Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 917/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 917/
Ședința publică din 01 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Florin Popescu
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Societatea Comercială "" SA - Sucursala A, împotriva deciziei penale nr. 75/2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru inculpatul-intimat lipsă, se prezintă avocat ales din cadrul Baroului C-S, reprezentat asigurătorul-recurent SC"" SA - Sucursala A de avocat R, pentru partea civilă intimată lipsă, se prezintă avocat din cadrul Baroului C-S, lipsă celelalte părți civile intimate.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul asigurătorului depune la dosar copiile unor minte și rechizitorii.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul asigurătorului, avocat R, solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și rejudecând, să se dispună reducerea cuantumului daunelor morale întrucât nu sunt în concordanță cu dovezile de la dosar. Fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, solicită admiterea recursului formulat de asigurător, conform concluziilor scrise pe care le depune la dosar.
Apărătorul părții civile intimate, avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul C-S ca temeinică și legală, întrucât daunele acordate sunt în perfectă concordanță cu probele de la dosar. Solicită a se avea în vedere planșele fotografice care dovedesc suferințele părții vătămate, datorate accidentului suferit. Mai arată că în motivele de recurs formulate de asigurător nu se regăsește vreun motiv concret pentru care să se solicite diminuarea cuantumului daunelor civile. Solicită cheltuieli de judecată și depune la dosar chitanță în acest sens.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de apel, întrucât în mod corect s-a reținut culpa inculpatului, iar despăgubirile au fost corect stabilite, fiind probate cu declarațiile martorilor și înscrisurile depuse.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș din data de 23 octombrie 2008, înregistrat la Judecătoria Caransebeș sub nr. 2783 din 04 noiembrie 2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.184 al.2, 4 Cod penal, art.184 al.2, 4 Cod penal, art.86 al.2 din OUG 195/2002 rep. cu aplic.art.33 lit.b Cod penal.
S-a reținut în sarcina inculpatului că a condus pe drum public un autoturism fără a poseda permis de conducere și a produs un accident de circulație soldat cu vătămarea corporală din culpă a două persoane.
Prin sentința penală nr. 59 din 16.02.2009 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Caransebeș în baza art. 184 al. 2 și 4 Cod penal, a condamnat inculpatul zis "", fiul lui și, născut la 12. 06. 1961 în loc. C, jud. C-S, cetățean român, studii 10 clase, + șc. prof. căsătorit, domiciliat în loc. C, Al.. 5,. D,. 17, jud. C-S, posesor al CI seria - nr. -, CNP. -, fără antecedente penale, la pedeapsa de: 6 ( șase ) luni închisoare.
În baza art. 184 al. 2 și 4 Cod penal, a condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 ( șase ) luni închisoare.
În baza art. 86 al. 2 din OUG. 195/2002 rep. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 ( șase ) luni închisoare.
În baza art. 33-34 Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa de 6 ( șase ) luni închisoare.
În baza art. 81- 82 Cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei pe perioada termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.
A atras atenția inculpatului asupra prev. art. 83 Cod penal.
A admis în parte pretențiile părții civile și a obligat inculpatul și asiguratorul de răspundere civilă delictuală SC " SA C-S față de aceasta la plata sumei de 20.000 lei daune materiale și 30.000 lei daune morale.
A admis în parte pretențiile părții civile și a obligat inculpatul și asiguratorul de răspundere civilă delictuală SC "SA C- față de acesta la plata sumei de 2500 lei daune materiale și 2500 lei daune morale.
A admis în parte acțiunea civilă și a obligat inculpatul și asiguratorul de răspundere civilă delictuală C- față de Serviciul Județean de Ambulanță C-S, la plata sumei de 290,03 lei.
A admis în parte acțiunea civilă și a obligat inculpatul și asigurătorul de răspundere civilă delictuală C-S față de Spitalul Clinic Județean de Urgență T la plata sumei de 7984,585 lei.
A admis în parte acțiunea civilă și a obligat inculpatul și asiguratorul de răspundere civilă delictuală SC SA C-S față de Spitalul Municipal de Urgență C la plata sumei de 1944,933 lei.
