Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 887/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 887/
Ședința publică din 25 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 220/A din 04.07.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, privind pe inculpatul.
La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru partea civilă recurentă, se prezintă avocat din cadrul Baroului T, lipsă inculpatul-intimat, nereprezentați asigurătorul-intimat SC " Asigurări" SA, intimații Casa Județeană de Asigurărio de Sănătate T și Spitalul Județean nr. 1 T și partea responsabilă civilmente-intimat SC" "
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depuse la dosar prin registratură, motivele de recurs formulate de partea civilă și o cerere din partea Spitalului Clinic Județean de Urgență T în vederea comunicării numelui părții vătămate, a perioadei internării, precum și a spitalului și secției în care a fost internată.
Față de cererea formulată de Spitalul Clinic Județean de Urgență T, procurorul arată că nu are relevanță și se opune acestei cereri.
Avocatul părții civile lasă la aprecierea instanței.
Instanța, având în vedere că nu se impune comunicarea de precizări, întrucât au fost menționate toate datele obligatoriu a fi menționate în citativ, respinge cererea formulată de Spitalul Clinic Județean de Urgență
Apărătorul părții civile, avocat, depune la dosar Decizia nr. 1 din 28.03.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și o adresă emisă de către partea civilă către asigurătorul Asigurări SA
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al părții civile recurente, avocat, solicită admiterea recursului, obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabil civilmente la plata daunelor morale și obligarea asigurătorului de răspundere civilă la cheltuieli de judecată suportate în fond, apel și recurs.
Precizează că prima instanță a indicat în mod corect temeiul de drept, însă a omis să arată că inculpatul răspunde în solidar cu partea responsabil civilmente pentru plata daunelor morale.
Al doilea motiv ar fi acela că asigurătorul este obligat și la cheltuieli de judecată, iar ordinul CSA invocat de asigurător nu produce efecte față de partea civilă, nefiind opozabil față de aceasta. Cu cheltuieli de judecată.
Procurorul solicită admiterea recursului părții civile, hotărârea instanței de apel fiind nelegală, întrucât trebuia să oblige în solidar inculpatul și partea responsabil civilmente la plata daunelor civile și a cheltuielilor de judecată.
.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 271/30.01.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în baza art. 184 al. 2 si 4.Cod Penal, a fost condamnat inculpatul la 6 luni închisoare.
In baza art. 81.Cod Penal, s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei, iar in baza art. 82.Cod Penal a fost stabilit un termen de încercare 2 ani si 6 luni.
In baza art. 359.C.P.P. i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83.Cod Penal si 84.Cod Penal, privind măsura revocării.
In baza art. 71 al. 2.Cod Penal i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod Penal, cu excepția dreptului de a alege.
In baza art. 71 al. final C.P.P. a fost suspendată executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendarii pedepsei principale.
In baza art. 14, 346.C.P.P. 998 si urmat. civ. a fost obligat inculpatul, in solidar cu partea responsabila civilmente SC T, la următoarele sume: 1362,46 lei, către Spitalul Clinic Județean T; 11.036 Euro sau echivalentul in lei la data efectuării plații - reprezentând contravaloarea de înlocuire a autoturismului; 66.000 lei - reprezentând venitul nerealizat si 25.000 lei, reprezentând daune morale către partea civila, respingând in rest pretențiile părții civile.
S-a constatat ca repararea prejudiciului este garantata de asiguratorul SC - si a fost obligat asiguratorul, alături de inculpat, la sumele mai sus arătate către părțile civile Spitalul Clinic Județean T si.
In baza art. 193 al. 1.C.P.P. a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabila civilmente, la plata sumei de 5000 lei către partea civila, cu titlu de cheltuieli de judecata, inculpatul făcând obligația alături de asigurator.
In baza art. 191 al. 1, fost obligat inculpatul la 1000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara din dosarul nr. 5094/ P/2005 emis la data de 02.12.2005 inculpatul a fost trimis in judecata pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev.de art. 184 al. 2,4.
Cod PenalÎn fapt s-a reținut in sarcina inculpatului că la data de 07.07.2005, în jurul orelor 17,20, se deplasa cu autoturismul marca " ", cu număr de înmatriculare T-37-, proprietatea SC "" SRL, pe strada - din T, dinspre Bv.. La intersecția bulevardului menționat cu str. -, inculpatul s-a angajat în traversarea intersecției, cu viteza redusa, dată fiind și prezența unor autovehicule staționate pe a doua a străzii -, stradă cu sens unic, care-i reduceau vizibilitatea si prezenta indicatorului "cedează trecerea".
