Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 528/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 528/
Ședința publică din 07 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
Președinte: dr.G --vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu dr.- -
JUDECĂTOR 2: Marius Andreescu
Grefier: - -
Parchetuil de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile penale declarate de inculpatul, domiciliat în comuna, sat, județul D și partea vătămată, domiciliat în comuna, sat, județul V, împotriva deciziei penale nr.66/A din 9 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată cu mijloace tehnice audio,potrivit art. 304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-au prezentat: pentru recurentul inculpat avocat ales, în baza delegației de la dosar, recurentul parte vătămată asistat de avocat ales, în baza delegației de la dosar, lipsă intimații părți civile Societatea de Asigurări - Sa B și Spitalul Clinic de Urgență dr. -
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, avocat pentru inculpat, depune la dosar un memoriu și precizează că nu mai are cereri prealabile de formulat.
Avocat pentru partea vătămată precizează că nu mai are de formulat cereri prealabile.
Procurorul având cuvântul, precizează că nu mai are cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul.
Avocat, având cuvântul pentru partea civilă, solicită a se constata că hotărârea instanței de apel este nelegală și netemeinică, întrucât greșit a reținut culpă comună, ceea ce a dus la diminuarea despăgubirilor, reținând că starea de pericol a fost creată în mod egal de ambele părți.
Din probele admnistrate în cauză, rezultă că inculpatul singur se face vinovat de comiterea accidentului, nu a luat măsurile necesare pentru evitarea accidentului, deși a văzut grupul de cetățeni de la o distanță de 200-300m, a depășit axul șoselei.
Solicită exonerarea părții vătmate de orice răspundere și reținerea culpei exclusive a inculpatului cu obligarea la daune materiale, morale și prestație peridică corectă, cu cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru inculpat, invocă cazurile de casare prev. de art.10,17 și 18 din art. 3859Cod procedură penală, decizia atacată fiind nelegală și neteminică.
Instanța de apel nu a analizat cu obiectivitate tot probatoriul administrat în cauză, ce infirmă versiunea organului de cercetare penală și garantau drepturile inculpatului la un proces echitabil ceea ce ar fi dus la o corectă soluționare apelului.
Nu a avut în vedere concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de expert, care erau în favoarea inculpatului.
Din probele administrate în cauză, rezultă că partea vătămată este singura vinovată de producerea accidentului, a pătruns intempensiv pe sensul de circulație al atutotursmului condus de inculpat, a intact în contat cu mașina condusă de inculpat la 0,5 peste axul șoselei.
Era noapte, grupul de oameni se aflau într-o zonă neiluminată și nu a putut fi văzut de departe.
Prin încălcarea normelor de cirulație, partea vătămată creat în exclusivitate starea de pericol.
Solicită achitarea în baza art. 10 lit d Cod procedură penală.
În subsidiar, solicită a se reține culpă majoră în sarcina părții vătămate, achitarea în baza art. 10 lit1și 181Cod procedură penală.
În legătură cu latura civilă, solicită reducerea, întrucât suma acordată este prea mare, aceasta putând fi majorată la punerea în executare.
Greșit a fost obligat numai inculpatul la plata daunelor materiale către spital, întrucât trebuia să fie obligat în solidar cu societatea de asigurare Agras
Și prestația periodică a fost acordată greșit, întrucât deși s-a dispus revizuirea la un an, partea vătămată nu a mai prezentat acte în acest sens, de la producerea evenimentului fiind trecuți 3 ani.
În legătură cu recursul părții civile, pune concluzii de respingere ce nefondat.
Avocat, în legătură cu recursul inculpatului, pune concluzii de respingere.
Inculpatul nu s-a prezentat la nici-un termen de judecată la apel și nici la curte.
Procurorul având cuvântul, pune concluzii de respingere a ambelor recursuri, menținerea deciziei ca legală și temeinică.
Corect s-a reținut culpă comuncă, pedeapsa este just individualizată iar daunele corect acordate.
Nu sunt motive de casare.
