Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 9/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.9
Ședința publică din 07 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Crîșmaru
JUDECĂTOR 3: Silviu Anti
GREFIER: - - -
*********************************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacăua fost reprezentat legal de - procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.317/A/12.11.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul - inculpat, asistat de apărător ales, avocat și intimatul - parte civilă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul - partte civilă depune la dosar concluzii scrise, care au fost înaintate anterior și prin fax.
Curtea, față de dispozițiile procedurale, aduce la cunoștința recurentului - inculpat faptul că are dreptul să nu facă nicio declarație, ce declară putând fi folosit și împotriva sa, aducându-i la cunoștință că dacă dorește să dea declarații are obligația să spună tot ce știe cu privire la faptă.
Apărătorul recurentului - inculpat arată că inculpatul a spus la instanța de apel că menține declarațiile date la instanța de fond, nu că nu dă declarații.
Recurentul - inculpat arată că menține declarația dată și nu are aspecte noi de arătat. Revine și precizează că dorește să dea declarație, procedându-se la ascultarea sa, declarație consemnată și atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Apărătorul recurentului - inculpat, avocat, arată că inculpatul a formulat recurs pe latură penală cu referire la gradul de pericol social al faptei și sancțiunea aplicată. Precizează că instanțele anterioare, raportat la împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, probatoriul administrat și prin prisma criteriilor de individualizare a pericolului social, au făcut o greșită evaluare a pericolului social. Susține că accidentul a avut loc într-o intersecție nesemaforizată, prevăzută cu treceri pentru pietoni pe cele patru laturi, o intersecție strânsă și fără vizibilitate. Învederează faptul că este de notorietate faptul că în această intersecție s-au produs multe accidente și în prezent s-a amenajat un sens giratoriu. Afirmă că un singur aspect a dus la accident - eroarea de apreciere a inculpatului cu privire la distanța față de mopedul părții civile și viteza acestuia. Menționează că toate criteriile conduc la un grad scăzut de pericol social. Arată că instanțele nu au apreciat corect concluziile raportului de expertiză, coroborat cu celelalte probe - declarațiile părților și ale martorului, din care rezultă că în momentul producerii accidentului partea civilă circula cu o viteză de 40 Km/, viteză mare față de dispozițiile legale în vigoare pentru mijlocul de transport folosit. Precizează că în raportul de expertiză se reține și o culpă a părții civile ce trebuia să aibă o conduită preventivă. Susține că potrivit art.55 din OUG 195/2002, la apropierea de o intersecție trebuie circulat cu o viteză ce permite oprirea, deci trebuia condus în mod preventiv. Afirmă că partea civilă circula cu mopedul - un vehicul cu viteză redusă, având totuși 40 km/. Conform art.32 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, vehiculele lente trebuie conduse pe de acostament sau bordură, or partea civilă circula pe 2. Solicită să se reține un grad de pericol social redus al faptei inculpatului. Învederează faptul că în mod corect instanțele au reținut circumstanțele personale - faptul că a recunoscut, conduita în momentul producerii accidentului și ulterior. Menționează faptul că inculpatul este un conducător auto cu vechime, disciplinat și numai numărul de zile de îngrijiri medicale a dus acest litigiu în instanță. Raportat la criteriile de individualizare a gradului de pericol social, la probatoriu, fapta inculpatului are un grad mic de pericol social. Solicită admiterea recursului, desființarea hotărârilor atacate și achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.1CPP și aplicarea unei sancțiuni conform art.19 Cp. Arată că față de vârsta inculpatului și de faptul că este un conducător auto cu vechime, față de stresul la care a fost supus, s-au produs consecințe mai mari decât s-ar fi produs dacă ar fi fost condamnat.
Intimatul - parte civilă arată că nu este mulțumit de daunele acordate. Precizează că nu a fost el vinovat.
Reprezentantul Ministerului Public arată că dispozițiile încălcate au fost cele privind dreptul de prioritate, și au fost încălcate de inculpat. Precizează că este irelevant că expertul vorbește despre conduita preventivă, cât timp partea civilă nu avea obligația de a acorda prioritate. Pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, instanțele anterioare dând dovadă de suficientă clemență.
