Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 12/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.12/
Ședința publică de la 10 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Viorica Costea Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Marius Cristian Epure
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul parte vătămată - domiciliat în,-, județul C, împotriva deciziei penale nr.462 din data de 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.872 din data de 18 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr.812/2005, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.182 și 217 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:
- recurentul inculpat parte vătămată -, personal și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2008, emisă de Baroul C - Cabinet de avocat;
- intimatul inculpat parte vătămată, personal și asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr.24293/2007, emisă de Baroul
Se constată lipsa intimatelor părți civile Civi 2000, Spitalul Clinic Județean de Urgență C, Spitalul de Ortopedie și Sud și Spitalul Militar Constanța.
Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
Întrebat fiind, recurentul inculpat și parte vătămată -, arată că nu înțelege să dea declarații în fața instanței de apel.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat.
- 2 -
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, av. pentru recurentul inculpat parte vătămată -, arată că primul motiv de recurs se întemeiază pe dispozițiile art.3859pct.2 Cod procedură penală și vizează nelegala sesizare a instanței prin rechizitoriu. Inculpații parte vătămată au formulat plângeri reciproce pentru săvârșirea infracțiunilor de insultă și amenințare, alături de infracțiunea de vătămare corporală pentru care a început urmărirea penală. Prin actul de sesizare al instanței la pct.3 din rechizitoriu se arată că este sesizată instanța, respectiv Judecătoria Constanța cu privire la plângerea prealabilă referitoare la săvârșirea infracțiunilor de insultă și amenințare, dispunându-se în același timp neînceperea urmăririi penale față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală. Consideră că în acest mod au fost încălcate dispozițiile art.281 Cod procedură penală, în forma de la momentul efectuării urmăririi penale care reglementa procedura în caz de conexitate sau de indivizibilitate între infracțiunile prevăzute de art.279 lit.a- Consideră că procurorul trebuia să procedeze în conformitate cu dispozițiile art.281 alin.2 Cod procedură penală și să aplice dispozițiile art.35 Cod procedură penală, în măsura în care aprecia că s-ar fi impus disjungerea. Cum din actele procesuale nu rezultă că s-ar fi procedat la o disjungere a cauzei, consideră că procurorul trebuia să cerceteze toate faptele pentru care a fost sesizat și să trimită în judecată pe inculpatul parte vătămată pentru toate cele trei infracțiuni. Apreciază că este vorba despre o încălcare a dispozițiilor legale.
Tribunalul Constanța nu a răspuns criticii formulate în apel, mulțumindu-se să arate că la momentul sesizării instanței, erau în vigoare dispozițiile art.279 lit.a-c Cod procedură penală și că ar fi fost necesară plângerea prealabilă directă pentru sesizarea instanței pentru săvârșirea infracțiunilor de insultă și amenințare. Nu a observat nici faptul că nu s-a procedat nici la o disjungere așa cum prevedea legea și în consecință critica formulată la instanța de apel nu și-a găsit nici un fel de soluționare.
Prin urmare, apreciază că soluția care se impune este aceea de admitere a recursului, de casare a hotărârilor pronunțate, și de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, potrivit dispozițiilor art.332 alin.2 Cod procedură penală.
