Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 11/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - ART. 182. -
(Număr în format vechi 473/MF/2007)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR. 11
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu PREȘEDINTE SECȚIE
- - - - JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu
- - - - JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru
GREFIER: -
Ministerul Public reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
***********************
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 16 ianuarie 2008, consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, pronunțare amânată pentru data de 23 ianuarie 2008 și pentru data de 30 ianuarie 2008, potrivit încheierilor de la aceste date ce fac parte integrantă din prezenta decizie privind recursurile formulate de inculpații, G - A și de către partea vătămată, împotriva deciziei penale nr. 67 din 02 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția pentru Minori și Familie în dosarul nr- și a sentinței penale nr. 862/29.12.2006 pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr. 1033/2006.
Deliberând,
CURTEA:
Asupra recursurilor declarate în cauză;
Prin sentința penală nr. 862/29.12.2006 pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr. 1033/2006 s-a respins cererea pentru schimbarea încadrării a faptei din infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută în art. 182 alin. 2 cod penal în infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută în art. 180 alin 2 cod penal formulată de avocat pentru inculpații și G
În baza art. 182 alin. 2 cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c și art. 74 și 76 Cp a condamnat pe fiecare dintre inculpații - fiul lui și, născut la data de 125.02.1984, studii 8 clase, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în comuna, jud. D și G A - fiul lui și, născut la data de 20.10.1982, în B, studii 8 clase + școală profesională auto, fără antecedente penale, domiciliat în comuna, la câte 6 luni închisoare.
În baza art. 182 alin. 2 cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c și art. 37 lit. b și art. 74, 76 Cp la condamnat pe inculpatul - fiul lui și, născut la data de 11.06.1980, în comuna, necăsătorit, recidivist, domiciliat în comuna, jud. D la 10 luni închisoare.
În baza art. 182 alin. 2 Cp cu aplicarea art. 74, 76 cod penal și art. 99 și următoarele cod penal la condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la 15.08.1986 în B, fără antecedente penale, domiciliat în comuna, jud. D la 3 luni închisoare.
A aplicat tuturor inculpaților dispozițiile art. 71 și 64 lit. a, b cod penal.
A respins cererea părții vătămate domiciliat în C, cart. L, -a,. 2,. 4,. 18, jud. D pentru acordarea de despăgubiri materiale și daune morale.
A obligat inculpații în solidar, iar pe minorul în solidar și cu reprezentanții legali la plata sumei de 10.124.721 lei ROL către Spitalul Clinic Județean de Urgență C, sumă ce va fii reactualizată la data plății debitului.
A obligat inculpații în solidar, iar pe și cu reprezentanții legali la 9.000.000 ROL cheltuieli judiciare către partea vătămată.
A obligat fiecare inculpat la câte 120 RON cheltuieli judiciare statului, iar pe în solidar și cu reprezentanții legali, din care 30 RON onorariu avocat oficiu către Baroul Dolj.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
În seara zilei de 14.08.2003 partea vătămată se afla la discoteca din comuna, aparținând unde se aflau și inculpații.
La un moment dat în discotecă între partea vătămată și inculpații și G A - inculpații fiind frații i-au aplicat părții vătămate mai multe lovituri în diferite regiuni ale corpului, inclusiv în splină, fiind despărțiți de alți consumatori.
Apoi, partea vătămată și inculpații și G au ieșit afară din incinta discotecii, unde cei doi inculpați i-au aplicat din nou părții vătămate lovituri, iar inculpatul a prins-o în brațe pe partea vătămată, timp în care celălalt inculpat îi aplica acesteia lovituri cu pumnii în diferite zone ale corpului, inclusiv în zona abdominală.
Partea vătămată a căzut la pământ și a fost ridicată de martorul, după care a fost așezată pe o bancă.
Partea vătămată s-a ridicat și aplecat afirmând că merge spre postul de poliție, moment în care a fost ajunsă din urmă de inculpatul, care a lovit-o de la spate, doborând-o la pământ, după care i-a aplicat lovituri cu picioarele peste tot corpul.
În timp ce inculpatul îi aplica lovituri părții vătămate a venit și inculpatul, care a lovit-o și el partea vătămată peste corp cu picioarele.