CURTEA
Asupra recursurilor penale formulate;
Din examinarea actelor dosarului, constată:
Prin sentința penală nr.303 din 5 mai 2006, pronunțată de Judecătoria Bălcești, județul V, inculpatul (născut la data de 24 ianuarie 1976, domiciliat în comuna, județul D) a fost condamnat la 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal, dispunându-se, în baza art.81 Cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei și fixarea unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu asigurătorul Societatea de Asigurări "AGRAS" - Grupul B, la plata sumei de 4950 lei, despăgubiri civile materiale, 5000 lei daune morale și o prestație periodică de 400 lei lunar, pentru partea civilă; tot astfel, inculpatul a fost obligat la 1216,10 lei, despăgubiri civile, plus dobânda legală către
In fine, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Spre a hotărî astfel, în fapt, prima instanță a reținut:
La data de 1 mai 2005, inculpatul conducea, pe raza comunei, satul, autoturismul înmatriculat sub nr. -, iar datorită neatenției și vitezei nelegale cu care circula în localitate ( 65,7 km./h) a lovit pe partea vătămată care se afla pe carosabil, împreună cu un alt grup de persoane pe sensul opus, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 55 zile îngrijiri medicale, punându-i în primejdie viața și cauzându-i infirmitate fizică permanentă - lipsa de substanță osoasă craniană.
In drept, faptele inculpatului au fost încadrate în infracțiunea pentru care s-a pronunțat condamnarea.
Situația de fapt a fost dedusă din probele administrate în cauză, inclusiv din expertiza tehnico-judiciară întocmită în cauză, iar culpa inculpatului a fost stabilită de prima instanță prin nerespectarea dispozițiilor art.155 pct.1 din Regulamentul de aplicare a nr.OUG195/2002.
Individualizarea pedepsei s-a făcut în raport de criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, apreciindu-se că scopul acesteia poate fi atins și fără executare, dispunându-se astfel suspendarea executării în conformitate cu dispozițiile art.81 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, s-a constatat că părții vătămate i-a fost cauzat un prejudiciu material de 4950 lei, precum și unul moral cuantificat la 5000 lei. De asemenea, s-a reținut că părții vătămate i s-a diminuat capacitatea de muncă, astfel că inculpatul a fost obligat la o prestație periodică de 400 lei lunar.
Și părții civile Bis -a cauzat un prejudiciu de 1216,10 lei, constând în cheltuielile de spitalizare efectuate cu partea vătămată.
Sentința a fost apelată de inculpat, partea civilă și asiguratorul Societatea de Asigurări AGRAS - Grupul
In apelul său, inculpatul a criticat sentința sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, susținând că în mod greșit a fost condamnat și obligat la despăgubiri, deoarece partea vătămată se face vinovată în exclusivitate de comiterea accidentului de circulație.
Partea civilă a criticat, de asemenea, sentința sub aspectul soluționării laturii civile, arătând că despăgubirile nu au fost acordate în raport de cuantumul prejudiciului efectiv suferit.
Asigurătorul precizează, în apelul său, că sentința este nelegală și netemeinică, prin aceea că instanța de fond nu a stabilit data de la care încep să curgă despăgubirile civile periodice și nici data la care acestea încetează, iar, în plus, suma acordată depășește limita legală asigurată.
Soluționând apelurile, Tribunalul Vâlcea, prin decizia penală nr.66/A din 9 aprilie 2008, le-a admis, desființând în parte sentința și, rejudecând, a stabilit că și partea civilă are culpă egală cu inculpatul în producerea accidentului de circulație, deci în vătămarea sa corporală, astfel că toate despăgubirile au fost stabilite în raport de această împrejurare.
Ca urmare, au fost majorate despăgubirile, atât materiale cât și morale, la 30.000 lei și, respectiv 20.000 lei, dar acordate în procentul diminuat privind culpa de 50%.
Au fost reduse despăgubirile periodice la 210 lei lunar și, respectiv 105 lei lunar, stabilindu-se ca perioadă a curgerii lor - 2 mai până la 20 septembrie 2006 pentru prima sumă și 20 septembrie 2006 până la încetarea stării de nevoie pentru cea de-a doua sumă.
