Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 545/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 545
Ședința publică din data de 16.06.2008
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTORI: Gabriela Diaconu, Aida Liliana Stan Georgescu
-
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui G si, născut la 12 martie 1977, domiciliat in, jud. B, împotriva deciziei penale nr. 63/3.04.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care s-a respins ca nefondat apelul inculpatului, împotriva sentinței penale nr. 134/18.02.2008 pronunțată de Judecătoria Buzău, prin care in baza art. 86 al.l din OUG nr. 195/2002 republicată, cu aplic. art. 74 si art. 76 lit. d cu referire la art. 37 lit. a raportat la art. 80 a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 luni închisoare.
Prin aceeași sentință in baza art. 83 s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 31/25.01.2005 Judecătoriei P, pedeapsă ce se va executa împreună cu pedeapsa menționată mai sus, inculpatul având de executat 1 an si 2 luni închisoare. Cu aplic. art. 71 si 64 lit. teza a II-a
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurentul inculpat, personal și asistat de avocat potrivit împuternicirii avocațiale nr. 98/2008 din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința după care,
Se învederează instanței că la dosar s-au depus din partea recurentului inculpat motivele de recurs.
Avocat pentru recurentul inculpat și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat in cauză, solicitând acordarea cuvântului in dezbaterea recursului.
Curtea față de actele și lucrările dosarului constată cercetarea judecătorească încheiată si acordă cuvântul in dezbaterea recursului.
Avocat pentru recurentul inculpat, critică hotărârile pronunțate anterior pentru nelegalitate si netemeinicie.
In primul rând solicită in baza art. 385/15 pct.2 lit. c rap C.P.P. la art. 385/9 al.1, pct.2,9 si 10 admiterea recursului, casarea celor două hotărâri si restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria P, întrucât acest parchet era competent să efectueze urmărirea penală și nu Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău, sau trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, pentru a se pronunța asupra cererii de reabilitare de drept a inculpatului, ori să se rețină cauza spre rejudecare in fond a cauzei si să se constate că a intervenit reabilitarea de drept pentru condamnarea inculpatului, suferită prin sentința penală nr. 31/25.01.2005 a Judecătoriei P, fără i se agrava situația inculpatului in propria sa cale de atac.
Solicită de asemenea si, admiterea recursului, casarea ambelor decizii si pe fond achitarea inculpatului in temeiul art. 11 pct.2 lit. a rap la art. 10 lit. b/1 sau C.P.P. aplic. art. 18/1, față de gradul scăzut de pericol social al faptei.
In ceea ce privește prima solicitare, respectiv trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria P, parchet competent să efectueze urmărirea penală, solicită a se observa că inculpatul a fost cercetat si trimis in judecată pentru o singură infracțiune, respectiv aceea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, faptul prev. si ped. de art. 86 al.l din OUG 195/2002 republicată, faptă săvârșită pe raza teritorială in vederea cercetării penale a Parchetului de pe lângă Judecătoria P, inculpatul fiind cercetat in mod greșit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău.
Conform art. 30 competența C.P.P. teritorială este determinată de locul unde a fost săvârșită infracțiunea, locul unde a fost prins făptuitorul, locul unde locuiește făptuitorul, locul unde locuiește persoana vătămată, deci nu există nici un temei legal care să atragă competența teritorială a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău.
Motivația instanței de apel, conform căreia fapta s-ar fi petrecut si pe raza loc., ceea ce ar fi atras competența teritorială Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău este nelegală, întrucât drumul pe care inculpatul a circulat in com. era închis circulației publice.
Cu privire la cea de a doua solicitare, respectiv a admiterii recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare fie la instanța de fond, fie la instanța de apel, consideră că hotărârile instanțelor anterioare nu cuprind motivele pe care se întemeiază soluția, ori aceste motive contrazic dispozitivul.
