Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 466/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNI
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR -
Decizia penală nr.466
Ședința publică din data de 22 mai 2008
PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 2: Mihai Viorel Tudoran
Judecător - - -
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de asiguratorul - - -SUCURSALA P - P,-,. 3.. parter, Județ P împotriva deciziei penale nr.62/10.03.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de asigurator, și împotriva sentinței penale nr.2578/18.12.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în cauză intimați fiind G domiciliat în P,. 2.. A,. 14, Județ P și, P, Erou, nr. 1,. 63,. 39, Județ P, GH. fiul lui G și al lui, născut la 16.05.1972, domiciliat în com., Județ P, - SRL cu sediul în P,-, Județ P, parte civilă SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ P, cu sediul în P,-, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimatul parte vătămată G, avocat, din cadrul Baroului P, apărător ales potrivit delegației nr.50/22.05.2008,depusă la dosar fila 16, lipsă fiind recurentul - - Sucursala P, intimatul inculpat Gh., intimatul parte responsabilă civilmente - SRL.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Avocat, apreciază că se impune acordarea unui nou termen de judecată având în vedere că pentru acest termen de judecată procedura nu este îndeplinită, întrucât atât la instanța de fond cât și în cea de apel, parte în cauza de față a fost și Spitalul Municipal care pentru acest termen de judecată nu a fost citat.
Reprezentantul Ministerului Public arată că din punctul său de vedere cauza se află în stare de judecată având în vedere că recursul este al asigurătorului sub aspectul laturii civile a cauzei în ceea ce privește despăgubirile la care a fost obligat inculpatul.
Curtea, având în vedere că, motivele de recurs invocate de asigurătorul - -, se referă doar la cheltuielile judiciare și nu vizează raportul laturii civile dintre inculpat și Spitalul de Urgență, apreciază că nu este lipsă de procedură și nu se impune amânarea cauzei, astfel că respinge cererea de amânare formulată de apărătorul intimatului - parte vătămată, sub acest aspect.
Apărătorul intimatului - parte vătămată G, arată că alte cereri nu are de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, de asemenea arată că alte cereri nu are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act că în cauză nu mai sunt cereri de formulat și analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul intimatului - parte vătămată G, având cuvântul solicită respingerea recursului formulat de - - Sucursala P, ca nefondat, din chiar textul de lege de care acesta înțelege să se folosească și anume art. 22 pct. 7 din Ordinul CSA 3108/2004, este vorba de cu totul o altă situație și nicidecum despre plata cheltuielilor de judecată la care a fost obligat prin decizia nr.62/10.03.2008 a Tribunalului Prahova, recurentul asigurator a fost cel care a declarat apel, ori dispozițiile legale în materie sunt clare, cheltuielile nu vizează niște cheltuieli făcute de asigurat ci de însuși asigurator.
Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciază că hotărârea instanței de apel cât și cea a instanței de fond este legală și temeinică sub toate aspectele.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr.2578/18.12.2007, Judecătoria Ploiești, in baza art. 184 alin. 2 și 4.pen. a condamnat pe inculpatul, la 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă din 15.11.2006.
S-a facut aplicarea dispozițiilor art. 71 și s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a,b, pen. cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 81.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o durată de 2 ani și 8 luni, termen de încercare stabilit potrivit art. 82.pen.
În baza art. 71 alin. 4.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării și a pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art. 359.C.P.P. s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 și 84.pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni sau a neexecutării obligațiilor civile în cursul termenului de încercare.
A fost admisa în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată-parte civilă G, împotriva inculpatului.
În baza art. 14 rap. la art. 346 alin. 1.C.P.P. art. 998 și urm. civ. Legea nr. 136/1995 și Ordinului nr. 3108/2004 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente și alături de asigurătorul - -, la plata sumei de 6800 lei daune materiale și 20.000 lei daune morale către partea civilă
A fost admisa acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență
În baza art. 14 rap. la art. 346 alin. 1.C.P.P. art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente, și alături de asigurătorul - -, la plata sumei de 1860,29 lei la care se adaugă dobânda legală calculată de la data de 24.11.2006 la data plății efective, către Spitalul Județean de Urgență, reprezentând daune materiale.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Municipal
În baza art. 14 rap. la art. 346 alin. 1.C.P.P. art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente și alături de asigurătorul - -, la plata sumei de 1.047,12 lei către Spitalul Municipal P, reprezentând daune materiale.
În baza art. 193.C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de judecată către partea civilă G, în cuantum de 1.200 lei, onorariu avocat.
În baza art. 191.C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 200 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, la data de 15.11.2006, în jurul orelor 17,00, în timp ce conducea autoturismul marca cu numărul de înmatriculare B-55- pe str.- din P, către Bd.-, la intersecția cu str. -, unde exista semnul "Oprire" inculpatul nu a acordat prioritate de trecere autoturismului marca Ford Mondeo cu numărul de înmatriculare - condus de și HG au intrat în coliziune.
