Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 465/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr.465
Ședința publică din data de 22 mai 2008
PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 2: Mihai Viorel Tudoran
Judecător - - -
Grefier - a
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de partea civilă, domiciliat în,-, județul P, asigurătorul SC Asigurări SA P, cu sediul în P,-,. 10G1-G2, județul P, împotriva deciziei penale nr. 43 din 18.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, privind pe intimatul inculpat, fiul lui și, născut la 02.07.1983, domiciliat în comuna, județul D, și intimata- parte civilă Spitalul Clinic de Urgență B cu sediul în B, Calea, nr.8, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns pentru recurentul parte civilă avocat ales, din cadrul Baroului B, intimatul - inculpat, personal și asistat de avocat ales, din cadrul Baroului P, lipsind recurentul- asigurator SC Asigurări SA, și intimatul - parte civilă Spitalul Clinic de Urgență
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Curtea, din oficiu rectifică citativul încheierii de ședință de la termenul de judecată din 24.04.2008 în sensul că SC Asigurări SA,în cauza de față are calitate de recurent- asigurator și nu de intimat - asigurator cum din eroare a fost menționat, cererea de apel a acestuia aflându-se la dosar,filele 13-14.
Apărătorii părților prezente și reprezentantul Ministerului Public, pe rând având cuvântul arată că alte cereri nu au de formulat și solicită cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Curtea, ia act că în cauză nu mai sunt cereri de formulat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru partea civilă, solicită admiterea recursului formulat, casarea în parte a deciziei penale recurate numai în ceea ce privește natura civilă a acesteia, urmând ca aceasta să fie admisă în totalitate având în vedere că hotărârea instanței de apel este nelegală și netemeinică. Din punctul său de vedere ar fi patru motive de casare a hotărârii respectiv, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 379 alin.2 pr.pen. de asemenea menționarea în dispozitivul deciziei recurate a unor situații ce nu concordă cu realitatea, în speță, cu obligarea inculpatului la plata unor sume cu alt titlu decât cu cel cu care au fost dovedite aceste cheltuieli. Un al treilea motiv ar fi nepronunțarea instanței de apel pe unele capete de cerere formulate de partea civilă, cu privire la daunele materiale pe care aceasta le-a solicitat cu ocazia apelului și nu în ultimul rând individualizarea daunelor morale în această cauză.
Deși nu a formulat recurs sau apel pe latură penală apreciază că nerespectarea disp. art. 379 alin.2 pr.pen. conduce la darea unei decizii care nu poate fi pusă în executare, instanța din apel, menține anumite dispoziții ale instanței de fond, pe unele le modifică dar nu se precizează în mod concret cuantumul sumelor acordate, astfel că în momentul de față cele două hotărâri nu pot fi puse în executare.
S-a solicitat cu titlu de daune materiale suma de 2542 lei reprezentând c/val. cheltuielilor cu efectuarea expertizei medico - legale, iar instanța de apel i-a acordat numai suma de 807 lei, nepronunțându-se asupra celorlalte sume, de asemenea a solicitat cu titlu de despăgubiri, derivând din necesitatea de a achiziționa încălțăminte ortopedică făcută numai la comandă, suma de 25.534,6 lei asupra căreia instanța de apel iar nu s-a pronunțat în nici un fel, de asemenea s-a mai solicitat cu titlu de cheltuieli de spitalizare pentru operațiile la care a fost supusă partea civilă, suma de 18.580,26 lei și nici asupra acestora nu s-a pronunțat, cu toate că aceste sume au fost dovedite.
Urmările faptei penale trebuie avute în vedere de instanța de judecată la soluționarea cauzei pentru o bună individualizare a cuantumului daunelor acordate părții vătămate, dacă nici în cazul acesteia când prejudiciile și suferințele fizice, psihice de imagine și de agrement sunt prezente în integralitatea lor, nu sunt de natură să atragă o răspundere civilă corect evaluată, atunci înseamnă că însăși cuantumurile despăgubirilor morale prevăzute de legiuitor sunt irealiste și de neatins.
