepușenie, apelul formulat de fiind întemeiat pentru acest motiv.

De asemenea, nici SC SRL Bârlad nu poate răspunde în temeiul art.1000 alin.(3) Cod civil, deoarece nu mai deținea paza juridică a acestui autoturism, iar între societate și inculpatul nu exista niciun raport de prepușenie, așa cum a arătat prima instanță.

Inculpatul a criticat obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către SC SRL Bârlad.

Cererea formulată de SC SRL Bârlad privind acordarea cheltuielilor judiciare efectuate în faza fondului trebuie soluționată în temeiul art.193 alin.(6) Cod procedură penală, întrucât nu există un alt text de lege care să reglementeze cheltuielile făcute de părți. Dispozițiile art.193 alin.(6) Cod procedură penală, fac trimitere la prevederile legii civile.

În art. 274 alin.(1) Cod procedură civilă se prevede că partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, motiv pentru care se impune a se stabili care dintre părți, în raport de SC SRL Bârlad, a căzut în pretenții.

SC SRL Bârlad a fost introdusă în cauză la data de 07.10.2005, la cererea părții civile G, astfel cum rezultă din încheierea de ședință. Ca atare, partea civilă Gae xercitat acțiunea civilă împotriva inculpatului, dar și împotriva SC SRL Bârlad, iar ulterior și împotriva părții responsabile civilmente și a asigurătorului Societatea de Asigurare Unita

Cheltuielile judiciare efectuate de SC SRL Bârlad urmau a fi suportate de partea adversă, respectiv partea civilă G, în măsura în care soluția era favorabilă societății, întrucât SC SRL Bârlad nu se afla în raporturi procesuale directe cu celelalte părți. Acțiunea civilă era purtată între partea civilă G, pe de o parte, și SC SRL Bârlad, pe de altă parte. Pentru raporturile dintre aceste două părți nu interesează, în soluționarea cererii de acordare a cheltuielilor judiciare, dacă existau și alte părți cu interese procesuale apropiate sau identice cu SC SRL Bârlad și, oricum, în contradicție cu cele ale părții civile G.

Acțiunea civilă formulată de partea civilă G în contradictoriu cu SC SRL Bârlad a fost respinsă, astfel că sub acest aspect partea care a căzut în pretenții față de SC SRL Bârlad este partea civilă G, motiv pentru care acesta trebuie să răspundă pentru cheltuielile judiciare efectuate de SC SRL Bârlad.

Inculpatul nu se află în culpă procesuală, deoarece SC SRL Bârlad nu a fost introdusă în cauză la cererea sa, ci a părții civile G care este în culpă procesuală prin aceea că la cererea sa a fost introdusă în cauză SC SRL Bârlad, deși această societate nu avea calitatea de comitent al inculpatului.

Drept urmare, cheltuielile judiciare efectuate de SC SRL Bârlad, în sumă de 4.021,41 lei, așa cum au fost stabilite de prima instanță, urmează a fi suportate de partea civilă G, sub acest aspect apelul inculpatului fiind întemeiat.

Împotriva deciziei penale nr.77 din 5.02.2009 a Tribunalului Constanța și a sentinței penale nr.411/P/21.11.2007 a Judecătoriei Mangalia au declarat recurs, în termen legal, inculpatul și partea civilă G criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Recurentul inculpat a criticat hotărârile de fond și apel numai cu privire la modul de soluționare a laturii civile a cauzei.

Astfel, inculpatul-recurent a susținut că, în mod eronat a fost scos din cauză -, câtă vreme acesta a cumpărat și a intrat în posesia microbuzului încă de la data de 10.06.2002, de la, iar la data de 18.02.2005 între ei s-a realizat convenția privind transportul cu microbuzul proprietatea lui - a muncitorilor, de către inculpat, care a primit cheile mașinii și i s-a indicat traseul și persoanele ce trebuiau transportate de la M la C, chiar dacă respectiva convenție nu a fost consemnată într-un înscris ea produce efecte juridice, motivat de faptul că forma scrisă nu este cerută ad validitatem, iar termenii ei au fost clar stabiliți.

Drept urmare, recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului său, casarea în parte a deciziei pronunțată în apel, în sensul înlăturării dispoziției privind respingerea acțiunilor civile față de partea responsabilă civilmente -.

O altă critică din recursul inculpatului s-a referit la cuantumul exagerat de mare al daunelor morale la care a fost obligat în favoarea părții civile G.

În această ordine de idei s-a susținut de recurent că, la stabilirea daunelor morale trebuia să se aibă în vedere faptul că infracțiunea este una săvârșită din culpă, împrejurarea că partea civilă nu a suferit infirmități permanente și, că, posibilitățile de plată sunt mult diminuate, în condițiile în care nu mai poate să exercite meseria de șofer.

Recurentul inculpat a solicitat ca urmare admiterii recursului să se caseze în parte hotărârile atacate și, urmare rejudecării să se reducă cuantumul daunelor morale cuvenite părții civile G. Totodată, recurentul inculpat a precizat că nu solicită cheltuieli de judecată.

