Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 601/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 601/
Ședința publică din data de 06 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin:
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de asigurator parte civilă SC - ASIGURĂRI TRANSILVANIA SA, cu sediul în C N,-, județul C, împotriva deciziei penale nr.157 din data de 16 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică au răspuns pentru inculpatul, avocat oficiu, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosarul cauzei și avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosarul cauzei,a răspuns intimatul parte civilă, lipsind inculpatul și celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială și arată că solicită cheltuieli de judecată deoarece studiat dosarul, iar apărătorul inculpatului nu a depus la dosarul cauzei împuternicire avocațială.
Avocat și reprezentantul parchetului având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Intimatul parte civilă având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei penale nr.157 din data de 16 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- ca fiind legală și temeinică.
Avocat având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei penale nr.157 din data de 16 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- ca fiind legală și temeinică.
Apreciază că instanțele de fond și apel au soluționat corect acțiunea civilă, dispunând obligarea inculpatului în solidar cu asiguratorul la plata despăgubirilor civile și a daunelor morale către partea vătămată, constituită și parte civilă având în vedere prejudiciul moral către partea vătămată.
Apreciază că s-au stabilit corect și cuantumul despăgunbirilor materiale așa cum au fost dovedite.
Reprezentantul parchetului având cuvântul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei penale nr.157 din data de 16 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- ca fiind legală și temeinică, apreciază că latura civilă a procesului penal a fost corect soluționată, în sensul că asiguratorul de răspundere civilă alături de inculpat a fost obligată în solidar cu inculpatul la daune molale față de partea civilă, urmând a se menține ca legale și temeinice hotărârile cu privire la latuira civilă.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, deliberând, constată:
Prin sentința penală nr. 121 din data de 10.04.2008, pronunțată de Judecătoria Curtea d Argeș, în baza art.184 2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art.74 1 lit.a Cod penal și art.76 1 lit.e teza I Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 06.01.1978 în Pitești, județul A, domiciliat în municipiul Pitești, strada -, numărul 16, -.22,. B,. 3, județul A, fără antecedente penale, necăsătorit, fără copii minori, CNP--, la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 400 lei.
S-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 63 indice 1 Cod penal.
În baza art. 14 și art. 346 1 Cod procedură penală rap. la art. 998 și următoarele cod civil și art.50 și 54 din Legea nr.136/1995, a fost obligat inculpatul, în solidar cu asigurătorul de răspundere civilă "- Asigurări Transilvania"- Agenția A, cu sediul în municipiul Pitești, B-dul -, numărul 36, -. 3, parter, județul A, la plata către partea civilă, domiciliat în municipiul Pitești, strada -, -. 2,. B,. 4, județul A, a sumei de 500 lei, daune materiale și 5000 lei, daune morale.
În baza art. 14 și 346 1 Cod procedură penală, combinat cu art. 313 din Legea nr.95/2006, a fost obligat inculpatul, în solidar cu asigurătorul de răspundere civilă "- Asigurări Transilvania"- Agenția A, la plata către partea civilă Spitalul Județean A, cu sediul în municipiul Pitești, județul A, a sumei de 473,42 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
În temeiul art. 191 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 600 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 18 octombrie 2007, pe rolul Judecătoriei Curtea de Aa fost înregistrată sub nr-, adresa nr- din 14.09.2007 a Curții de APEL PITEȘTI, însoțită de dosarul cu același număr, în care s-a pronunțat decizia penală nr.474/R/04.09.2007, în urma căreia s-a dispus respingerea ca nefondat a recursului părții civile și, implicit, menținerea deciziei nr. 118/7.06.2007 a Tribunalului Argeș, în urma căreia s-a dispus desființarea sentinței penale nr.485/30.06.2006, pronunțată de Judecătoria Curtea d Argeș și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
În motivarea celor două decizii, s-a reținut, în esență, că societatea asigurătoare nu a fost citată la sediul acesteia ci la domiciliul apelantului-inculpat, ceea ce a provocat o lipsă a procedurii de citare cu asigurătorul de răspundere civilă.
Ca stare de fapt, s-a reținut că, în ziua de 23 decembrie 2005, în jurul orelor 15,00, inculpatul se deplasa pe raza comunei, îndreptându-se către Curtea de A, fiind la volanul autoturismului proprietate personală, marca Volskwagen, cu nr. de înmatriculare -.
În mașina acestuia se mai găsea, pe scaunul din dreapta față, martorul, iar pe bancheta din spate încă două persoane luate la ocazie, pe care inculpatul le cunoștea și anume, partea vătămată și martorul A.
