Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 755/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 755/
Ședința publică din data de 25 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Liviu
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRĂILA împotriva deciziei penale nr. 118 din 17 mai 2009 Tribunalului Brăila, pronunțată în dosarul nr- privind pe inculpatul - în prezent decedat.
La apelul nominal a răspuns pentru intimata parte civilă av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. -/25.11.2009, lipsă fiind intimatele părți civile Spitalul Județean de Urgență B, Serviciul de Ambulanță Județean B și intimata asigurător SC ASIGURĂRI SA - Sucursala
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că decizia penală nr. 118 din 12.05.2009 a Tribunalului Brăila este nelegală pentru următoarele considerente:
Prin 1581 din 08.10.2008, Judecătoria Brăilaa dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal cu aplicarea art. 81- 82 Cod penal. Pe latură civilă, în raport de culpa fiecărei părți, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, a obligat asigurătorul la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de daune morale și la plata despăgubirilor materiale către cele două spitale și pe inculpat l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În apel, partea civilă a criticat soluția instanței de fond pentru neacordarea întregii sume cu titlu de despăgubiri, respectiv 30.000 lei daune morale și 40.000 lei daune materiale. Tribunalul Brăilaa admis apelurile declarate de inculpat și partea civilă, a desființat sentința atacată și în rejudecare, în baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 11 lit. g Cod procedură penală a încetat procesul penal față de inculpat și a lăsat nesoluționată latura civilă.
Soluția astfel pronunțată este nelegală în ce privește latura civilă a cauzei.
Dispozițiile art. 346 Cod procedură penală, prevăd strict și limitativ cazurile în care instanța nu soluționează acțiunea civilă. În speță, instanța, în ceea ce privește latura penală, a dispus încetarea procesului penal. Potrivit art. 346 alin. 4 instanța nu soluționează latura civilă în cazurile prevăzute de art. 10 lit. b, f și j Cod procedură penală. Cum temeiul încetării procesului penal nu se regăsește printre cele prevăzute de art. 346 alin. 4 Cod procedură penală, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală.
Pentru aceste motive solicită, solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale 118/2009 a Tribunalului Brăila și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru a soluționa latura civilă.
Apărătorul intimatei părți civile achiesează la motivele de apel formulate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, întrucât, într-adevăr, în cauză temeiul achitării inculpatului nu se regăsește printre cele expres prevăzute de art. 346 alin. 4 Cod procedură penală.
Consideră că, în mod corect instanța de apel, dacă nu ar fi vrut să soluționeze latura civilă ar fi trebuit să facă aplicarea art. 346 Cod procedură penală, în sensul ar fi trebuit să dispună disjungerea cauzei cu privire la soluționarea laturii civile.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel pentru soluționarea laturii civile.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr- Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăilaa formulat recurs împotriva deciziei penale nr. 118/12.05.2009 a Tribunalului Brăila, pronunțată în dosarul nr-.
Prin decizia penală nr. 118/12.05.2009 a Tribunalului Brăila, pronunțată în dosarul nr-, au fost admise declarate de către: inculpatul și partea civilă împotriva sentinței penale nr. 1581 din 8 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Brăila, în dosarul nr-.
A fost desființată sentința atacată și în rejudecare:
În baza art. 11 pct.2 lit. b pr.pen. în referire la art. 10 lit. g pr.pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. 2-4.pen. deoarece a intervenit decesul făptuitorului.
A fost lăsată nesoluționată latura civilă a cauzei privind părțile civile constituite în cauză.
În baza art. 192 alin. 3.pr.pen. s-a dispus ca cheltuielile judiciare avansate de stat, să rămână în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel, Tribunalul Brăilaa avut în vedere că prin sentința penală nr. 1581/08.10.2008 pronunțată de Judecătoria Brăila, în dosarul nr-, s-a dispus condamnarea, în temeiul art. 184 al. 2 și 4.pen. cu aplicarea art. 74 al.1 lit. "a" pen. - 76 alin. 1 lit."e" pen. a inculpatului la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art. 81.Cod Penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 3 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82.
