Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 544/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 544
Ședința publică din data de 16.06.2008
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTORI: Gabriela Diaconu, Aida Liliana Stan Georgescu
-
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul G, fiul lui si, născut la data de 21 iunie 1941, domiciliat in P,-,.50, scA,.8,.21-27, jud. P, împotriva deciziei penale nr. 49/21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul G si de asiguratorul SC SA B, împotriva sentinței penale nr. 2092/17.10.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care in baza art. 184 al.2 si 4 inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare. Cu aplic. art. 81
Prin aceeași sentință în baza art. 14 si 346 combinat C.P.P. cu art. 998 si urm civil s-a admis, in parte acțiunea formulată de partea civilă si a fost obligat inculpatul alături de asiguratorul SA - Suc. P, la plata sumei de 30.000 lei daune materiale, 10.000 lei daune morale, cât si la plata unei prestații in cuantum de 150 lei lunar, până la însănătoșirea părții vătămate.
In baza art. 15 al.1 si 2 combinat C.P.P. cu art. 313 din Legea 95/2006 s-a admis si acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgențe P si a fost obligat inculpatul alături de asiguratorul SA - Suc. P, la plata sumei de 35.138,63 lei către aceasta, reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea părții vătămate.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul inculpat G, personal și asistat de avocat, din cadrul Baroului P, ul intimatului parte vătămată, respectiv, lipsă fiind intimații părți civile SC SA B - Suc. si Spitalul Județean de Urgențe
Procedura legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința după care,
Avocat pentru recurentul inculpat, ul intimatului parte civilă, respectiv si reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat in cauză solicitând acordarea cuvântului in dezbaterea recursului.
Curtea față de susținerile părților in sensul că nu mai au cereri de formulat in cauză, precum si față de actele și lucrările dosarului constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul in dezbaterea recursului.
Avocat pentru recurentul inculpat critică hotărârile pronunțate de instanțele anterioare pentru următoarele considerente:
O primă critică este aceea a modalității de numire a ului pentru partea vătămată, întrucât decizia de numire ului nu poartă semnătura primarului, iar această critică a fost ridicată si in fața instanței de apel, tribunalul motivând că aceasta este o nulitate relativă si nu o nulitate absolută, motivare care din punctul său de vedere nu poate fi primită de instanța de recurs, motiv pentru care solicită admiterea recursului casarea ambelor hotărâri cu trimiterea cauzei la instanța de fond.
O altă critică vizează situația de fapt și probele administrate in cauză.
Deși inculpatul in fața instanței de fond a solicitat efectuarea unei noi expertize auto, această expertiză a fost respinsă pe motivul că in cauză a fost efectuată o astfel de expertiză motiv pentru care nu se mai impune efectuarea uneia noi, insă in opinia sa, această expertiză efectuată in faza de urmărire penală este una sumară, rezumându-se la a se concluziona că inculpatul nu avea efectuată la timp verificarea auto.
Mai mult decât atât, inculpatul G s-a trezit cu expertiza auto in dosar, fără a cunoaște că s-a dispus efectuarea acesteia si fără a avea posibilitatea să solicite si el obiective la care expertul să răspundă. Față de această situație inculpatul imediat după depunerea expertizei a înțeles să formuleze obiecțiuni la expertiză, insă acestea au fost respinse, cu motivarea că inculpatul nu a dorit să-și desemneze un expert consilier la efectuarea expertizei.
Cu privire la situația de fapt, dorește să precizeze că inculpatul nu putea să prevadă că furtului putea să se spargă, astfel încât apreciază că la momentul incidentului a existat o forță majoră, motiv pentru care solicită achitarea acestuia.
Dacă se trece peste această apărare a inculpatului, solicită a se reanaliza probele administrate in cauză, mai exact declarațiile martorilor aflați in mașina inculpatului la momentul incidentului, declarații din care rezultă că accidentul s-a petrecut pe înserat, că bariera nu era luminată bariera l-a lovit pe partea vătămată prin balanț.
Față de toate acestea solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri, iar pe fond achitarea inculpatului in temeiul art. 10 lit. c
C.P.P.In ceea ce privește latura civilă a cauzei, înțelege să formuleze critici si cu privire la aceasta, in sensul că daunele acordate de instanța de fond sunt mult prea mari si nu sunt dovedite, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri, iar pe fond in ceea ce privește latura civilă a cauzei reducerea despăgubirilor materiale.