In condițiile in care inculpatul a fost reabilitat pentru prima faptă, prin sentința penală nr. 23/2008 a Judecătoriei P, definitivă si irevocabilă, instanțele anterioare erau obligate să țină cont de aceasta, neputând face aplicarea art. 83
In această situație, instanța trebuia să constate îndeplinite condițiile prev. de art. 81 lit. b raportat la art. 38 al.2 și să dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Cu privire la solicitarea de a se admite recursul, a se casa hotărârea recurată si a se reține cauza spre rejudecare urmând a se proceda la soluționarea pe fond a pricinii, apreciază că instanțele anterioare au comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, situație in care devin aplicabile dispozițiile art. 385/9 al.1 cpt.18
C.P.P.Astfel, pentru prima faptă a intervenit reabilitarea de drept conform sentinței penale nr. 23/12.02.2008 a Judecătoriei P, definitivă, sentință de care atât instanța de fond dar mai ales instanța de apel erau obligate să cont, cel puțin până când hotărârea de reabilitare ar fi fost reformată, schimbată, casată sau anulată.
Atâta vreme cât hotărârea prin care s-a dispus reabilitarea este in ființă, instanțele care judecă cauza sunt ținute de aceasta in mod obligatoriu si nu pot face aprecieri personale referitoare la reabilitarea de drept inculpatului.
O ultimă solicitare a inculpatului in fața instanței de recurs este aceea că pericolul social al faptei este unul foarte mic, astfel încât apreciază că se poate dispune achitarea inculpatului potrivit art. 11 pct.2 lit. a rap la art. 10 lit. b/1 C.P.P. rap la art. 18/1, iar in situația in care totuși instanța de recurs constată că există pericol social să nu se agraveze situația inculpatului in propria cale de atac. Si să se aplice dispozițiile art. 81 privind suspendarea executării pedepsei.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat si menținerea hotărârilor pronunțate anterior ca legale si temeinice, întrucât instanța de fond in mod corect a reținut situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând totodată o corectă încadrare juridică faptei săvârșită de inculpat.
Cu privire la criticile inculpatului prin apărător, susține că acestea sunt neîntemeiate, dat fiind faptul că localitatea unde s-a săvârșit fapta de către inculpat, respectiv comuna este arondată Buzăului, astfel încât Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău era competent să efectueze urmărirea penală.
In ceea ce privește individualizarea pedepsei, susține că aceasta a fost corect individualizată de instanța de fond si nu se impune aplicarea art. 81, dat fiind faptul că inculpatul este recidivist, fiind condamnat anterior tot pentru fapte de același gen.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, regretă fapta comisă si lasă la aprecierea instanței cu privire la decizia ce urmează a se pronunța.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.134 /18.02.2008 Judecătoria Buzăua dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 2 luni pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, faptă prev. de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit.d Cod pen. și art. 37 lit.a rap. la art. 80 Cod pen.
In baza art. 83 Cod pen. s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare la care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.31/2005 a Judecătoriei P, urmând sa execute în total 1 an și 2 luni închisoare.
Conform art. 71 Cod pen. au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.a teza a -II-a și lit. b -c Cod pen.
A fost obligat inculpatul la 350 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut că în data de 28.01.2007 inculpatul a plecat de la domiciliul său din comuna împreună cu fosta concubină, la părinții acesteia din urmă din comuna, sat. Deplasarea s-a făcut cu autoturismul proprietate personală al inculpatului --04 -. Pentru că acesta nu poseda permis de conducere inculpatul s-a deplasat pe traseul -, parcurgând 3 km pe drum public si 2 km pe drum închis circulației publice.
La întoarcere inculpatul a intrat în coliziune cu un alt autoturism parcat într-o zonă unde drumul era interzis circulației publice.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul invocând faptul că urmărirea penală a fost efectuată de un organ necompetent, deoarece fapta s-a produs pe raza comunei iar instrumentarea cauzei a fost făcută de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău și nu de cel de pe lângă JUDECĂTORI: Gabriela Diaconu, Aida Liliana Stan Georgescu
De asemenea a mai susținut petiționarul că pentru infracțiunea care a atras revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare a intervenit reabilitarea, situație în care se impune condamnarea numai pentru fapta ce face obiectul prezentei cauze, în raport de care se poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Tribunalul Buzău, prin decizia penală nr. 63/3.04.2008 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.134 din18.02.2008 pronunțată de Judecătoria Buzău.