Recurentul - inculpat arată că este de acord cu susținerile apărătorului său, regretă fapta și recunoaște că are partea sa de vină la producerea ei.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.524 din 21.08.2009, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, a fost condamnat inculpatul, la 3.500 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, în baza art.184 alin.2 și 4 Cod penal cu aplicarea art.74 alin.1 lit. a, b și c, art.76 alin.1 lit. e teza I Cod penal. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.631Cod penal privind înlocuirea pedepsei amenzii penale neachitată cu rea - credință cu pedeapsa închisorii.
În baza art. 14 Cod procedură penală, art. 346 Cod procedură penală și a art. 998 - art. 999 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile menționate suma de 2.495 lei despăgubiri civile cu caracter patrimonial. A fost obligat inculpatul să plătească părții civile menționate suma de 20.000 lei reprezentând daune morale. Totodată s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență P N și, în consecință, a fost obligat inculpat să plătească părții civile menționate suma de 1737,97 lei, actualizată la data executării efective, reprezentând despăgubiri civile cu caracter patrimonial.
S-a constatat că plata despăgubirilor civile acordate părților civile și Spitalul Județean de Urgență P N, și stabilite în sarcina inculpatului, este asigurată integral de Societatea de asigurare - Reasigurare B (cu sediul în municipiul B, bulevardul, numărul 29, sector 1, județul I).
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut faptul că la data de 10 aprilie 2008, în jurul orelor 14, inculpatul s-a deplasat cu autoturismul marca "Volvo" înmatriculat sub nr.-, în municipiul P N, pe strada - -, cu intenția de a traversa bulevardul 9 Mai către Anexa Vânători. Intersecția străzii - - cu bulevardul 9 Mai din municipiul P N la 10 aprilie 2008 era semnalizată cu indicatoare rutiere, cu marcaje rutier transversale și longitudinale, la pătrunderea în intersecție de pe sensul de deplasare al autovehiculului condus de inculpat fiind instalat un indicator rutier "OPRIRE".
La pătrunderea în intersecția indicată din strada - - inculpatul nu s-a asigurat corespunzător înainte de a se angaja în trecerea către Anexa Vânători și nu a acordat prioritate de trecere lui, ce conducea moped-ul înmatriculat sub nr.-NT-125 pe bulevardul 9 Mai, pe direcția Centrală - Gara, acroșând pe acesta cu partea stânga - față a autoturismului condus și proiectându-l apoi pe carosabil. Inculpatul a oprit autoturismul condus pentru a verifica starea sănătății lui și a tras apoi autovehiculul condus puțin mai în spate, în apropierea locului accidentului, pentru a nu bloca traficul în zonă. Despre accidentul rutier soldat cu rănirea lui au fost apoi sesizate organele de poliție, ce acuza dureri la memebrele inferioare, fiind apoi transportat cu un autovehicul către Spitalul Județean de Urgență P N, instituție în care partea vătămată menționată a fost internat de la 10 aprilie 2008 la 17 aprilie 2008 (în Secția Ortopedie).
Urmare a accidentului rutier descris, lui, potrivit certificatului medico-legal emis de PNs ub nr.433 din 05 mai 2008, i-a fost produsă "fractură deschisă ambele oase gamba dreaptă", leziune vindecabilă în 80 - 90 zile îngrijiri medicale și care a impus internarea părții vătămate menționate în Spitalul Județean de Urgență P N - Secția Ortopedie între 10 - 17 aprilie 2008. La locul accidentului, la scurt timp după producerea acestuia, a sosit și un echipaj de poliție compus din polițiști din cadrul IPJ N, aceștia începând cercetarea locului accidentului rutier și procedând la testarea cu aparat etilo-test a inculpatului (fișă etilo-test aflată la fila 18 dosar urmărire penală). Ulterior lui și, la scurt timp după producerea accidentului rutier descris, le-au fost recoltate probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei ce o aveau la momentul producerii accidentului rutier descris, rezultând, potrivit buletinelor de analiză toxicologică - alcoolemie nr.594 din 12 aprilie 2008 (privind pe ) și nr.597 din 13 aprilie 2008 (privind pe ), întocmite ambele de P N, că inculpatul și partea vătămată menționată nu se aflau sub influența alcoolului la momentul producerii accidentului rutier ce face obiectul prezentei cauze penale (filele 23 - 24 dosar urmărire penală).