Pentru considerentele mai sus arătate solicită admiterea recursului, și pe cale de consecință admiterea acțiunii civile și acordarea daunelor morale în cuantumul solicitat, și respingerea recursului formulat de asiguratorul SC Asigurări SA, ca nefondat.
Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și c/val. benzină.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul - inculpat, arată că motivele de recurs nu-și regăsesc corespondent în probatoriile administrate în cauză, apreciază că instanța de apel nu putea să modifice sumele acordate de instanța de fond, având în vedere că suma solicitată nu a fost dovedită.
Apărătorul părții civile a solicitat suma de 25.534,6 lei pentru achiziționarea a 23 de perechi încălțăminte ortopedică, considerând că media de viață a părții civile ar putea să fie de 23 ani sau probabil 10 ani urmând să poarte două perechi de încălțăminte pe an, cum ar fi putut instanța să se pronunțe pe o asemenea sumă, de asemenea a mai arătat totodată că ar trebui să se acorde suma de 18.580,6 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare, însă pentru dovedirea acestei situații nu s-a depus nici o chitanță, nefăcându-se nici o dovadă în acest sens.
Precizează apărătorul inculpatului că față de infirmitatea de care suferă partea vătămată, aceasta după accident și-a desfășurat în continuare activitatea sa în calitate de administrator al societății comerciale unde funcționează, deplasându-se cu mașina, conducând chiar personal autoturismul.
Apărătorul părții civile având cuvântul în replică, arată că întradevăr cele două sume solicitate nu sunt probate cu acte dar, în acest sens a avut în vedere disp. art. 14.pr.pen. care spune că scopul acțiunii civile este cel de a repara integral prejudiciul suferit de către partea vătămată. La dosar există acte din care rezultă că partea vătămată urmează a suferi și alte operații, astfel că aceasta trebuie să scoată din buzunar sumele necesare efectuării acestora, ori față de această împrejurare partea vătămată trebuie să vină de fiecare dată în fața instanței și să spună că a mai suferit o operație sau și-a mai cumpărat o pereche de pantofi. Având în vedere că partea vătămată ar mai avea prezumtiv un an, pentru a-și cumpăra încălțăminte după care ar interveni prescripția astfel că, nici printr-o acțiune civilă nu și-ar mai putea recupera banii cheltuiți.
Avocat, pentru inculpat arată că față de precizările apărătorului părții vătămate, cu privire la sumele pe care urmează a le cheltui partea vătămată în viitor, se știe că latura civilă trebuie guvernată și de dispozițiile codului civil, aceste cheltuieli nu sunt dovedite astfel că solicită respingerea recursului ca nefondat, iar cu privire la recursul declarat de asiguratorul SC Asigurări SA arată că lasă la aprecierea instanței.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că latura civilă a fost soluționată în mod just de către tribunal atunci când a majorat cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul către partea civilă, de asemenea arată că acest cuantum este corect și legal și față de concluziile raportului de expertiză medico legal, care a stabilit că afecțiunile de care suferă partea vătămată constituie afecțiune permanentă că partea vătămată suferit leziuni de o infirmitate permanentă, față de această situație partea vătămată are posibilitatea să meargă la o nouă evaluare și în funcție de aceasta să se adreseze instanței de judecată cu acțiune civilă separată.
Față de acestea solicită respingerea recursului părții civile și a asiguratorului, menținerea hotărârii instanței de apel ca legală și temeinică.