Curatorul intimatului parte vătămată, respectiv, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat si menținerea hotărârilor recurate ca legale si temeinice, întrucât criticile inculpatului prin apărător sunt neîntemeiate.
In ceea ce privește critica privind decizia de numire a părții vătămate, susține că aceasta este o nulitate relativă si nu una absolută, astfel încât nu se impune trimiterea cauzei la instanța de fond.
Pe fond hotărârile pronunțate sunt legale si temeinice, dat fiind faptul că pe baze probelor administrate in cauză in mod corect s-a stabilit vinovăția inculpatului.
Cu privire la latura civilă a cauzei, susține de asemenea că aceasta a fost corect soluționată, fiind corect acordate despăgubirile civile către partea vătămată.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că partea vătămată nu a fost lovit de barieră, crede că aceasta era deja căzută la pământ la momentul la care se susține că s-a produs incidentul, că nu a fost imobilizat la pat așa cum se susține de ul acesteia si că se consideră nevinovat.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 2092/17.10.2007, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în baza art.184 alin.2 și 4 Cod penal, infracțiune de vătămare corporala din culpa, fapta din data de 20.08.2004, s-a dispus condamnarea inculpatului G, fiul lui și, născut la data de 21 iunie 1941, domiciliat în P,-,.50,.A,.8,.5, județ P, cetățean român, studii 12 clase, fără antecedente penale, pensionar, la pedeapsa de 1 (un ) an închisoare.
In baza art.71 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a și b Cod penal.
In baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționata executării pedepsei, pe o durata de 3 ani, termen de încercare stabilit potrivit art.82 Cod penal, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal s-a dispus suspendarea și executarea pedepselor accesorii prev. de art.64 lit.a și b Cod penal.
In baza art.359 Cod proc. penala s-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate in cazul săvârșirii unei noi infracțiuni in cursul termenului de încercare.
In baza art.14 și art.346 Cod proc. penala comb. cu art.998 și urm. cod civil a fost admisa in parte acțiunea civila formulata de partea civila, domiciliat in,-, - 10,.A,.12, jud. și a fost obligat inculpatul, alături de asiguratorul SA Sucursala P, la plata sumei de 30.000 lei daune materiale, 10.000 lei daune morale, cat și la plata unei prestații in cuantum de 150 lei lunar, pana la însănătoșirea părții vătămate.
In baza art.15 alin.1 și 2 Cod proc. penala comb. cu art.313 din Legea nr.95/2006 a fost admisa acțiunea civila formulata de partea civila Spitalul Județean de Urgente P și a fost obligat inculpatul alături de asiguratorul SA Sucursala P, la plata sumei de 35.138,63 lei, către aceasta, reprezentând cheltuieli ocazionate cu spitalizarea părții vătămate .
Totodată, a fost respinsa ca nefondata cererea privind cheltuielile judiciare, solicitate de partea vătămata, prin avocat, iar în baza art.191 Cod proc.penala inculpatul a fost obligat la plata sumei de 130 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, în data de 20.08.2004, inculpatul G se afla la volanul autoturismului marca 1300, înmatriculat cu numărul -, circulând pe drumul județean 102 din direcția P către. În jurul orei 20,40, aflându-se la trecerea la nivel cu calea ferată situată la kilometrul 18.8, observând bariera ce era în poziție orizontală și semnalizată cu un felinar, inculpatul a acționat sistemul de frânare al autovehiculului, dar acesta nu a funcționat, intrând în final în coliziune cu bariera. Acest aspect de fapt a fost reținut în baza declarațiilor date de martorii și, ce se aflau în autoturismul inculpatului, coroborate cu celelalte mijloace de probă.
Din procesul-verbal de verificare tehnică a autoturismului, instanța a reținut că sistemul de frânare al autoturismului era defect la momentul respectiv, în condițiile în care termenul de valabilitate a inspecției tehnice periodice expirase, fiind astfel încălcate dispozițiile art.7 și 10 din OUG 195/2002. Din concluziile raportului de expertiză rezultă că inculpatul avea posibilitatea să evite accidentul dacă autoturismul ar fi avut un sistem de frânare eficient.
În urma impactului cu autoturismul, bariera a intrat în balans și a lovit pe partea vătămată, în timp ce acesta traversa distanța dintre cele două bariere, astfel cum rezultă din declarațiile date de, ce se afla de serviciu în acel moment la cantonul CFR, precum și de -, cu care se afla partea vătămată în momentul comiterii accidentului.