În cursul urmăririi penale inculpatul a efectuat demersuri pentru repararea prejudiciului patrimonial cauzat lui prin accidentul rutier produs la 10 aprilie 2008, în sensul că în perioada aprilie - iulie 2008 expediat acestuia medicamente pentru tratarea afecțiunilor produse prin accidentul rutier produs la 10 aprilie 2008 precum și suma totală de 3.000 lei (mandate poștale și aviz expediție medicamente aflate la filele 49 - 54 dosar fond).
producerii accidentului rutier, astfel cum a fost expus, este confirmat prin expertiza tehnică auto întocmită în cursul urmăririi penale de expert tehnic -, prin declarațiile părților și ale martorilor și (ce au observat nemijlocit desfășurarea accidentului rutier soldat cu vătămarea corporală a lui ), prin raportul de inspecție tehnică a autoturismului marca "Volvo" înmatriculat sub nr.- întocmit la 10 aprilie 2008 (atestând că autovehiculul menționat nu prezenta defecțiuni ale direcției și sistemului de frânare posterior accidentului) și prin mențiunile din "procesul verbal de cercetare la fața locului" întocmit de polițiști din cadrul N la 10 aprilie 2008 (descriind locul producerii accidentului rutier, indicatoarele rutiere amplasate în zonă și urmele identificate la locul accidentului), precum și de "planșa foto" descriind aspecte ale locului accidentului cum și autoturismul implicat în accident (acesta din urmă prezentând în partea stânga - față, în locul unde s-a produs impactul între autoturismul indicat și moped-ul condus de către ).
Potrivit dispozițiilor art.57 alin.2 din OUG 195/2002, la intersecțiile cu circulație dirijată,conducătorul de vehicul este obligat să respecte semnificația indicatoarelor, culoarea semaforului sau indicațiile ori semnalele polițistului rutier. Astfel cum a rezultat din probatoriul administrat în cauză, pe sensul de deplasare al autovehiculului condus de inculpat la momentul producerii accidentului rutier ce face obiectul prezentei cauze penale se afla instalat indicatorul rutier "OPRIRE" ce impunea acestuia să oprească și să acorde prioritate autovehiculelor ce se deplasau pe bulevardul 9 Mai. Inculpatul nu a respectat însă semnificația indicatorului rutier menționat și nu a acordat prioritate de trecere moped-ului condus de pe drumul cu prioritate, încălcând astfel prevederile art.57 alin.2 din OUG 195/2002 reglementând circulația pe drumurile publice și provocând vătămarea corporală a părții vătămate menționate, între încălcarea dispozițiilor legale enunțate și producerea accidentului rutier soldat cu vătămarea corporală a lui existând legătură directă de cauzalitate
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului pentru infracțiunea săvârșită la 10 aprilie 2008 instanța de fond avut în vedere prev. art.72 Cod penal, precum și datele ce țin de persoana inculpatului.
Reținându-se pe de o parte, că infracțiunea săvârșită de inculpat la 10 aprilie 2008 prezintă un grad relativ ridicat de pericol social, avându-se în vedere circumstanțele concrete în care a fost săvârșită infracțiunea (accidentul rutier soldat cu rănirea unei persoane s-a produs ca urmare a faptului că inculpatul nu a respectat semnificația indicatorului rutier "OPRIRE" instalat pe sensul său de mers) și urmările produse (urmare a accidentului rutier produs din culpa inculpatului lui i-au fost provocate leziuni vindecabile în 80 - 90 zile îngrijiri medicale), iar, pe de altă parte, că inculpatul, anterior săvârșirii faptelor ce fac obiectul prezentei cauze penale, nu a mai fost condamnat pentru săvârșirea vreunei infracțiuni (așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar a acestuia aflată la fila 54 dosar urmărire penală) și a avut o bună conduită socială (aspect confirmat prin caracterizarea emisă la 16 aprilie 2009 de CAS C, locul de muncă actual al inculpatului - filele 49 - 57 dosar fond), că acesta, audiat fiind în cursul urmăririi penale și în cursul judecării cauzei, a avut o atitudine procesuală sinceră, de natură a ușura aflarea adevărului, cum și că inculpatul, în cursul urmăririi penale, a efectuat demersuri pentru repararea prejudiciului patrimonial cauzat lui prin accidentul rutier ce face obiectul prezentei cauze penale, instanța de fond a apreciat că aplicarea unei pedepse a amenzii penale (reținând în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art.74 alin.1 lit. a, b și și dând eficiență prevederilor art.76 alin.1 lit. e teza I Cod penal), a condus la realizarea scopului preventiv, educativ și sancționator al pedepsei.