În intersecție a intrat in coliziune cu autoturismul marca BMW 530, cu număr de înmatriculare -, condus de numitul care se deplasa pe str. - dinspre str. -, în direcția str. -.
Impactul s-a soldat cu proiectarea autoturismelor si accidentarea gravă a părții vătămate, care a fost condus la spital, constatându-se ca a suferit politraumatism sever, necesitând pentru vindecare 80 de zile de îngrijiri medicale.
Ambii conducători auto au fost testați cu aparatul " ", rezultatele fiind negative.
Examinând materialul probator administrat în cele doua faze ale procesului penal, respectiv proces-verbal de cercetare la fata locului, declarații inculpat, declarațiile martorilor, raport medico-legal, declarații parte vătămata, înscrisuri (bilete de externare, certificate de concedii medicale), instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
Inculpatul, în data de 07.07.2005, se deplasa pe str. - din T dinspre Bv.. La intersecția bulevardului cu str. -, inculpatul a pătruns in intersecție și a intrat in coliziune cu autoturismul marca "BMW", condus de partea vătămata, care circula pe drumul cu prioritate, cu viteza mărita.
Accidental rutier s-a soldat cu vătămarea corporala a părții vătămate, necesitând un număr de 80 de zile de îngrijiri medicale așa cum rezultă din raportul medico legal nr. 1745/16.08.2005 (fila 50 dosar ).
Sub aspectul laturii obiective, infracțiunea prev. de art. 184 alin. 1.Cod Penal se poate realiza fie prin fapta săvârșita din culpa, prevăzută de art. 180 alin. 2 si 21.Cod Penal, care a pricinuit o vătămare ce necesita pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 10 zile, fie prin fapta prev. de art. 181.
Cod PenalAvând în vedere probele administrate in cauza, în special declarațiile inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei, coroborate cu procesul verbal de cercetare la fata locului, concluziile raportului medico-legal din care rezultă că în urma accidentului partea vătămata a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare, inițial, 80 de zile de îngrijiri medicale, și ale raportului de expertiza tehnico-juridica, prima instanță a apreciat că fapta inculpatului de a provoca, in momentul când conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare -, un accident de circulație, în urma căruia partea vătămata a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un total de 220 zile (fila 318) de zile de îngrijiri medicale, întrunește din punct de vedere obiectiv elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 184 alin. 2.
Cod Penal. luând in considerare faptul că, prin conduita sa, inculpatul a încălcat prevederile art. 35, art. 48 pct. 1 din OG 195/2002, art. 1 si art. 158 lit. c si j din HG 85/2003 în conformitate cu care conducătorul auto are obligația de a adapta viteza de deplasare la condițiile meteo și la configurația drumului, instanța de fond a apreciat că în prezenta cauză sunt îndeplinite sub aspectul laturii obiective și cerințele prev.de art.184 al.4 vătămarea Cod Penal corporala din culpa datorându-se nerespectării dispozițiilor legale referitoare la circulația pe drumurile publice.
Sub aspectul laturii subiective prima instanță a apreciat că inculpatul a acționat sub forma culpei simple, fără prevedere, deoarece în momentul în care a condus autoturismul, nu a prevăzut faptul ca neadaptând viteza de deplasare la condițiile meteo și la configurația drumului, poate provoca un accident de circulație cu consecințe grave, deși putea și trebuia să prevadă acest rezultat, între activitatea de vătămare corporală și aceasta existând o legătură cauzală.
Pentru aceste considerente, prima instanță a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa prin actul de sesizare, la individualizarea judiciara a pedepsei a ținut seama de criteriile generale de individualizare prev. de art. 72, respectiv gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Prima instanță a apreciat că fapta inculpatului prezintă pericol social deoarece prin actele sale inculpatul a adus atingere relațiilor sociale referitoare la dreptul persoanei la integritate corporala, dar la stabilirea pedepsei instanța a avut în vedere persoana inculpatului, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale, ceea ce denota un grad mai redus de periculozitate sociala, astfel apreciind ca fiind suficienta aplicarea unei sancțiuni orientate spre minimul special, respectiv 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
Ținând seama de conduita buna a inculpatului anterior săvârșirii faptei si constatând că și celelalte condiții prev.de art. 81.Cod Penal sunt îndeplinite, instanța de fond a apreciat ca reeducarea inculpatului poate avea loc si fără executarea pedepsei, motiv pentru care, in temeiul art. 81.Cod Penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioada de 2 ani si 6 luni, termen de încercare stabilit in condițiile art. 82.Cod Penal, in temeiul art. 359.Cod Penal atrăgând-ui atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării prev. art. 83 si 84.