Cod PenalÎn baza art. 359.C.P.P. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prev. de art. 83.Cod Penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71.Cod Penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza finală și lit. b Cod Penal( a) teza finală - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea în întregime sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. 5.Cod Penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art. 14 si 346 alin. 1 raportat la art. 998-999.civ. s-a admis în parte acțiunea civilă a părții civile și a fost obligat asiguratorul SC Asigurări SA - Sucursala B, pentru inculpatul, la plata către aceasta a sumei de 15.000 lei reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, s-a admis în parte acțiunea civilă a părții civile Spitalul Județean de Urgență B și a fost obligat asigurătorul SC Asigurări SA - Sucursala B, pentru inculpatul, la plata sumei de 8657,6 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate, în raport cu partea de culpă reținută în sarcina inculpatului.
În temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006, s-a admis în parte acțiunea civilă a părții civile Serviciul de Ambulanță Județean B și a fost obligat asigurătorul SC Asigurări SA - Sucursala B, pentru inculpatul, la plata sumei de 141,81 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de asistență medicală de urgență și transport sanitar acordate părții vătămate, în raport cu partea de culpă reținută în sarcina inculpatului.
În baza art. 191 alin. 1.C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 110 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond, a reținut, în fapt, că la data de 30.07.2006, în jurul orelor 22,30, partea vătămată, conducea autoturismul marca cu nr. de înmatriculare -, încărcat cu pepeni, pe DE 577 către mun. B, iar după ce a trecut de podul CFR din zona SC SA, a observat staționat pe partea dreaptă a sensului său de deplasare autoturismul marca Breack cu nr. -. Partea vătămată a oprit în fața acestui autoturism, la circa 4-5, intenționând să ceară conducătorului acestui autoturism niște benzină.
Partea vătămată a discutat cu martorul care era la volanul autoturismului cu nr. -, însoțit fiind de martora. Martorul i-a cerut părții vătămate ca în schimbul benzinei să-i dea un. În aceste condiții partea vătămată a mers la autoturismul său și a adus un, iar în momentul în care a ajuns în apropierea portierei stânga față, martorul a deschis portiera pentru a lua le, însă partea vătămată a fost lovită de autoturismul marca 1310 cu nr. - condus de învinuitul care circula către mun. Odată cu lovirea victimei, autoturismul cu nr. - a tamponat și portiera față de autoturismului condus de martorul, în muchia acesteia, întrucât se afla în poziția între deschisă.
Victima a fost proiectată pe 1, iar autoturismul condus de învinuit s-a oprit la circa 100. de locul accidentului.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere declarațiile părții vătămate coroborate cu depozițiile martorilor oculari și cu concluziile raportului de expertiză tehnică și a suplimentului la acesta, întocmite în cauză.
Dinamica producerii accidentului și împrejurările concrete ale acestuia rezultă atât din declarațiile părții vătămate cât și din depozițiile martorilor și.
Partea vătămată, audiată fiind, a arătat că a văzut pe inculpat de la cca 1 km circulând pe de lângă a drumului, iar cu aproximativ 600 metri de locul unde partea vătămată se afla, aceasta l-a văzut pe inculpat încadrându-se pe de lângă axul drumului, însă crede că în momentul în care a trecut pe aceasta, inculpatul a pierdut controlul volanului astfel că a ajuns să o lovească, în urma impactului partea vătămată pierzându-și cunoștința.
Din declarațiile martorilor menționați rezultă că inculpatul a lovit pe partea vătămată cu partea dreaptă față a autoturismului în momentul în care a ajuns în dreptul autoturismului Break, în apropierea căruia se afla partea vătămată.
Deși martorii menționați au indicat o poziție diferită a autoturismului în dreptul căruia se afla partea vătămată, la momentul impactului și o dinamică diferită a autoturismului condus de inculpat, neconcordanța este numai aparentă și poate fi urmarea poziției diferite a martorilor care au perceput cele relatate în cauză.
Instanța a apreciat că datele și împrejurările relevate de aceștia, în contextul circumstanțelor particulare, specifice în care au putut percepe faptele relatate, conturează ipoteza potrivit căreia inculpatul nu a observat la timp autoturismele staționate și pe partea vătămată aflată în apropierea autoturismului Break, astfel încât nu a putut aprecia distanța laterală de trecere pe lângă acestea, concluzie stabilită și de raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză.
De altfel, chiar inculpatul a recunoscut că nu a văzut autoturismul Break înainte de producerea impactului și nici pe partea vătămată, argument invocat în mod bizar de acesta în justificarea conduitei sale imprudente, afirmând că ghinionul părții vătămate a fost că aceasta din urma nu l-a observat de la distanță.