Analizând acțiunile civile formulate de părțile civile și Spitalul Județean de Urgență P N, instanța de fond a reținut următoarele:
- vătămarea corporală a lui la 10 aprilie 2008 ca urmare a unui accident rutier produs din culpa inculpatului avea aptitudinea de a produce părții civile menționate atât un prejudiciu patrimonial (constând în cheltuielile efectuate de aceasta pentru vindecarea leziunilor produse ca și consecință a accidentării sale, respectiv în costul reparațiilor necesar a fi efectuate la moped-ul pe care se deplasa acesta la momentul producerii accidentului rutier produs din culpa inculpatului) cât și un prejudiciu nepatrimonial (constând în suferința fizică inerentă vătămării sănătății acesteia în urma unui accident rutier, în afectarea condițiilor obișnuite de viață ale părții vătămate menționate pe durata necesară vindecării leziunilor produse la 10 aprilie 2008 cum și în suferința psihică produsă acesteia ca și consecință a faptului că în urma unui accident rutier nu a putut efectua o vreme activități uzuale). Raportat la durata mare de timp necesară vindecării leziunilor produse lui prin accidentul rutier din 10 aprilie 2008, la împrejurarea că aceste leziuni au cauzat suferințe fizice deosebite părții vătămate menționate, au împiedicat pe aceasta să se poată deplasa normal, au impus internarea acesteia pe o perioadă îndelungată în o unitate spitalicească cum și suportarea mai multor intervenții chirurgicale - instanța a apreciat ca rezonabil a se acorda acestuia suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale.
- o parte din cheltuielile necesare vindecării leziunilor produse lui la 10 aprilie 2008 au fost suportate fie de către inculpat (acesta a expediat părții vătămate în perioada aprilie - iulie 2008 suma totală de 3.000 lei, precum și medicamente), fie de către Spitalul Județean de Urgență P N pe durata internării acestuia în secția Ortopedie între 10 - 17 aprilie 2008 (cheltuieli pentru asistență medicală de specialitate, medicamente, hrană, etc.)
- partea vătămată nu a probat în vreun fel admis de lege că ar fi efectuat cheltuieli proprii pentru vindecarea leziunilor produse la 10 aprilie 2008, suplimentar sumelor ce i-au fost avansate în acest scop de către inculpat ori care au fost cheltuite de către Spitalul Județean de Urgență P N - Secția Ortopedie pe durata internării sale între 10 - 17 aprilie 2008;
- astfel cum rezultă din "planșa foto" întocmită la 10 aprilie 2008 de polițiști din cadrul IPJ N (fila 17 dosar urmărire penală), urmare a accidentului rutier produs la 10 aprilie 2008 din culpa inculpatului moped-ul înmatriculat sub nr. NT-125 aparținând lui a suferit avarii ce necesitând pentru a fi readus în stare de funcționare reparații cu un cost total de 2.495 lei, astfel cum rezultă din devizul pentru lucrări întocmit de SC Grup SRL P N la cererea părții vătămate menționate (fila 81 dosar fond).
- mediat a fost produs prin infracțiunea săvârșită de inculpat și părții civile Spitalul Județean de Urgență P un prejudiciu patrimonial determinat în sumă de 1737,97 lei, constând în cheltuielile ocazionate de internarea părții vătămate în Spitalul Județean de Urgență P N - Secția Ortopedie între 10 - 17 aprilie 2008 (cheltuieli pentru asistență medicală de specialitate, medicamente, hrană, etc.).
Având în vedere toate cele expuse, instanța de fond în baza art.14 Cod procedură penală, art. 346 Cod procedură penală și a art.998 - art.999 Cod civil, a admis acțiunea în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență P
Având în vedere prev. art.49-art.55 din Legea 136/1995, ținând seama de faptul că în data de 10 aprilie 2008 autouturismul marca "Volvo" înmatriculată sub nr.- condus de inculpat, avea încheiată la - Sucursala Județeană N poliță de asigurare pentru răspundere civilă delictuală (filele 21 - 23 dosar fond), instanța a constatat că plata despăgubirilor civile acordate părților civile și Spitalul Județean de Urgență P N și stabilite în sarcina inculpatului este asigurată integral de asigurătorul menționat.
II. Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel inculpatul care arată că sentința este nelegală și netemienică sub aspectul condamnării sale deoarece în speță se impunea achitarea în conformitate cu dispozițiile art.10 lit.b ind.1 Cod procedură penală și totodată sub aspectul laturii civile se impunea reducerea daunelor morale acordate părții civile. S-a făcut o apreciere greșită asupra gradului de pericol social al faptei. Pericolul social trebuia apreciat și in raport de culpa părții civile pentru nerespectarea vitezei la trecerea printr-o intersecție nesemaforizată precum și pentru neadaptarea și nerespectarea unei conduite preventive. Pornind de la culpa comună a părților implicate în accident, fapta inculpatului are un grad redus de pericol social cu consecința stabilirii unei răspunderi penale atenuate. În același sens trebuie reținute și circumstanțele personale ale inculpatului și conduita manifestată după săvârșirea faptei.
De asemeni, a arătat inculpatul, instanța de fond a stabilit o situație de fapt greșită în raport cu adevărul și cu probele administrate în cauză. Au fost preluate necritic concluziile actului de sesizare și astfel în mod greșit s-a stabilit că inculpatul nu s-a asigurat corespunzător înainte de a pătrunde în intersecție. Din probe a rezultat însă o culpă semnificativă a părții vătămate care a circulat cu viteza ( 40 km/) și a acroșat autoturismul inculpatului în condițiile în care acesta din urmă se asigurase, a pătruns în intersecție și a observat mopedul la aproximativ 80-100 de metri apreciind că are timp să execute manevra. Conducătorul mopedului a încălcat obligația de a reduce viteza la pătrunderea într-o intersecție nesemnalizată.
Sub aspectul laturii civile, instanța a omis să scadă din daunele acordate, suma de 3000 de lei plătită părții vătămate de inculpat.
În subsidiar s-a solicitat coborârea cuantumului amenzii către minimul special prevăzut de art.76 alin.1 lit.e Cod penal.
Analizând sentința atacată sub aspectul motivelor invocate precum și în raport de dispozițiile art.378 Cod procedură penală, Tribunalul Neamț prin decizia penală nr.317/A/12.11.2009 a admis apelul inculpatului, a desființat în parte sentința apelată și rejudecând cauza a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și a înlăturat obligarea acestuia la plata de despăgubiri civile, obligând numai asiguratorul la plata acestora.
Instanța de apel a considerat că situația de fapt reținută de prima instanță este rezultatul unei ample cercetări judecătorești și a unei analize exhaustive a tuturor probelor administrate. Din ansamblul probelor a rezultat cu evidență că inculpatul a pătruns în intersecție în condițiile în care partea vătămată circula pe drumul principal,cu prioritate(fapt evidențiat inculpatului prin prezența semnului octogonal "STOP"). De altfel, în declarația inculpatului acesta a arătat în acord cu celelalte probe că a pătruns în intersecție crezând că poate efectua manevra până la momentul intersectării cu traiectoria mopedului. Inculpatul a prezentat atunci o dinamică verosimilă a incidentului arătând că inițial, a observat mopedul în stânga și un autobuz venind din dreapta, a așteptat să treacă autobuzul și apoi a pătruns în intersecție crezând că are timp să treacă înaintea mopedului. Impactul s-a produs în partea din stânga față a mașinii ceea ce înseamnă că mopedul era foarte aproape de mașina inculpatului.
Conform art.57 alin.2 din OUG nr.195/2002, conducătorul auto în speță este obligat să respecte semnificația indicatorului (intersecția fiind dirijată de indicatoare. Articolul 6 pct.1 din același act normativobligă participantul la trafic să nu-și continue deplasarea și să nu efectueze nicio manevră dacă prin aceasta îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să-și modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească.Textul citat impune obligația exclusivă în sarcina inculpatului. Din acest motiv conducătorului mopedului i se recunoaște dreptul de a traversa intersecția cu viteza legală de 50 km/ (art.49 alin.1) fără a avea obligația să reducă viteza. Susținerea apărătorului inculpatului referitoare la obligațiile părții vătămate nu are fundament legal. Obligația de conduită preventivă revenea exclusiv inculpatului, acesta fiind în prezența indicatorului "Oprire".