Apelantul a fost obligat la 120 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei onorariu apărător oficiu.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Inculpatul a condus un autovehicul pentru care nu avea permis de conducere atât pe drum public cât și pe un drum interzis circulației publice. Din adresa nr.3936/2007 a Consiliului Județean B rezultă că tronsonul de drum interzis circulației publice este situat între localitățile și, pe drumul județean 203, între km 12+800 și 15 + 200.
Tot din actele dosarului rezultă că inculpatul a condus autoturismul și pe drumul comunal 79, drum deschis circulației publice situat pe raza localității, comuna, astfel că în mod corect cauza a fost instrumentată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău, localitatea fiind arondată Judecătoriei Buzău.
Cât privește sentința penala nr.23 din 13.02.2008 prin care se constată că a intervenit reabilitarea de drept pentru infracțiunea ce a făcut obiectul sentinței penale nr.31/25.01.2005 a Judecătoriei P, termen împlinit la data de 7.02.2008, instanța de apel a apreciat că aceasta nu are nici o relevanță deoarece infracțiunea comisă de inculpat a avut loc la data de 28.01.2007 în interiorul termenului de încercare al suspendării condiționate pentru pedeapsa de 1 an aplicată prin sentința nr.31/2005 a Judecătoriei P, ori comiterea unei noi infracțiuni în perioada termenului de încercare atrage după sine revocarea suspendării condiționate, aspecte sub care sentința instanței de fond este legală și temeinică.
De altfel, instanța a pronunțat o condamnare la o pedeapsă cu mult sub limita minimă prevăzută de lege, reținând în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante legate de recunoașterea faptei dar și de condițiile concrete în care s-a comis fapta, inculpatul posedând cunoștințe de conducere auto.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul, reiterând in esență, motivele de apel și susținând că își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 385/9 al.1 pct.2,9, 10 și 18
C.P.P.Astfel, într-un prim motiv de recurs a susținut că se impune trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria P care era competent să efectueze urmărirea penală in cauză, fapta comisă de inculpat fiind pe teritoriul comunei, ce intră in raza de competență acestui parchet și nu Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, nefiind îndeplinite nici una din condițiile prevăzute de art. 30
C.P.P.S-a mai solicitat de către recurent casarea cu trimitere la instanța de fond sau la instanța de apel, deoarece hotărârile acestor instanțe nu cuprind motivele pe care se întemeiază soluția, ori aceste motive contrazic dispozitivul, întrucât nu s-a ținut cont de sentința penală definitivă nr. 23/2008 a Judecătoriei P prin care a fost reabilitat pentru a faptă anterioară, astfel încât nu se mai impunea aplicarea art. 83 și se putea dispune in continuare suspendarea condiționată a pedepsei cu reținerea art. 38 al.2
Tot pentru acest motiv de ignorare hotărârii prin care s-a constatat că intervenit reabilitarea sa de drept, recurentul a susținut că instanțele anterioare au comis o gravă eroare de fapt invocând dispozițiile art. 385/9 al.1 pct.18 și C.P.P. că este obligat să execute o pedeapsă inexistentă cumulată cu sancțiunea aplicată in prezenta cauză pentru care consideră că se poate încadra in dispozițiile art. 81
In final, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor si restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria P sau trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe și in subsidiar, pronunțarea unei hotărâri in conformitate cu art. 385/15 pct.2 lit. d in C.P.P. sensul constatării că a intervenit reabilitarea de drept pentru condamnarea suferită prin sentința penală nr. 31/25.01.2005 a Judecătoriei P si aplicării dispozițiilor art. 81 față de pedeapsa de 2 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea dedusă judecății in prezenta cauză.
De asemenea, s-a solicitat să se dispună achitarea inculpatului potrivit art. 11 pct.2 lit. a rap la art. 10 lit. b/1 C.P.P. rap la art. 18/1, susținându-se că fapta inculpatului are un grad scăzut de pericol social.