S-au redus despăgubirile civile datorate Spitalului Clinic de Urgență dr. (pentinde B) la 608,05 lei.
Cheltuielile judiciare acordate părții civile au fost reduse, de asemenea, la 460 lei.
In fine, instanța de apel a stabilit că toate despăgubirile civile precum și cheltuielile judiciare acordate părții civile vor fi plătite de inculpatul, în solidar cu asiguratorul.
Impotriva deciziei tribunalului au formulat recurs partea civilă și inculpatul.
In recursul său, inculpatul critică decizia pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că partea civilă se face vinovat în exclusivitate de producerea accidentului de circulație, deoarece a pătruns intempestiv pe sensul de circulație al autoturismului condus de el. Ca atare, a solicitat achitarea în temeiul dispozițiilor art.10 lit.d Cod pr.penală, invocând cazurile de casare prevăzute de pct.10, 17 și 18 din art.385/9 Cod pr.penală. In subsidiar, a solicitat aplicarea dispozițiilor art.18/1 Cod penal, faptei lipsindu-i pericolul social concret al unei infracțiuni. De asemenea, sub aspectul laturii civile, inculpatul a precizat că în mod greșit asiguratorul nu a fost obligat în solidar la plata despăgubirilor civile, iar, în plus, prestația periodică a fost acordată greșit până la încetarea stării de nevoie, atât timp cât partea civilă este revizuibilă din punct de vedere medical la un an, perioadă care a expirat de la data săvârșirii faptei.
Partea civilă a criticat hotărârea sub aspectul greșitei rețineri a culpei comune, arătând că probele administrate în cauză infirmă susținerea instanței, rezultând că, în exclusivitate de comiterea accidentului, se face vinovat inculpatul.
Examinând hotărârile recurate, în raport de criticile formulate, în limitele și în conformitate cu dispozițiile art.385/6, 385/8 și 385/9 alin.3 Cod pr.penală precum și din oficiu, se constată că acestea sunt legale și temeinice iar recursurile sunt nefondate și vor fi respinse ca atare.
Cu referire la starea de fapt și culpa părților în săvârșirea infracțiunii pentru care inculpatul a fost condamnat:
Așa cum în mod corect a reținut instanța de apel, atât inculpatul cât și partea vătămată se fac vinovați de săvârșirea accidentului de circulație din data de 1 mai 2005, de pe raza satului din comuna, județul
Rezultă din probele administrate, că pe timp de noapte, partea civilă, împreună cu un grup de persoane, se afla pe șosea la locul unde se organizase o festivitate prilejuită de un.
Dar, așa cum rezultă din expertiza tehnică întocmită în cauză precum și din probele administrate, deși era seară, persoanele respective nu aveau îmbrăcăminte sau accesorii fluorescent-reflectorizante sau altă sursă de lumină, aflându-se haotic pe carosabil în direcția inversă sensului de mers al inculpatului. Acesta, în momentul în care s-a apropiat de grupul respectiv circula cu o viteză nelegală, anume 65,7 km./h, deși viteza maximă admisă era de 50 km./h, încălcând dispozițiile art.155 pct.1 din Regulamentul de aplicare a nr.OUG105/2002.
In plus, inculpatul, deși a observat de la o distanță de circa 200. grupul respectiv și că din el s-a desprins partea vătămată și a depășit axul longitudinal trecând în partea carosabilă a sensului său, nu a abordat o conduită preventivă de conducere spre a evita impactul cu aceasta. Dimpotrivă, și-a continuat imprudent mersul lovind, prin urmare, pe partea vătămată și cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 55 zile îngrijiri medicale și, totodată, o infirmitate fizică permanentă, constând în lipsa de substanță osoasă craniană.
Probele administrate în cauză infirmă susținerea inculpatului în sensul că, partea vătămată ar fi apărut intempestiv în spațiul de siguranță al autoturismului condus de inculpat, rezultând, dimpotrivă, că acesta, așa cum precizează în declarația de la fila 34 observat grupul de persoane și pe partea civilă de la o distanță de aproximativ 200-300. Sub acest aspect, inculpatul arată "la aproximativ 200-300. de intersecție, am observat că pe partea a drumului în direcția mea de mers se aflau mai multe mașini oprite iar printre mașini erau mai multe persoane care jucau. Când am ajuns în apropierea acestora, dintr-un grup de oameni mi-a apărut în fața mașinii pe mea de mers, brusc un, care nu a observat că eu mă apropiam".