În urma multiplelor lovituri primite, partea vătămată a fost transportată în acea noapte la Spitalul Clinic Județean de Urgență C, unde s-a intervenit chirurgical, spectomie.
Din cuprinsul certificatului medico-legal nr. 2063/2 eliberat de IML C, rezultă că partea vătămată prezintă leziuni de violență (ruptură splină ce pot data din 15.08.2003 care au putut fi produse prin lovire cu un corp dur, leziuni ce necesită pentru vindecare 30-35 zile îngrijiri medicale de la data de producerii lor și care au pus în primejdie viața victimei).
Aceleași concluzii s-a arătat că se desprind și din raportul de constatare medico-legal nr. 3198/2003 al IML C, respectiv prezența leziunilor de violență, ce pot data din 14/15.08.2003, care necesită pentru vindecare 30-35 zile îngrijiri medicale, leziuni ce au pus în primejdie viața victimei, iar loviturile au putut fi aplicate din față, spate, lateral, dreapta.
Din noua expertiză întocmită în cauză de către IML C, ce a fost avizată de către Comisia de Control și avizare a actelor medico-legale, s-a reținut că dat fiind intervalul scurt de timp dintre agresiunile exercitate de către toți inculpații asupra părții vătămate, nu se poate preciza care dintre loviturile primite au produs ruptura de splină, iar între traumatismele suferite și ruptura de splină, există legătură de cauzalitate.
În drept, avându-se în vedere intervalul scurt de timp dintre cele 2 agresiuni, faptul că toți inculpații au lovit au lovit partea vătămată în zona splinei, s-a reținut că fapta acestora întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută în art. 182 alin. 2 Cp.
Prin decizia penală nr. 67 din 02 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția pentru Minori și Familie în dosarul nr-, în baza art. 379 alin. 1 pct. 1 lit. b cod procedură penală s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații G A, și partea vătămată împotriva sentinței penale nr. 862/20.12.2006 pronunțată de Judecătoria Băilești, care a fost menținută în întregime.
În baza art. 192 alin 2 cod procedură penală au fost obligați fiecare dintre apelanți la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a constatat că starea de fapt a fost reținută în mod corect de către prima instanță, pe baza probatoriului administrat, probatoriu din care rezultă săvârșirea infracțiunii pentru care au fost condamnați inculpații.
Critica inculpaților apelanți privind nerespectarea de către prima instanța a dispozițiilor deciziei penale 178/2006 a Tribunalului Dolj de casare cu trimitere spre rejudecare s-a reținut ca neîntemeiată, în condițiile în care soluția de casare cu trimitere spre rejudecare a fost adoptată pentru neîndeplinirea procedurii de citare și nu administrare de probatorii.
În drept fapta săvârșită de către inculpați s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. 2 Cp, avându-se în vedere concluziile actelor medico-legale întocmite în cauză, potrivit cărora între traumatismele suferite în urma agresiunii există legătură de cauzalitate, partea vătămată suferind o ruptură de splină pentru care necesită îngrijiri medicale de 30 - 35 de zile, punându-i-se în primejdie viața.
Analizându-se antecedența cauzală, contribuția inculpaților care au acționat în cadrul aceluiași proces cauzal s-a arătat că nu se poate susține că legătura de cauzalitate între agresiunile săvârșite și urmările produse ar fi întreruptă, deoarece toți inculpații au avut atât o contribuție succesivă dar și simultană în timpul agresiunii comise asupra părții vătămate, astfel că în mod corect au fost reținute de prima instanță și dispozițiile art. 75 alin. 1 lit. c Cp, respectiv săvârșirea infracțiunii de către major împreună cu un minor. Aceasta agravantă s-a motivat prin pluralitatea ocazională de infractori și fiind o circumstanță reală s-a arătat că participarea minorului la săvârșirea infracțiunii se răsfrânge asupra participanților majori, aceștia cunoscând vârsta celui dintâi.