Lovitura a cauzat părții vătămate mai multe leziuni, îndeosebi în zona capului, ce au necesitat 200 zile îngrijiri medicale, au pus în primejdie viața victimei prezentând infirmitate, astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr.146/21.02.2005 întocmit de Serviciul de Medicină Legală
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În primul motiv de apel apelantul-inculpat a făcut referire la modalitatea de reprezentare a părții vătămate în fața instanței de fond, în sensul că decizia prin care s-a numit un nu este semnată de primarul orașului.
Al doilea motiv de apel invocat de apelantul-inculpat se referă la împrejurarea că, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței a solicitat refacerea raportului de expertiză tehnică auto, care a fost efectuat fără citarea sa.
Sub aspectul laturii civile apelantul-inculpat a arătat că, deși instanța de fond a dispus obligarea sa la plata de despăgubiri civile, la dosar nu există probe din care să rezulte cuantumul daunelor materiale.
Ca atare, a solicitat apelantul inculpat în principal, admiterea apelului, desființarea hotărârii și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru efectuarea cercetării judecătorești în condițiile prevăzute de lege.
În subsidiar, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și, pe fond, achitarea sa, motivat de faptul că fapta nu a fost săvârșită de el.
Asigurătorul SC. SA B - Sucursala P, deși a declarat apel, nu a arătat motivele de nelegalitate și netemeinicie.
Tribunalul Prahova prin decizia penală nr. 49/21.02.2008 a respins apelurile declarate de inculpatul G și asiguratorul SC SA B - Sucursala P, cu sediul în P,-, -.B,.21-27, județ P, împotriva sentinței penale nr.2092/17.10.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești,ca nefondate.
A obligat apelanții la cate 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel apreciat că situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond, care a realizat o justă interpretare și apreciere a probelor administrate în cauză în toate fazele procesului penal, din acestea rezultând atât existența faptei, cât și comiterea acesteia de către inculpat cu vinovăția cerută de lege.
Au fost avute astfel în vedere procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul-verbal de verificare tehnică a autoturismului, raportul de expertiză tehnică auto întocmit de expert, declarațiile martorilor, procesul-verbal de recoltare a probelor biologice, procesul-verbal de analiză toxicologică alcoolemie, declarațiile inculpatului.
Din probele administrate în cauză și arătate mai sus, a rezultat că în data de 20.08.2004, inculpatul se afla la volanul autoturismului marca 1300 cu numărul -, circulând pe DJ 102 din direcția P către. În jurul orelor 20,40, aflându-se la trecerea la nivel cu calea ferată situată la km 18,8, observând bariera ce era în poziție orizontală și semnalizată cu un felinar, inculpatul a acționat sistemul de frânare al autovehiculului, însă acesta nu a funcționat, astfel că autoturismul a intrat în coliziune cu bariera.
În urma impactului cu autoturismul, bariera a intrat în balans și a lovit pe partea vătămată, în timp ce acesta traversa distanța dintre cele două bariere, în zona capului, cauzându-i multiple leziuni ce au necesitat 200 zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei, astfel cum rezultă din expertiza medico-legală efectuată în cauză.
Din procesul-verbal de verificare tehnică a autoturismului, a rezultat că sistemul de frânare al autoturismului condus de inculpat era defect la momentul producerii accidentului, iar termenul de valabilitate al inspecției tehnice periodice expirase, fiind astfel încălcate disp. art.7 și 10 din OUG. Nr.195/2002.
Raportul de expertiză tehnică auto întocmit de expert și aflată la filele 15 și următoarele din dosarul de fond, rezultă că inculpatul G putea evita producerea accidentului dacă nu conducea un autoturism cu defecțiuni grave la sistemul de frânare (lucru care nu i-a permis oprirea eficientă a acestuia la întâlnirea barierelor coborâte) și care avea inspecția tehnică expirată de aproximativ 6 luni.
S-a mai arătat că, victima nu putea evita producerea accidentului, neputând să prevadă că autoturismul condus de inculpat nu are sistem de frânare eficient și nu va opri la barieră.
Deși inculpatul a arătat pe parcursul procesului penal că bariera nu era semnalizată luminos, din depozițiile martorilor și, rezultă fără putință de tăgadă că acea barieră era semnalizată cu un felinar.
Ca atare, instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt, precum și încadrarea juridică a faptei, aceasta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev.de art.184 al.2 și 4 cod penal.