Recurenta parte civilă G, a criticat hotărârile de fond și apel atât pe latură penală cât și pe latură civilă.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului recurenta a susținut că este prea blândă dacă se are în vedere împrejurarea că ea a rămas cu un handicap. Pe cale de consecință a lăsat la aprecierea instanței stabilirea cuantumului pedepsei.

În privința laturii civile a cauzei, recurenta parte civilă a solicitat reaprecierea cuantumului daunelor materiale, chiar dacă nu există dovezi care să le justifice pe deplin.

Referitor la obligarea părții civile la plata cheltuielilor de judecată s-a susținut că este justificată, în condițiile în care inculpatul a fost condamnat.

În concluzie, recurenta parte civilă Gas olicitat admiterea recursului său, casarea în parte a hotărârilor atacate și urmare rejudecării să se reaprecieze cuantumul daunelor materiale și al pedepsei aplicate inculpatului și, totodată, să se înlăture obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.

Cu privire la recursul inculpatului, partea civilă intimată Gas usținut că, nu este întemeiat, în privința criticii referitoare la cuantumul daunelor morale care nu este exagerat de mare raportat la suferințele îndurate și la faptul că a rămas cu handicap.

În privința existenței raportului de prepușenie între inculpatul și - partea civilă intimată Gas usținut că acesta există, însă a lăsat la aprecierea instanței de recurs soluția.

Examinând hotărârile de fond și apel, în lumina criticilor din recursurile inculpatului și părții civile G, a probatoriului administrat, cât și din oficiu Curtea reține următoarele;

Din situația de fapt reținută de instanțele de fond și apel, pe baza probatoriului administrat în cauză, rezultă că, la data de 17.02.2005 numitul -, proprietarul microbuzului cu nr.de înmatriculare -, s-a deplasat la locuința inculpatului convenind ca acesta din urmă să efectueze cu microbuzul un transport de muncitori, la data de 18.02.2005, de la M la C, înmânându-i cheile mașinii și indicându-i locul unde se află aceasta.

La data de 18.02.2005 inculpatul, în timp ce se afla la volanul microbuzului menționat anterior și tranzita localitatea 23 August, a acroșat-o, pe trecerea de pietoni, pe partea vătămată G, căreia i s-au cauzat leziuni ce au necesitat pentru vindecare 120-130 zile de îngrijiri medicale. Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr.208/AC/6.06.2007 al C partea vătămată G, urmare leziunilor suferite, nu se încadrează în nici un grad de invaliditate și nu și-a pierdut capacitatea de muncă dat prezintă o deficiență locomotorie ușoară și o incapacitate adaptivă de 30%.

Raportat la situația de fapt reținută, în mod temeinic și legal, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de două luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, pe timp de 2 ani și 2 luni, în temeiul prevederilor art.184 alin.(2) și (4) Cod penal cu aplicarea art.74 alin.(1) lit.a) și c) Cod penal, raportat la art.76 alin.(1) lit.e) Cod penal și cu referire la art.81 alin.(1) Cod penal și art.82 alin.1) Cod penal.

Așa cum rezultă din situația de fapt stabilită pe baza probatoriului administrat în cauză, numitul - a convenit cu inculpatul ca, acesta din urmă, în calitate de șofer, să transporte cu microbuzul înmatriculat sub nr.-, niște muncitori pe ruta M-C - la data de 18.02.2005, primul înmânându-i inculpatului și cheile microbuzului.

La data respectivă microbuzul înmatriculat sub nr.- se afla în proprietatea lui -, potrivit facturii fiscale nr.-/10.06.2002 și chitanței nr.6004/10.06.2002, de plată contravalorii microbuzului către vânzătorul Bârlad, acte ce fac dovada transferului de proprietate.

În speță, potrivit convenției intervenită, proprietarul microbuzului, numitul - l-a însărcinat pe inculpatul să transporte un grup de muncitori, de la M la C, la data de 18.02.2005, inculpatului fiindu-i înmânate cheile microbuzului și indicându-i-se locația acestuia ca și punctul de la care trebuiau să fie preluați muncitorii și destinația finală a transportului.

Raportat la cele ce preced Curtea constată că, numitul - a dat inculpatului o însărcinare clară, direcționându-l asupra modului de îndeplinire a acesteia, iar inculpatului îi incumbă obligația de a urma îndrumările și directivele primite.

Analiza convenției intervenită între - și inculpat relevă, cu evidență raportul de subordonare al inculpatului, raport ce este definitoriu în conferirea calității de comitent lui -, iar inculpatului de prepus. Caracteristica raportului de prepușenie, care atrage aplicarea prevederilor art.100 alin.(3) Cod civil, rezidă tocmai din subordonarea funcțională a prepusului față de comitent.

Pentru considerentele menționate, Curtea reținând existența raportului de prepușenie între - și inculpatul va constata calitatea de parte responsabilă civilmente a lui -.