Nu s-a reținut nici incidența dispozițiilor art. 73 lit. b cod penal privind provocarea, arătându-se că nu este dovedit că faptele inculpaților au fost săvârșite sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate s-a arătat că prima instanță a respectat criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 cod penal și chiar a dat dovadă de clemență, față de gravitatea faptei săvârșite de inculpați, reținând în favoarea lor circumstanțe atenuante.
Ca modalitate de executare a pedepselor aplicate sub minimul special, s-a precizat că nu se impune suspendarea condiționată a executării pedepselor având în vedere gravitatea faptei inculpaților, modul și mijloacele concrete de săvârșire, respectiv că au agresat-o pe partea vătămată o perioadă îndelungată de timp cu pumnii și picioarele, consecințele faptelor, acțiunea inculpaților fiind soldată cu ruptură de splină a părții vătămate care a necesitat intervenție chirurgicală, leziuni care au necesitat 30-35 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața.
Astfel, s-a precizat că executarea pedepselor aplicate de către prima instanță în regim privativ de libertate este justificată și necesară atingerii scopului pedepsei, conform art. 52 Cp.
Față de această modalitate de executare a pedepselor s-a arătat că este neîntemeiată și solicitarea părții-vătămate în apelul declarat de a se majora pedepsele aplicate inculpaților.
Sub acest aspect s-a reținut și durata de timp relativ mare de la data săvârșirii faptei, respectiv 4 ani, astfel încât, în prezent singura funcție a pedepselor în speță este cea de reeducare a inculpaților, funcția de prevenție generală, respectiv de exemplaritate, nemaifiind funcțională față de stingerea rezonanței socială a faptei în rândul comunității.
În ceea ce privește solicitarea inculpatului de a fi achitat, s-a reținut că această critică este nefondată atât sub aspect faptic cât și juridic, în condițiile în care întreg probatoriu administrat confirmă participarea acestuia la săvârșirea infracțiunii.
Referitor la argumentele invocate, de acest inculpat, respectiv reținerea circumstanțelor personale pentru aplicarea dispozițiilor art. 81 cod penal s-a arătat că acestea sunt nefondate, în condițiile în care din fișa de cazier de la dosar rezultă că acest inculpat este recidivist.
Sub aspectul laturii civile s-a constatat că în mod just prima instanță a respins ca tardivă cererea de despăgubiri formulată de partea civilă, deoarece, citirea actului de sesizare și începerea cercetării judecătorești a avut loc la data de 20.12.2004 când s-a procedat la audierea inculpatului A, a părții vătămate și a martorilor.
Fiind audiată la acel termenul partea vătămată a declarat că nu se constituie parte civilă, iar procedura a fost legal îndeplinită cu ceilalți inculpați lipsă.
Astfel revenirea ulterioară a părții vătămate și dispunerea constituirii de parte civilă la termenul de judecată din 24.01.2005, termen la care în mod expres inculpații, asistați de apărători aleși s-au opus la această revenire, nu este o constituire valabilă, fiind făcută după citirea actului de sesizare (art. 15 alin 2 cod procedură penală).
Faptul că la termenul de judecată din 20.12.2004 nu au fost audiați toți inculpații s-a arătat că nu semnifică că nu s-ar fi depășit momentul limită pentru constituirea părții civile conform art. 15 alin. 2 cod procedură penală, moment care ar putea fi depășit numai dacă inculpații ar fi fost de acord ceea ce nu este cazul de față.
Împotriva acestei decizii precum și a sentinței pronunțată în primă instanță au formulat recurs inculpații, G - A și partea vătămată în termen și motivat.
În motivarea recursurilor inculpații, G - A au arătat că hotărârile atacate sunt nelegale și netemeinice deoarece în mod greșit s-a respins cererea cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 182. alin. 2 cod penal în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 1 cod penal.
În acest sens s-a arătat că din probatoriul administrat în cauză reiese că partea vătămată a fost supusă în seara zilei de 14.08.2003 la două agresiuni distincte.
Prima agresiune a fost săvârșită de inculpații și Această agresiune a fost într-o formă mult mai ușoară, partea vătămată fiind lovită numai cu pumnul gol. După această agresiune partea vătămată s-a ridicat, a plecat singură, neajutată și nu s-a plâns că ar avea dureri abdominale însă om cu splina ruptă nu poate pleca în pas vioi.