A obligat inculpatul față de partea civilă, la 1000 lei cheltuieli de judecată.
A obligat inculpatul față de partea civilă la 750 lei cheltuieli de judecată.
A obligat inculpatul față de stat la 150 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
În data de 20 martie 2008 pe DN 68 Km 5 + 100, în afara localității, a avut loc un accident de circulație. Autovehiculele implicate în accident au fost un cu nr.de înmatriculare -, condus de inculpatul și o motocicletă marca cu nr.de înmatriculare -, condusă de partea vătămată.
Accidentul s-a produs datorită faptului că inculpatul s-a angajat în depășirea autoturismului marca cu nr.de înmatriculare - condus regulamentar de martorul, care, audiat în fața instanței (fila 63 dosar fond) declară: "În ziua respectivă mă aflam la volanul unui autoturism și pe coama dealului în localitatea, eram mai într-o parte unde era mai drept, nu chiar în, când inculpatul, care conducea mașina din spatele meu, a încercat să mă depășească, dar din sens opus venea un motociclist. că pe motocicletă se aflau un băiat și o fată".
S-a reținut că martora (cumnata inculpatului), fila 135 dosar fond, arată că "din spusele celuilalt șofer care era la accident, a înțeles că motociclistul a venit pe axa drumului, din jos și a dat în mașina condusă de inculpat".
S-a mai reținut că în dosarul de urmărire penală s-a efectuat o expertiză tehnică și un supliment de expertiză de către inginer expert R, prin care s-a reținut că ambii conducători auto implicați în accident, se fac vinovați de producerea lui.
Astfel, s-a reținut că inculpatul nu a respectat prevederile art.150 lit.a din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 rep. respectiv "să se asigure că cel care îl urmează sau îl precede nu a semnalizat intenția începerii unei manevre similare și că poate depăși fără a pune în pericol sau stânjeni circulația din sens opus".
De asemenea, s-a mai reținut că inculpatul a încălcat și prevederile art.52 din același Regulament - adică inculpatul nu avea permis de conducere.
În ceea ce îl privește pe partea vătămată, s-a constatat că acesta a încălcat prevederile art.129 și 156 lit.a din același Regulament, respectiv acesta a circulat foarte aproape de axa drumului, ba chiar a depășit axa și cu viteză mai mare decât limita legală admisă.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat că în producerea accidentului, culpa este a ambilor conducători auto, deci este culpă comună.
S-a reținut că în urma accidentului au suferit vătămări corporale și. Pentru vindecarea leziunilor corporale suferite de partea vătămată au fost necesare un nr. de 90 zile îngrijiri medicale, iar pentru leziunile suferite de partea vătămată au fost necesare 100 zile îngrijiri medicale.
Ambele părți vătămate s-au constituit părți civile: cu suma de 20.000 lei (15.000 lei daune morale și 5.000 lei daune materiale); cu suma de 39.675 lei daune materiale și 60.000 lei daune morale și au depus acte prin care și-au dovedit pretențiile, filele 73- 97 dosar fond; 153 - 156 dosar fond (acte depune de civ. ) și filele 121 - 133 dosar fond (acte depuse de civ. ).
De asemenea, au fost audiați martorii propuși de părțile vătămate, sub aspectul laturii civile și anume (136 dosar fond), A (136 dosar fond) și (138 dosar fond), care arată în fața instanței cheltuielile efectuate de aceste părți civile.
S-a reținut că în cauză s-au mai constituit părți civile Serviciul de Ambulanță C-S (fila 7 dosar fond) cu suma de 580,06 lei; Spitalul Municipal de Urgență C cu sumele de 1769,466 lei (fila 34 dosar fond), 1755,01 lei (fila 36 dosar fond), 365,39 lei (fila 41 dosar fond); Spitalul Clinic de Urgență T cu suma de 15.969,17 lei (fila 44 dosar fond).
Prima instanță a apreciat că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de vătămare corporală din culpă și conducerea unui autovehicul având permisul de conducere anulat.