Cod PenalPartea vătămata s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 140.369 lei daune materiale si cu suma de 340.000 lei, reprezentând daune morale, solicitând obligarea inculpatului in solidar cu asiguratorul si partea responsabilă civilmente, la plata acestor sume.
Repararea prejudiciilor materiale si morale se întemeiază pe răspunderea civilă delictuală reglementată de art. 998.civ. pentru angajarea acestei răspunderi trebuind sa fie întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu material sau moral, a unei fapte ilicite, a raportului de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu si vinovăția făptuitorului.
În speță partea civilă a invocat un prejudiciu material constând in contravaloarea autoturismului avariat, valoarea lipsei de folosință a autoturismului, pierderea venitului pe care îl obținea și cheltuielile făcute pentru îngrijirea zilnică după accident, partea civila făcând dovada (68) venitului nerealizat, reprezentând salariul în suma de 2.200 lei lunar, pe perioada celor 30 de luni (07.07.2005 - 07.01.2008), în care partea vătămata nu și-a putut desfășura activitatea, astfel ca instanța l- obligat pe inculpat la plata sumei de 11.036 euro si 66.000 lei, reprezentând despăgubiri materiale, respectiv contravaloarea de înlocuire a autoturismului si contravaloarea venitului nerealizat.
Prima instanță a apreciat că nu se justifica solicitarea contravalorii lipsei de folosință a autoturismului în situația solicitării și acordării contravalorii venitului nerealizat, deoarece folosință autoturismului implica cheltuieli inerente ce ar fi fost suportate din contravaloarea venitului realizat de persoana fizică, în speță partea vătămata, nu si cheltuieli suplimentare.
Inculpatul a fost obligat si la cheltuieli judiciare către partea vătămata și la 1342,46 lei către Spitalul Clinic Județean T, precum și la plata tuturor sumelor, in solidar cu partea responsabila civilmente SC "" SRL, constatându-se ca repararea prejudiciului este garantata de asiguratorul
În ce privește daunele morale, față de dispozițiile legale arătate și ținând seama de materialul probator administrat in cauza, prima instanță a constatat ca într-adevăr prin fapta sa ilicita de a produce accidentul, a adus atingere unuia dintre drepturile fundamentale prin care se exprima personalitatea umana, respectiv dreptul oricărei persoane la integritate corporala și sănătate, astfel încât, raportat la consecințele negative suportate de către partea civila, constând în privarea de a participa la viața socială o anumită perioadă de timp, în temeiul art. 14.C.P.P. și art.346 și C.P.P. cu aplic.art.998 civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 25.000 lei, daune morale către partea civilă, restul pretențiilor civile fiind respinse întrucât s-a apreciat că întinderea prejudiciului nu justifica acordarea in întregime a daunelor morale solicitate.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel inculpatul, partea civilă, partea responsabilă civilmente SC " I" T și asiguratorul SC - ASIGURĂRI SA SUCURSALA T, apeluri ce au fost înregistrate pe rolul Tribunalului Timiș la data de 05.03.2008 sub același număr unic de dosar.
Inculpatul apelant și partea responsabilă civilmente apelantă nu și-au motivat în scris apelurile formulate, însă apărătorul ales al acestora a solicitat admiterea apelurilor declarate de inculpat și de partea responsabilă civilmente, arătând că relevante în această cauză sunt concluziile expertizei auto efectuate în faza apelului, învederând că, pe latură penală, inculpatul nu contestă săvârșirea faptei, deși infracțiunea a fost lipsită de obiect, întrucât inculpatul a avut vizibilitatea obturată. Mai arată că expertiza auto efectuată nu este în măsură a determina viteza BMW-ului la momentul impactului, mai ales că avariile BMW-ului nu se puteau produce în condițiile reținute. În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor civile stabilite de prima instanță, apreciază că acest cuantum este exagerat raportat la culpa comună a părților, iar instanța de fond în mod formal a procedat la audierea martorei care se afla în spatele autoturismului inculpatului, nesolicitând detalii din partea acesteia pentru a lămuri pe deplin starea de fapt și culpa părților.