Aceleași precizări le fac și martorii audiați, respectiv (59), (61), G (63) și (66).
Semnificativă, astfel, este declarația martorului (65) care precizează: ", care conducea și se afla în zona apropiată de axul drumului, a avut intenția să treacă axul drumului pentru a invita la joc o persoană care l-a atenționat, însă, că pe drum vine o mașină (autoturismul condus de inculpat - )fapt ce l-a determinat să renunțe, acesta a continuat să joacă în horă și am observat că autoturismul de culoare albă se apropia cu viteză iar la aproximativ 5-7- până la grupul de oameni prins în horă, șoferul a început să se precipite la volan, în sensul că nu a mai știut cum să reacționeze iar când a ajuns în dreptul horei l-a lovit cu partea față pe, care se afla aproximativ lângă axul drumului".
Rezultă, prin urmare, că atât inculpatul care a încălcat textul de lege pre-citat cât și partea vătămată, care a încălcat dispozițiile art.166 și 167 din Regulamentul pentru aplicarea nr.OUG195/2002, se fac vinovați, în egală măsură, de comiterea accidentului de circulație soldat cu vătămarea corporală gravă.
Așadar, instanța de apel a reținut corect vinovăția fiecărei părți, în raport pe care a stabilit și câtimea pe care fiecare trebuie să o suporte din despăgubirile civile, care au fost corect cuantificate la prejudiciul real suferit.
Despăgubirile civile au fost corect stabilite de către instanța de apel, ele reprezentând o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate, în raport și de culpa acesteia la săvârșirea infracțiunii.
Este neîntemeiată susținerea inculpatului privitoare la acordarea prestației periodice, după expirarea termenului de un an, la care susține că s-a dispus revizuirea, din moment ce incapacitatea de muncă a părții vătămate se menține și în prezent, iar dacă cu ocazia revizuirii medicale s-ar constata că aceasta nu mai prezintă incapacitate de muncă, evident, partea îndreptățită are posibilitatea solicitării sistării plății acesteia.
Tot astfel, este neîntemeiată susținerea inculpatului privitoare la neobligarea, în solidar, a asigurătorului la plata despăgubirilor civile, din moment ce din dispozitivul deciziei recurate rezultă contrariul.
Cu referire la individualizarea judiciară a pedepsei.
Instanțele au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.72 Cod penal, aplicând la speță criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei, constatând că fapta săvârșită prezintă pericolul social al unei infracțiuni iar finalitatea pedepsei, înscrisă în art.52 Cod penal, poate fi atinsă și fără executare, dispunându-se, prin urmare, suspendarea condiționată, în temeiul art.81 Cod penal.
Nu se poate susține cu temei, așa cum a făcut-o inculpatul în recursul său, că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, atât timp cât prin aceasta părții civile i s-a cauzat o infirmitate permanentă. A acredita ideea susținută de inculpat, ar însemna să nu se mai dea o ocrotire juridică eficientă valorilor sociale fundamentale enumerate enunciativ în art.1 din Codul penal, printre care sunt și cele referitoare la persoană, la viața și integritatea ei.
Cum nici din oficiu nu au fost constatate motive de nelegalitate sau netemeinicie ale hotărârilor pronunțate, se vor respinge ca nefondate recursurile, în conformitate cu dispozițiile art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.epnală, întrucât nu a fost identificat nici un caz de casare prevăzut de art.385/9 Cod pr.epnală.
Pe cale de consecință, vor fi obligați recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpatul și partea civilă, împotriva deciziei penale nr.66/A din 9 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea.
Obligă pe fiecare recurent la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.Gh.-, dr.-, -,
Grefier,
Red.Gh.-
Tehnored./
Ex.2
Jud.fond
Jud.apel
9 octombrie 2008
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Andreescu, Corina Voicu