Inculpatul, personal având ultimul cuvânt, arată că-i pare rău pentru fapta săvârșită și susține concluziile apărătorului său.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față,
Prin decizia penală nr. 43/18.02.2008 a Tribunalului Prahovas -a admis apelul declarat de partea vătămata, împotriva sentinței penale nr.26/07.02.2007 pronunțata de Judecătoria Sinaia, a fost desființată sentința apelată în parte, în latură civilă și in consecință a majorat despăgubirile civile pentru daunele morale acordate părții vătămate de la suma de 30.000 lei RON la suma de 40.000 lei RON, care va fi suportată în solidar de inculpatul cu asiguratorul de răspundere civila SC Asigurari SA-
A fost obligat inculpatul, în solidar cu asiguratorul de răspundere civilă SC ASIGURARI - Sucursala P, la plata sumei de 2172 lei RON cheltuieli judiciare către stat din care sumele de 655 lei RON si 152 lei reprezintă taxele de expertiza medico-legala, 1000 lei RON onorariul apărătorului ales și 365 lei RON cheltuieli de transport.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 660 lei cheltuieli judiciare către stat, reprezentând c/val taxei achitată din fondurile Tribunalului Prahova pentru emiterea avizului E 1/14126/2007 de către Comisia Superioara de Medicina Legala din cadrul " Minovici"
Celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței.
Pentru a pronunța decizia respectivă instanța de apel a reținut, în baza probelor administrate, următoarea situație:
Prin sentința penală nr. 26/07.02.2007 Judecătoria Sinaiaa dispus în baza art. 184 al.2,4 condamnarea inculpatului, la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala din culpa.
În baza art.81 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 9 luni, termen de încercare stabilit in condițiile art. 82
În baza art.359c.pr.pen. atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 83
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă.
În baza art. 346 pr.pen. rap. la art. 998 civ. si art.55 din Legea nr.136/1995, inculpatul a fost obligat in solidar cu asiguratorul SC Asigurari SA,cu sediul în B,-, sector 1 la plata către partea civilă a sumei de 14.000 Ron cu titlu de daune materiale si 30.000 Ron cu titlu de daune morale.
Au fost respinse ca neîntemeiate restul pretențiilor civile formulate de partea civilă.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civila Spitalul Clinic de Urgenta B, cu sediul in B, Calea nr.8,sector 1.
În baza art. 14, 346 proc.pen. rap. la art.998 civ. si art.55 din Legea nr.136/1995 si art. 313, Titlul VIII din Legea nr.95/2006 inculpatul a fost obligat in solidar cu asiguratorul SC Asigurări SA la plata sumei de 18.580,26 RON către partea civila Spitalul Clinic de Urgenta B, reprezentând cheltuieli de spitalizarea părții vătămate.
În temeiul disp. art. 191 alin.1 pr.pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul disp. art. 193 alin.2 inculpatul C.P.P. a fost obligat la plata către partea civilă a sumei de 1.700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare -onorariu avocat.
Pentru a pronunța aceasta sentința instanța de fond a reținut ca în data de 08.02.2006, în jurul orei 21,00 inculpatul a condus autoturismul C 1,9 diesel, cu numărul de înmatriculare B-33-, proprietatea LEASING ROMÂNIA, dinspre S către B, într-o stare avansată de oboseală, determinată de timpul prelungit în care acesta a șofat atât în acea zi, cât și în cea precedentă.
În aceste condiții, în zona popasului din, pe DN 1, km.129
+ 700, în dreptul imobilului cu numărul 22, inculpatul a adormit la volan,pierzând controlul direcției de mers și intrând în coliziune cu patru autoturisme parcate pe trotuar, perpendicular pe axul drumului.
Ca urmare a impactului a rezultat vătămarea corporală a părții civile aflat pe trotuar, în spatele unuia dintre autovehicule, precum și a numitului, ce se afla pe scaunul din dreapta al autoturismului condus de inculpat și care la momentul producerii evenimentului rutier nu purta centura de siguranță.
Ulterior accidentului, inculpatului i-au fost recoltate probe biologice de sânge în vederea stabilirii concentrației etilice, buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. 361/13.02.2006, emis de SML (fila 29), evidențiind faptul că acesta nu consumase băuturi alcoolice.