Asiguratorul apelant SC Asigurări SA Bac riticat sentința apelată sub aspectul soluției date cu privire la acțiunea civilă, arătând că prima instanță, la acordarea despăgubirilor către partea civilă, nu a ținut cont de Normele de aplicare a legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă auto, respectiv de faptul că între asigurator, inculpat și partea responsabilă civilmente nu există o obligație solidară, ci obligația de plată a despăgubirilor prin efectul legii, care rezidă din contractul de asigurare. Se asemenea, arată că prima instanță în mod eronat a luat în calcul la stabilirea contravalorii de înlocuire a autoturismului avariat restul de dotări suplimentare, întrucât nu au fost depuse documente care să ateste aceste dotări suplimentare și valoarea lor de achiziție, precum și faptul că au fost avariate în incident. În ceea ce privește obligarea la plata venitului nerealizat, apreciază că prima instanță nu a avut în vedere, la stabilirea cuantumului acestora, limitele și condițiile stabilite prin Ordinul CAS nr. 3108/2004, nefiind precizate de către prima instanță criteriile pe care s-a bazat când a acordat despăgubiri reprezentând contravaloarea venitului nerealizat, mai ales că partea civilă nu a făcut vreo referire la calitatea de angajat sau de persoană fizică autorizată. Mai arată că la momentul producerii accidentului, partea civilă avea calitatea de asigurat, astfel încât costul tratamentului necesitat de acesta este suportat de Casa de Asigurări de Sănătate, Spitalul Județean T constituindu-se parte civilă pentru recuperarea costului spitalizării. În ceea ce privește tratamentele efectuate de partea civilă în străinătate, apreciază că nu se impunea obligarea la plata contravalorii acestor tratamente din moment ce partea civilă nu a făcut dovada împrejurării că acestea au fost urmare a prescripțiilor unor medici specialiști care au recomandat astfel de intervenții și tratamente pe considerentul că acestea nu pot fi efectuate în țară. Totodată, apreciază ca nelegată dispoziția primei instanțe de obligare a asiguratorului la plata cheltuielilor de judecată, întrucât contravine dispozițiilor art. 22 alin. 6 din Ordinul CSA nr. 3108/2004.
Partea civilă, prin apărător ales, a solicitat admiterea apelului declarat de partea civilă, desființarea în parte, cu aplicarea dispozițiilor art. 382 alin. 2 Cpp, a sentinței apelate în ceea ce privește acțiunea civilă, cu menținerea obligației inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata către partea civilă a sumelor de 11036 euro, reprezentând contravaloarea de înlocuire a autoturismului, și 66000 lei reprezentând venitul nerealizat, cu desființarea în rest a sentinței apelate cu privire la soluția dată acțiunii civile și rejudecarea acțiunii civile, în sensul obligării, în solidar, a inculpatului și a părții responsabile civilmente la plata sumei de 37690 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a autoturismului implicat în accident, la plata sumei de 140 369 lei, reprezentând prejudiciul material produs prin infracțiune, precum și în sensul obligării, în solidar, a inculpatului și a părții responsabile civilmente la plata sumei de 340 000 lei, reprezentând prejudiciul moral suferit de partea civilă și produs prin infracțiune, iar nu în cuantumul acordat de prima instanță, și cu menținerea soluției date pe latura penală a cauzei. De asemenea, solicită obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata cheltuielilor de judecată în apel, conform chitanței nr. 722/31.03.2008 pe care o depune în ședință publică. În susținerea celor solicitate, a aratat că prima instanță a încălcat, în ceea ce privește soluționarea laturii civile, principiul reparării integrale a prejudiciului produs prin infracțiune, prima instanță respingând cererea de obligare a inculpatului la plata contravalorii lipsei de folosință a autoturismului avariat prin accident, care nu mai poate fi reparat, astfel încât nu se poate reține o neglijență a părții civile în nerepararea autoturismului, neputând să fie acestuia imputată și să fie suportată de către partea civilă. Mai mult decât atât, solicită să se țină seama de faptul că autoturismul avariat, respectiv BMW-ul, era proprietatea personală a părții civilă, iar expertul, la efectuarea primei expertize, a ținut seama de împrejurarea că partea civilă se folosea de autoturism pentru desfășurarea activității la locul de muncă. Mai arată că venitul nerealizat trebuie raportat și la faptul că partea civilă nu a putut presa munca la SC Air SRL Totodată, arată că la aprecierea prejudiciului moral suferit de partea civilă, instanța de fond nu a luat în calcul toate consecințele negative ale accidentului față de partea civilă, prima instanță efectuând o echivalare patrimonială a privării părții civile de participare la viața socială pentru o anumită perioadă de timp, neluând în seamă și alte consecințe negative ale accidentului, precum suferințele fizice severe și îndelungate provocate de vătămările corporale grave suferite de partea civilă, trauma psihică încercată de partea civilă ca urmare a eventualității rămânerii cu infirmitate fizică permanentă prin scurtarea femurului piciorului drept, necesitatea efectuării altei intervenții chirurgicale pentru scoaterea tijei din picior, disconfortul și eforturile suplimentare impuse de tratamentul de recuperare ce urmează a fi efectuat după finalizarea intervențiilor chirurgicale și nu în ultimul rând schimbările survenite în viața socială și de familie, precum și în viața profesională. Totodată, solicită să se constate că nu există o culpă comună a inculpatului și a părții civile în producerea accidentului, sens în care solicită respingerea apelului declarat de inculpat pe latură penală și implicit pe latură civilă, avându-se în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică auto conform cărora urmele de pe pavaj nu erau urme de frânare, ci de târâre, nefiind anterioare impactului.
