Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 118/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 118/2009
Ședința publică de la 26 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 3: Maria Covaciu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpatul și partea civilă împotriva deciziei penale nr. 276/22.12.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul recurent asistat de apărător ales și apărătorul ales al părții civile recurente, avocat, lipsă fiind părțile civile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care inculpatul și partea civilă, prin avocați aleși au depus la dosar motive de recurs. Partea civilă a mai depus la dosar înscris medical.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Avocatul ales al părții civile a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii penale atacate și rejudecând:
- sub aspectullaturii penale- a se dispune majorarea pedepsei aplicate inculpatului și executarea acesteia în regim de detenție. A precizat că nu contestă starea de fapt, dar consideră că individualizarea judiciară a pedepsei nu s-a făcut în raport cu cerințele prev. de art. 72 cod penal având în vedere modalitatea comiterii faptei, rezultatul produs, nu a manifestat regret și nici nu a încercat repararea prejudiciului. Pedeapsa aplicată este minimul special prevăzut de lege, or, partea civilă a avut 61 zile de spitalizare, prezintă o infirmitate fizică permanentă - hipoacuzie - iar capacitatea de muncă s-a redus la 50 %
Mai mult de atât infracțiunea prezintă un grad ridicat de pericol social, inculpatul a aplicat toate loviturile în zona capului, inculpatul a mai fost condamnat pentru infracțiuni de același gen, astfel că în opinia sa corect a apreciat instanța că pedeapsa trebuie executată în regim de detenție. Ulterior săvârșirii infracțiunii, inculpatul a mai continuat să- adreseze părții civile amenințări și agresiuni.
- sub aspectullaturii civile- a solicitat admiterea cererii de constituire de parte civilă astfel cum a fost formulată precizând că daunele morale sunt modice mai ales că partea civilă a fost internată în spital în perioada 18 ianuarie 2009 - 28 ianuarie 2009.
Avocatul ales al inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii penale atacate și rejudecând:
- a se constata că potrivit art. 378.pr.penală această instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel invocate. A precizat că partea vătămată în cursul urmăriri penale a declarat că nu știe cine a agresat-o cu sticla de bere.
- instanța de apel a încălcat disp. art. 24 din OG nr. 1/2000 arătând că la instanța de fond s-au efectuat două rapoarte de expertiză medico legală de către aceeași comisie astfel că se impunea avizarea actelor medicale de către comisia medicală din cadrul INML CNs au IML Minovici Comisia medicală care a examinat actele medicale nu a stabilit numărul de zile de îngrijiri medicale pentru lovirea cu piatra sau pentru cea de cădere liberă.
Mai mult de atât victima a fost implicată în mai multe incidente și a recunoscut că a fost lovită cu bâta în cap.
- instanța putea aprecia situația deosebită în care se afla inculpatul, că nu a acționat intenționat și consideră în cauză sunt sunt întrunite cerințele suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Avocatul părții civile recurente în ce privește recursul declarat de inculpat a solicitat respingerea acestuia pentru motivele expuse în susținerea recursului părții civile. A precizat că nu sunt întrunite condițiile suspendării sub supraveghere a pedepsei deoarece inculpatul nu a încercat repararea prejudiciului.
Avocatul inculpatului, în ce privește recursul declarat de partea civilă a solicitat respingerea acestuia, precizând că toate actele medicale sunt necontrolate deși există instituții abilitate care să verifice dacă partea vătămată are suferințe și din alte cauze.
Reprezentanta parchetului a solicitat respingerea recursurilor declarate de inculpatul - și partea civilă -. A precizat că în ce privește recursul inculpatului, instanțele au apreciat corect și stabilit starea de fapt în concordanță cu actele dosarului. Față de probele administrate în cauză s-a dovedit fără nici un dubiu vinovăția inculpatului, pedeapsa aplicată și modalitatea de individualizare sunt corecte.