Partea civilă a fost transportat inițial la Centrul de Primiri
Urgențe, ulterior la spitalele din, P și la Spitalul Clinic de Urgență din B, unde a fost și operat de urgență.
Leziunile traumatice suferite de partea civilă au fost evaluate prin raportul medico-legal nr. 266/04.04.2006 al SML P (fila.24), care a concluzionat că aceasta necesită 100-120 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor, în absența complicațiilor, iar existența unei eventuale infirmități va putea fi apreciată după aproximativ 6 luni - 1 an, după epuizarea procedurilor recuperatoare indicate.
Și numitul a fost transportat la Centrul de Primiri Urgențe, iar ulterior a fost internat timp de 7 zile la Spitalul Orășenesc, fiind diagnosticat cu traumatism coloană cervicală, însă nu a formulat plângere prealabilă împotriva inculpatului.
Cu privire la latura civila a procesului penal, prima instanța a reținut că au fost dovedite cheltuielile materiale suportate de parte vătămata,in suma de 14000 ron, iar restul cheltuielilor nu au caracter cert,deoarece nu au fost efectiv făcute, existând posibilitatea de a fi solicitate ulterior, pe calea unei acțiuni civile separate.
A mai reținut că activitatea comercială în cadrul societății pe care o administra partea vătămată a fost preluata de către membrii familiei, fără a fi afectat profitul acesteia.
Totodată, suma de 1459,18 RON a fost achitata de către asiguratorul de răspundere civilă.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat apel partea vătămată, considerând-o nelegala si netemeinica, sub aspectul modului de soluționare al acțiunii civile exercitate in procesul penal.
Apelantul a solicitat admitere in totalitate a acțiunii civile si obligarea inculpatului la plata despăgubirilor cerute.
Tribunalul, examinând hotărârea apelată, în raport cu criticile formulate de apelantul, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit disp. art. 371 alin. 2.pen.Cod Penal, a constatat că apelul declarat este fondat pentru următoarele considerente:
Din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al judecații în primă instanță, rezultă vinovăția inculpatului pentru comiterea faptei de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184alin. 2,4 Cod penal, întrucât în ziua de 08.02.2006, in jurul orei 20.40, în timp ce se deplasa pe raza orașului, după ce in prealabil condusese autoturismul pe drumurile publice timp de 24 de ore, fără a se odihni suficient, pe fondul unei stări avansate de oboseală, câteva momente a adormit la volan, atâta cât să fie suficient pentru a părăsi partea carosabilă și să pătrundă pe trotuarul din apropiere pe care se aflau mai multe persoane.
Pe același trotuar se afla și partea vătămata, pe care autoturismul a lovit-o, cauzându-i leziuni traumatice a căror vindecare a necesitat 100-120 zile de îngrijiri medicale, de la data producerii lor, in absența complicațiilor.
În raportul medico-legal nr.266/04.04.2006 întocmit de SML P se precizează că partea vătămată a suferit un politraumatism, o contuzie toraco -abdominală, o fractură supracondiliană femur drept și diafiză tibie, o plagă contuză în regiunea poplitee ce au putut fi produse prin lovire-proiectare cu și de corpuri-planuri dure, posibil în condițiile unui accident rutier.
Inculpatul și-a recunoscut vinovăția pentru comiterea faptei de vătămare, în toate fazele procesuale, insa nu achiesează la pretențiile solicitate de partea vătămata, pe care le apreciază ca fiind exagerate și nu este in măsură să le suporte.
În același act medico-legal se precizează că la data întocmirii acestuia, respectiv 04.04.2006 nu se poate stabili dacă leziunile suferite de partea vătămată constituie infirmitate, doar după trecerea unei perioade de 6 luni - 1 an de la finalizarea procedurilor recuperatorii indicate de medicul specialist.
În fața primei instanțe, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 700.000 RON din care 100.000 RON despăgubiri civile pentru daunele materiale și 600.000 RON pentru daunele morale.