Prin decizia penală nr. 220/A din 04 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cpp, au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de apelantul inculpatul și partea responsabilă civilmente SC T împotriva sentinței penale nr. 271/30.01.2008 a Judecătoriei Timișoara pronunțată în dosarul nr-.
În baza art. 379 pct. 2 lit. a Cpp, au fost admise apelurile formulate de partea civilă și de asiguratorul SC Asigurări SA B, prin Sucursala
A fost desființată sentința apelată și rejudecând în fond:
În baza art. 14 și 346 Cpp raportat la art. 998 și următoarele Cod civil, a fost obligat inculpatul să achite părții civile suma de 34000 lei, daune morale.
În baza art. 193 raportat la art. 191 alin. 1 și 3 Cpp, a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T să achite în favoarea părții civile suma de 5000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
A fost menținută în rest sentința atacată.
În baza art. 192 alin. 2 Cpp, a fost obligat inculpatul și partea responsabilă civilmente să achite în favoarea statului suma de 100 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale în apel, restul cheltuielilor rămân în sarcina statului.
În baza art. 193 alin. 6 Cpp, a fost obligat inculpatul și partea responsabilă civilmente să achite în favoarea părții civile suma de 5000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de ape a încuviințat efectuarea unui supliment la raportul de expertiza tehnica judiciara administrate in fata primei instanței, la cererea inculpatului prin avocat, și cu scopul de a se stabili dinamica accidentului, având în vedere ca in fata judecătoriei expertul s-a pronunțat numai cu privirea avariile suportate de autoturismul părții vătămate.
Din concluziile exprimate de expert s-au reținut aspectele de fapt avute in vedere de prima instanță la pronunțarea soluției, în sensul ca inculpatul se face vinovat de producerea accidentului prin aceea ca, fiind la volanul autoutilitarei " ", cu număr de înmatriculare T-37- si circulând in T pe str - cu direcția de mers str. -, nerespectând semnificația indicatorului "cedează trecerea" a intrat in intersecție cu viteza neadaptata si neacordând prioritate autoturismului condus de partea vatamata.
Expertul a precizat ca inculpatul se face vinovat de încălcarea dispozițiilor art 35 si 555 alin 1 din OUG 195/2002 si a art 1, art 76 alin 1 si art 158 si art 167 lit c din Regulamentul de aplicare a acesteia.
Prin concluziile expertului s-a înlăturat și apărarea inculpatului prin care încearcă să probeze ca pe strada - pe care circula autoturismul condus de victima era instalat un indicator de limitare de viteza si în consecință și acesta avea obligația sa circule cu o viteza redusa, expertul făcând precizarea, confirmată si de înscrisurile de la dosar, că acel indicator de limitare de viteza a fost montat ulterior datei săvârșirii faptei.
Având in vedere și probele administrate in calea de atac a apelului, tribunalul a examinat sentința apelata raportat la criticile formulate, la poziția procesuala a apelanților în conformitate cu prevederile art 371 Cod pr.pen privitoarea la efectul devolutiv al caii de atac si limitele sale, dar si sub toate aspectele de fapt si de drept.