De fapt, din adresa nr.33375 din 15.04.2008 a Serviciului Public Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Vehicule C-S, s-a reținut că inculpatului i s-a anulat permisul de conducere și că acesta nu avea permis de conducere.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere persoana inculpatului și gradul de pericol social al faptei, în conformitate cu prev. art.72 Cod penal, apreciind că aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special cu suspendarea executării ei, este suficientă pentru îndreptarea conduitei inculpatului, astfel încât pedeapsa să își atingă scopul educativ și bineînțeles și pe cel coercitiv.
Cu privire la pretențiile părților civile, instanța de fond le-a găsit întemeiate, dar având în vedere faptul că, așa cum s-a reținut prin expertiza tehnică și prin suplimentul de expertiză, de altfel cum a rezultat din întregul material probator existent la dosar, culpa este comună, atât a inculpatului cât și a părții civile în producerea accidentului, implicit a prejudiciului.
În cauză a fost introdus și asiguratorul de răspundere civilă delictuală SC SA C-S, unde inculpatul avea RCA pentru autoturismul implicat în accident.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată acordate părților civile, instanța de fond a avut în vedere disp.art.193 al.6 Cod procedură penală și art.274 al.3 Cod procedură civilă, fiind acordate și acestea în raport cu pretențiile admise de instanță (a se vedea în acest sens decizia penală nr.1437/2008 a Înalte Curți de Casație și Justiție - Secția penală).
Instanța de fond a obligat inculpatul și asiguratorul de răspundere civilă SC SA C-S față de partea civilă la cheltuieli de judecată.
De asemenea, a fost obligat inculpatul și asiguratorul de răspundere civilă SC SA C-S față de partea civilă la cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel părțile civile și și asigurătorul
În motivarea apelului său, partea civilă a arătat că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică, atât în ce privește modul de soluționare a laturii penale, cât și în latură civilă; în latură penală, s-a arătat de către partea civilă că prima instanță, în mod greșit, a reținut culpa concurentă a inculpatului - și a părții civile în producerea accidentului de circulație și a solicitat să se constate că acest accident s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului. În latură civilă, partea civilă a arătat că, în mod greșit prima instanță înjumătățit despăgubirile solicitate de aceasta, deoarece, chiar și în situația reținerii culpei concurente a inculpatului și a părții civile, partea civilă era terță persoană față de accidentul produs, neavând nici o culpă; se mai arată de către partea civilă că, prin soluția pronunțată în latură civilă s-au încălcat dispozițiile art. 1003 raportat la art. 998 - 999 cod civil care prevăd răspunderea solidară a persoanelor culpabile.
În motivarea apelului părții civile s-a arătat că sentința primei instanțe este netemeinică și nelegală, atât în latură penală, cât și în latură civilă; în ce privește latura penală a cauzei, partea civilă a arătat că în mod nejustificat instanța de fond a considerat că acesta ar avea o culpă în producerea accidentului de circulație, față de probele cu martori administrate în cauză și concluziile expertizei tehnice auto fiind evident că accidentul de circulație nu s-ar fi produs dacă inculpatul nu ar fi încălcat legea, respectiv nu ar fi condus un autoturism fără a poseda permis de conducere și dacă nu ar fi efectuat o manevră de depășire riscantă; s-a solicitat de către partea civilă să se constate existența culpei exclusive a inculpatului și să se admită în totalitate pretențiile civile formulate.
În apelul asigurătorului a fost criticată sentința instanței de fond sub aspectul modului de soluționare a laturii civile a cauzei. S-a arătat în motivele de apel că daunele acordate de instanța de fond nu au fost dovedite în totalitate și se solicită diminuarea cuantumului acestora.
În apel au fost administrate probe noi, cu înscrisuri.