Cu privire la aceste pretenții bănești, inculpatul a declarat în fața primei instanțe că le-ar fi achitat dacă ar fi avut posibilități materiale.
În fața instanței de apel, partea vătămată a criticat modul în care prima instanța a soluționat acțiunea civila pe care a exercitat-o, fiind nemulțumită de cuantumul despăgubirilor acordate, deși a suferit o vătămare corporala, rămânând cu handicap fizic, în sensul că piciorul stâng a rămas mai scurt decât piciorul drept, iar fața posterioară a coapsei stângi cu fixator hibrid cu broșe.
Ca atare, instanța de apel a încuviințat la termenul de judecata din 28.05.2007, o noua expertiză medico-legală pentru a se stabili dacă leziunile cauzate părții vătămate constituie sau nu infirmitate fizică permanentă și în caz afirmativ în ce măsură a fost afectată capacitatea de muncă a acestuia.
. probei a fost determinată de concluziile primului raport de expertiză, ori de la data respectivă 04.04.2006 și până la 28.05.2007a trecut perioada de maxim 1 an indicată de medicul legist.
Raportul de nouă expertiză medico-legala stabilește că leziunile traumatice suferite de partea vătămată necesită 150-180 de zile de îngrijiri medicale, prezentând sechele morfo-funcționale, care nu se constituie cu infirmitate posttraumatică, dar care îi afectează capacitatea de muncă echivalent gradului III de invaliditate raportat la activitatea profesională pe care o desfășoară partea vătămată pentru o perioadă de 12 luni, după care poate fi reevaluat.
Acest nou raport a fost avizat de Comisia de avizare si control cu avizul nr. E-.2007.
În raport de contradicțiile existente intre cele doua acte medico legale, instanța a solicitat avizul Comisiei Superioare, care a aprobat raportul de noua expertiza.
Prin urmare, leziunile traumatice suferite de partea vătămata au necesitat pentru vindecare un număr mare de zile de îngrijiri medicale, respectiv 150-180 de zile, afectând și capacitatea de munca a părții vătămate, echivalent gradului III, fără a reprezenta infirmitate permanenta, ceea ce înseamnă ca pot fi vindecate in totalitate, fără a fi afectata funcționalitatea organelor vizate, după continuarea procedurilor de recuperare.
Prima instanță a acordat părții vătămate despăgubiri pentru daunele materiale, astfel cum acestea au fost dovedite, atât prin martorii audiați cât și prin înscrisuri depuse la dosar in suma de 14.000 RON.
. in raport de urmările mult mai grave ale faptei comise de inculpat, cu privire la vătămarea stării de sănătate a părții vătămate trebuie reapreciat prejudiciul moral suferit de aceasta.
Este evident faptul ca suma de 30.000 RON stabilita de prima instanța nu reprezintă o reparație echitabila a acestui prejudiciu, dat fiind faptul ca partea vătămată a suferit numeroase intervenții chirurgicale, a fost nevoita sa se deplaseze dintr-un spital in altul, a fost imobilizata la pat perioade lungi de timp, a fost lipsita de posibilitatea de a se deplasa oriunde, fiind privata de viata sociala si cea profesionala, a fost obligata sa seama de indicațiile medicale cu privire la alimentație.
Prin urmare, cuantumul acestor daune va fi majorat la 40.000 RON, urmând ca ulterior partea vătămata, după trecerea perioadei de 1 an sa solicite reevaluarea si pe calea unei acțiuni civile separate, daca se justifica, ținând seama de modificările prejudiciului nepatrimonial, sa solicite acordarea de noi despăgubiri.
Totodată,pe calea unei acțiuni civile separate se pot recupera si cheltuielile materiale pe care le va suporta partea vătămata,pentru însănătoșirea sa,precum si costul unei încălțăminte speciale, pe care va trebui sa o poarte pentru a reda cat de cat funcționalitatea piciorului afectat de accidental rutier.