S-au invocat în acest sens și actele medico-legale întocmite în cauză din care reiese că ruptura de splină a putut fi produsă prin lovirea cu un corp dur. Așa că, având în vedere că ceilalți doi agresori l-au lovit cu picioarele în timp ce era căzut și că în urma acestei agresiuni partea vătămată și-a pierdut cunoștința, s-a susținut că este evident că ruptura de splină s-a produs în urma celei de-a doua agresiuni întrucât vârful unui pantof poate fi considerat corp dur și nu în urma primei agresiuni, când frații au lovit-o cu pumnii, întrucât pumnul nu poate fi asimilat unui corp dur.
Deși raportul de expertiză medico-legală nr. 2067A5/l 0.06.2004 a concluzionat că dat fiind intervalul scurt de timp dintre cele două agresiuni nu poate preciza care dintre loviturile primite au produs ruptura splinei, s-a arătat că IML C nu a avut la dispoziție, pentru a concluziona, toate probele existente la dosarul cauzei. Astfel, nu este dovedită legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită de și G A și leziunile suferite de partea vătămată, cu atât mai mult cu cât simptomele specifice rupturii de splină au apărut abia după a doua agresiune, când partea vătămată și-a pierdut cunoștința și nu s-a mai putut ridica de jos.
Trebuie deci să se distingă care dintre cele două agresiuni au avut ca și consecință ruptura splinei părții vătămate.
S-a invocat și că pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă legătura de cauzalitate dintre faptă și vătămare trebuie dovedită pe deplin, altfel trebuie făcută aplicarea principiului in dubio pro reo.
În cel de-al doilea motiv de recurs s-a arătat că în mod greșit s-a aplicat pentru inculpații și AGc ircumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. c cod penal în condițiile în care au fost două agresiuni distincte, iar cele două grupuri au acționat distinct și independent unul de altul, fără să existe vreo înțelegere între ei nici anterioară și nici concomitentă săvârșirii faptelor.
Într-un alt motiv de recurs s-a arătat că în mod greșit, nu s-a aplicat inculpaților și și circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b cod penal justificată prin aceea că depozițiile mai multor martori reiese că partea vătămată a fost aceea care, în stare de ebrietate a declanșat conflictul, adresând cuvinte jignitoare la adresa inculpaților și culminând cu aruncarea unei sticle de bere în direcția acestora, sticlă care a spart geamul de la discotecă, determinând patronul localului să evacueze incinta.
Într-un motiv de recurs subsidiar s-a precizat că pedepsele aplicate recurenților au fost individualizate greșit în condițiile în care nu există circumstanțe agravante și există circumstanțe atenuante, iar inculpații sunt foarte tineri și sunt la prima abatere penală, astfel se impunea aplicarea dispozițiilor art. 81 cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate.
Astfel, s-a opinat că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea acesteia, având în vedere vârsta fragedă a inculpaților și conduita acestora atât înainte de săvârșirea infracțiunii cât și după.
În drept inculpații și-au întemeiat recursurile pe dispozițiile art. 3859pct. 14, 17 cod procedură penală.
Prin motivele de recurs formulate de partea vătămată, aceasta a criticat hotărârile pronunțate în cauză atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile.
Cu privire la latura penală a cauzei s-a arătat că deși s-a reținut in mod corespunzător gravitatea faptelor inculpaților, motivarea instanței nu își găsește corepondent în menținerea pedepselor aplicate de instanța de fond în condițiile în care partea vătămata a fost supusa unei agresiuni prelungite din partea tuturor inculpaților.
S-a arătat și că în mod greșit s-a reținut de către instanța de fond, pentru inculpații, circumstanțele atenuante potrivit art. 74 si 76 cod penal și nu s-a apreciat în sensul sporirii pedepselor, deși s-a constat existenta agravantei săvârșirii faptei împreună cu un minor.
Din acest punct de vedere s-a arătat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 3859pct. 14 si 171cod procedură penală.
Sub aspectul laturii civile s-a apreciat că decizia este nelegală si netemeinică având in vedere faptul că se menține sentința instanța de fond de respingere a cererii privind acordarea de despăgubiri civile, ca fiind tardivă.