În considerarea argumentelor arătate, tribunalul a apreciat că instanța de fond a stabilit o situație de fapt corectă și a calificat în mod just poziția subiectivă a părților implicate în accident, considerând că acesta s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului. Prin urmare, pornind de la situația de fapt rezultată, instanța de fond în mod legal a stabilit că fapta inculpatului care conducând un autovehicul și nerespectând dispozițiile art.6 pct.1 și art.57 alin.2 din OUG nr.195/2002 a pricinuit părții civile o vătămare corporală pentru a cărui vindecare au fost necesare mai mult de 60 de zile de îngrijiri medicale, constituie infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.4 Cod penal.
În continuare, susține inculpatul prin apărător că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni în condițiile culpei comune a ambelor părți implicate.
Pentru argumentele legale anterior arătate nu s-a putut reține culpa comună a părților astfel că nu s-a putut evalua pericolul social decât prin prisma culpei exclusive. Pericolul social rezultă din consecințele grave ale săvârșirii faptei, respectiv gravitatea vătămării corporale produsă părții civile reflectată în numărul mare de îngrijiri medicale.
De asemenea, a susținut apărătorul inculpatului că expertul ar fi arătat că partea civilă putea să evite pe inculpat dacă ar fi frânat. În aparență această manevră poate fi reținută doar ca un corectiv al atitudinii culpabile a inculpatului. Dacă însă conducătorul mopedului nu a putut să frâneze, (nu a mai avut timp sau nu și-a imaginat ca inculpatul va efectua manevra în acele condiții) acest lucru nu i se poate imputa întrucâtcircula pe un drum cu prioritate.
Referitor la individualizarea pedepsei s-a constatat că instanța de fond, pornind de la situația de fapt stabilită, de la împrejurările săvârșirii faptei, forma vinovăției și circumstanțele personale ale inculpatului, a aplicat dispozițiile art.74 alin.1 lit. a,b și c Cod penal și a stabilit pedeapsa amenzii conform art.76 alin.1 lit.e Cod penal. Cuantumul amenzii reflectă cu strictețe criteriile de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal și exprimă măsura gravității faptei, a formei de vinovăție și a consecințelor produse.
Modalitatea de executare a pedepsei în situația în speță impune însă o serie de precizări.
Astfel, printre scopurile pedepsei se numără și rolul acesteia de prevenție specială, de măsură menită să reeduce inculpatul prin executarea ei și să se prevină astfel reiterarea unui comportament infracțional. În cauză, în condițiile în care fapta este rezultatul unei atitudini culpabile, regretabile a inculpatului, în condițiile în care prin declarația sa acesta a recunoscut că a evaluat cu ușurință situația din trafic în urma căreia a rezultat incidentul și nu în ultimul rând având în vedere situația personală a inculpatului, fără antecedente penale, cu un nivel de instrucție li educație elevat, dar mai ales dacă se are in vedere reacția imediată a inculpatului care a înțeles să sprijine partea civilă suportând costuri de spitalizare si cheltuieli ulterioare pentru refacerea sănătății în valoare de 3000 de lei, s-a apreciat că și în situația suspendării executării pedepsei în condițiile art.81 Cod penal, această pedeapsă va avea efect inhibitor asupra conduitei ulterioare a inculpatului. În acest context, tribunalul a apreciat în consecință și să schimbe sentința în sensul aplicării dispozițiilor art.81 alin.1 Cod penal, 82 și 89 Cod penal și a înlăturării dispozițiilor art.63 ind.1 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile s-a constatat de asemenea că instanța de fond, plecând de la o situație de fapt corectă a cuantificat în mod just întinderea daunelor morale și materiale produse ca urmare a săvârșirii infracțiunii. Cât privește suma de 3000 de lei achitată de inculpat, aceasta a avut ca obiect acoperirea cheltuielilor necesare vindecării leziunilor părții civile și au fost deduse tocmai cu acest titlu. Ele nu puteau fi scăzute din suma de 2495 lei arătată în dispozitivul sentinței la capitolul daune materiale, deoarece această sumă reprezintă paguba provocată mopedului prin accident.