Totodată, Tribunalul Prahovaa apreciat că, în mod corect s-a reținut de instanța de fond că, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.184 alin.2 și 4 cod penal și sub aspectul laturii subiective, inculpatul încălcând obligațiile ce-i reveneau în calitate de conducător auto, neprevăzând rezultatele faptei sale, deși trebuia și putea să le prevadă.
De asemenea, tribunalul a apreciat că instanța de fond a considerat în mod întemeiat că nu se poate reține în cauză incidența cazului de înlăturare a caracterului penal a faptei prev.de art.47 cod penal, respectiv cazul fortuit, întrucât inculpatul avea obligația să efectueze inspecția tehnică periodică, ceea ce ar fi dus la depistarea defecțiunii și implicit la evitarea accidentului.
În ceea ce privește motivul de apel invocat de apelantul-inculpat și vizând împrejurarea că decizia de numire a unui care să apere interesele părții vătămate nu este semnată de primar, tribunalul l- apreciat ca fiind neîntemeiat, întrucât acesta constituie un motiv de nulitate relativă conform art.197 alin.1 cod pr.penală, nulitate care atrage anularea actului numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă, sau la primul termen de judecată cu procedura completă și, numai dacă aceasta este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
Totodată, acest motiv de nulitate relativă, atrag nulitatea actelor potrivit art.197 al.1 cod penal, numai atunci când s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.
Și în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, tribunalul a apreciat că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a criteriilor de individualizare prev.de art.72 cod penal, la aplicarea pedepsei având în vedere atât circumstanțele reale ale faptei, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale și este pensionar.
Ca atare, s-a constatat de instanța de apel că, instanța de fond a apreciat în mod just că scopul preventiv-educativ și sancționator al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse către minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a apreciat în mod întemeiat că, în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru faptă proprie, partea vătămată făcând cheltuieli pe perioada spitalizării, cu alimentația specială pe care a avut-o și transportul în vederea controalelor medicale, în urma accidentului acesta fiind și încadrat într-un grad de handicap, cu diminuarea veniturilor pe care le încasa.
În ceea ce privește daunele morale, instanța de fond a reținut de asemenea, în mod just că, parții vătămate i-a fost cauzat un grav prejudiciu moral, constând pe de o parte în suferințele fizice și psihice cauzate de leziuni, iar pe de altă parte de suferințele psihice datorate deficiențelor funcționale grave și sechelelor accidentului, prejudiciu susceptibil de a fi acoperit printr-o despăgubire bănească.
Sub aspectul susținerilor apelantului-inculpat referitoare la întocmirea raportului de expertiză tehnică auto fără citarea sa, tribunalul le-a apreciat ca fiind neîntemeiate, întrucât din chiar declarația dată de el și aflată la fila 18 din dosarul de urmărire penală, rezultă că la momentul încuviințării expertizei i s-a adus la cunoștință faptul că are dreptul de a-și angaja un expert consilier, împrejurare pe care nu a considerat-o oportună.
In ceea ce privește apelul asigurătorului SC. SA B - Sucursala P, tribunalul constatat că aceasta nu și-a trimis reprezentant în instanță și nici nu a depus în scris la dosar motivele de nelegalitate și netemeinicie.
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs in termen legal inculpatul G, criticându-le pentru nelegalitate si netemeinicie, atât in latură penală, cât si in latură civilă.
Un prim motiv de recurs vizează greșita modalitate de desemnare a ului pentru partea vătămată, susținându-se că decizia de numire a ului nu poartă semnătura primarului, solicitându-se admiterea recursului, casarea hotărârilor si trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță pentru înlăturarea aceste nulități absolute.
C de al doilea motiv de recurs privește greșita condamnare inculpatului, solicitându-se achitarea acestuia in temeiul art. 11 pct.2 lit. a rap la art. 10 lit. c C.P.P. deoarece nu inculpatul este autorul faptei. In sprijinul acestui motiv de recurs se invocă faptul că expertiza auto a fost efectuată fără un consilier desemnat de către inculpat, iar obiecțiunile formulate de acesta au fost respinse. Inculpatul a susținut că la momentul accidentului a existat un caz de forță majoră si că declarațiile martorului nu confirmă fără putință de tăgadă vinovăția sa, iar lipsa inspecției tehnice periodice autovehiculului nu poate constitui prin ea însăși un motiv al accidentului.
In latură civilă, s-a susținut că despăgubirile acordate de prima instanță sunt nejustificat de mari in raport cu consecințele accidentului și in plus, nu sunt dovedite, astfel că se solicită reducerea acestora.