Același inculpat a recunoscut implicit și partea sa de culpă în producerea accidentului, arătând în declarația sa în fața instanței că nu avea posibilitatea de a evita accidentul decât dacă observa pe partea vătămată de la distanță, sugerând așadar contribuția sa esențială la producerea accidentului rutier.
Martorul, care însoțea pe partea vătămată în autoturism și care, în momentul în care aceasta din urmă a coborât din mașină pentru a merge la autoturismul staționat în spate, la rândul său, s-a ridicat din mașină și a rămas lângă aceasta, a arătat în mod neîndoielnic că inculpatul venea din spatele autoturismelor staționate și se îndrepta către B, circulând dinspre axul drumului către, moment în care a luat-o pe sus pe partea vătămată și a proiectat-o în fața autoturismului în care se afla.
Instanța a constatat că, parțial, declarațiile inculpatului sunt contradictorii și ilogice în conținutul lor intelectual, acesta arătând pe de o parte că nu a văzut autoturismul Break și nici pe partea vătămată înainte de producerea accidentului, iar pe de altă parte că în momentul în care a trecut pe lângă autoturismul Break, se apropiau două tiruri, dar că înainte de aceasta observase autoturismul al părții vătămate.
Instanța a apreciat că este puțin plauzibil ca inculpatul să observe autoturismul al părții vătămate, dar în același timp să nu observe autoturismul Break și nici pe partea vătămată înainte de producerea accidentului, mai ales că acestea se aflau ca și elemente de dinamica spațială, înaintea celui dintâi autoturism.
Nici apărarea inculpatului, potrivit căreia niciunul dintre autoturismele staționate nu avea faruri aprinse nu poate fi reținută de instanță, această împrejurare nefiind confirmată nici de către martorul, propus de către inculpat, potrivit declarațiilor acestuia, autoturismul staționat, în apropierea căruia se afla partea vătămată, având pozițiile aprinse.
Mai mult, din declarațiile părții vătămate coroborate cu depozițiile martorului și ale martorului, conducătorul autoturismului Break, rezultă că cele două autoturisme staționate pe a carosabilului aveau aprinse luminile de întâlnire.
În ceea ce privește susținerea inculpatului, potrivit căreia după producerea accidentului a fost modificată poziția autoturismului Break, instanța a apreciat pe o parte că, în speță, credibilitatea depozițiilor martorului, care susține această ipoteză, este afectată de starea personală a martorului care a făcut aprecieri contradictorii asupra împrejurărilor relevate, aceste neputând răspunde la întrebarea elementară în ceea ce privește vârsta sa.
S-a mai reținut în această împrejurare nerelevanța în privința circumstanțelor producerii accidentului, elucidate în mod temeinic de către raportul de expertiză tehnică care are la bază măsurători și date exacte, culese cu ocazia cercetării la fața locului, chiar admițând ipoteza de altfel recunoscută expres de către martorul.
Că, în acest sens, martorul a precizat că a încercat să pornească autoturismul pentru a transporta pe partea vătămată la spital, rulând cca 3- 4 metri, dar că în momentul în care a auzit semnalele acustice ale ambulanței, a efectuat manevra de mers înapoi, poziționând autoturismul în locul unde a fost inițial și că în nici un caz nu a împins acest autoturism cu mâinile, astfel cum a susținut inculpatul.
Din raportul de constatare medico-legală nr.741/17.10.2006 a Serviciului Județean de Medicină Legală B, rezultă că victima, a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 100-120 zile îngrijiri medicale, leziuni ce au pus în primejdie viața acesteia.
În cauză, pentru lămurirea conduitei pe care a avut-o fiecare participant la trafic, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice urmată de supliment de expertiză care au stabilit că impactul dintre autoturismul condus de învinuit și victimă s-a produs pe 1 DE 577 la aproximativ 0,70. de linia discontinuă ce delimitează benzile de mers către acostament, iar viteza de deplasare a autoturismului era de 70- 80 km/. Accidentul putea fi evitat de către învinuit dacă se deplasa cu autoturismul în totalitate pe II de mers.