În urma impactului autoturismul Ford Mondeo a fost proiectat pe trotuar unde l-a accidentat pe numitul G, care a fost transportat la spital. Conform raportului de expertiză medico-legală, partea vătămată a suferit vătămări corporale ce au necesitat pentru vindecare 100 de zile de îngrijiri medicale.
Șoferul autoturismului Ford a suferit leziuni pentru care a necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale.
La momentul producerii accidentului, pe bancheta din spate a autoturismului se afla numita, care a confirmat ca inculpatul nu a acorda prioritate la intersecție si nu a încetinit, deși avea indicatorul "oprire".
Sub aspectul laturii civile instanța de fond a reținut că daunele materiale au fost dovedite cu declarațiile martorilor si, din care rezulta ca partea vătămata a împrumutat de la aceștia sumele de 6000 lei, respectiv 800 lei în vederea efectuării tratamentului medical si acoperirii cheltuielilor determinate de transportul la controalele medicale periodice.
De asemenea instanța de fond a apreciat că leziunile cauzate de accident au produs părții vătămate suferințe morale intense, au determinat pierderea temporara a capacității de muncă, iar în prezent aceasta necesita însoțitor permanent, cauzându-i-se astfel un prejudiciu moral susceptibil de acoperire băneasca.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel asiguratorul - - - Sucursala P, criticând-o ca netemeinică, motivat de faptul ca instanța de fond in mod greșit a acordat părții vătămate daune materiale, întrucât acestea nu au fost probate cu documente justificative.
In ceea ce privește daunele morale în cuantum de 20.000 lei, apelanta a arătat că există o disproporție vădită între prejudiciul suferit de către partea vătămată și cuantumul daunelor morale acordate de către instanța de fond, încălcându-se astfel principiul potrivit căruia acordarea daunelor morale trebuie să constituie o dreaptă și integrală reparație a prejudiciului moral.
Ca atare, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea in parte in latura civila a sentinței atacate, in sensul acordării daunelor solicitate de partea vătămata constituita parte civila doar in măsura in care acestea au fost dovedite.
Tribunalul, examinând sentința atacata în raport de actele si lucrările dosarului, de criticile formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art. 371 al.2. pr.pen. a apreciat că apelul este nefondat respingându-l prin decizia penală 62/10.03.2008, prin care totodată apelantul a fost obligată la 600lei cheltuieli judiciare către apelantul parte vătămată și la 60 lei cheltuieli de judecată către stat.
S-a apreciat de către instanța de apel că situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond, care a realizat o justă interpretare și apreciere a probelor administrate în cauză, în toate fazele procesului penal, din acestea rezultând atât existența faptei de vătămare corporală din culpă prevăzuta de art. 184 al.2 si 4.Cod Penal, cât și comiterea acesteia de către inculpat cu forma de vinovăție cerută de lege, respectiv culpa cu prevedere.
Au fost avute astfel in vedere: procesul verbal de cercetare la fata locului si planșele fotografice întocmite cu acea ocazie, declarațiile părții vătămate G, raportul de expertiza medico legala nr.716/9.10.2007 întocmit de Serviciul de Medicina Legala P, raportul de expertiza medico legala nr. 691/28.09.2007 întocmit de SML P, certificatul medico-legal nr. 2623/4 dec.2006 emis de SML P, declarațiile martorei, declarațiile inculpatului.
Deși inculpatul a arătat pe parcursul cercetărilor că nu se consideră vinovat de comiterea accidentului, culpa aparținând conducătorului auto al autoturismului Ford Mondeo, care circula cu o viteza prea mare, instanța de fond a reținut in mod legal ca vinovăția inculpatului rezultă fără putință de tăgadă din toate actele dosarului, relevantă fiind și depoziția martorei, care se afla în autoturismul condus de inculpat și care a confirmat că inculpatul nu a acordat prioritate la intersecție și nu a încetinit, deși avea semnul "oprire".
Ca atare, tribunalul a apreciat că situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond.
Și în ceea ce privește individualizarea pedepsei, tribunalul a apreciat că instanța de fond a făcut o justa aplicare a criteriilor prevăzute de art. 72.pen. la aplicarea pedepsei având in vedere limitele de pedeapsa prevăzute de lege, circumstanțele comiterii faptei, precum si persoana inculpatului care a avut o atitudine corespunzătoare pe parcursul procesului penal, rezultând din prezența sa atât in fata instanței de fond cat si in fata instanței de apel, cat si din împrejurarea că acesta nu are antecedente penale.