Referitor la excepția tardivității constituirii de parte civilă s-a precizat că aceasta a fost ridicată în fata primei instanțe în primul ciclu procesual fiind analizată și respinsă.
Prin decizia penală nr. 178/2006 a Tribunalului Dolj, s-a dispus a rămâne valabile actele procedurale îndeplinite până la termenul din 14.03.2005, termen de la care s-a dispus anularea celorlalte probatorii administrate în cauză urmând ca acestea sa fie refăcute.
Prin urmare, excepția tardivității constituirii de parte civilă odată ridicată si respinsă nu mai trebuia pusă în discuție la fond de instanța de judecată care trebuia să respecte dispozițiile instanței de apel, ce retrimise-se cauza in vederea îndeplinirii procedurii legale cu unul din inculpați. În acest sens s-au invocat și prevederile art. 3851cod procedură penală potrivit cărora instanța care rejudecă cauza trebuie să se conformeze hotărârii instanței de apel în măsura în care situația de fapt rămâne cea avută în vedere la soluționarea apelului.
-se în mod clar care acte se anulează, instanța de fond nu putea să se mai pronunțe cu privire la actele îndeplinite înainte, acestea ramând valabile si câștigate.
S-a invocat și că instanța de apel a apreciat greșit ca fiind tardivă constituirea de parte civilă având în vedere faptul că, în conformitate cu prevederile art. 13 cod procedură penală constituirea de parte civilă se face până la citirea actului de sesizare. Ori în speță, citirea actului de sesizare s-a făcut la 24.01.2005, până la aceea dată nefiind procedura legal îndeplinită față de toți inculpații și necitindu-se față de aceștia actul de sesizare, iar nu la data de 20.12.2004, cum greșit s-a reținut in considerentele instanței de fond si de apel.
Astfel că, instanța de apel, ca și cea de fond, trebuia sa aibă în vedere cererea privind constituirea de parte civilă, impunându-se pe cale de consecința acordarea de daune morale si materiale pentru prejudicial moral si material suferit de partea vătămată în cuantumul solicitat și dovedit.
În drept s-au invocat prevederile art. 3851, 3859pct. 14 și 171cod procedură penală.
Examinându-se recursurile formulate în cauză în raport de motivele de recurs invocate și prin raportare la dispozițiile art. 3856și art. 3857cod procedură penală se reține că recursurile inculpaților și GAs unt fondate iar recursul părții vătămate este nefondat pentru următoarele considerente:
Starea de fapt așa cum a fost aceasta reținută de prima instanță și confirmată de instanța de apel este confirmată de probatoriul administrat în cauză și susține încadrarea în drept a faptelor săvârșite de toți inculpații în infracțiunea de vătămare corporală gravă incriminată în art. 182 alin. 2 cod penal.
În acest sens nu pot fi reținute apărările recurenților inculpați privind schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de aceștia, deoarece actele medicale întocmite în cauză stabilesc o legătură cauzală directă între urmarea suferită de partea vătămată, respectiv ruptura splinei și actele de agresiune exercitate de toți cei patru inculpați, datorită intervalului scurt de timp dintre cele două agresiuni neputându-se preciza care dintre loviturile primite au produs ruptura splinei
De asemenea și în raport de probatoriul cu martori administrat în cauză nu se poate reține că urmarea suferită de partea vătămată s-ar datora numai ultimei agresiuni exercitate de inculpații și, deoarece din probele testimoniale administrate care se coroborează cu actele medico-legale mai sus întocmite în cauză rezultă că atât inculpații G A și cât și inculpații și au aplicat lovituri părții vătămate lovituri apte de a produce ruptura splinei acestuia.
Va fi reținută însă ca întemeiată apărarea formulată de recurenții inculpați privind greșita reținere în sarcina acestora a circumstanței agravante prevăzute de art. lit. c cod penal, respectiv săvârșirea faptei împreună cu un minor.