În ce privește recursul părții civile a precizat că s-a făcut o corectă apreciere a daunelor modale și a despăgubirilor civile ținând seama de suferința și nevoile părții civile.
Inculpatul având ultimul cuvânt a arătat că regretă fapta comisă și dorește să recupereze prejudiciul. A solicitat admiterea recursului și aplicarea unei pedepse cu suspendare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față;
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 189/27 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Sibiu, în baza art. 334.pr.penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. 1.pen. în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. 2.pen. și, în baza acestui text legal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 30.11.1985 în Sibiu jud. Sibiu, domiciliat în Sibiu,-, în Sibiu,-, jud. Sibiu, studii 4 clase, fără ocupație, CNP -, cetățean român, posesor al seria - nr.-, necăsătorit, fără copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, cu antecedente penale, la 2 ani închisoare.
S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de partea vătămată.
S-a constatat că infracțiunea este concurentă cu infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr.1194/2006 a Judecătoriei Sibiu.
Instanța de fond a dispus descontopirea pedepsei rezultante de 1000 lei amendă penală aplicată prin sentința penală nr.1194/2006 a Judecătoriei Sibiu în pedeapsa de 1.000 lei și pedeapsa de 200 lei amendă penală aplicată prin sentința penală nr.923/2003 a Judecătoriei Sibiu.
În baza art. 36 alin. 1.pen. art. 40.pen. art. 34 alin. 1 lit. e pen. s-a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare cu pedepsele de 1000 lei amendă penală aplicată prin sentința penală nr.1194/2006 a Judecătoriei Sibiu și 200 lei amendă penală aplicată prin sentința penală nr.923/2003 a Judecătoriei Sibiu și s-a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii de 2 ani la care s- adăugat amenda în sumă de 1000 lei.
În baza art.71 pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a, b pen.
În baza art. 14 și art. 346 alin. 1.pr.pen. rap. la art. 998.civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 20.000 lei daune morale, a sumei de 8.074 lei daune materiale și a unei prestații periodice în sumă de 750 lei lunar cu începere de la data de 1.12.2006 până la încetarea stării de nevoie. S-au respins celelalte pretenții.
În baza art. 14 și 346 alin. 1.pr.pen. rap la art. 313 din Legea nr. 95/2006 s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean Sibiu și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 386,65 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, la care s-a adăugat dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data plății efective.
În baza art. 191 alin. 1.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 750 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 193 alin. 1.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 673,3 lei reprezentând cheltuieli judiciare către partea vătămată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt că între familia inculpatului și familia părții vătămate (ambele locuind în cartierul din Municipiul Sibiu) exista o situație tensionată, generată de existența unui incident în care au fost implicați tatăl celui dintâi și mama celui de-al doilea, aceasta acuzându-l de faptul că ar fi lovit-o cu căruța, iar pentru a accepta să se împace a primit de la el suma de 2-3.000.000 lei vechi.
În data de 29.09.2006, în jurul orei 16, când partea vătămată s-a dus cu căruța la râul pentru a scoate niște nisip s-a întâlnit cu inculpatul care era împreună cu martorul și aruncau gunoi în râu. Partea vătămată le-a atras atenția asupra acestui fapt, iar între cei doi a izbucnit o discuție aprinsă, in cursul căreia inculpatul și martorul l-au înjurat pe partea vătămată. După ce partea vătămată a trecut cu căruța de ei, s-a oprit, a coborât din căruță, și s-a dus la inculpat, au continuat cearta (în care s-a implicat din nou și martorul), jignindu-se reciproc, după care inculpatul a lovit-o de două ori în cap pe partea vătămată cu partea metalică a furcii pe care o avea asupra sa. Martorul a dat bice calului, acesta a plecat, iar una din roțile din sparte ale căruței a trecut peste picioarele părții vătămate, care a căzut. Inculpatul și martorul au plecat, după care a plecat și partea vătămată.