Față de aceste împrejurări, în mod legal și temeinic instanța de fond a considerat că scopul preventiv educativ și sancționator al pedepsei, poate fi atins prin aplicarea unei pedepse cu închisoare orientată câtre minimul special prevăzut de lege și fără executarea acesteia în regim privativ de libertate.
Și sub aspectul laturii civile, tribunalul a apreciat că daunele materiale acordate părții vătămate constituția parte civila, au fost dovedite prin probele administrate și în special prin declarațiile martorilor și care au confirmat faptul că partea vătămată a împrumutat de la aceștia sumele de 6000 lei, respectiv 800 lei, în vederea efectuării tratamentului medical și a acoperirii cheltuielilor ulterioare accidentului, determinate de transportul la controalele medicale periodice și achiziționarea de medicamente.
Sub aspectul daunelor morale acordate de instanța de fond, tribunalul a apreciat criticile formulate de apelant ca fiind nefondate, față de consecințele pe care accidentul l-a avut asupra părți vătămate, consecințe ce rezultă din cele două expertize medico legale întocmite de Serviciul de Medicina Legala P, potrivit cărora complicațiile apărute în evoluția leziunilor suferite au determinat pierderea temporară totală a capacitații de muncă, în prezent partea vătămată necesitând însoțitor permanent, fiind încadrată in gradul I de invaliditate.
În raport de suferința cauzată părții vătămate, tribunalul a apreciat că, nu se poate susține că exista o disproporție vădită între prejudiciul suferit de partea vătămată și cuantumul daunelor morale acordate de către instanță, astfel că nu se impune reducerea cuantumului daunelor morale.
Împotriva celor doua soluții a declarat recurs aceeași - - Sucursala P, considerând că în mod legal a fost obligată la plata daunelor materiale și daunelor morale dar și la cheltuieli judiciare către partea vătămată.
Au fost invocate dispozițiile art. 22 pct.7 din Ordinul comisiei de supraveghere al asigurărilor nr. 3108/2004 care prevede că asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru cheltuielile făcute în procesul penal de proprietarul sau conducătorul autoturismului asigurat.
Examinând recursul formulat, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului a criticilor invocate cât și conform art. 385/9 alin.3 pr.pen. curtea, apreciază că această cale de atac este nefondată astfel cum se va arăta în continuare.
În primul rând se poate constata că recurenta își întemeiază această cale de atac în baza unui ordin ce nu se mai afla în vigoare la momentul formulării recursului întrucât a fost abrogat prin Ordinul nr.11 din 2.10.2007 a aceleași autorități.
Deși în genere acest nou ordin reia o parte din dispozițiile vechiului ordin, totuși se poate constata că art. 50 din Legea 136/1995 la alineatul 1 menționează că despăgubirile se acordă pentru sumele pentru care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de desdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces.
Având în vedere forța legislativă a celor două acte normative mai sus menționate curtea consideră că ordinul nu putea să modifice în nici un mod dispozițiile unei legi organice adoptate de Parlamentul României.
Pe de altă parte asigurătorul a fost obligat la cheltuieli judiciare în temeiul codului d e procedură penală care de asemenea nu poate fi completat sau modificat decât printr-un act emis de aceeași autoritate care l-a adoptat respectiv parlamentul și nu de o altă autoritate inferioară din punct de vedere al emiteri actelor normative.
Față de acestea, curtea consideră că în mod justificat asigurătorul a fost obligat la cheltuieli judiciare către partea vătămată întrucât aceste cheltuieli au fost generate de atitudinea procesuală a asigurătorului.
În motivarea căii de atac asigurătorul a mai făcut referire și la cuantumul despăgubirilor stabilite de către instanța de fond însă nu a dezvoltat motivele pentru care ar fi nemulțumit de aceste sume.
Având în vedere aceasta curtea, apreciază că sumele au fost corect stabilite în temeiul probatoriului administrat în cauză de către instanța de fond și temeinic menținute de către cea a apelului.
Pentru considerentele mai sus expuse curtea în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b pr.pen va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 și art. 193.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de asigurătorul de răspundere civilă - - - Sucursala P, cu sediul în P,-,.27 E, parter, jud.P împotriva deciziei penale nr.62/2008 a Tribunalului Prahova și sentinței penale nr.2578/2007 a Judecătoriei Ploiești.
Obligă recurenta la 40 lei cheltuieli judiciare către stat, și la 3oo lei cheltuieli judiciare către intimatul parte vătămată G, reprezentând onorariu apărător ales.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 mai 2008.
Președinte Judecători
- - - - - - - -
Grefier
Red. T/
2ex.5.06.2008
-- Judecătoria Ploiești
-- Tribunalul Prahova
/
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3113/2006
Președinte:Paul Mihai FrățilescuJudecători:Paul Mihai Frățilescu, Mihai Viorel Tudoran