Prin decizia penală nr. 75 din 07.07.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală au fost admise apelurile declarate de apelantele-părți civile: - și -, împotriva sentinței penale nr. 59/16.02.2009, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr-, pe care a desființat-o parțial în latură penală și civilă și rejudecând:
Au fost obligați inculpatul și asigurătorul de răspundere civilă C-S să plătească părții civile - - 15.000 lei daune materiale și 5.000 lei daune morale și părții civile - - 39.675 lei daune materiale și 60.000 lei daune morale.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile - 2400 lei cheltuieli judiciare la fond și în apel și părții civile - 3000 lei cheltuieli judiciare la fond și în apel.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-asigurător - Sucursala A împotriva aceleiași sentințe.
Pentru a pronunța această decizie penală, instanța de apel a reținut următoarele:
S-a constatat de către tribunal că motivele invocate în apel d e către părțile civile și, atât în latură penală, cât și în latură civilă, sunt întemeiate.
Astfel, în latură penală, s-a apreciat că prima instanță a interpretat greșit probele administrate, ajungând neîntemeiat la concluzia că accidentul de circulație s-a produs din culpa comună a inculpatului și a părții civile.
S-a reținut că atât din declarația martorului (fila 63 dosar fond) - șoferul autoturismului depășit de către inculpat -cât și a martorei - (fila 95 dosar urmărire penală) - șoferul autoturismului care a circulat în spatele motociclului condus de partea civilă - rezultă că inculpatul, efectuând o manevră de depășire, a pătruns în totalitate pe sensul opus de mers. Din aceleași declarații s-a reținut și că partea civilă a circulat cu motociclul pe sensul său de mers, fără a depăși axa drumului.
Aceeași dinamică a producerii accidentului de circulație este reținută, în opinia tribunalului, și de către expertul R în expertiza tehnică efectuată în cauză (fila 106 dosar urmărire penală).
S-a mai constatat că, chiar și inculpatul, în declarațiile sale de la filele 47-48 și 66-67 dosar urmărire penală a arătat că motociclistul a circulat pe sa de mers, fără a depăși axul drumului.
Deși în expertiza efectuată în cauză, expertul a reținut că și partea civilă ar fi încălcat anumite reguli de circulație atunci când a circulat aproape de axa drumului și a depășit viteza legală, tribunalul a apreciat că nu există legătură de cauzalitate între aceste încălcări și producerea accidentului de circulație din speță.
Față de probele administrate în cauză, în opinia tribunalului, apare evident faptul că inculpatul a circulat fără a poseda permis de conducere și că datorită lipsei de experiență determinată de acest fapt obiectiv, nu a putut efectua o manevră de depășire în condiții de siguranță și fără a pune în pericol circulația de pe sensul opus de mers.
S-a reținut astfel că accidentul de circulație care a avut ca urmare vătămarea corporală gravă a părților civile și s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului.
În latură civilă s-a considerat că părțile civile au făcut dovada în totalitate atât a daunelor materiale, cât și a daunelor morale solicitate.
Astfel, s-a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 39.675 lei cu titlu de daune materiale și suma de 60.000 lei cu titlu de daune morale.
Instanța de apel a apreciat că daunele materiale au fost dovedite cu bonurile fiscale, chitanțele, tichetele de transport, rețetele medicale, fișa situației veniturilor salariale, certificatele de concediu medical, buletinele de retragere a unor sume în valută aflate la filele 72-97, 120 și 153-156 dosar fond și cu declarațiile martorilor - și (filele 136 și 138 dosar fond).
În legătură cu daunele morale s-a constatat de către tribunal că, urmare a accidentului de circulație, partea vătămată a suferit vătămări care au necesitat pentru vindecare un număr de 100 zile îngrijiri medico-legale, așa cum rezultă din certificatul medico-legal aflat la fila 29 dosar fond.
Raportat la numărul mare de zile de îngrijiri medicale, dar și la faptul că fotografiile depuse la filele 115-117 dosar fond și declarațiile martorilor mai sus amintiți atestă că, urmare a rănilor produse, partea civilă a rămas cu sechele, tribunalul a apreciat că daunele morale solicitate i se cuvin acesteia în totalitate, ca reparație echitabilă a prejudiciului moral suferit.