În momentul în care intra într-o curbă, semnalizată cu indicatorul,curbă periculoasă", drumul fiind acoperit cu polei și gheață pe unele porțiuni, inculpatul a pierdut controlul volanului și autoturismul a părăsit carosabilul pe partea dreaptă și a lovit un parapet din beton. În acel moment inculpatul a acționat sistemul de frânare, vrând să reducă viteza când a ajuns în curbă, dar nu a putut evita impactul.
În urma coliziunii, a acuzat dureri ale brațului drept și a fost transportat la Spitalul Municipal Curtea de A, apoi la Spitalul Județean A, unde a fost diagnosticat cu,fractură humerus drept", imobilizat cu atelă gipsată.
Prin raportul medico-legal nr. A6/10/20 ianuarie 2006, întocmit de SML A, s-a stabilit ca partea vătămată a suferit leziuni traumatice produse prin lovire cu sau de corp dur, posibil în condițiile unui accident rutier, pentru care a necesitat circa 75 de zile de îngrijiri medicale de la producere.
Aceste concluzii au fost aprobate de Comisia de Avizare și Control de pe lângă, Minovici" B prin avizul nr. E2/6060/14 iunie 2006, unde s-a precizat, că acest tip de leziuni traumatice (fractură humerus drept) ar fi putut necesita sub 60 de zile de îngrijiri medicale, dacă partea vătămată ar fi beneficiat de osteosinteză chirurgicală. Acest lucru nu s-a întâmplat, însă, în speță. alegând cealaltă metodă terapeutică, fără intervenție chirurgicală, acest lucru neconstituind o eroare medicală.
Ceea ce prezintă relevanță, a reținut instanța de fond, într-o asemenea situație este numărul de zile de îngrijiri medicale de care a avut nevoie în concret partea vătămată pentru a se vindeca (cca. 75 de zile), și nu eventualul număr mai mic de asemenea zile dacă s-ar fi ales o altă metodă terapeutică (sub 60 de zile), metodă care însă ar fi putut fi mai riscantă și mai costisitoare, nefiind obligatorie.
În drept, s-a apreciat de către instanța de fond, că fapta inculpatului, care, în ziua de 23 decembrie 2005, în timp ce se deplasa cu autoturismul cu nr. de înmatriculare - pe raza comunei, datorită neatenției și nerespectării dispozițiilor legale și a măsurilor publice, a pierdut controlul volanului, a părăsit carosabilul, ieșind de pe carosabil în partea dreaptă, autoturismul condus de inculpat intrând în coliziune cu un parapet de beton, în urma acestui accident partea vătămată, care se afla în autoturismul condus de inculpat, suferind leziuni traumatice corporale, ce au necesitat pentru vindecare circa 75 de zile de îngrijiri medicale, constituie infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. și ped. de art. 184 2 și 4 din Cod penal.
Culpa inculpatului în producerea accidentului, rezultă, în aprecierea instanței de fond, din încălcarea disp. art.35 din OUG nr. 195/2002 și ale art. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, conform cărora participanții la trafic trebuie să aibă un comportament pe drumul public care să asigure fluența și siguranța circulației și să nu constituie un pericol sau un obstacol pentru circulația rutieră, să nu pună în pericol sau integritatea corporală a persoanelor, a dispozițiilor art.76 din regulamentul amintit, potrivit cărora persoanele care folosesc drumurile publice trebuie să se conformeze indicatoarelor, precum și a dispozițiilor art.154 1 din regulamentul amintit conform cărora conducătorii de autovehicule sunt obligați să respecte viteza impusă prin mijloacele de semnalizare, la care se adaugă și dispozițiile art.48 1 din OUG nr. 195/2002, potrivit cărora conducătorul de vehicule trebuie să adapteze viteza în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, precum și dispozițiile art.158 lit.c și k din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, în conformitate cu care conducătorul de vehicul este obligat să reducă viteza, dacă prevede un pericol, în curbele periculoase și pe drumurile acoperite cu polei, zăpadă sau mâzgă.
Nu s-a reținut de către instanța de fond că este vorba despre un caz fortuit, așa cum este acesta reglementat de dispozițiile art. 47 Cod penal, drept cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei, cum s-a cerut de către inculpat.
Față de cele de mai sus, pe latura penală a cauzei, instanța, în baza art.184 2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 74 1 lit. a Cod penal și art. 76 1 lit. e teza I Cod penal, a dispus condamnarea inculpatului, la pedeapsa amenzii penale, conform dispozitivului enunțat mai sus.
La stabilirea pedepsei, s-au avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, pe de o parte, natura infracțiunii care îmbracă forma culpei și nu este calificată ca o infracțiune cu un grad ridicat de pericol social, dar și persoana inculpatului, care a recunoscut fapta, a avut o comportare bună în societate, nu are antecedente, ceea ce a determinat și reținerea de circumstanțe atenuante, menționate, de altfel, mai sus.