Partea vătămată s-a dus acasă, s-a spălat de sânge și și-a pus o fașă la picior, a mers apoi la un medic din cartier care l-a examinat, după care s-a dus cu bicicleta la un magazin din cartier, situat pe str. -, aparținând înainte să intre în magazin i-a văzut pe inculpat și pe martorul intrând și ei. În magazin între inculpatul și partea vătămată a izbucnit un incident violent, cei doi lovindu-se reciproc cu pumnii și cu picioarele, partea vătămată lovindu-l în cursul acestuia și pe martorul, care a plecat imediat după aceea.
Când partea vătămată se deplasa pe lângă bicicletă, cu intenția de a merge acasă, inculpatul a luat o piatră cu care a lovit-o în cap; partea vătămată s-a dezechilibrat și a căzut în genunchi, după care inculpatul, aflat lângă el, l-a lovit în cap cu o sticlă de bere care s-a spart, iar partea vătămată a căzut, lovindu-se cu capul de asfalt. Partea vătămată a fost transportat acasă, de unde a fost dus la Unitatea Primiri Urgențe a Spitalului Clinic Județean Sibiu, fiind apoi internat la Secția Neuro-chirurgie și la Secția ale aceluiași spital în perioadele 29.09.2006-19.10.2006 și respectiv 23.10.2006- 24.11.2006.
Partea vătămată a suferit o serie de leziuni (printre care și o fractură craniană), care au necesitat inițial pentru vindecare 80-90 zile de îngrijiri medicale, prelungite apoi la 130-150 zile datorită complicațiilor apărute la nivelul urechii medii ș al mastoidelor. Totodată partea vătămată a rămas cu o hipoacuzie dreaptă marcată, ceea ce constituie o infirmitate fizică permanentă și cu un sindrom cohleovestibular cronic drept, având capacitatea de muncă diminuată cu 50 %, fiind încadrabil în gradul III de invaliditate cu caracter permanent. Fractura craniană s-a produs prin decelerație, prin cădere, iar leziunile suferite nu au pus în primejdie viața părții vătămate.
S-a reținut de instanța de fond că leziunile suferite de partea vătămată, localizarea acestora, mecanismul de producere, durata zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare sunt menționate în raportul de constatare medico-legală efectuat în cursul urmăririi penale (filele 18-19, 21-22), precum și în raportul de expertiză medico-legală și suplimentul la acest raport efectuate în cursul judecății (filele 57-61, 136-141). Expertiza efectuată în cauză a stabilit că hipoacuzia și sindromul vertiginos nu se datorează vreunui alt eveniment traumatic anterior (așa cum susținuse inculpatul).
Din certificatele medico-legale nr. I/a/1068 și I/a/1069 eliberate la data de 2.10.2006 de Serviciul Medico - Legal Județean Sibiu (filele 51-52) a rezultat că și inculpatul și martorul au suferit leziuni în cursul incidentelor (filele 51-52), care au necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, motivat de faptul că soluția instanței este netemeinică, întrucât în mod greșit instanța, deși a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean Sibiu, a obligat inculpatul la o sumă mai mică decât cea solicitată de spital și, de asemenea, în mod greșit instanța nu a făcut adresă la Spitalul Clinic Județean Sibiu pentru ca acesta să se poată constitui parte civilă și pentru cheltuielile ocazionate de internarea părții vătămate în perioada 09.07. - 19.07.2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel și partea civilă, solicitând majorarea cuantumului pedepselor, de asemenea, cu acordarea integrală a daunelor morale solicitate.
Inculpatul a solicitat admiterea apelului, reducerea cuantumului pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 861 alin. 3.pen.
În ce privește cheltuielile solicitate de Spitalul Clinic Județean Sibiu, consideră că atâta timp cât vinovăția inculpatului nu a fost dovedită, iar actele medico-legale nu au fost supuse controlului Comisiei de Avizare, nu ar fi corect ca aceste cheltuieli să fie suportate de inculpat.
