Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 102/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 102
Ședința publică din data de 12 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Ghena Președintele Curții de Apel
JUDECĂTOR 2: Petruș Dumitru
JUDECĂTOR 3: Maria Tacea
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI
PROCUROR -
La ordine fiind soluționarea recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila și partea vătămată (B, Calea G nr. 342, bloc 4,. 94) împotriva deciziei penale nr. 218 din data de 3.11.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- - sentința penală nr. 887 din 15 mai 2009 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns: recurentul parte vătămată asistat de avocat, lipsă fiind intimatul inculpat, acesta fiind reprezentat de avocat - apărător ales cu delegație la dosar, lipsă fiind și reprezentantul intimatei părți civile Spitalul Județean de Urgență
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul Ministerului Public nu are cereri de formulat în cauză.
Recurenta parte vătămată prin apărător nu are cereri prealabile de formulat în cauză.
Apărătorul ales al intimatului inculpat solicită a se trece la dezbateri, întrucât nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, constată cauza în stare de soluționare și în conformitate cu prevederile art. 38513alineatul 1 Cod procedură penală acordă cuvântul părților în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să se ia act că înțelege să susțină motivele de recurs invocate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila.
În ce privește încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului, apreciază că hotărârea legală și corectă este cea pronunțată de instanța de fond.
Arată că pierderea dintelui 2.2 și alterarea funcționalității dintelui 2.1 este de natură a crea un prejudiciu estetic, chiar dacă acest lucru poate fi mascat prin protezarea danturii, sens în care invocă practica judiciară în materie.
Consideră că instanța de apel trebuia să mențină soluția de fond sub aspectul laturii penale și să mențină condamnarea pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 Cod penal.
Totodată, critică decizia de apel sub aspectul neaplicării prevederilor art. 74 Cod penal, reținută de către instanța de fond și motivată ca atare.
Consideră că schimbarea încadrării juridice dată faptei nu justifică înlăturarea nemotivată a reținerii de către instanța de fond a circumstanțelor atenuante aplicabile inculpatului, din acest punct de vedere instanța de apel nefăcând nicio referire la acest aspect invocat în motivarea hotărârii.
Solicită să se constate că al doilea motiv de recurs invocat de parchet privind aplicarea art. 74 Cod penal este unul subsidiar, și motivul principal este cel privind înlăturarea hotărârii pronunțate în apel privind schimbarea încadrării juridice și menținerea hotărârii instanței de fond referitoare la sancționarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal.
Apărătorul recurentei părți vătămate cu privire la recursul parchetului, solicită admiterea acestuia ca fiind întemeiat.
În ce privește recursul părții vătămate, solicită să se constate că acesta vizează latura penală și civilă.
Pe latură penală, invocă aceleași motive arătate de către parchet, în sensul că nu poate fi vorba de infracțiunea prev. de art. 180 al. 2 Cod penal, ci de infracțiunea prev. de art. 182 al. 2 Cod penal.
Solicită să se constate că în cauză s-a mai pronunțat același complet de judecată și sunt invocate concluzii diametral opus în ceea ce privește încadrarea juridică dată. Raportat la aceste considerente consideră că instanța de apel trebuia să aibă în vedere soluția dată de instanța de fond.
Pe latură civilă, consideră că în mod nejustificat și printr-o încălcare flagrantă principiului recuperării integrale a prejudiciului, raportându-se doar la actele de la dosar, ignorând declarația martorului audiat la instanța de fond, instanța de apel a redus în mod nejustificat daunele materiale de la 1500 la 790 lei și daunele morale de la 3500 la 1000 lei.
Față de declarația martorului la care nici nu se face referire în motivarea hotărârii de apel, solicită să se rețină că cererea de acordare a daunelor materiale părții vătămate în cuantumul solicitat, este pe deplin justificată.
În ceea ce privește cererea de acordare a daunelor morale, consideră că instanța de fond în mod legal și corect a apreciat că acestea sunt justificate; este adevărat că ele nu au un suport probatoriu dar ținând seama de vârsta părții vătămate și suferința pe care a avut-o și o are în prezent, consideră că cererea este justificată și solicită a fi admisă așa cum a fost formulată la fond.
Solicită în bata art. 38515al. 1 pct. 2 lit. c Cod procedură penală admiterea recursului, casarea deciziei de apel și menținerea soluției de fond, cu cheltuieli judiciare.
Apărătorul ales al intimatului inculpat invocă practica judiciară a Tribunalului Brăila, având în vedere că aceasta este neunitară.
Consideră că hotărârea instanței de fond este greșită și arată că partea vătămată nu a suferit un prejudiciu iremediabil - o slutire din vreme ce prin actul medical se arată că este vorba despre un prejudiciu temporar ce poate fi recuperat integral prin lucrare protetică fixă.