S-a stabilit, că întreg ansamblul probator administrat confirma starea de fapt reținută de prima instanță, în sensul că inculpatul, prin nerespectarea dispozițiilor legii privind circulația pe drumurile publice, respectiv nerespectarea semnificației indicatorului "cedează trecerea" a pătruns în intersecția indicată mai sus cu viteză neadaptată și a intrat în coliziune cu autoturismul marca BMW 530, cu număr de înmatriculare -, condus de numitul, producând astfel un accident soldat cu avarii ale autovehiculului marca BMW 530, cu număr de înmatriculare - și vătămarea corporala a părții civile, vătămare care a necesitat un număr de 220 zile îngrijiri medicale si un număr de șapte intervenții chirurgicale.
În ce privește soluționarea acțiunii civile, tribunalul a apreciat întemeiată critica asiguratorului SC Asigurări SA doar cu privire la modul de distribuire a cheltuielilor judiciare, în sensul ca în mod greșit instanța a obligat asiguratorul de răspundere civila în solidar cu partea responsabilă civilmente și inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în condițiile în care dispozițiile speciale în materie de asigurări, respectiv art. 22 alin 6 din Ordinul CSA nr 3108/2004 exceptează asiguratorul de la aceasta obligație.
În ce privește celelalte critici, instanța de apel le-a apreciat ca nefondate. În mod corect expertul a stabilit că valoarea de nou a autovehiculului este cea de 42.078 lei și nu cea indicată de asigurător, iar din conținutul raportului de expertiza s-a reținut că la stabilirea acestui cuantum expertul a verificat aspectele cu privire la dotările suplimentare ale autovehiculului avariat la dealerul regional BMW, în concret după numărul de identificare a automobilului.
S-a apreciat că nu este fondata nici critica asiguratorului cu privire la acordarea de către judecătorie în favoarea părții civile a beneficiului nerealizat din încheierea unui nou contract de munca, pentru al doilea loc de munca cu SC AIR SRL. Partea civila a făcut dovada încheierii unui contract individul de munca cu societatea de mai sus la data de 02.07.2005 în care este consemnat faptul ca trebuia să-și înceapă activitatea la data de 15.07.2005. Acest aspect este confirmat și de angajator prin înscrisul de la fila 68 dosar prima instanță. Accidentul a avut loc la data de 07.07.200, considerent pentru care victima nu și-a mai putut executa obligația și implicit nu a putut beneficia de veniturile suplimentare urmare a înțelegerii cu angajatorul. Tribunalul a confirmat existenta unui prejudiciu în patrimoniul părții civile, constând într-un venit determinat prin prevederile contractuale, respectiv suma de 2.200 lei lunar prevăzută în contract. S-a reținut că obligația de plată a angajatorului fată de partea civilă este certă, în condițiile în care s-a născut o data cu încheierea contractului de munca.
De asemenea, s-a apreciat că există o legătură de cauzalitate între fapta inculpatului și producerea acestui prejudiciu în patrimoniul victimei care impune obligația acestuia de a-l repara.
S-a reținut că în mod corect judecătoria dispus obligarea inculpatului la plata daunelor morale in favoarea părții civile, fiind probată existenta unui prejudiciu moral constând în suferința fizică suportată de victimă în intervalul de timp mare precum și datorită numeroaselor intervenții chirurgicale. De asemenea, împrejurarea ca până în prezent leziunile suferite nu sunt vindecate și mai este necesară o intervenție chirurgicală, precum și temerea părții civile că exista posibilitatea de a rămâne cu o infirmitate fizică constând în scurtarea femurului, alături de cele reținute deja de prima instanță, s-a apreciat de tribunal că sunt aspecte care justifică acordarea în totalitate a despăgubirilor morale solicitate de partea civilă și constituie totodată un considerent pentru care tribunalul a apreciat întemeiată critica părții civile cu privire la cuantumul despăgubirilor morale acordate.
Instanța de apel a confirmat opinia primei instanțe constând în aceea că partea civilă nu este îndreptățită să beneficieze de contravaloarea lipsei de folosință a autovehiculului avariat. Tribunalul a apreciat, pe de o parte, că nu s-a făcut dovada că partea vătămată a făcut cheltuieli suplimentare urmare a neutilizării acestuia, respectiv chitanțe de la taxi sau alte documente justificative. Pe de alta parte, legea speciala prevede posibilitatea acordării lipsei de folosință pentru perioada necesara reparației, ceea ce s-a considerat că nu este cazul având în vedere că a fost constatată o daună totală, reparația nu este posibilă, iar partea civila beneficiază de valoare de înlocuire a bunului.
Pentru considerentele arătate, tribunalul a admis doar apelurile părții civile și al asiguratorului în ce privește aspectele enunțate mai sus.