Instanța de apel a considerat că în mod greșit, prima instanță, deși, a reținut că partea civilă a făcut dovada daunelor solicitate, a acordat doar J din cuantumul acestora, pe considerentul că există culpa concurentă a inculpatului și a părții civile în producerea accidentului.
S-a constatat că, și în această situație, răspunderea instituită de art. 1003 Cod civil fiind una solidară, prima instanță ar fi trebuit să acorde părții civile întreaga sumă solicitată, cu atât mai mult cu cât aceasta nu a avut nici o culpă în producerea accidentului.
În contextul în care tribunalul reținut, conform considerentelor ce preced, că accidentul din speță s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului Pentru, acesta a fost obligat, alături de asigurător, la plata cuantumului întreg al daunelor morale și materiale solicitate de partea civilă.
În ce privește partea civilă tribunalul a constatat că acesta s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 15.000 lei cu titlu de daune materiale și suma de 5000 lei cu titlu de daune morale (fila 65 dosar fond).
S-a apreciat că daunele materiale au fost dovedite cu fișele de tratament și biletele de trimitere de la filele 127-133 și cu înscrisurile de la filele 121 dosar fond și 49 dosar apel, precum și cu martorii A și (filele 137 și 139 dosar fond).
Referitor la daunele morale s-a reținut că, așa cum rezultă din certificatul medico-legal de la fila 122 dosar, urmare a accidentului de circulație produs din culpa inculpatului, partea civilă a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 90 de zile de îngrijiri medico-legale.
Raportat la acest fapt care atestă suferințele fizice și psihice cărora le-a fost supusă partea civilă, tribunalul a considerat că daunele morale în cuantum de 5000 lei solicitate de aceasta apar ca deplin justificate.
În contextul în care tribunalul reținut culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului de circulație ce a avut ca urmare vătămarea părții civile, inculpatul a fost obligat, alături de asigurător, la plata întregului cuantum al daunelor materiale și morale solicitate.
S-a apreciat că celor două părți civile, în temeiul art. 193 Cod procedură penală, li se cuvin și cheltuielile judiciare efectuate la fond și în apel, reprezentând onorarii de avocat, așa cum s-a reținut că au fost dovedite prin chitanțele de la filele 167 și 168 dosar fond și respectiv filele 75 și 76 dosar apel.
Având în vedere considerentele expuse anterior în analizarea apelurilor declarate de părțile civile, s-a constatat că motivul de apel invocat de asigurătorul A referitor la lipsa dovedirii daunelor solicitate și la cuantumul prea mare al acestora, este neîntemeiat.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală a admis apelurile declarate de apelantele-părți civile: - și -, împotriva sentinței penale nr. 59/16.02.2009, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr-, pe care a desființat-o parțial în latură penală și civilă și rejudecând:
A obligat inculpatul și asigurătorul de răspundere civilă C-S să plătească părții civile - - 15.000 lei daune materiale și 5.000 lei daune morale și părții civile - - 39.675 lei daune materiale și 60.000 lei daune morale.
A obligat inculpatul să plătească părții civile - 2400 lei cheltuieli judiciare la fond și în apel și părții civile - 3000 lei cheltuieli judiciare la fond și în apel.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-asigurător - Sucursala A împotriva aceleiași sentințe.
Împotriva deciziei penale nr. 75/2009 pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr- a declarat recurs, în termen legal, asigurătorul SC SA - Sucursala A, solicitând reanalizarea probatoriului administrat în cauză sub aspectul cuantumului daunelor materiale și morale acordate de către instanța de fond părților civile și, susținând că sunt disproporționate în raport cu vătămările corporale suferite, precum și cu prejudiciile materiale și morale suferite de părți. Astfel, recurenta a solicitat ca: în ceea ce privește pe partea vătămată să se dispună stabilirea unei obligații de plată a daunelor materiale și morale proporționale cu culpa acestuia în producerea accidentului; iar, în ceea ce privește pe partea vătămată să se dispună diminuarea daunelor materiale de la suma de 39.675 lei la suma de 20.000 lei, diminuarea daunelor morale de la suma de 60.000 lei, cel puțin, la nivelul sumei de 30.000 lei, acordate de prima instanță, precum și stabilirea daunelor materiale și morale acordate în mod proporțional cu gradul de culpă în producerea accidentului a numitului.