Cu privire la reținerea acestei circumstanțe agravante se constată că aceasta presupune ca inculpatul sau inculpații majori să fi săvârșit fapta simultan sau în baza unei înțelegeri prealabile cu un minor ori în speță, din situația de fapt, așa cum aceasta a fost reținută de prima instanță, dar și prin actul de sesizare și este confirmată de probatoriul administrat, agresarea părții vătămate s-a produs de inculpați în două grupuri și în mod succesiv, fără ca între cele două grupuri de inculpați să fi existat vreo înțelegere prealabilă.
Astfel, agresiunea inițială a fost săvârșită de inculpații și G A, fără nici o participare a celorlalți doi inculpați, pentru ca ulterior, la un scurt interval de timp, dar după ce partea vătămată fusese ridicată de jos de martorul și făcuse câțiva pași în direcția postului de poliție, să fie agresată din nou de inculpatul, agresiune la care a aderat și inculpatul minor, acesta lovind și el la rândul său partea vătămată, fără a avea însă vreo înțelegere prealabilă cu primii agresori și fără ca aceștia să fi contribuit în vreun fel la cea de-a doua agresiune.
În consecință nu se poate reține că inculpații și GAa săvârșit fapta împreună cu inculpatul minor, pentru a se putea reține în sarcina primilor circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. c cod penal.
De altfel, dacă recurenții inculpați ar fi săvârșit fapta împreună cu inculpatul minor în sarcina tuturor acestora ar fi trebuit reținută și circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. a cod penal, respectiv săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună, circumstanță care însă în mod corespunzător nu a fost reținută.
Va fi reținut însă ca neîntemeiat motivul de recurs formulat de inculpați prin care aceștia critică nereținerea în favoarea lor a circumstanței atenuante legale prevăzută de art. 73 lit. b cod penal respectiv provocarea.
Astfel, potrivit art. 73 b) cod penal se poate reține scuza provocării când săvârșirea infracțiunii are loc sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.
În speță însă, deși din materialul probator rezultă că la un moment dat și partea vătămată a avut un comportament provocator, care a culminat cu aruncarea unei sticle de bere în direcția inculpatului G A, această înprejurare nu poate fi de natură a atrage incidența în speță a circumstanței atenuante legale în discuție, deoarece, așa cum reyultă din probele administrate în cauză conflictul dintre partea vătămată și recurenții inculpați a avut două etape, o primă etapă desfășurată în incinta discotecii când s-a produs și incidentul cu aruncarea sticlei de către partea vătămată și oad oua etapă în afara discotecii când s-au exercitat cele mai intense lovituri de către inculpații și GAa supra părții vătămate, între cele două momente intervenind un interval de timp suficient pentru a se reține că a doua agresiune nu a fost săvârșită sub imperiul unei tulburări sau emoții determinate de atitudinea provocatoare a părții vătămate.
În raport de aceste considerente și văzându-se și dispozițiile art. 3859alin 1 pct. 14 raportat la art. 38515pct. 2 lit. d cod procedură penală urmează a se admite recursurile formulate de inculpații și GAî mpotriva deciziei penale nr. 67 din 02 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția pentru Minori și Familie în dosarul nr- și a sentinței penale nr. 862/29.12.2006 pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr. 1033/2006.
Se va casa decizia recurată și rejudecându-se cauza se vor admite apelurile inculpaților,
OGSe va desființa sentința cu privire la latura penală a cauzei în ceea ce privește reținerea circumstanței agravante prevăzute de art. 75 lit. c cod penal în sarcina inculpaților și G A, individualizarea pedepselor aplicate inculpaților și G A și se va înlătură circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. c cod penal reținută în sarcina acestora.
Ca urmare a înlăturării circumstanței agravante reținute în sarcina inculpaților la individualizarea pedepselor aplicate acestora se va reține că acestea un fost just individualizate de prima instanță și menținute de instanța de apel sub aspectul cuantumului lor, ce a fost stabilit în concordanță cu dispozițiile art. 72 cod penal, însă scopul acestora se poate realiza față de inculpați și fără privarea acestora de libertate, respectiv în modalitatea suspendării executării pedepselor aplicate inculpaților sub supraveghere potrivit art. 861cod penal.