Examinând hotărârile recurate in raport de întregul material probator administrat in cauză, de susținerile recurentului inculpat întemeiate pe disp. art. 385/9 al.1 pct.2,9,10 si 18 C.P.P. curtea constată că recursul inculpatului este nefondat.
In ce privește primul motiv de recurs, bazat pe dispozițiile art. 385/9 al.1 pct.2 C.P.P. care se referă la cazul de casare " când instanța nu a fost sesizată legal", curtea il consideră neîntemeiat.
In primul rând dispozițiile art. 30 privindC.P.P. competența teritorială, stabilesc competență alternativă, incidentă si in cauza de față, deoarece din probele administrate rezultă că inculpatul a condus autoturismul proprietate personală pe traseul - - pe drumul județean DJ 203L si DC 79, parcurgând o distanță de 3km pe drum public si 2 km pe un drum închis circulației. Activitatea de conducere a autoturismului s-a încheiat pe DJ 203L închis circulației publice, pe raza satului din comuna, când inculpatul a intrat in coliziune cu un alt autoturism, iar după producerea evenimentului rutier acesta a plecat la domiciliu, fiind identificat a doua zi, orele 12,00.
Față de situația de fapt prezentată, este de precizat că inculpatul a fost cercetat si pentru alte infracțiuni decât aceea de conducere fără permis, respectiv cele prev. de art. 87 al.1, conducerea sub influența băutorilor alcoolice si art. 89 al.1 din OUG 195/2002, părăsirea locului accidentului, pentru ambele dispunându-se neînceperea urmăririi penale.
Cum o parte din activitatea infracțională ce a făcut obiectul dosarului de urmărire penală așa cum am arătat, a avut loc și s-a consumat pe raza localității din comuna, ce se află in raza teritorială Judecătoriei Buzău, in mod corect prima instanță, respectând dispozițiile art. 197 al.4 C.P.P. a respins excepția necompetentei teritoriale invocate de inculpat la termenul din 19.10.2007.
Ca atare, curtea consideră că nu se impune nici refacerea urmăririi penale de către un alt parchet sau reluarea judecății de către Judecătoria P, așa cum susține recurentul, urmărirea penală fiind efectuată de către unul dintre organele competente potrivit art. 30 al.1 C.P.P. pe criteriul prevăzut la lit. a - " locul unde a fost săvârșită infracțiunea", neavând nici o relevanță faptul că pentru unele dintre infracțiunile cercetate s-a dispus in final neînceperea urmăririi penale.
Referitor la celelalte motive de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 385/9 al.1 pct.9,10 si 18 și C.P.P. in care se susține că in mod greșit si nemotivat instanțele anterioare nu au ținut cont de hotărârea penală definitivă prin care s-a constatat că a intervenit reabilitarea de drept cu privire la pedeapsa anterioară de 1 an închisoare suspendată condiționat prin sentința penală nr. 31/25.01.2005 pronunțată de Judecătoria P, curtea le consideră de asemenea, nefondate.
In primul rând, este de precizat că, la instanța de fond o asemenea situație nu a fost invocată de către inculpat, iar in motivarea sentinței, judecătorul fondului a explicat pe larg de ce sunt incidente dispozițiile art. 83, constatând că fapta dedusă judecății comisă de inculpat la data de 28 /29 ianuarie 2007 se situează in cursul termenului de încercare al suspendării condiționate a pedepsei de 1 an închisoare stabilită prin sentința penală nr. 31/25.01.2005 a Judecătoriei P, definitivă prin neapelare la 7.02.2005.
Hotărârea de constatare a reabilitării de drept a pedepsei anterioare a fost depusă de inculpat in cursul judecării apelului( fila 10 dosar apel). Este vorba de sentința penală nr. 23/12.02.2008 pronunțată de Judecătoria P, definitivă prin nerecurare, prin care s-a constatat că a intervenit reabilitarea de drept a petiționarului, privind pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendare aplicată prin sentința penală nr. 31/25.01.2005 a Judecătoriei P.