Solicită menținerea deciziei de apel pe care o consideră legală și temeinică cu consecința respingerii recursurilor declarate de parchet și partea vătămată.
În cazul în care se va aprecia că este vorba despre infracțiunea prev. de art. 182 Cod penal, solicită a se dispune ca pedeapsa aplicată inculpatului să fie fără privare de libertate, acesta fiind la prima abatere, sens în care solicită a fi avute în vedere actele depuse la dosar în circumstanțiere.
Reprezentantul Ministerului public în recursul părții vătămate solicită în ce privește primul motiv, să se aibă în vedere prevederile art. 385 al. 3 Cod procedură penală în care se arată în mod expres că în cazul prevederilor art. 3859pct. 17, acesta nu poate fi invocat, dispoziția fiind imperativă, din oficiu, decât în condițiile în care are influență în defavoarea inculpatului.
Nefiind motivat în scris, motivul invocat din perspectiva recursului declarat de partea civilă, lipsă complinită de recursul parchetului motivat în termenul prevăzut de lege.
În ce privește al doilea motiv de recurs, solicită a fi menținută soluția instanței de fond privind desdăunarea părții vătămate, întrucât argumentele acesteia și modalitatea de soluționare a laturii civile sunt legale și temeinice.
Referitor la soluțiile pronunțate anterior anului 2006, arată că practica judiciară promovată până la apariția Legii nr. 278 /2006 s-a dat sub constrângerea faptului că art. 81 Cod penal era exclus în cazul art. 182 Cod penal; consideră că lipsa a doi dinți din față reprezintă un prejudiciu estetic iar împrejurarea că se pot proteza artificial este lipsită de relevanță.
Este de acord ca rejudecând cauza să i se aplice inculpatului pedeapsa cu suspendare condiționată și că nu se justifică aplicarea unei pedepse privative de libertate.
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 218/3.11.2009 a Tribunalului Brăilas -a admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 887/15 mai 2009 Judecătoriei Brăila, s-a desființat în parte sentința atacată și în rejudecare,prin schimbarea încadrării juridice s-a aplicat inculpatului pedeapsa amenzii de 1500 lei pentru comiterea infracțiuni de lovire prev. de art. 180 al. 2 Cod penal.
A fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile /materiale către partea civilă și la plata daunelor morale către aceeași parte civilă, menținându-se restul dispozițiilor legale.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că partea vătămată nu a suferit un prejudiciu estetic iremediabil, o sluțire, întrucât în actul medico legal se menționează că este vorba despre un prejudiciu temporar de două săptămâni, care a fost recuperat integral prin lucrare protetică fixă.
A mai reținut instanța că situația de fapt și încadrarea juridică au fost corect stabilite, însă cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei, față de înscrisurile doveditoare depuse la dosar de către partea civilă, în mod greșit a fost obligat inculpatul la plata sumelor de 2470 lei în loc de 24,7 lei iar taxa de eliberare al certificatului medico legal nu a fost acordată părții vătămate, aceasta fiind inclusă în mod eronat în cheltuielile judiciare.
Tot astfel, s-a apreciat că suma acordată cu titlul de daune morale părții vătămate este disproporționată, în raport cu suferințele provocate prin săvârșirea infracțiunii, acesteia.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859pct. 17 Cod procedură penală întrucât în mod greșit s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei, cea corectă fiind cea reținută prin hotărârea instanței de fond.
Sub un alt aspect, prin prisma art. 3859pct. 10 Cod procedură penală, parchetul critică decizia întrucât, prin schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, instanța nu justifică înlăturarea circumstanțelor prev. de art. 74 Cod penal.
Pentru motivele arătate, În baza art. 38515al. 1 pct. 2 lit. c Cod procedură penală solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate cu menținere hot instanței de fond ca legală și temeinică.
Împotriva aceleiași hot a declarat recurs partea vătămată fără a-l motiva în termenul legal prev.dea38510Cod procedură penală.
Recursurile sunt fondate pentru motivele ce se vor arăta.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu în baza art. 3859alin. 2 și 3 Cod procedură penală constată că acestea sunt întemeiate, raportat la situația de fapt circumscrisă materialului probator administrat în cauză dar și încadrării juridice dată faptei comise de inculpat.
În ceea ce privește situația de fapt se constată că instanța de fond a reținut în mod corect împrejurările în care fapta a fost săvârșită, circumstanțele reale și personale ale acestuia, evidențiate pe larg în considerentele hotărârii pronunțate. S-a făcut referire la probatoriul administrat și coroborat în cauză, care a format convingerea instanței în sensul conturării situației de fapt reținute.