Al doilea motiv de recurs, se încadrează în dispozițiile art.3859pct.16 Cod procedură penală - greșita achitare pentru inexistența faptei penale cu privire la inculpatul și de asemenea, art.3859pct.10 Cod procedură penală. A arătat că, instanța de fond ca și cea de apel au reținut că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea de amenințare, dat fiind, că amenințările au fost
- 3 -
adresate după ce a fost agresat și în prezența organelor de poliție, ceea ce nu a fost de natură să-l alarmeze pe inculpatul parte vătămată -. Nu face nici un fel de trimitere la probele care s-au administrat pentru că, altfel, nu se putea să nu se observe că declarația inculpatului -, se coroborează cu declarațiile martorilor și, toți arătând că, înainte de declanșarea incidentului violent inculpatul a fost amenințat și injuriat de celălalt coinculpat. Într-un asemenea context, soluția Tribunalului Constanța este nelegală în măsura în care s-ar fi socotit că probele administrate nu sunt relevante pentru cauză și că, trebuia să fie înlăturate motivat. Arată că, amenințarea proferată ulterior venirii organelor de poliție nu poate fi primită ca lipsită de aptitudinea de a insufla o temere în legătură cu viața lui sau cu bunurile amenințate. Amenințarea se referea atât la săvârșirea unei infracțiuni - omorul - cât și la producerea unei fapte păgubitoare pentru inculpat. Consideră că în mod obiectiv acțiunea inculpatului parte vătămată era aptă de produce o temere serioasă de natură să alarmeze victima. În acest context, apreciază că soluțiile la care s-au oprit ambele instanțe sunt nelegale. Precizează că nu înțelege raționamentul judecătorului din apel pentru că nu există probe care să ducă la ideea că amenințările care s-au proferat la adresa inculpatului recurent nu au fost de natură să insufle o anumită temere. Tribunalul reține că martorii audiați nu au arătat ei înșiși că inculpatul s-ar fi simțit amenințat, ceea ce este greșit pentru că, nu așa trebuia să se motiveze inexistența temerii insuflate inculpatului ci în raport nu numai de depoziția martorului ci și a unui raționament pe care trebuia să-l facă și să-l expună motivat în scris, din care să rezulte că amenințarea cu moartea nu poate să insufle o temere inculpatului.
Soluția la care s-au oprit instanțele, în ce privește infracțiunea de insultă este și ea susceptibilă de critică. Lucrurile pot fi privite și dintr-un alt punct de vedere, astfel cum a și fost exprimat în literatura de specialitate în sensul că, dispozițiile art.I pct.56 din Legea nr.278/2006 pentru modificarea Codului penal au fost declarate neconstituționale și că, urmare a încetării efectelor juridice ale textului și cum textul constituțional nu face nici un fel de distincție între legile de abrogare și cele de incriminare se poate spune că textul menționat nu produce nici un fel de consecință, iar infracțiunile la care se referea, urmând a fi în continuare incriminate. La data săvârșirii faptei atât infracțiunea de insultă cât și infracțiunea de amenințare erau incriminate și prin urmare, dispoziția abrogatoare și-a încetat efectele, iar în consecință, instanțele trebuia să se pronunțe și asupra acestora.
În referire la infracțiunea de vătămare corporală gravă, apreciază că potrivit probelor administrate se putea reține existența provocării, pentru că, este neîndoielnic că inculpatul a săvârșit infracțiunea sub imperiul tulburării provocate de partea vătămată care l-a injuriat și amenințat, astfel cum au declarat martorii audiați - și. Nu este lipsită de semnificație nici afirmația
- 4 -
martorului care se coroborează cu declarația inculpatului, potrivit cu care partea vătămată s-a folosit și de o de baseball lovindu-l pe acesta. Ulterior aceasta i-a fost smulsă de inculpat și s-a folosit de ea. Acest aspect este pus în evidență de declarațiile a doi martori, respectiv, care a fost prezent încă de la începutul incidentului și care de asemenea a fost prezent de la începutul incidentului și până la final. Dacă violența verbală ar fi putut fi privită ca un atac material deși nu este, ar fi putut fi vorba despre legitimă apărare, însă fără dubii este o situație de provocare, aspect avut în vedere și de către Parchet, în momentul în care, sesizând instanța pentru cele două infracțiuni a apreciat că, în situația în care va stabili existența acestor infracțiuni ar reține starea de provocare.
În concluzie, solicită a se constata că recursul declarat în cauză este fondat. Dacă va fi găsit nefondat primul motiv de recurs, pentru cel de-al doilea motiv de recurs, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și rejudecând, să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de insultă și amenințare. În același timp, solicită a se reține scuza provocării și să se dispună reducerea pedepsei aplicată inculpatului - sub minimul special prevăzut de lege, cu consecința diminuării daunelor acordate inculpatului parte vătămată și spitalelor constituite părți civile și a acordării daunelor morale pretinse de către inculpatul -.