În motivarea recursului, asigurătorul a învederat că în cauză s-a administrat o expertiză tehnică de specialitate, care referindu-se la dinamica producerii accidentului rutier din data de 20.03.2008, a stabilit că partea civilă a condus motocicleta marca cu o viteză cuprinsă între 102 -120 km/k, peste limita legală, ceea ce ar denota faptul că a avut o culpă în producerea accidentului și implicit în prejudiciul produs. Totodată, s-a arătat că sumele ce trebuie acordate cu titlu de daune morale trebuie, pe de o parte, să aibă efecte compensatorii și, pe de altă parte, să nu constituie o amendă excesivă pentru autorul daunelor, nici venituri nejustificate; că la stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie avute în vedere: consecințele negative suferite de părțile vătămate pe plan psihic, importanța socială a activității acestora, contribuția acestora în familie, statutul social, veniturile cu care aceștia contribuiau în casă, legăturile afective existente între părțile vătămate și celelalte persoane apropiate; respectiv că trebuie luat în considerare nivelul veniturilor părților vătămate raportat la nivelul venitului mediu în România.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor invocate de asigurător și din oficiu, conform art. 3859alin. 3.C.P.P. instanța constată că este temeinică și legală, recursul fiind nefundat pentru următoarele considerente:
În prealabil se impune a se reține că datorită limitelor efectului devolutiv al recursului, reglementate de dispozițiile art. 3856.C.P.P. instanța de recurs este abilitată să analizeze hotărârile atacate numai în ce privește aspectele menționate în declarația de recurs; celelalte împrejurări de fapt și de drept dobândind caracter definitiv.
Prin urmare, în speță urmează a se analiza legalitatea și temeinicia modului de stabilire a daunelor morale și materiale acordate părților civile și eventuala culpă a părții civile.
Motivele de recurs formulate de asigurătorul SA A au fost expuse și în fața instanței de apel, fiind corect și temeinic analizate prin decizia penală nr. 75/A/2009 a Tribunalul C- Astfel, instanța de recurs își însușește considerentele reținute de instanța de apel privind stabilirea culpei exclusive a inculpatului în producerea accidentului. Astfel, în expertiza judiciară întocmită de expert R se arată că inculpatul putea evita producerea accidentului dacă nu se angaja în depășire, având în vedere că nu avea o vizibilitate suficientă asupra benzii de mers în sens invers, care să-i asigure efectuarea manevrei în condiții de siguranță. În ceea ce privește pe partea civilă se apreciază de expert că putea evita producerea accidentului dacă circula cu viteza sub maxima admisă și cât mai aproape de marginea din dreapta a părții carosabile; însă se omite a se avea în vedere faptul că fără contribuția inculpatului evenimentul nu s-ar fi produs, conduita părții civile nefiind aptă prin ea însăși să-l determine. Pe de altă parte, starea de pericol a fost determinată exclusiv de conduita inculpatului fapt ce rezultă din declarațiile martorilor și. În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, instanța de recurs constată că suma de 5.000 lei acordată părții civile și de 60.000 lei acordată părții civile sunt rezonabile, la stabilirea lor fiind avute în vedere atât suferințele acestora, cât și necesitatea de a preîntâmpina o îmbogățire fără just temei.