Din cuprinsul acestei sentințe se constată că, inculpatul din cauza de față a formulat cererea de reabilitare la data de 23 ianuarie 2008, deci in cursul judecării la prima instanță a cauzei de față ( inculpatul fiind trimis in judecată in luna septembrie 2007, iar sentința primei instanțe fiind pronunțată la 18.02.2008).
Instanța investită cu cererea de reabilitare constatat că intervenit reabilitarea de drept prin trecerea termenului de 3 ani prevăzut de art. 134 fără să cunoască săvârșirea de către inculpat a infracțiunii din cauza de față.
Dealtfel, legea penală reglementează numai procedura acordării prin hotărârea instanței doar a reabilitării judecătorești, nu și a celei de drept, ce intervine "ope legis" și care se poate constata și într-un proces pendinte, cum este cazul de față, dacă sunt îndeplinite cerințele de la alineatul 2 al art. 134 pen. "dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârșit nicio altă infracțiune."
Tribunalul Buzău in cuprinsul deciziei pronunțate verificat această situație stabilind că este cert că infracțiunea de conducere fără permis din data de 28/29 ianuarie 2007 a fost comisă de inculpat în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate a pedepsei anterioare și că prima instanță in mod corect a dispus revocarea suspendării pedepsei anterioare si alăturarea celei stabilite in prezenta cauză.
Curtea consideră corect punctul de vedere al instanței de apel și apreciază că nu pot fi incidente dispozițiile art. 38 al.2 care să ducă la înlăturarea stării de recidivă prev. de art. 37 lit. a si inaplicabilității revocării suspendării condiționate in condițiile in care din actele și lucrările dosarului rezultă cu certitudine că inculpatul a săvârșit infracțiunea din cauza de față in cursul termenului de încercare al suspendării condiționate a pedepsei de 1 an închisoare cu suspendare aplicată prin sentința penală nr. 31/25.01.2005 a Judecătoriei
pentru situația creată prin sentința penală nr. 23/12.02.2008 pronunțată de Judecătoria P, se află in dispozițiile art. 139 privind anularea reabilitării, care chiar dacă se referă la reabilitarea judecătorească pot fi extinse si in situația constatării greșite a reabilitării de drept și care prevăd că " reabilitarea judecătorească va fi anulată când după acordarea ei s-a descoperit că cel reabilitat mai suferise o altă condamnare, care dacă ar fi fost cunoscută, ducea la respingerea cererii de reabilitare".
Curtea apreciază că nu poate fi primit nici motivul de recurs referitor la incidența în speță a dispozițiilor art.18/1 pen. privind lipsa de pericol social al faptei inculpatului în condițiile în care infracțiunea de conducere fără permis prevăzută de art. 86 al.1 din OUG 125/2002 este chiar o infracțiune de pericol, iar in antecedența penală inculpatului există acea condamnare a sa la pedeapsa de 1 an, iar una dintre infracțiunile pentru care fusese condamnat era tot de conducere fără permis, prevăzută la acea dată de dispozițiile art. 78 al.1 din OUG 195/2002.
Condițiile concrete de săvârșire a infracțiunii, referitoare la faptul că inculpatul urmase cursurile unei școli de șoferi și la împrejurarea că a condus și pe o porțiune ce nu era drum public au fost deja avute în vedere de instanțele anterioare prin reținerea lor ca circumstanțe atenuante și aplicarea unei pedepse de 2 luni închisoare.
Așa fiind, pentru considerentele ce preced, in baza disp. art. 385/15 pct.1 lit. b C.P.P. curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând si disp. art. 192 al.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui G si, născut la 12 martie 1977, domiciliat in, jud. B, împotriva deciziei penale nr. 63/3.04.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău si împotriva sentinței penale nr. 134/18.02.2008 pronunțată de Judecătoria Buzău.
Obligă recurentul la 70 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.06. 2008.
Presedinte, JUDECĂTORI: Gabriela Diaconu, Aida Liliana Stan Georgescu
Grefier,
Red. DG/
2 ex/24.06.2008
f-- Jud.
jud. fond
dosar apel -- Tb.
jud. apel si
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Aida Liliana Stan Georgescu