Pe cale de consecință a desființat sentința apelată și rejudecând în fond:
În baza art. 14 și 346 Cpp raportat la art. 998 și următoarele Cod civil, a obligat inculpatul să achite părții civile suma de 34000 lei, daune morale.
În baza art. 193 raportat la art. 191 alin. 1 și 3 Cpp, a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T să achite în favoarea părții civile suma de 5000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în primă instanță.
A menținut în rest sentința atacată.
În baza art. 192 alin. 2 Cpp, au fost obligați inculpatul și partea responsabilă civilmente să achite în favoarea statului suma de 100 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale în apel, restul cheltuielilor rămânând în sarcina statului.
În baza art. 193 alin. 6 Cpp, a obligat inculpatul și partea responsabilă civilmente să achite în favoarea părții civile suma de 5000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând costul onorariului pentru avocat astfel cum este justificat prin chitanța depusa la dosar.
Împotriva deciziei penale nr. 220/A/04.07.2008 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs, în termen legal, partea civilă solicitând casarea în parte a deciziei în sensul ca în baza art. 14 și 346.C.P.P. raportat la art. 998 și urm. cod civil să fie obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata daunelor morale către partea civilă și în baza Legii nr. 136/1995, în subsidiar în baza art. 193.C.P.P. să fie obligat asigurătorul de răspundere civilă la plata cheltuielilor judiciare suportate de partea civilă atât în fond, cât și în apel, alături de inculpat și partea responsabilă civilmente.
În motivarea recursului, partea civilă a învederat că potrivit art. 44 din Legea nr. 136/1995 prevede dreptul său de a se adresa nemijlocit asigurătorului pentru achitarea daunelor morale, însă acest drept există doar în cazul obligației solidare de plată, că omisiunea instanței de a preciza solidaritatea îl privează de dreptul de a se adresa asigurătorului întrucât partea responsabilă civilmente este asigurată și nu inculpatul, susținând că obligarea inculpatului la plata daunelor morale nu face această obligație opozabilă asigurătorului. Totodată, s-a susținut că în mod incorect instanța de apel a exonerat asigurătorul de obligația de a plăti cheltuielile judiciare, alături de inculpat și partea responsabilă civilmente întrucât articolul 22 alin. 6 din Ordinul CSA nr. 3108/2004 este aplicabil în raporturile dintre asigurător și asigurați; scopul normei juridice nefiind privarea victimei accidentului de circulație de efectul favorabil al solidarității asigurătorului cu inculpatul și partea responsabilă civilmente. Pe de altă parte, recurentul a mai susținut că asigurătorul trebuie oricum să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare întrucât el este într-o evidentă culpă procesuală față de faptul că nu a răspuns la cererea sa de despăgubire din data de 07.12.2005 și nu a reparat prejudiciul suferit, silindu-l să facă eforturi pentru a fi despăgubit în cadrul procesului penal.
Analizând recursul declarat de partea civilă prin prisma motivelor invocate și din oficiu conform art. 3859alin. 3.C.P.P. instanța constată că este fondat în ce privește criticele legate de omisiunea obligării asigurătorului în solidar cu inculpatul și partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor de judecată, pentru următoarele considerente:
În prealabil se impune a se reține că datorită limitelor efectului devolutiv al recursului, reglementate de dispozițiile art. 3856.C.P.P. instanța de recurs este abilitată să analizeze hotărârile atacate numai în ce privește aspectele menționate în declarația de recurs; celelalte împrejurări de fapt și de drept dobândind caracter definitiv.
În ce privește critica părții civile recurente referitoare la existența unei omisiuni a instanței de apel dea preciza existența obligației solidare dintre inculpat și partea responsabilă civilmente în ce privește daunele morale, instanța constată că este nefondată. Astfel, prin sentința penală nr. 271/30.01.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoaras -a dispus obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T SRL la plata următoarelor sume: - 1362,46 lei către Spitalul Clinic Județean T; - 11.036 Euro sau echivalentul în lei la data efectuării plății - reprezentând contravaloarea de înlocuire a autoturismului; 66.000 lei - reprezentând venitul nerealizat și 25.000 lei, reprezentând daune morale către partea civilă; reținând aplicarea dispozițiilor art. 14, 346.C.P.P. 998 și urm. civ. Totodată, aceeași sentință constată că repararea prejudiciului este garantată de asigurătorul SC - SA și obligă acest asigurător, alături de inculpat, la sumele mai sus arătate. Prin decizia penală nr. 220/A/04.07.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de inculpatul și partea responsabilă civilmente SC SRL împotriva sentinței penale nr. 271/2008 a Judecătoriei Timișoara, fiind admis apelul declarat de partea civilă în sensul majorării cuantumului daunelor morale la suma de 34.000 lei și apelul asigurătorului SC SA doar în ce privește înlăturarea obligației solidare a acestuia de plata a cheltuielilor judiciare efectuate de partea civilă. Chiar dacă în dispozitivul deciziei nu se mai menționează în mod expres că daunele morale de 34.000 lei vor fi achitate de inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente, Tribunalul Timișa dispus că se menține în rest sentința atacată. Prin urmare, dispozițiile privind solidaritatea dintre inculpat și partea responsabilă civilmente au fost menținute, cu atât mai mult cu cât acest aspect nici nu a fost contestat în cursul apelului.