De asemeni în privința obligării inculpatului la plata despăgubirilor civile se impun o serie de precizări. Conform Legii 136/1995, asigurarea pentru răspundere civilă auto este un contract aleatoriu în baza căruia asigurătorul se obligă să acopere daunele produse terților de către asigurat, ca urmare a accidentelor de circulație, în condițiile legii. Acest instrument permite terțului vătămat în urma accidentului să-și recupereze paguba cu celeritate și totodată garantează solvabilitatea celui ce se în răspunderea civilă delictuală. Art. 54 alin. 2 din actul normativ citat, arată că în cazul stabilirii despăgubirilor prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România, se exercită împotriva asiguratorului de răspundere civilă în limita obligației acestuia. Având în vedere aceste argumente legale instanța de fond trebuia să oblige asiguratorul la plata despăgubirilor către partea civilă, răspunderea revenindu-i acestuia pe temei contractual.
III. Împotriva deciziei de mai sus a declara recurs inculpatul care a reiterat faptul că fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și a solicitat achitarea sa în temeiul prevederilor oart.181penal.
Curtea analizând probatoriul administrat în cauză și actele în circumstanțiere depuse de inculpat constată ca fiind întemeiat recursul declarat de acesta.
Este adevărat că ambele instanțe, pe baza argumentelor mai sus arătate, au reținut în mod corect modul cum s-a produs accidentul și faptul că inculpatului îi revine o culpă exclusivă. Sunt totuși câteva elemente care îndreptățesc Curtea să considere că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Conform prevederilor art.181penal Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Cu privire la primul aspect, modul de săvârșire al faptei sau împrejurările în care acesta a fost comisă, din Raportul de expertiză tehnică întocmit în faza de urmărire penală rezultă faptul că în momentul impactului inculpatul circula cu viteza de 15 km/. Este adevărat că inculpatul ar fi trebuit să se oprească și să dea prioritate părții vătămate. Apreciind însă în mod greșit viteza acestuia inculpatul a intrat în intersecție, dar cu o viteză destul de mică. Curtea consideră că acest aspect reliefează un grad redus de pericol social al faptei.
Cu privire la al doilea aspect,persoana și conduita făptuitorului, Curtea constată că inculpatul este o persoană în vârstă de 61 de ani, având funcția de Serviciu logistică în cadrul Casei de Asigurări de sănătate C, unde se bucură de aprecieri bune din partea conducerii acesteia. După accident inculpatul a avut o atitudine sinceră, cooperantă și a s-a îngrijit de vindecarea părții vătămate.
Curtea, consideră că în raport de cele două aspecte, fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, mai ales că scopul legislației penale românești nu este totuși acela de a crea un popor de infractori și că acolo unde este cazul și se poate aprecia, se poate aplica o sancțiune administrativă, suficientă pentru "reeducare inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni".
Pentru aceste considerente, Curtea în baza art.38515pct.2 lit.d pr.pen. va admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.3175/A/12.11.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Curtea va casa în parte decizia penală nr.3175/A/12.11.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- și în parte sentința penală nr.524/21.08.2009 a Judecătoriei Piatra Neamț cu privire la soluționarea laturii penale, va reține cauza spre rejudecare și pe fond:
În baza art.11 pct.2 lit.a cu art.10 lit.1pr.pen. cu art.181penal, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.184, al.2,4 penal, va dispune achitarea inculpatului.
În baza art.181al.3 cu art.91 lit.c penal se va aplică inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în sumă de 1.000 lei.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor casate.
Se va lua act că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art.192 al.3 pr.pen cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515pct.2 lit.d pr.pen. admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.3175/A/12.11.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Casează în parte decizia penală nr.3175/A/12.11.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- și în parte sentința penală nr.524/21.08.2009 a Judecătoriei Piatra Neamț cu privire la soluționarea laturii penale, reține cauza spre rejudecare și pe fond:
În baza art.11 pct.2 lit.a cu art.10 lit.1pr.pen. cu art.181penal, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.184, al.2,4 penal, dispune achitarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 14.08.1948 în P N, CNP -, domiciliat în C,-.
În baza art.181al.3 cu art.91 lit.c penal aplică inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în sumă de 1.000 lei.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor casate.
Ia act că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art.192 al.3 pr.pen cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 ianuarie 2010, cu opinia separata a domnului judecător - - care este pentru respingerea recursului.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - -
- -
GREFIER
- - -
Red.sent.pen.
Red. /
Red.
Tehnored.