Aceste cheltuieli pot fi acordate numai daca sunt certe,in caz contrar nu se poate stabili cuantumul lor.
Tribunalul a apreciat că suma pretinsa de partea vătămata, respectiv 600.000 RON este exagerata, si acordarea acesteia ar reprezenta o îmbogățire fără justa cauza a părții vătămate și nicidecum o recompensa a prejudiciului moral real suferit de aceasta.
Plata acestei sume va fi suportata de inculpat in solidar cu asiguratorul de răspundere civilă SC Asigurări SA P, societate la care autoturismul condus de inculpat era asigurat in baza Legii 136/1995, la data producerii accidentului rutier, in limita plafonului maxim prevăzut de Ordinul nr.3108/2004 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
Totodată in conformitate cu disp. art. 193. pen.p., reținând culpa procesuală a inculpatului, tribunalul il obliga la plata sumei de 2172 RON către partea vătămata, din care suma de 655 RON si 152 RON reprezintă taxele de expertiza achitate de partea vătămata în apel, așa cum rezultă din chitanțele depuse la dosar, 1.000 RON onorariul apărătorului ales si 365 Ron cheltuielile de transport ocazionate de deplasarea apărătorului sau la termenele de judecata, de la B la P, tur-retur ce vor fi suportate in solidar cu același asigurator.
Inculpatul are obligația de a suporta aceste cheltuieli efectuate de partea vătămata precum si suma de 660lei avansata din fondurile Tribunalului Prahova ce reprezintă contravaloarea taxei pentru emiterea avizului Comisiei Superioare.
Referitor la celelalte pretenții materiale,in mod corect, prima instanță nu le-a acordat dat fiind faptul că partea vătămata nu a dovedit ca le-a suportat, astfel că nu pot fi acordate fără suport probator.
Prin încheierea din data de 18.03.2008, Tribunalul Prahova, în temeiul disp. art. 195.pr.pen. îndreaptă eroarea materială strecurată în minuta deciziei nr.43/18.02.2008 a Tribunalului Prahova și în dispozitivul acestei decizii, în sensul că inculpatul este obligat în solidar cu asiguratorul de răspundere civilă SC Asigurări SA Sucursala P, la plata sumei de 2172 RON, cheltuieli judiciare către partea vătămată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât partea civilă cât și asiguratorul de răspundere civilă SC Asigurări SA criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei.
Astfel, partea civilă a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei penale recurate numai în ceea ce privește soluționarea laturii civile, admiterea în tot a acțiunii civile a acestuia așa cum a fost formulată și dovedită și obligarea inculpatului u în solidar cu asiguratorul SC Asigurări SA la plata următoarelor sume: 60.566,86 lei cu titlu de daune materiale, 700.000 lei daune morale și 1242 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Partea civilă a învederat că daunele materiale ce i-au fost acordate de instanța sunt incomplete raportat la stabilirea prejudiciilor de această natură suferite ( cheltuieli ocazionate cu efectuarea expertizelor medico - legale; încălțăminte ortopedică necesară pentru următorii 23 de ani; cheltuieli de spitalizare viitoare) în timp ce cuantumul daunelor morale se impune a fi mult mai mare raportat la infirmitatea permanentă pe care a suferit-o, imposibilitatea de a munci și de a -și întreține familia și următoarele intervenții chirurgicale pe care le va mai suferi.
A mai arătat partea civilă și faptul că decizia instanței de apel ar fi nelegală și pentru împrejurarea că tribunalul putea să desființeze în parte sentința de la fond dar numai sub aspectul întregii laturi civile sau penale și cu obligația pentru instanța de apel a se pronunța în legalitate asupra laturii penale sau civile desființate.