Pe cale de consecință, se va face aplicarea art.998 Cod civil raportat la art.100 alin.(3) Cod civil față de partea responsabilă civilmente - în sensul că va fi obligat, în solidar cu inculpatul dar și cu asiguratorul de răspundere civilă Unita B la plata despăgubirilor civile către părțile civile G și Spitalul Clinic Județean de Urgență

Având în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală nr.208/AC/6.06.2007 al C, numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea părții civile G, modul concret de vătămare a acesteia dar și faptul că ne aflăm în fața unei infracțiuni săvârșite din culpă, precum și posibilitățile de plată ale inculpatului, Curtea apreciază că, suma de 20.000 lei este îndestulătoare pentru acoperirea prejudiciului moral cauzat părții civile amintite.

Drept urmare, se va reduce cuantumul despăgubirilor morale datorate părții civile G de la suma de 30.000 lei la suma de 20.000 lei.

Față de cele reținute Curtea constatând întemeiate criticile din recursul inculpatului îl va admite, va casa în parte sentința penală nr.411/P/21.11.2007 a Judecătoriei Mangalia și decizia penală nr.77/5.02.2009 a Tribunalului Constanța și rejudecând cauza va constata calitatea de parte responsabilă civilmente a lui - pe care îl va obliga în solidar cu inculpatul și cu asiguratorul Unita B să plătească părții civile G 20.000 lei daune morale și 93 lei daune materiale, iar părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență C suma de 3480 lei cu titlu de despăgubiri materiale, constând în contravaloarea cheltuielilor ocazionate de spitalizarea victimei G.

Totodată, Curtea va reduce cuantumul daunelor morale stabilite în favoarea părții civile G de la 30.000 lei la 20.000 lei.

Critica recurentei părți civile G privind cuantumul redus al despăgubirilor materiale acordate este neîntemeiată în condițiile în care nu a demonstrat cu probe un prejudiciu material mai mare decât acela reținut de instanța de apel.

În condițiile în care partea civilă G nu a criticat în apel pedeapsa aplicată inculpatului și Tribunalul nu modificat pedeapsa stabilită de instanța de fond, iar Curtea nu a constatat motive care să poată fi invocate din oficiu referitor la individualizarea pedepsei, critica recurentei G cu privire la acest aspect nu poate fi primită.

Așa cum în mod corect au reținut și instanțele anterioare acțiunea civilă formulată de partea civilă G împotriva Bîrlad fiind respinsă în mod temeinic și legal s-a făcut aplicarea prevederilor art.192 alin.(1) pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, fiind obligată partea civilă la cheltuieli de judecată către respectiva societate.

Raportat la cele ce preced Curtea va respinge ca nefondat recursul părții civile G.

Urmare admiterii recursului inculpatului și casării în parte a hotărârilor recurate vor fi înlăturate din conținutul acestora dispozițiile contrare celor hotărâte în recurs. Totodată, vor fi menținute ca legale și temeinice celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate, întrucât nu au fost identificate motive de reformare a acestora, în urma examinării din oficiu.

Onorariului cuvenit avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul în contul Baroului C pentru avocat.

Urmare respingerii recursului și în temeiul prevederilor art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligată recurenta G să plătească statului 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Constată că inculpatul recurent nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul prevederilor art.38515pct.(2) lit.d) Cod procedură penală;

Admite ca fondat recursul declarat de inculpatul - domiciliat în localitatea,-, Bl.16, Sc.E,.3, Ap.57, județul C, împotriva deciziei penale nr.77 din 05.02.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.411/P/21.11.2007 pronunțată de Judecătoria Mangalia, în dosarul penal nr-, casează în parte sentința Judecătoriei Mangalia nr.411/P/21.11.2007 și decizia penală a Tribunalului Constanța nr.77/5.02.2009 și rejudecând:

Constată calitatea de parte responsabilă civilmente a lui.

Reduce cuantumul daunelor morale către partea civilă G de la suma de 30.000 lei, la suma de 20.000 lei.

În temeiul art.998 cod civil raportat la art.1000 alin.(3) Cod civil, art.1003 Cod civil și la art.49 și 50 din Legea nr.136/1995.

Obligă pe inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente și asigurătorul de răspundere civilă B la plata sumei de 20.000 lei daune morale și 93 lei daune materiale către partea civilă G.

Obligă pe inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente și asigurătorul de răspundere civilă B la plata sumei de 3.480 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență

Înlătură din sentința penală și decizia penală ale Judecătoriei Mangalia și Tribunalului Constanța dispozițiile contrare prezentei hotărâri.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

Respinge ca nefondat recursul părții civileG- domiciliată în C,-, -4,.B,.34, împotriva deciziei penale nr.77 din 05.02.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.411/P din data de 21.11.2007, pronunțată de Judecătoria Mangalia, în dosarul penal nr.349/2006

Onorariul avocat oficiu, în sumă de 100 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției pentru avocat, în contul Baroului de Avocați

În temeiul art.192 alin.(2) Cod procedură penală,

Obligă pe recurenta G la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 26 iunie 2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

- -

Jud. fond:

Jud. apel:,

Red.dec.jud.: -/10.09.2009

Tehnored.gref./3 ex./15.09.2009

Președinte:Maria Uzună
Judecători:Maria Uzună, Viorica Lungu, Zoița Frangu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 394/2009. Curtea de Apel Constanta