Pentru a se ajunge la această concluzie se au în vedere gradul de pericol social al faptei apreciat ca fiind ridicat dar și împrejurările producerii acesteia, partea vătămată fiind cea care, în stare de ebrietate fiind, a declanșat conflictul, atitudinea inculpaților recurenți după săvârșirea faptei, aceștia nemaiintrând în conflict cu legea penală, faptul că recurenții inculpați nu au antecedente penale, astfel că se reține ca fiind justificată reținerea circumstanțelor atenuante judiciare potrivit art. 74 cod penal de către prima instanță și de către instanța de apel în favoarea inculpaților.
Aceleași considerente, mai puțin lipsa antecedentelor penale în ceea ce-l privește pe inculpatul, justifică reținerea circumstanțelor atenuante judiciare și în favoarea celorlalți inculpați, astfel că recursul părții vătămate cu privire la latura penală a cauzei va fi reținut ca fiind nefondat.
Referitor la inculpatul, minor la data săvârșirii faptei, se reține de asemenea că scopul preventiv și educativ al pedepsei în sensul art. 52 cod penal poate fi realizat de asemenea fără privarea acestuia de libertate, prin suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în condițiile art. 861cod penal, astfel că se vor potrivit 3857cod procedură penală se vor extinde efectele recursurilor inculpaților și G A și asupra inculpatului minor cu privire la modalitatea de executare a pedepsei principale aplicate acestuia
De asemenea se vor extinde efectele recursurilor inculpaților și G A și asupra inculpaților și cu privire la pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege.
Din acest punct de vedere se constată că ambele instanțe au făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 71 raportat la art. 64 alin. 1 lit. a teza I cod penal interzicând inculpaților dreptul de a alege, fiind încălcat astfel art. 3 din Protocolul nr. 1 al F așa cum a decis în cauza Hirst Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord.
Dreptul de a alege este un drept constituțional recunoscut expres de dispozițiile art. 36 din Constituție tuturor cetățenilor, drept garantat prin Protocolul nr. 1 art. 3 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale care enunță obligația pentru . părți contractante să organizeze alegeri în condiții care să asigure libera exprimare a opiniei poporului.
în general continuă să se bucure de toate drepturile și libertățile fundamentale garantate de Convenție,cu excepția dreptului la libertate atunci când o detenție regulată intră în mod expres în câmpul de aplicare al art. 5 din Convenție.
Ei nu pot fi decăzuți din drepturile lor garantate prin Convenție pentru simplul fapt că se găsesc închiși ca urmare a unei condamnări.
La aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 cod penal în consecință trebuie avută în vedere natura și gravitatea infracțiunii, valorile sociale lezate prin activitatea infracțională astfel încât fapta săvârșită să-i facă incompatibili cu exercitarea acestor drepturi.
Având în vedere jurisprudența O și criteriile menționate mai sus se constată că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului nu sunt de natură a conduce la concluzia că se impune interzicerea dreptului de a alege fiind motivul pentru care va înlătura această interdicție.
În raport de argumentele expuse se va înlătura aplicarea față de inculpații. G A, și a dispozițiilor art. 64 alin. 1 lit. a teza I cod penal ca pedeapsă accesorie.
Cu privire la latura civilă a cauzei se va reține că in mod legal și temeinic atât prima instanță cât și instanța de apel au concluzionat că acțiunea civilă a părții vătămate a fost promovată cu nerespectarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 cod procedură penală care impun ca să se facă constituirea de parte civilă în cadrul procesului penal cel mai târziu până la citirea actului de sesizare, moment ce marchează trecerea la cercetarea judecătorească.
În speță, citirea actului de sesizare și începerea cercetării judecătorești a avut loc la data de 20.12.2004 când s-a procedat la audierea inculpatului A, a părții vătămate și a martorilor.
Fiind audiată la acel termenul partea vătămată a declarat că nu se constituie parte civilă, iar procedura a fost legal îndeplinită cu ceilalți inculpați lipsă.
Revenirea ulterioară a părții vătămate și constituirea sa ca parte civilă la termenul de judecată din 24.01.2005, termen la care în mod expres inculpații, asistați de apărători aleși s-au opus la această nu poate avea eficacitate juridică.