În ce privește cererea de obligare a asigurătorului de răspundere civilă de plată în solidar cu inculpatul și partea responsabilă civilmente, cheltuielile judiciare efectuate de partea civilă, instanța constată că este întemeiată și că în mod eronat tribunalul a înlăturat- Potrivit dispozițiilor art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, privind asigurările și reasigurările din România, "despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri". Astfel, dispozițiile legale în materie prevăd în mod expres că asigurătorul răspunde și pentru cheltuielile de judecată efectuate de persoanele păgubite, în speță de partea civilă. Este adevărat că dispozițiile art. 22 pct. 6 din ordinul CSA nr. 3108/2004, pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule și autorizarea asigurătorilor pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule, prevăd că asigurătorii nu acordă despăgubiri pentru "amenzile de orice fel și cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei, precum și cheltuielile de executare a hotărârilor penale privind plata despăgubirilor", însă, pe de o parte aceste norme nu pot modifica dispozițiile cuprinse într-o lege, având un inferior din punct de vedere al efectelor juridice; iar, pe de altă parte, sintagma "cheltuieli penale" se referă la cheltuielile judiciare avansate de stat la care inculpatul poate fi obligat în temeiul dispozițiilor art. 191 și 192.C.P.P. În același sens, este și faptul că ordinul nr. 3108/2004 este adoptat în vederea aplicării Legii nr. 136/1995 și nu modificării acesteia, cu scopul de a lămuri și facilita punerea sa în practică. Prin urmare, în cauză se impune obligarea asigurătorului și la plata cheltuielilor judiciare efectuate de partea civilă în toate fazele judecății (primă instanță, apel și recurs), sens în care se rețin chitanța seria - nr. - pentru suma de 5.000 lei, chitanța seria - nr. 00102 pentru suma de 5.000 lei și chitanța seria - nr. 00158 pentru suma de 1.000 lei, toate reprezentând onorariul pentru asistența juridică a acesteia.
Față de considerente anterior expuse, în temeiul art. 38515pct.2 lit. d va C.P.P. admite recursul declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 220/A/04.07.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Va casa decizia penală recurată și sentința penală nr. 271/30.01.2008 a Judecătoriei Timișoara și rejudecând:
În temeiul art. 50 din Legea nr. 136/1995 va obliga asigurătorul SA la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.000 lei, respectiv 5.000 lei - cheltuieli de judecată în primă instanță și 5.000 lei - cheltuieli de judecată în apel, către partea civilă, alături de inculpat și partea responsabilă civilmente.
În temeiul art. 192 al. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art. 193 al. 6.C.P.P. va obliga inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente și asigurător la plata cheltuielilor de judecată în recurs de 1.000 lei către partea civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct.2 lit. d admite C.P.P. recursul declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 220/A/04.07.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează decizia penală recurată și sentința penală nr. 271/30.01.2008 a Judecătoriei Timișoara și rejudecând:
În temeiul art. 50 din Legea nr. 136/1995 obligă asigurătorul SA la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.000 lei, respectiv 5.000 lei - cheltuieli de judecată în primă instanță și 5.000 lei - cheltuieli de judecată în apel, către partea civilă, alături de inculpat și partea responsabilă civilmente.
În temeiul art. 192 al. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
În temeiul art. 193 al. 6.C.P.P. obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente și asigurător la plata cheltuielilor de judecată în recurs de 1.000 lei către partea civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 25.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Prima instanță -
Instanța de apel -,
Red. - 29.09.2008
Tehnored.CU - 01.10.2008
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Ion Dincă, Anca Nacu