Prin decizia penală nr. 276/22 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr- a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, hotărârea a fost desființată parțial sub aspectul laturii civile, iar pe cale de consecință:
S-a dispus majorarea cuantumului despăgubirilor civile stabilite în sarcina inculpatului -, în favoarea Spitalului Județean Sibiu, de la 386,65 lei la 3863,65 lei, la care s-a adăugat și suma de 1903 lei, cu același titlu, plus dobânzi și penalități de întârziere până la data stingerii sumei datorate.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de partea civilă și inculpatul - împotriva aceleiași hotărâri penale.
S-a făcut aplicarea art. 192 alin.2 pr.penală.
În considerentele deciziei, Tribunalul Sibiua reținut următoarele argumente de fapt și de drept:
La dosar s-au depus de către partea civilă Spitalul Clinic Județean Sibiu constituirea de parte civilă, constând în despăgubiri în sumă de 3361,84 lei RON și 501,81 lei RON, conform adresei nr. 3904 din 30.04.2007 (fila 23 dosar fond nr-), la care se adaugă suma de 1903 lei RON, cheltuieli ocazionate de tratarea numitului, conform foii de observație nr. 15591/09.07.2007 - 19.07.2007.
Ca atare, instanța de fond, admițând în totalitate pretențiile civile ale Spitalului Clinic Județean Sibiu, trebuia să le acorde în cuantumul precizat prin adresele menționate.
Astfel, în baza art. 379 pct. 2 lit. a pr.pen. s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, desființându-se hotărârea instanței de fond în limitele mai sus menționate, și rejudecând, a majorat cuantumul despăgubirilor stabilite în sarcina inculpatului și în favoarea Spitalului Clinic Județean Sibiu, de la suma de 386,65 lei la suma de 3863,65 lei, la care se a adăugat și suma de 1903 lei, cu același titlu, plus dobânzi și penalități de întârziere până la data stingerii sumei datorate.
În ce privește apelurile formulate de partea civilă și inculpatul, acestea au fost respinse, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt, în baza probelor administrate, dând o corectă încadrare juridică faptelor reținute.
De asemenea, individualizarea pedepsei a fost temeinic și legal făcută, ținându-se cont de dispozițiile art. 72 și art. 52.pen.
S-a considerat că, față de faptul că prima instanță a acordat o pedeapsă orientată spre minimul acesteia, ținând cont de gradul mediu de pericol social al faptei, care a fost comisă pe fondul unor tensiuni preexistente între părți, nu se impune o redozare a acesteia.
În ce privește modalitatea de executare a acesteia, în mod corect prima instanță a considerat că numai o pedeapsă cu executarea acesteia în regim de detenție ar fi de natură să contribuie la reeducarea inculpatului și la prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atâta vreme cât acesta a dovedit perseverență infracțională, fiind condamnat încă de două ori pentru infracțiuni de lovire sau alte violențe (sentința penală nr. 1194/2006 și nr. 923/2003 ale Judecătoriei Sibiu ).
De asemenea, cu privire la daunele morale acordate părții civile, acestea au fost corect stabilite, cu respectarea principiului că acordarea lor nu poate să constituie un mijloc de îmbogățire a victimei, ci o reparație a prejudiciului moral suferit. Despăgubirile civile solicitate de partea civilă reprezentând cheltuieli ocazionate de tratamentele suportate de către acesta și diminuarea capacității de muncă care nu au putut fi determinate până în prezent vor pute fi solicitate pe calea unei acțiuni separate, considerând că în mod corect instanța de fond a acordat despăgubiri materiale în baza actelor depuse la dosar.
Față de toate cele expuse, în baza art. 379 pct. 1 lit. b pr.pen. au fost respinse ca nefondate apelurile părții civile și inculpatului.
Dată fiind culpa procesuală a apelanților și, aceștia au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 50 lei RON fiecare.