Totodată, încadrarea juridică dată faptei comise, a fost corect stabilită de către instanța de fond, fapta inculpatului care la data de 23.04.2007 a lovit-o pe partea vătămată cu capul în gură provocându-i avulsia dintelui 2.2 și luxația dintelui 3.3 și 2.1 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală grevă prev. de art. 182 al. 2 Cod penal.
Criticile formulate de parchet sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice dispusă prin decizia recurată, sunt întemeiate, instanța de fond apreciind în mod greșit asupra prejudiciului estetic și funcțional temporar, de circa două săptămâni care ar fi fost recuperat integral, printr-o lucrare protetică conjunctă fixă.
Este de netăgăduit că atât în interpretarea disp. legale cât și din practica unitară a instanțelor judecătorești pierderea dintelui 2.1 constituie slutire prev. de art. 182 al. 2 Cp chiar dacă dintele este protezat.
Așadar pierderea prin lovire a unui dintre din față așa cum este în cazul spetei, pierdut de partea vătămată urmare a altercației cu inculpatul întrunește elementele constitutive ale infracțiunii sus-menționate.
În ceea ce privește cel de al doilea motiv de recurs invocat de parchet, acesta este întemeiat, întrucât schimbarea încadrării juridice dată faptei nu justifica înlăturarea nemotivată a reținerii de către instanța de fond a circumstanțelor atenuante aplicabile inculpatului. Instanța de apel nu face nicio referire la acest aspect în motivarea hotărârii, deși era esențială întrucât influența dispozițiile ulterioare ale acesteia din aceste perspective hotărârea instanței de apel este nelegală și netemeinică.
Sub aspectul individualizării pedepsei, deși se face referire la disp. art. 72 Cp privind criteriile de individualizare, se apreciază că în raport de circumstanțele săvârșiri faptei, de împrejurările concrete în care aceasta a fost săvârșită, de persoana inculpatului, de atitudinea acestuia manifestată pe parcursul procesului penal, coroborat și cu disp. art. 52 Cp privind scopul educativ - preventiv al pedepsei, modalitatea de executare este netemeinică, că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea efectivă a pedepsei, printr-o modalitate virtuală de executare, în sensul aplicării dis part. 81 Cp privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În ceea ce privește aplicarea disp. art. 71 al. 5 Cp urmează a dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și b Cod penal pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 Cp, respectiv 3 ani și 3 luni.
Instanța de fond a reținut în mod corect disp. art. 74 lit. a cu ref. la art. 76 Cp având în vedere conduita bună a inculpatului înainte de săvârșire a infracțiunii, fapt dovedit în cursul procesului penal
În ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, în mod greșit instanța de fond a reținut obligarea inculpatului la plata sumei de 2470 lei în loc de 24,70 lei RON, cuantum dovedit cu probatoriul administrat în cauză.
Sub aspectul cuantumului daunelor morale se constată că instanța de fond a făcut o apreciere corespunzătoare, comensurând prejudiciul estetic suferit de partea vătămată și apreciind în mod corect că suma la care urmează să fie obligat inculpatul este de natură a-i produce o reparare morală a prejudiciului astfel cauzat.
Pentru considerente arătate, văzând și art. 38515pct. 2 lit. a Cod procedurtă penală urmează a admite recursul parchetului și a părții vătămate/civile, a casa în totalitate decizia recurată și în parte sentința penală nr. 887/15.05.2009 a Judecătoriei Brăila, sub aspectul individualizării pedepsei aplicate în ceea ce privește modalitatea de executare și a laturii civile a cauzei.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila și partea vătămată (B, Calea G nr. 342, bloc 4,. 94) împotriva deciziei penale nr. 218 din data de 3.11.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- - sentința penală nr. 887 din 15 mai 2009 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr- și în consecință;
Casează în totalitate Decizia penală nr. 218/2009 a Tribunalului Brăila și în parte, Sentința penală nr. 887/2009 a Judecătoriei Brăila și în rejudecare:
În baza art. 81 - 82 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare, aplicatăinculpatului(fiul lui și, născut la data de 1.01.1965 în comuna, județul B, CNP: -, domiciliat în B,-, - 2, scara 6, etaj 8,. 381), pe durata termenului de încercare de 3 ani și 2 luni, iar în baza art. 71 alin. 5 Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. A teza II și b Cod penal pe durata termenului de încercare a pedepsei principale.
Obligă inculpatul la plata sumei de 24,70 lei (RON) către partea civilă, reprezentând cheltuieli judiciare (taxa de examinare medicală).
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
- -
Red. /4.03.2010
Tehn. /5.03.2010
Apel: - V:
Fond:
Președinte:Mariana GhenaJudecători:Mariana Ghena, Petruș Dumitru, Maria Tacea