În ceea ce privește recursul declarat de către asigurătorul SC Asigurări SA, aceasta parte a arătat că nu putea fi obligată la plata în solidar cu inculpatul a unor cheltuieli la care acesta din urmă a fost ținut față de stat avându-se în vedere dispoz. art. 22 pct.6 din Normele privind aplicarea legii în materie asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagubele produse terților prin accidente de autovehicule valabile pentru anul 2006 care dispune că asiguratorul nu acordă despăgubiri pentru amenzile de orice fel și cheltuielile penale la care va fi obligat proprietarul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei, precum și cheltuielile de executare a hotărârilor penale privind plata despăgubirilor.
Drept urmare a solicitat admiterea recursului desființarea în parte a deciziei penale nr. 43/2008 a Tribunalului Prahova și modificarea acesteia în sensul mai sus arătat.
Curtea, verificând hotărârile atacate, conform art. 385/14 pr.pen. pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de criticile invocate și în limita cazurilor de casare prev. de art. 385/9 pr.pen. constată că recursurile sun nefondate.
Astfel, în ceea ce privește recursul asiguratorului de răspundere civilă SC Asigurări SA pentru cazul de casare prev. de art. 385/9 pct.10 pr.pen. se obervă cu ușurință că este neîntemeiat rămânând practic fără obiect din moment ce prin încheierea de îndreptare a erorii materiale mai sus menționate a Tribunalului Prahovaa modificat dispozitivul deciziei sale punându-l în concordanță cu considerentele acestei decizii, în sensul obligării inculpatului în solidar cu asiguratorul de răspundere civilă SC Asigurări SA Sucursala P, la plata sumei de 2172 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată, iar nu către stat astfel că, astfel de cheltuieli nemaiîncadrându-se în cele menționate de ordinul 3108/2004 al la care se raportează recurentul asigurător ci reprezentând practic tot un prejudiciu suferit de partea vătămată, ce se impun a fi suportate de inculpat în solidar cu asiguratorul de răspundere civilă delictuale și contractelor de asigurare.
Referitor la recursul părții civile pentru cazul de casare prev. de art. 385/9 art. 10.pr.pen se observă mai întâi faptul că, critica nelegalității deciziei date în apel datorate modalității în care instanța de control judiciar a procedat la desființarea parțială a sentinței primei instanțe este nejustificată.
Din nici un text al Codului d e Procedură penală nu reiese împrejurarea că instanța de apel trebuie să desființeze toată latura penală sau toată latura civilă a sentinței primei instanțe. Din contră art. 382 alin.2 pr.pen. prevede limpede că " hotărârea atacată poate fi desființată numai cu privire la unele fapte sau persoane ori numai în ce privește latura penală sau civilă ".
Așadar, interpretarea dată de partea civilă textului de lege este eronată iar trimiterea la alin.1 al art. 382.pr.pen. este inutilă întrucât acest text de început al articolul respectiv se referă la ipoteza generală și de principiu, după care urmează celălalt aliniat care derogă de la primul, instituind excepțiile de la acesta. Toată practica judiciară este mărturie în acest sens.
În ceea ce privește neobligarea de către instanța de apel a inculpatului integralitatea despăgubirilor cerute de partea civilă atât din punct de vedere material cât și din punct de vedere moral, curtea constată că tribunalul a procedat corect și pertinent procedând în acest sens.
Astfel, referitor la cheltuielilor ocazionate cu efectuarea expertizelor medico legale de către partea civilă au fost acordate numai cele dovedite ( cu acte) cheltuielile de deplasare tur- retur, de masă, alte cheltuieli invocate nefiind probate fără dubii de această parte, ele fiind numai presupuse.