Împotriva deciziei au declarat recurs în termenul legal prev. de art. 385/3 pr.penală inculpatul - și partea civilă - aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
Inculpatul -:
1. Motive de nelegalitate:
- instanța nu s- pronunțat asupra tuturor motivelor de apel invocate conform obligației prevăzute de art. 378 pct. 3.pr.penală, înfrângând astfel garanțiile conferite de art. 6 din Convenție privind un proces echitabil și încălcând principiul egalității de arme;
- instanța de apel nu a supus examenului actele medicale contestate de către inculpat, în condițiile în care acestea conțineau concluzii incerte și contradictorii raportat la contextul faptic reținut;
- instanța a omis să clarifice problema contradictorialității declarațiilor părții vătămate, care, inițial relevă faptul că a primit o singură lovitură în cap de la inculpat, ca apoi, să arate că actul de agresiune a fost repetat.
- instanța de apel a înlăturat în mod greșit apărarea inculpatului cu privire la incidența cazului de înlăturare a răspunderii penale și anume legitima apărare, intervenit în magazin când conform depoziției martorului, victima început să adreseze injurii și să-l lovească pe inculpat cu pumnii în zona feței, în timp ce acesta era căzut.
- conduita părții vătămate a fost total necorespunzătoare, aceasta având posibilitatea, după primul incident, să se adreseze autorităților, aspect ce ar fi înlăturat continuarea acestuia în magazin.
2. Motive de netemeinicie:
- modalitatea de executare a sancțiunii penale este inadecvată, în cauză fiind întrunite exigențele prev. de art. 86/1 cod penal.
- scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia.
II. Partea civilă -:
- pedeapsa aplicată inculpatului - este insuficientă sub aspectul cuantumului;
- despăgubirile civile acordate de către instanță nu reflectă prejudiciul real încercat de către victimă;
În susținerea acestor aspecte, partea civilă recurentă a depus înscrisuri medicale reprezentând bilet de ieșire din spital.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 385/9 alin.3 pr.penală, Curtea constată că recursul inculpatului este fondat, însă pentru alte considerente decât cele care fac obiectul motivelor invocate.
Curtea, reține de asemenea, că recursul părții civile - nu se sprijină pe motive apte de a justifica, în cauză, casarea deciziei atacate.
1. Instanțele inferioare au reținut o stare factuală corectă, fundamentată și confirmată în mod judicios pe actele și lucrările din dosar: plângerea părții vătămate, actele medicale, depozițiile martorului ocular G (42) care confirmă că partea vătămată a fost lovită de către inculpat cu furca în zona capului, în mod repetat (de 2 ori), depozițiile martorilor prezenți la cea de a doua fază a incidentului ( 104, 105 și 143) aceștia din urmă percepând personal lovitura aplicată cu piatră de către inculpat victimei, în zona capului.
2. Vinovăția inculpatului a fost stabilită în mod clar și neechivoc de către instanțe, care și-au argumentat soluția în urma examinării amănunțite a probelor și lucrărilor de la dosar.
3. Curtea constată că în speță, critica adusă de către inculpat nemotivării hotărârii este nefondată și contrară realității existente în dosarul cauzei. Curtea sesizează că Tribunalul a suspus examenului său motivele invocate de către inculpat, adoptând o soluție echitabilă, chiar dacă, ea nu a fost dezvoltată într-o manieră corespunzătoare cu exigențele art.6 din Convenție.
4. Acest aspect va fi suplinit de către C în considerentele ce vor urma.
4.1. Referitor la concluziile rapoartelor de expertiză medico legale întocmite în cauză, Curtea arată că în speță reținerea unei singure lovituri sau a unor lovituri repetate cu furca nu prezintă relevanță juridică asupra aspectelor ce determină încadrarea juridică a faptei și vinovăția inculpatului, rezultând fără echivoc, din coroborarea acestor acte medicale cu celelalte probe acceptate (declarațiile părții vătămate și depozițiile martorilor) că în ambele faze ale incidentului inculpatul a agresat victima.