Cât privește latura civilă, acțiunea formulată de, instanța de fond a apreciat-o, în parte, întemeiată, pentru suma de 500 lei cu titlu de despăgubiri materiale și suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale.
In acest sens, instanța de fond a arătat că, deși partea civilă a solicitat suma de 5.000 lei, cu titlu de despăgubiri materiale și suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale, totuși, din probele administrate în cauză vizând despăgubirile materiale și din aprecierea instanței cu privire la despăgubirile morale, au rezultat sumele menționate mai sus, la care a fost obligat inculpatul.
Astfel, în esență, se reține, în privința despăgubirilor civile materiale, că partea civilă a recunoscut că a primit suma de 2.500 lei de la inculpat, din suma de 3.000 RON, cu care inculpatul a fost de acord să o despăgubească pe partea civilă, dispunând obligarea inculpatului la plata numai a sumei de 500 lei daune materiale, instanța arătând că s-a rezumat la acest cuantum în considerarea principiul non reformatio in pejus aplicabil în speță, având în vedere celelalte hotărâri pronunțate în cauză în ciclul anterior.
Cât privește daunele morale, instanța de fond, având în vedere zilele de îngrijiri medicale de care a avut nevoie partea vătămată pentru vindecare, în urma leziunilor provocate, care au pricinuit o scădere a capacității sale fizice și intelectuale, a apreciat că se impune acordarea acestora în cuantumul de 500 lei.
Pentru aceste sume, la care se adaugă și cele stabilite ca cheltuieli de spitalizare a victimei, conform dovezilor produse, instanța de fond a instituit, conform textelor enunțate în dispozitiv, obligarea în solidar a inculpatului cu asigurătorul de răspundere civilă "- Asigurări Transilvania" - Agenția
In acest sens, a arătat că în cauză sunt aplicabile prevederile art.50 și 54 din Legea nr.136/1995, în care se arată că despăgubirile se acordă pentru sumele pentru care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și avarierea ori distrugerea de bunuri, aceste drepturi exercitându-se împotriva asigurătorului de răspundere civilă în limitele obligației acestuia.
Ca urmare, asigurătorul răspunde în solidar cu inculpatul, neavând nici o relevanță calitatea societății de asigurare în procesul penal, că este parte responsabilă civilmente sau nu, esențial fiind dezdăunarea victimei accidentului de circulație, coexistând, pe de o parte, răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare guvernat de dispozițiile Legii nr.136/1995, iar, pe de altă parte, răspunderea civilă a inculpatului, potrivit art.998 Cod civil, atunci când prin fapta sa a cauzat efectele păgubitoare victimei.
De altfel, se menționează de către instanța de fond, prin decizia nr.1/2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secții unite - s-a decis că societățile de asigurare au calitatea de asigurător de răspundere civilă în procesul penal, reținându-se că răspunderea lor este solidară cu cea a inculpatului, autorul prejudiciului, fiind vorba de coexistența unei solidarități implicite.
Instanța de fond a mai arătat că nu-i suficient doar a constata printr-o hotărâre penală că prejudiciul este numai garantat de asigurătorul de răspundere civilă, așa cum au apreciat unele instanțe, iar persoana prejudiciată să fie lăsată la îndemâna asigurătorului, care-i poate plăti despăgubirea atunci când el consideră, ci se impune ca prin hotărârea penală să fie rezolvată și acțiunea civilă, așa cum de altfel a și procedat în cauza de față.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel partea civilă și asigurătorul de răspundere civilă SC - Asigurări Transilvania SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelantul parte civilă a criticat sentința pronunțată de instanța de fond sub aspectul soluționării acțiunii civile, solicitând majorarea despăgubirilor materiale și a daunelor morale, cu motivarea că în cauză s-a făcut dovada despăgubirilor civile solicitate.
Asigurătorul de răspundere civilă SC - Asigurări Transilvania SA - Agenția Aac riticat sentința primei instanțe sub aspectul greșitei obligări în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile.
Prin decizia penală nr.157 din 16 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de partea civilă și de asigurătorul cu răspundere civilă SC - Asigurări Transilvania SA, care au fost obligați la câte 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a apreciat că situația de fapt și încadrarea juridică este corespunzătoare probelor respectiv, legii, iar individualizarea pedepsei s-a făcut în mod corespunzător criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal, avându-se în vedere nu numai fapta săvârșită din culpă, dar și persoana inculpatului, ceea ce a condus în mod just și la reținerea de circumstanțe atenuante de către prima instanță.
Cu referire la latura civilă, tribunalul a apreciat că în mod corect instanța de fond a soluționat acțiunea civilă, atât sub aspectul cuantumului despăgubirilor morale, așa cum au fost dovedite dar și cu privire la cuantumul daunelor morale, având în vedere suferințele fizice cauzate de accidentul produs din culpa inculpatului, cât și la plata cheltuielilor de spitalizare, de asemenea dovedite.