Curtea examinând hotărârile recurate, in raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar si din oficiu in limitele motivelor de casare prev. de art. 385/9 al.3 C.P.P. constată că recursul este nefundat după cum se va arăta in continuare:
Instanțele au reținut in mod corect si complet situația de fapt si au realizat o justă interpretare si apreciere a mijloacelor de probă administrate in cauză in cele două faze ale procesului penal din care rezultă atât existența infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis in judecată, cât si săvârșirea acesteia cu vinovăție in forma cerută de lege de către inculpat.
Au fost avute astfel in vedere procesul verbal de cercetare la fața locului încheiat de lucrătorii de poliție si însoțit de planșele fotografice demonstrative, dar si de procesul verbal de verificare tehnică al autoturismului condus de inculpat, declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate, raportul de expertiză tehnică auto, întocmit de expert, raportul de expertiză medico-legală nr. 146/21.02.2005 întocmit de L P, însoțit de certificatul de încadrare al victimei in gradul de handicap " grav", procesul verbal de recoltare a probelor biologice si buletinul de analiză toxicologică alcoolemie, depozițiile martorilor, înscrisurile depuse la dosar, declarațiile inculpatului.
Pe baza acestor mijloace de probă, in mod corect s-a reținut si rezultă că la data de 20.08.2004, in jurul orelor 20,40, conducând pe drumurile publice, dinspre P către autoturismul 1300 ce prezenta grave defecțiuni ale sistemului de frânare, inculpatul a ajuns la trecerea la nivel cu calea ferată, din dreptul Km 188.
Ca urmare a ineficienței sistemului de frânare al autovehiculului s-a produs o coliziune cu bariera ce a intrat in balans si a lovit pe victima in vârstă de 32 ani, care traversa distanța dintre cele două bariere.
Lovitura a produs victimei serioase traumatisme in zona craniană, respectiv un traumatism cranio - cerebral grav ce determinat internarea la Spitalul Județean P secția neuro - chirurgie.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală efectuat in cursul urmăririi penale si aflat la fila 22 dosar urmărire penală, partea vătămată a necesitat 200 zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea acestor leziuni care i-au pus viața in primejdie si i-au produs o infirmitate, care a determinat încadrarea victimei in gradul de handicap " grav", potrivit certificatului de la fila 23 dosar urmărire penală.
Instanțele au reținut vinovăția inculpatului in raport de concluziile expertizei tehnice auto efectuată in cursul urmăririi penale care a stabilit că inculpatul putea evita accidentul dacă nu ar fi condus autoturismul cu defecțiuni grave ale sistemului de frânare si cu inspecția tehnică expirată de circa 6 luni, încălcând astfel disp. art. 7 si 10 din OUG 195/2002, precum si disp. art. 170 al.1 lit. din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.
De asemenea, expertiza a mai stabilit că victima nu putea evita producerea accidentului, deoarece nu putea prevedea că autovehiculul condus de inculpat nu va putea opri la barieră datorită ineficienței sistemului de frânare.
In legătură cu prima critică formulată de inculpat, curtea observă că într-adevăr pe parcursul judecării cauzei in primă instanță, din depoziția primarului Or. ( fila 19 dosar fond) a fost desemnat drept al părții vătămate, numitul, deoarece partea vătămată are discernământul afectat ca urmare a handicapului in care se află și este in imposibilitatea de a se deplasa, iar dispoziția de desemnare a ului nu este semnată de primar, ci doar ștampilată si avizată pentru legalitate de către secretarul primăriei.
Aceasta reprezintă însă, o nulitate relativă care conform art. 197 al.1 atrage C.P.P. nulitatea actului numai dacă s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului respectiv.
Ori, potrivit art. 197 al.4 C.P.P. încălcarea oricărei alte dispoziții legale decât cea prevăzută expres in art, 197 al.2 atrage C.P.P. nulitatea actului numai dacă a fost invocată in cursul efectuării acestuia, atunci când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă, atunci când partea a lipsit la efectuarea actului.
In speță, nulitatea relativă a deciziei de numire a ului nu a fost invocată la primul termen cu procedura completă in fața instanței de fond, după efectuarea actului, astfel încât această nulitate relativă nu poate atrage reformarea hotărârilor in recurs, cu atât mai mult cu cât, nu se face dovada că s-ar fi produs recurentului o vătămare care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea acestui act.
Nici cea de a doua critică a recurentului vizând greșita sa condamnare nu este fondată.