De asemenea faptul că prin decizia penală nr. 178/2006 a Tribunalului Dolj, în primul ciclu procesual, s-a dispus a rămâne valabile actele procedurale îndeplinite până la termenul din 14.03.2005 nu infirmă, ci dimpotrivă confirmă justețea concluziei că cercetarea judecătorească începuse anterior și a fost menținută cu toate consecințele sale.
În consecință, recursul formulat de partea vătămată în cauză urmează a fi respins potrivit art. 38515pct. 1 lit. b cod procedură penală, ca nefondat.
Potrivit art. 192 lin. 2 și 3 cod procedură penală partea vătămată urmează a fi obligată cheltuieli judiciare statului în recurs, cheltuielile judiciare avansate de stat privind pe inculpați în apel și recurs rămânând în sarcina statului
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile inculpaților și GAf ormulate împotriva deciziei penale nr. 67 din 02 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția pentru Minori și Familie în dosarul nr- și a sentinței penale nr. 862/29.12.2006 pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr. 1033/2006.
Extinde efectele recursurilor acestor inculpați și asupra inculpaților și.
Respinge recursul părții vătămate formulat împotriva deciziei penale nr. 67 din 02 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția pentru Minori și Familie în dosarul nr-.
Casează decizia și rejudecând cauza admite apelurile inculpaților, G A și ale căror efecte le extinde și asupra inculpatului.
Desființează sentința cu privire la latura penală a cauzei în ceea ce privește reținerea circumstanței agravante prevăzute de art. 75 lit. c cod penal în sarcina inculpaților și G A, individualizarea pedepselor aplicate inculpaților și G A și precum și aplicarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza I cod penal față de toți inculpații:
Înlătură circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. c cod penal reținută în sarcina inculpaților și G
În baza art. 861cod penal.
Dispune suspendarea executării pedepselor aplicate inculpaților și GAs ub supraveghere, pe durata de 3 ani și 6 luni, termen ce se compune din durata pedepsei închisorii la care se adaugă un interval de 3 ani, stabilit de instanță.
În baza art. 863cod penal.
Dispune ca inculpații, pe durata termenului de încercare, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
să se prezinte de două ori pe lună la de pe lângă Tribunalul Dolj;
să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
Atrage atenția inculpaților asupra dispoz. art. 864cod penal.
În baza art. 861cod penal rap. la art. 110 cod penal și art. 1101cod penal.
Dispune suspendarea executării pedepsei aplicată inculpatului sub supraveghere, pe durata de 2 ani și 3 luni, termen ce se compune din durata pedepsei închisorii la care se adaugă un interval de 2 ani, stabilit de instanță.
În baza art. 863cod penal art. 1101alin.1 cod penal.
Dispune ca inculpatul, pe durata termenului de încercare, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
să se prezinte de două ori pe lună la de pe lângă Tribunalul Dolj;
să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
Atrage atenția inculpatului asupra dispoz. art. 864cod penal.
Înlătură aplicarea față de inculpații. G A, și a dispozițiilor art. 64 alin. 1 lit. a teza I cod penal ca pedeapsă accesorie.
Aplică dispozițiile art. 71 alin. 5 cod penal față de inculpații. G A și.
Menține restul dispozițiilor deciziei și sentinței.
Obligă partea vătămată la 40 lei cheltuieli judiciare statului în recurs.
Cheltuielile judiciare avansate de stat privind pe inculpați în apel și recurs rămân în sarcina statului din care câte 150 lei pentru fiecare dintre inculpați reprezentând onorarii avocați oficiu în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Ianuarie 2008
Grefier,
Red. jud.
,
4 ex./19 febr. 2008
30 ianuarie 2008
Emis extras pedeapsă cu privire la inculpatul.
B va urmări și încasa de la inculpatul suma de 120 RON reprezentând cheltuieli judiciare statului;
B va urmări și încasa de la inculpatul GAs uma de 120 RON reprezentând cheltuieli judiciare statului;
B va urmări și încasa de la inculpatul suma de 120 RON reprezentând cheltuieli judiciare statului;
B va urmări și încasa de la inculpatul, în solidar și cu reprezentanții legali, suma de 120 RON reprezentând cheltuieli judiciare statului;
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Mariana Pascu, Gabriel Viziru