Ex.2
12.01.2010
Opinia separată a domnului judecător - -:
Contrar opiniei majoritare, apreciez că în mod greșit s-a apreciat că fapta săvârșită de recurentul-inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În conformitate cu dispozițiile art.18/1 Cod penal,"Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului".
Pentru a fi incidente dispozițiile art.18/1 Cod penal, care în cazul săvârșirii unei infracțiuni trebuie să fie o excepție, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții referitoare la gradul de pericol social al infracțiunii și anume:
prin fapta săvârșită să se fi adus o atingere minimă valorii apărate de textul care încriminează infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată un inculpat;
valoarea apărată de lege, prin conținutul ei concret să fie lipsit în mod vădit de importanță;
Recurentul-inculpat a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal, fapta constând în aceea că la data de 10.04.2008, în timp ce conducea autoturismul marca "Volvo", cu numărul de înmatriculare CT.07. pe Bulevardul 9 Mai din municipiul P N, datorită nerespectării dispozițiilor legale care reglementează circulației pe drumurile publice, a accidentat pe partea vătămată, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 80-90 zile îngrijiri medicale-fl.31 dosar urmărire penală.
Ori, nu se poate susține că fapta recurentului-inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Nu se poate afirma că valoarea apărată de lege, prin conținutul ei concret, este lipsit în mod vădit de importanță.
Apoi, la stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptei săvârșite,trebuie să se țină seama cumulativși de următoarele aspecte:
modul și mijloacele de săvârșire a faptei săvârșite;
scopul urmărit;
împrejurările în care fapta a fost comisă;
urmarea produsăsau care s-ar fi putut produce;
persoana și conduita inculpatului.
Deci, pentru a se reține că o faptă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni trebuie să se aibă în vedere și urmarea produsă.
Ori, prin fapta recurentului-inculpat părții vătămate i-au fost cauzate leziuni care au necesitat pentru vindecare 80-90 zile îngrijiri medicale.
Pentru tratarea leziunilor cauzate prin fapta recurentului-inculpat, partea vătămată a fost internatăde mai multe orila Spitalul de Urgență al Județului N și a fost supusă mai multor intervenții chirurgicale.
Partea vătămată este nevoită să meargă și în prezent, așa cum a constatat și instanța de recurs, în cârje.
Așa cum rezultă și din Decizia asupra capacității de muncă nr.2344 din data de 04.08.2008, partea vătămată, persoană în vârstă de doar 57 de ani a fost încadrară în gradul II de invaliditate.
Ca urmare a gravelor afecțiuni suferite de partea vătămată, partea vătămată a fost nevoită să se pensioneze.
Astfel că și din acest punct de vedere nu se poate susține că fapta recurentului-inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Îndeplinirea condițiilor privind fapta care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni trebuie examinată în ansamblu, iar nu trunchiat, prin acordarea relevanței impuse de text unora dintre condiții și neexaminarea sau ignorarea celorlalte condiții prevăzute de lege.
Aplicarea dispozițiilor art.18/1 Cod penal este o situație de excepție.
Având în vedere aceste aspecte, împrejurările concrete în care s-au săvârșit faptele, modul și mijloacele de săvârșire, de urmările produse și care s-ar fi putut produce, consider că în mod greșit instanța în opinia majoritară a apreciat, că prin fapta săvârșită de inculpat s-ar fi adus o atingere minimă valorilor apărate prin sus-menționatul text și că prin conținutul concret al faptelor săvârșite, sunt lipsite în mod vădit de importanță, și că nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Aspectele referitoare la împrejurările săvârșirii infracțiunii, persoana inculpatului, poziția acestuia pe parcursul procesului penal, au fost avute în vedere de instanța de fond în momentul în care a făcut operațiunea de individualizare judiciară a pedepsei, prin reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a, b și c Cod penal și prin coborârea pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, ca urmare a aplicării dispozițiilor art.76 alin.1 lit.e teza I Cod penal, la doar 3.500 amendă penală, pedeapsă a cărei executare a fost și suspendată condiționat de instanța de apel.
Pentru aceste considerente, apreciez că se impunea, în conformitate cu dispozițiile art.385/15 alin.1 lit.b Cod procedură penală, respingerea recursului ca nefondat.
JUDECĂTOR
- -
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Gabriel Crîșmaru, Silviu Anti