În ceea ce privește conduita rutieră a martorului, expertul a stabilit că în zona producerii accidentului nu există restricții referitoare la oprirea sau staționarea autovehiculelor, iar faptul opririi autoturismului de către martor la solicitarea părții vătămate, poate fi considerată o oprire fortuită, iar poziția în care acesta a oprit pe sa de mers regulamentară. Martorul avea obligația ca înainte de a deschide portiera să se asigure pentru a restricționa circulația pe sensul său de mers, iar prin faptul că nu a deschis portiera la maximum, trebuie apreciat că nu a influențat pe ceilalți participanți la trafic și implicit pe învinuit.
În ceea ce privește pe partea vătămată, expertul a apreciat că prin deplasarea sa pe carosabilul drumului european, într-o zona nemarcată pentru trecere de pietoni, aceasta a creat o situație de pericol pentru circulația pe drumurile publice.
În aprecierea elementelor de fapt, instanța s-a bazat pe principiul probei "dincolo de orice îndoială rezonabilă", însă admite că o asemenea probă certă de vinovăție rezultă și dintr-un ansamblu de indicii sau de prezumții necontestate, suficient de grave, precise și concordante. Instanța a apreciat că fapta, ca existență materială exteriorizată în planul relațiilor sociale este un act, o activitate, o manifestare specific umană în complexul procesului sau dinamic și al aptitudinii sale cauzale.
Față de toate cele arătate anterior, instanța a reținut culpa inculpatului în proporție apreciată la 80%, întrucât acesta nu a respectat dispozițiile art. 35 din nr.OUG195/2002 și ale art. 129 și art. 131 din Regulamentul de aplicare a nr.OUG195/2002 (actual art.100 și art.101, după republicare).
În continuare, s-a mai reținut că, potrivit art. 35 din OUG nr.195/2002 "participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să asigure fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice sau private".
Că, potrivit art. 129 și art. 131 din Regulament "conducătorii sunt obligați să conducă vehiculele cât mai aproape de a din dreapta părții carosabile; în cazul în care drumul are două sau mai multe benzi pe sensul de mers, vehiculele vor fi conduse pe situată lângă acostament sau bordură. Celelalte benzi pot fi folosite succesiv, de la dreapta spre stânga, dacă de circulație utilizată este ocupată, cu obligația de a reveni pe din dreapta atunci când acest lucru este posibil; pe părțile carosabile cu circulație în ambele sensuri și care au cel puțin trei benzi, vehiculele nu trebuie să fie conduse pe situată la a din stânga părții carosabile în sensul de mers, dacă printr-un mijloc de semnalizare nu se dispune altfel".
Că, după republicare, potrivit art. 100-101 din noul Regulament, "vehiculele trebuie conduse numai pe drumurile, părțile carosabile, benzile sau pistele stabilite pentru categoria din care fac parte. În cazul în care pe drumurile publice nu sunt amenajate benzi sau piste speciale pentru mopede, biciclete și celelalte vehicule fără motor, acestea pot fi conduse și pe acostament în sensul de mers, dacă circulația se poate face fără pericol; când drumul are două sau mai multe benzi pe sensul de mers, vehiculele se conduc pe situată lângă acostament sau bordură. Celelalte benzi pot fi folosite succesiv, de la dreapta spre stânga, dacă de circulație utilizată este ocupată, cu obligația de a reveni pe din dreapta atunci când acest lucru este posibil".
De asemenea, a reținut și culpa părții vătămate, în proporție apreciată de 20%, întrucât aceasta nu a respectat dispozițiile art. 66 din nr.OUG195/2002 (actual art. 72 după republicare) și ale art. 205 și art. 206 din Regulamentul de aplicare a nr.OUG 195/2002 (actual art.166 și art.167).
Că, potrivit art. 66 din OUG nr.195/2002 "pietonii sunt obligați să folosească numai trotuarul sau, în lipsa acestuia, să circule pe partea a drumului, în direcția lor de mers, cât mai aproape de a părții carosabile, conformându-se regulilor de circulație". Potrivit art. 72 din OUG 195/2002 republicată, "pietonii sunt obligați să se deplaseze numai pe trotuar, iar în lipsa acestuia, pe acostamentul din partea a drumului, în direcția lor de mers. Când și acostamentul lipsește, pietonii sunt obligați să circule cât mai aproape de a din partea a părții carosabile, în direcția lor de mers".