4.2. Lucrările de expertiză medico legale au fost întocmite în considerarea dispozițiilor date de instanță și au respectat exigențele prev. de art. 124.pr.penală și OG nr. 1/2000.
4.3. Curtea arată că în speță critica adusă nesupunerii controlului actelor medicale atașate la dosarul cauzei este vădit nefondată, întrucât conform art. 25 din OG nr. 1/2000 această avizare se realizează doar în condițiile în care instanțele judecătorești consideră necesar acest control.
Or, în cauza de față în mod corect instanța inferioară nu a realizat o asemenea solicitare, avându-se în vedere înțelesul clar și precis al concluziilor formulate și care așa cum s-a mai arătat se coroborează cu celelalte probe din dosar.
4.4. Vizând aspectele contradictorii cuprinse în declarațiile părții vătămate, Curtea arată că acest lucru nu este să influențeze în mod hotărâtor soluția adoptată după cum s-a expus mai sus, instanțele reținând doar acele circumstanțe ce au fost în măsură a fi coroborate cu celelalte probe din dosar - depoziția martorului ocular G (47).
4.5. În ce privește conduita părții vătămate în sensul nereclamării primului incident, Curtea arată că această conduită nu-i poate fi imputabilă în cadrul acestei proceduri, rămânând la latitudinea sa de a sesiza organele în drept asupra unui eventual prejudiciu încercat.
4.6. Referitor la incidența cazului de înlăturare a răspunderii penale și anume legitima apărare, statuată de art. 44 cod penal, Curtea arată că în cauză nu sunt întrunite, cumulativ, exigențele acestui text de lege.
Curtea reține că cel de-al doilea incident, în care, fără îndoială și inculpatul a fost supus agresiunilor părții vătămate, nu s-a finalizat în acel moment pentru a putea justifica riposta acestuia.
Inculpatul nu a răspuns în acel moment atacului material direct, imediat și injust exercitat de victimă, aspect ce exclude atragerea incidenței acestei cauze de impunitate.
Curtea arată că după acest incident părțile au ieșit afară, iar victima a fost urmărită de inculpat până în momentul în care acesta din urmă a aruncat cu o piatră luată de jos în direcția părții vătămate, care s-a dezechilibrat și a căzut în genunchi. Apoi, a continuat agresiunile prin aplicarea unei lovituri cu o sticlă de bere în zona capului victimei, care a căzut lovindu-se de asfalt.
În aceste circumstanțe, nu poate fi vorba despre reacția legitimă a inculpatului, reacție care ar fi fost eventual, justificată în magazin.
5. Vizând criticile de netemeinicie, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate.
5.1. Curtea arată că sancțiunea aplicată inculpatului corespunde pe deplin exigențelor instituite de art. 72 cod penal, fiind în concordanță atât cu gradul de pericol social ridicat al faptei cât și cu elementele ce au definit conduita inadecvată a inculpatului.
5.2. Curtea apreciază că o atenuare a răspunderii penale a inculpatului nu ar fi justificată de rațiuni plauzibile și nu ar corespunde unei posibilități reale de reeducare a inculpatului.
5.3. Curtea constată că modalitățile de executare alternative au fost examinate în cadrul procedurilor anterioare și considerate insuficiente pentru atingerea scopului preventiv și educativ statuat de art. 52 cod penal.
5.4. Curtea are în vedere realele înclinații ale inculpatului spre violență demonstrate de conținutul cazierului judiciar al acestuia, el suferind condamnări tot pentru acest gen de infracțiuni (art. 180 alin.2 cod penal).
5.5. În aceste circumstanțe, aplicarea unui mijloc de constrângere eficient este impus de necesitatea reeducării inculpatului.