Despăgubirile acordate pentru daunele morale au semnificația unei compensații, a unei satisfacții acordate victimei. Pe lângă prejudiciul rezultat din vătămarea integrității corporale sau sănătății (constând în durerile fizice cauzate), în speță se reține și existența unui prejudiciu afectiv (constând în suferințele cauzate ca urmare a lezării sentimentelor de afecțiune), estetic (în condițiile în care necesitățile fiziologice au fost satisfăcute cu ajutorul sondelor) și de agrement (privarea victimei de participarea la viața socială). Trebuie reținut că nu orice daună se concretizează prin stări de fapt, ci se menține la nivelul trăirilor psihice. Tulburarea, prin fapta care creează suferințe de ordin psihic, dăunează climatului moral sănătos, de care are dreptul să beneficieze orice persoană, "creează o stare de neliniște, de zbucium interior, de zdruncinare a mersului calm și pașnic al vieții sufletești, deci o daună". Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilitățile de orientare a judecătorilor în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale. De aceea, referitor la daunele morale, s-a arătat că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăși, pe judecător ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor, care, în circumstanțele unui caz dat, ar putea constitui o reparație suficientă. Din aceste motive, sumele acordate cu titlu de daune morale apar ca fiind justificate și suficiente față de leziunile suferite de părțile vătămate, numărul de îngrijiri medicale, conduita și vârsta acestora, modul de producere a accidentului. Astfel, partea civilă a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 90 zile de îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal nr. C- 219/28.05.2008 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală C-S, avea 24 ani la data accidentului, iar recuperarea a presupus, între altele, electroterapie, curenți diadinamici, masaj, kinetoterapie, laserterapie, impotență funcțională constând în limitarea marcată a abducției și rotației brațului stâng - cum se menționează în certificatul medico-legal. În ceea ce o privește pe partea civilă, aceasta a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 100 zile de îngrijiri medicale conform raportului de constatare medico-legală nr. A-103/30.04.2008 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală C-S, avea 25 ani la data accidentului, iar recuperarea a presupus intervenție chirurgicală, excizia necrozei tegumentare gamba, debridare locală, reconstituire a codililor femurali cu fixarea cu broșe, reducerea fracturii deschise cu aplicarea unui fixator extern.
Instanța apreciază că în speță sunt lipsite de relevanță, sub aspectul daunelor morale, criteriile enumerate de asigurător în motivele de recurs, respectiv: importanța socială a activității părții vătămate, statutul său social și profesional, veniturile de care beneficia partea vătămată anterior accidentului, contribuția acesteia în familie. Astfel, nu se poate susține că o persoană care nu are un anumit statut social sau profesional, un nivel ridicat al veniturilor, ar resimți o suferință mai mică în condițiile în care ar fi victima unui accident de circulație. Totodată, instanța reține și că nivelul venitului mediu pe economie nu reprezintă un criteriu care să limiteze întinderea daunelor morale.
Referitor la daunelor materiale, se constată că acestea au fost corect evaluate de Tribunalul C-S, fiind în totalitate imputabile inculpatului ca urmare a reținerii culpei sale exclusive în producerea accidentului de circulație. Astfel, daunele materiale acordate părții civile în cuantum de 39.675 lei au fost probate cu bonurile fiscale, chitanțele, tichetele de transport, rețetele medicale, fișa situației veniturilor salariale, certificatele de concediu medical depuse la dosar (filele 72 - 97, 120, 153 - 156 dosar fond) și declarațiile martorilor și. De asemenea, partea civilă a probat pretențiile civile cu fișele de tratament, biletele de trimitere, chitanțele și contractul de vânzare cumpărare a motocicletei aflate la dosar (filele 127 - 133, 121 dosar fond, 149 dosar apel) coroborate cu declarațiile martorilor A și.
Astfel fiind, în temeiul art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de asigurătorul SC SA - Sucursala A împotriva deciziei penale nr. 75/2009 pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga recurentul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Având în vede culpa procesuală a recurentului asigurător, în temeiul art. 193 alin. 6.C.P.P. instanța va obliga recurenta la plata către intimata -parte civilă a sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat conform chitanței nr. 823/02.09.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 1, lit. b C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de Societatea Comercială "" - Sucursala A, împotriva deciziei penale nr. 75/2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă recurenta la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs, iar în baza art. 193.C.P.P. obligă recurenta și la plata sumei de 2000 lei către partea civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. - 05.10.2009
Tehnored. -08.10.2009
Primă instanță: jud. - Judecătoria Caransebeș
Instanța de apel: jud. a, - Tribunalul C-
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Ion Dincă, Florin Popescu