La fel se prezintă lucrurile și cu cheltuielile viitoare referitoare la încălțămintea ortopedică necesară a fi purtate de partea civilă. În ciuda solicitării acestei părți nu pot fi acordate asemenea sume ( estimative) întrucât prejudiciul suferit, actual și cert în prezent, este viitor și incert pentru anii care urmează, numai evoluția ulterioară a pacientului, urmând a confirma sau infirma acest prejudiciu( conform raportului de nouă expertiză medico legală).Atât timp cât raportul de nouă expertiză medico legală nr. A- din 24. 10.2007 învederează că sechelele dobândite ca urmare a accidentului rutier suferit nu reprezintă infirmitate post traumatică, afectându-i însă capacitatea de muncă echivalent gradul III de invaliditate pentru o perioadă de 12 luni, după care urmează a fi reevaluat, este evident că nu pot fi acordate despăgubiri viitoare pentru următorii 23 de ani așa cum solicită recurentul. După cum a reținut corect și prima instanță, în măsura în care pagubele materiale și daunele morale se vor naște sau se vor descoperi ulterior pronunțării hotărârii, partea civilă are în conformitate cu disp. art. 20 alin.3 pr.pen. deschisă calea unei acțiuni civile.
După cum se învederează și în lucrarea " Drept civil - Teoria Generală a Obligațiilor" (, ) în practică se acordă în mod frecvent despăgubiri pentru prejudiciile rezultate din scăderea capacității de muncă a unei persoane astfel încât să se acopere nu numai prejudiciul actual, dar și prejudiciul viitor, constând, de exemplu, în diminuarea veniturilor drept consecință a scăderii capacității de muncă.
În cauza de față însă nu s-a probat existența unei asemenea diminuări, având în vedere activitatea concretă desfășurată de partea vătămată care a fost preluată de membrii familiei acesteia.
Nici cheltuielile de spitalizare pe care partea civilă urmează a le efectua pentru operația de scoaterea tijelor din ambele picioare, cheltuieli pe care această persoană le cuantifică cu o precizie matematică chiar înainte de a fi suportate nu pot fi reținute numai după efectuarea acestei operații putându-se stabili cu exactitate în baza deconturilor respective, la cât se ridică aceste cheltuieli.
Și cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul în solidar cu asiguratorul de răspundere civilă în favoarea părții civile prejudiciate, acele de 40000 lei, este unul just, echilibrat stabilit, tocmai avându-se în vedere criteriile pe care chiar partea civilă le invocă în motivele de recurs și anume șocurile provocate de către intervențiile chirurgicale suferite, de traumatismele suferite, de privarea pentru o anumită perioadă de viața socială și profesională. În același timp s-a avut în vedere și practica Curții Europene a drepturilor Omului care acordă, pentru prejudicii morale de diferite naturi și cauzalități sume cuprinse între câteva mii și câteva zeci de mii de euro.
Simplul fapt că potrivit reglementărilor din domenii valabile pentru anul 2006 cuantumul daunelor pe care le poate acoperii un asigurator de răspundere civilă este de maxim 200.000 lei nu reprezintă un motiv pertinent pentru acordarea măcar a acestei sume, așa cum solicită partea civilă.
Față de cele astfel reținute, curtea constatând că nu există nici cazuri de casare care să fie luate în considerare din oficiu, în baza art. 385/15 alin 1 pct. 1 lit. b va respinge recursurile ca nefondate.
Având în vedere și disp. art. 192 alin. 2.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civilă, domiciliat în,-, jud.P și asiguratorul de răspundere civilă SC ASIGURĂRI SA P, - -, nr.3,.10 1-2, jud.P, privind pe intimatul inculpat, fiul lui și, născut la 2 iulie 1983, domiciliat în com. jud.D, împotriva deciziei penale nr.43/2008 a Tribunalului Prahova și sentinței penale nr.26/2007 a Judecătoriei Sinaia.
Obligă recurenții la câte 8o lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 mai 2008.
Președinte Judecători
- - - - - - - -
Grefier
a
Red. /DC
2 ex./11.06.2008
f-- Judec.
a-- Tribunalul Prahova
/
operator de date cu caracter personal
notificare numărul 3113/2006
Președinte:Paul Mihai FrățilescuJudecători:Paul Mihai Frățilescu, Mihai Viorel Tudoran