6. Curtea sesizează că hotărârile atacate conțin un aspect de nelegalitate, exterior celor invocate de către inculpat.
6.1. Astfel, Curtea constată că inculpatului i-a fost interzis dreptul civil de a alege prev. de art. 64 lit.a teza I cod penal.
Interzicerea automată a dreptului de a alege, fără efectuarea de către instanțe a unui control a tipului de infracțiune și fără ca instanțele să poată face o aplicare a proporționalității măsurii în funcție de natura și gravitatea infracțiunii ori situația personală a celui în cauză reprezintă o ingerință nejustificată în dreptul de vot (vezi cauza Calmanovici vs România 2008).
6.2. În acest sens, în cauză, având în vedere natura și gravitatea infracțiunii, Curtea apreciază că interzicerea dreptului la vot al inculpatului ar reprezenta măsură suplimentară excesivă și disproporționată, astfel încât va înlătura din conținutul pedepsei accesorii dispozițiile art. 64 lit.a teza I cod penal.
II. Referitor la recursul părții civile.
1. În ce privește cauza de netemeinicie invocată, Curtea arată că acest aspect a fost amplu analizat de către instanță în considerentele de mai sus.
2. Curtea apreciază că în cauză agravare a răspunderii penale, cât și o atenuare a acesteia nu sunt justificate de rațiuni plauzibile, cuantumul pedepsei fiind în mod judicios stabilit de către instanță cu respectarea strictă a disp. art. 72 cod penal.
3. Majorarea pedepsei aplicate ar reprezenta în opinia Curții stabilirea unei sarcini disproporționate ce nu ar mai corespunde posibilităților reale de reeducare ale inculpatului, analizate amplu mai sus.
4. Curtea arată că prin dispoziția instanței ca această sancțiune să fie executată în regim privativ de libertate, pedeapsa chiar în cuantumul stabilit este aptă să-și îndeplinească rolul preventiv și educativ instituit de art. 52 cod penal.
5. Curtea constată, în ce privește latura civilă a cauzei, că instanțele inferioare au dat o dezlegare corectă aspectelor ce țin de necesitatea reparării juste și echitabile a prejudiciului conform art. 14.pr.penală.
6. Sumele stabilite cu titlu de despăgubiri corespund elementelor certe din dosar și reprezintă o satisfacție echitabilă în raport cu prejudiciul real încercat de către inculpat.
7. Este indiscutabil că partea civilă a suportat o traumă fizică și psihică serioasă, rezultat al faptelor comise de către inculpat, însă această suferință a fost compensată prin acordarea cuantumului de 20.000 lei daune morale.
O agravare a răspunderii civile a inculpatului ar reprezenta, în circumstanțele date, o sarcină suplimentară și ar reprezenta echilibru între interesele contrare ale cauzei ce ar rupe justul echilibru între interesele concurente incidente în cauză.
8. Față de cele ce preced, Curtea conform art. 385/15 pct. 1 lit.b pr.penală va respinge ca nefondat recursul părții civile cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat conform art. 192 alin.2 pr.penală.
9. În conformitate cu art. 385/15 pct. 2 lit.d pr.penală, recursul inculpatului va fi admis, iar decizia penală cât și sentința penală nr. 189/2008 casate, numai sub aspectul conținutului pedepsei accesorii în sensul înlăturării disp. art. 64 lit.a teza I cod penal.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECI D E:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 276/22.12.2008 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
Casează decizia penală atacată cât și sentința penală nr. 189/2008 a Judecătoriei numai sub aspectul conținutului pedepsei accesorii aplicate inculpatului în sensul înlăturării dispozițiilor art. 64 lit. a teza I Cod penal.
Menține toate celelalte dispoziții ale hotărârilor penale atacate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă împotriva aceleiași hotărâri penale.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă pe partea civilă să plătească statului suma de 160 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26.02.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored. VV 2 ex/04.03.2009
,
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Mircea Bădilă, Maria Covaciu