De asemenea, s-a reținut că potrivit art. 205-206 din Regulament - Circulația pietonilor -" trebuie să circule numai pe trotuare sau pe pistele special amenajate. În afara localităților, pietonul trebuie să circule pe potecile laterale sau acostamentele drumurilor publice, iar în lipsa acestora, cât mai aproape de a din stânga părții carosabile, în sensul lui de mers. Se recomandă ca, pe timp de noapte, pietonul care circulă pe partea carosabilă a drumului să poarte, aplicate pe îmbrăcăminte, accesorii reflectorizante sau să poarte o sursă de lumină vizibilă din ambele sensuri", iar potrivit art. 166-167 din noul Regulament - cap. 4. Circulația pietonilor - "pe timp de noapte, pietonul sau persoana asimilată acestuia care circulă pe partea carosabilă a drumului, care nu este prevăzut cu trotuar sau acostamente, trebuie să aibă aplicate pe îmbrăcăminte accesorii fluorescent-reflectorizante sau să poarte o sursă de lumină, vizibilă din ambele sensuri; Se interzice pietonilor și persoanelor asimilate acestora: c) să prelungească timpul de traversare a drumului public, să se oprească ori să se întoarcă pe trecerile pentru pietoni care nu sunt prevăzute cu semafoare; d) să traverseze drumul public prin alte locuri decât cele permise.
Instanța a apreciat că, în drept, fapta inculpatului, care, la data de 30.07.2006, a condus pe DE 577 autoturismul marca cu numărul de înmatriculare -, iar la Km. 5-334, a produs un accident de circulație din care a rezultat vătămarea corporală a părții vătămate, care a necesitat 100-120 zile îngrijiri medicale, leziunile punându-i în primejdie viața, întrunește, sub raport obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2-4.
Cod PenalÎmpotriva sentinței astfel pronunțate au declarat apel în termen legal, inculpatul și partea civilă, susținând că sentința instanței de fond, este netemeinică și nelegală, fără ca vreunul din apelanți să depună motivele de apel.
Din adresa nr. 21107/23.04.2009, a Serviciului Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor Însurăței din județul B - Biroul de stare civilă (act depus în apel), se comunică faptul că apelantul - inculpat, născut în localitatea M județul B, cu domiciliul în B,-, a decedat la data de 10.03.2009, în orașul Însurăței, decesul fiind trecut în registrul stării civile la nr. 19/12.03.2009.
Potrivit art. 11 pct. 2 lit. "b" în referire la art. 10 lit. "g" pr.pen. atunci când intervine decesul făptuitorului, dacă acțiunea penală a fost pusă în mișcare, ea nu mai poate fi exercitată.
Văzând, că în cauză, la data de 10.03.2009, făptuitorul, a decedat, tribunalul, în conformitate cu prevederile art. 379 pct.2 lit. a) pr.pen. a admis apelul inculpatului și în temeiul art. 11 pct.2 lit."b" raportat la art. 10 lit."g" pr.pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 al. 2 și 4.pen. întrucât în cauză a intervenit, decesul făptuitorului.
Pentru același considerent și pentru că în cauză nu există moștenitori, potrivit adreselor: nr. 6055/13.04.2009 a Primăriei comunei M județul B (fila 52, dosar apel) și nr. -/27.04.2009 a Serviciului Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor - Biroul de stare civilă a Consiliului Local Municipal B, tribunalul, în temeiul art. 379 pct.2 lit. a) pr.pen. a admis apelul părții civile, a desființat sentința atacată și în rejudecare: în conformitate cu prevederile art. 346 al. 4.pr.pen. a lăsat nesoluționată latura civilă a cauzei, privind părțile civile constituite în cauză, care vor avea posibilitatea promovării unor acțiuni civile, atunci când, vor apărea eventualii moștenitori cu vocație succesorală ai făptuitorului, care vor accepta moștenirea rămasă de pe urma acestuia.
Împotriva deciziei penale nr. 118/12.05.2009 a Tribunalului Brăila, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila criticând soluția instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul formulat, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăilaa arătat că soluția pronunțată este nelegală în ceea ce privește nesoluționarea laturii civile a cauzei.
Art. 346 Cod procedură penală, care reglementează modalitatea de soluționare a acțiunii civile, prevede strict și limitativ cazurile în care instanța nu soluționează acțiunea civilă. În speță, instanța, în ceea ce privește latura penală, a dispus încetarea procesului penal ca urmare a decesului inculpatului în temeiul art. 10 lit. g Cod procedură penală.