S-a apreciat, totodată, că în mod corect s-a făcut aplicarea de către instanța de fond a dispozițiilor art.50 și 54 din Legea nr.136/1995, dispunându-se obligarea asigurătorului, în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile.
Impotriva deciziei a declarat recurs asigurătorul - parte civilă " Asigurări Transilvania", criticând soluția, în motivele scrise invocate - nu s-a prezentat spre a le susține și oral în fața instanței - pentru nelegalitate și netemeinicie.
In esență, critică soluțiile pronunțate în sensul că în mod nelegal a fost obligată la plata despăgubirilor civile, așa cum au fost stabilite, întrucât nu este parte responsabilă civilmente, deși se impune citarea sa, o atare citare fiind numai în calitate de asigurător și doar pentru a asigura opozabilitatea hotărârii pronunțate.
Invocă în acest sens, în susținerea faptului că societatea de asigurare nu poate fi parte în procesul penal și nu poate fi obligată în solidar cu inculpatul, sunt invocate prevederile art.15 și 16 din Codul d e pr.penală, ce nu prevede că asigurătorul este parte responsabilă civilmente, asigurătorul urmând ca ulterior să poată plăti despăgubiri, cu respectarea legislației în vigoare, doar în baza actelor doveditoare ce vor fi depuse la dosarul de daună deschis de păgubit.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art.385/9 1 Cod pr.penală, curtea constată că nici una dintre criticile invocate nu se circumscrie vreunui caz de casare vizat de dispozițiile art.385/9 1 Cod pr.penală.
Este adevărat că, potrivit art.385/9 2 Cod pr.penală, cazurile de casare prevăzute de art.385/9 1 Cod pr.penală, pot fi invocate nu numai cu privire la soluționarea laturii penale dar și a laturii civile a cauzei, însă criticile invocate nu se circumscriu nici unuia dintre cele 21 de cazuri înscrise în prevederile menționate ale art.385/9 1 Cod pr.penală, precizat mai sus.
Pe de altă parte, nici pe fondul acestor motive nu poate fi reținută critica societății de asigurare că nu este parte în procesul penal, ca atare nu poate să fie obligată la despăgubiri civile, urmând ca ulterior, constatându-se calitatea de asigurat de instanță, victima, ca păgubit, să acționeze pentru repararea pagubei prin întocmirea dosarului de daune.
Aceasta, deoarece, așa cum nuanțat motivează instanța de fond - susțineri împărtășite și de instanța de apel - chiar dacă decizia în interesul legii nr.1/2005, a stabilit că societatea de asigurare are calitatea de asigurător, aceasta nu înlătură obligarea în solidar a acestei societăți de asigurare cu inculpatul pentru repararea prejudiciului cauzat victimei și, deși o atare răspundere solidară nu este prevăzută expres, ea se subînțelege implicit.
De altfel, o altă decizie în interesul legii nr.1 din 23 februarie 2004, arată că, în aplicarea dispozițiilor art.14 din Codul d e pr.penală și ale art.998 Cod civil, instanța penală investită cu judecarea acțiunii penale, în cazul infracțiunilor cu efecte complexe, cum este și cea de vătămare corporală din culpă săvârșită de un conducător auto, este investită să judece acțiunea civilă, nu numai și cu privire la pretențiile formulate având în vedere vătămările corporale suferite.
A lăsa ulterior ca partea civilă să acționeze separat la îndemâna societății asigurătoare, deși instanța a fost investită și cu soluționarea laturii civile, ar însemna să fie afectat imperativul bunei administrări a justiției, o astfel de soluție contravenind și prevederilor art.6 paragraf 1 din Convenția pentru apărările drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil și într-un termen rezonabil, nu numai cu privire la temeinicia acuzației penale, ci și asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil.
Ca urmare, și pentru aceste considerente, se impune ca judecarea acțiunii civile să fie realizată în întregul ei, în fața instanței penale, asigurându-se, astfel, dezdăunarea efectivă în acest proces a părții vătămate, constituită parte civilă.
Așa fiind, cum nu mai există nici alte motive care invocate din oficiu, potrivit prevederilor art.385/9 3 Cod pr.penală, ar atrage reformarea hotărârii atacate, curtea, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge ca nefondat recursul, obligând recurenta, în baza 189 și art.192 2 Cod pr.penală, la cheltuieli judiciare către stat, din care onorariu avocat din oficiu pentru inculpat se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de asiguratorul SC - ASIGURĂRI TRANSILVANIA SA, împotriva deciziei penale nr.157 din data de 16 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul asigurator la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 100 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.-
Tehnored.
Ex.3
Jud.fond
Jud.apel Gh.
25 2008
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Dumitru Diaconu, Elena Minodora