Astfel, instanțele au realizat o justă interpretare si apreciere a mijloacelor de probă din care rezultă că accidentul soldat cu vătămarea corporală a victimei s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului, care a condus autovehiculul cu grave deficiențe ale sistemului de frânare, dar si cu inspecția tehnică periodică expirată.
Este adevărat că inculpatul a susținut pe parcursul procesului penal că, bariera in dreptul căreia s-a produs impactul nu era semnalizată luminos, insă martorele și infirmă apărările inculpatului, precizând că bariera era semnalizată cu un felinar.
Este de asemenea reală, împrejurarea că in cursul urmăririi penale, inculpatul nu și-a desemnat un consilier la expertiza efectuată, insă in cuprinsul expertizei, expertul precizează că părțile nu și-au manifestat dorința de a-și desemna experți consilieri.
Într-adevăr, în cursul judecății la prima instanță, inculpatul solicitat efectuarea unei noi expertize tehnice auto, instanța analizând această cerere și, după audierea martorilor dispunând respingerea ei la termenul de judecată la care a avut loc dezbaterile.
Ori, in raport de depozițiile martorilor, care au relatat pe larg aspectele legate de producerea accidentului, cât si față de faptul că autovehiculul condus de inculpat prezenta grave deficiențe ale sistemului de frânare, stabilite atât prin procesul verbal de verificare tehnică, cât si de constatările expertului auto, efectuarea unei expertize tehnică auto, a fost in mod corect apreciată ca neconcludentă.
Astfel, potrivit art. 125 C.P.P. o nouă expertiză tehnică se dispune in cadrul procesului penal atunci când există îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiză.
In cauză nu există însă îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor expertizei tehnice efectuate in cursul urmăririi penale, atâta vreme cât este exclusă culpa victimei in producerea evenimentului rutier, iar din mijloacele de probă administrate rezultă fără putință de tăgadă că existența cazului fortuit invocat de către inculpat este de asemenea exclusă.
Potrivit art. 47 nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală al cărei rezultat este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.
Ori, in speță, prin punerea in circulație a autovehiculului pe drumurile publice cu grave deficiențe ale sistemului de frânare, inculpatul nu poate invoca faptul că accidentul s-a produs in împrejurări ce nu puteau fi prevăzute, astfel că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de acest text de lege.
Așa fiind, solicitarea inculpatului de efectuare a unei noi expertize a fost in mod corect respinsă de instanțele anterioare si este de asemenea, apreciată ca neconcludentă de către instanța de recurs, deoarece nu există dubii cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiză efectuat in cursul urmăririi penale.
Prin urmare, soluția de condamnare a inculpatului corespunde situație de fapt si probelor administrate, care confirmă vinovăția acestuia, astfel că este nefondată critica recurentului ce vizează acest aspect.
Nici critica privind greșita soluționare a laturii civile nu este fondată, observându-se că întinderea despăgubirilor civile, cât si a daunelor morale a fost stabilită de prima instanță in raport de considerente accidentului, dar si de probele administrate, respectiv depozițiile martorilor și și înscrisurile constând in acte medicale depuse de victimă. La stabilirea cuantumului despăgubirilor civile si a daunelor morale au fost avute in vedere atât cheltuielile efectuate pentru spitalizare, alimentație specială și transport la unitățile spitalicești pentru efectuarea controalelor medicale, dar si numărul foarte mare de zile de îngrijiri medicale necesar victimei pentru vindecare ( 200 zile). Aceasta relevă o afectare importantă a dreptului personal nepatrimonial al victimei la integritate fizică si sănătate, cu atât mai mult cu cât aceasta, in urma accidentului a rămas cu o infirmitate fizică ce a determinat încadrarea sa in gradul de handicap " grav" la o vârstă tânără de numai 32 ani.
Față de aceste considerente, curtea constată că recursul inculpatului este nefondat, urmând ca in baza art. 385/15 pct.1 lit. b acesta C.P.P. să fie respins.
Văzând si disp. art. 192 al.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G, fiul lui si, născut la 21 iunie 1941, domiciliat in P,-,. 50,.A,.8,.21-27, jud. P, împotriva deciziei penale nr. 49/21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova si împotriva sentinței penale nr. 2092/17.10.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Obligă recurentul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.06. 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Gabriela Diaconu, Aida Liliana Stan Georgescu
Grefier,
Red. GC/
2 ex/23.06.2008
f-- Jud.
jud. fond
dosar apel -- Tribunalul Prahova
jud. apel -
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Aida Liliana Stan Georgescu