Art. 346 alin. 4 Cod procedură penală prevede clar că instanța nu soluționează acțiunea civilă doar în cazurile prevăzute de art. 10 lit. b, f și j Cod procedură penală. Cum temeiul încetării procesului penal în cauză, nu se regăsește printre cele prevăzute de alineatul 4 al articolului precizat, instanța de apel trebuia să soluționeze acțiunea civilă fie în sensul disjungerii, fie în sensul menținerii dispozițiilor instanței de fond.
Astfel, s-a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 3859pct. 10, teza ultimă Cod procedură penală, instanța nepronunțându-se asupra unei cereri esențiale pentru partea civilă.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515pct. 2 lit. c Cod procedură penală, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel pentru soluționarea laturii civile.
Analizând recursul formulat, din prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele, potrivit art. 3859alin. 3 Cod procedură penală,Curtea apreciază că recursul este fondat, urmând să fie admis, din următoarele considerente:
Din considerentele deciziei pronunțate de în cauza "Didu împotriva României" (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 740/30.10.2009) rezultă că procedeul instanței de judecată de a constata prescripția răspunderii penale fără a mai analiza existența infracțiunii, a vinovăției, a motivelor de apel invocate de părți și a răspunde acestor motive de apel, încalcă dreptul persoanei la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din
Partea vătămată, constituită parte civilă, solicitase în apelul formulat despăgubiri în valoare de 70.000 lei (din care 40.000 lei daune morale și 30.000 lei daune materiale).
În mod evident, dispunând încetarea procesului penal și lăsând nesoluționată latura civilă a cauzei, instanța de apel nu avea cum să admită apelul părții civile, această admitere nefiindu-i în mod evident favorabilă.
Corespunzător, instanța de apel trebuia să se pronunțe asupra apelului inculpatului, declarat în condițiile legii, cunoscut fiind că existența unei cauze de exonerare de răspundere penală invocată de inculpat, în măsura în care ar fi fost admisă, ar fi condus și la exonerarea de la despăgubiri a asiguratorului C." Asigurări" - Sucursala
Instanța de apel trebuia să se pronunțe întâi asupra existenței faptei, săvârșite în condițiile de vinovăție cerute de lege, și abia apoi, dacă constata că fapta constituie infracțiune, se pronunța asupra cauzei de încetare a procesului penal, prin decesul inculpatului.
Constatarea existenței infracțiunii avea repercusiuni asupra soluționării laturii civile a cauzei, instanța putând apoi să se pronunțe asupra apelului părții civile, în sensul admiterii sau respingerii acestuia, în caz de admitere partea civilă putând să ceară despăgubiri de la asigurătorul de răspundere civilă " Asigurări" - Sucursala B, chiar și în situația în care a intervenit decesul inculpatului, iar în cauză nu există moștenitori.
Așa fiind, Curtea constată că instanța de apel nu a exercitat rolul activ, nu a răspuns motivelor de apel invocate și nu a soluționat în mod corect nici latura penală, nici latura civilă a cauzei.
Urmează să se dispună, conform art. 38515pct. 2 lit. c) Cod procedură penală, admiterea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, casarea deciziei penale nr. 118/12.05.2009 a Tribunalului Brăila și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, pentru a analiza fondul cauzei și a răspunde motivelor de apel invocate, Curtea neputând să suplinească aceste lipsuri și să priveze cauza de un grad de jurisdicție.
Curtea va menține actele procesuale îndeplinite până la 12.05.2009, iar conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea prezentului recurs penal vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRĂILA împotriva deciziei penale nr. 118 din 12 mai 2009 Tribunalului Brăila (sentința penală nr. 1581/08.10.2008 a Judecătoriei Brăila privind pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 22.02.1940 în comuna M, jud. B, cu ultimul domiciliu în B, cartier 3,-, - 4,. 72 și în orașul Însurăței, str. -. -, nr. 51, jud. B, CNP - - decedat).
Casează decizia penală nr. 118 din 12.05.2009 a Tribunalului Brăila și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Menține actele procesuale îndeplinite până la 12.05.2009.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului recurs rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. /02.12.2009
Tehnored.//2 ex.
Fond:
Apel:,
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Liviu