Având cuvântul, pentru inculpatul parte vătămată, solicită respingerea recursului declarat de inculpatul parte vătămată -. Consideră că instanța de fond și instanța de apel au realizat o apreciere corectă și concretă a probatoriului administrat în cauză, de asemenea, instanța de fond a fost legal sesizată. De asemenea, în mod corect s-a reținut că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea de amenințare. Apreciază motivele de recurs neîntemeiate și nefondate, împrejurare în care, solicită respingerea recursului declarat de inculpatul parte vătămată -.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, cu privire la criticile formulate împotriva soluțiilor pronunțate în cauză, apreciază că acestea sunt nejustificate, sens în care, consideră că recursul declarat de inculpatul parte vătămată este nefondat. Cu privire la criticile ce vizează norme procedurale apreciază că sunt nejustificate cu atât mai mult cu cât, de la data sesizării instanței, respectiv, 2004 și 11.04.2005 când instanța a fost sesizată cu rechizitoriu, până în prezent aceste norme procedurale în materie au suferit numeroase modificări, care demonstrează că actul de inculpare a fost corect trimis instanței la vremea respectivă. Instanța a fost sesizată atât cu plângerea părții vătămate cât și a inculpatului, avându-se în vedere că între cele două împrejurări exista o legătură cauzală care impunea soluționarea spețelor împreună fapt ce a fost realizat de instanță, care în mod greșit a dispus la un
- 5 -
moment dat achitarea inculpatului, întrucât potrivit Legii nr.78/2006, infracțiunea de insultă a fost abrogată. Chiar dacă a apărut o decizie a Curții Constituționale, prin aceasta urmează a se solicita Parlamentului o modificare legislativă. Această decizie nu ține loc de legislație în materie cu atât mai mult cu cât la momentul respectiv trebuia să se dispună achitarea inculpatului pentru săvârșirea acestei infracțiuni - prevăzută de art.205 Cod penal.
Cu privire la criticile ce vizează vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat atât de instanța de fond cât și de instanța de apel cât și de împrejurările în care acesta a agresat-o pe partea vătămată, apreciază că sunt nejustificate. Din probele administrate în cauză rezultă fără nici un fel de dubiu loviturile pe care acesta i le-a aplicat părții vătămate cu pumnii și bâta de baseball, în urma cărora partea vătămată a necesitat 4 luni de îngrijiri medicale. Față de aceste împrejurări, apreciază că în mod corect instanța de fond și instanța de apel au dispus condamnarea inculpatului, sens în care, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat parte vătămată -, susține că regretă fapta.
- CURTEA -
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. nr.872 din 18 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr-, în baza art.334 Cod procedură penală a fost admisă cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptei solicitată de avocatul părții vătămate - inculpat și s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art.182 al.2 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.182 al.1 Cod penal cu aplicarea art.13 Cod penal.
În baza art.182 al.1 Cod penal cu aplicarea art.13 Cod penal, art.74 lit.a) Cod penal, art.76 lit.d) Cod penal a fost condamnat inculpatul-parte vătămată:
fiul lui și, născut la data de 22.09.1974, domiciliat în - județul C,CNP -, la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare.
În baza art.217 al.1 Cod penal cu aplicarea art.74 lit.a) și art.76 lit.e) Cod penal a fost condamnat inculpatul - parte vătămată - la pedeapsa de 500 lei amendă penală.
În baza art.33 lit.a)și art.34 lit d) Cod penal au fost contopite cele două pedepse și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an si 6 luni închisoare.
În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an si 6 luni închisoare, pe o durata de 3 ani și 6 luni reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art.82 Cod penal.
- 6 -
În baza art.83 Cod penal s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor a căror nerespectare vor impune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.11 pct.2 lit.a) raportat la art.10 lit.d) Cod procedură penală a fost achitat inculpatul - parte vătămată:
fiul lui și, născut la data de 05.08.1958,domiciliat în comuna, str.-, -.1,.B,.1,.17, CNP- sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art.193 Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit.a) raportat la art.10 lit.b) Cod procedură penală a fost achitat inculpatul-parte vătămată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art.205 Cod penal.
În baza art.14 si 346 Cod procedură penală, art.998-999 cod civil a fost obligat inculpatul - parte vătămată - la plata următoarelor sume de bani:
- 405 lei în favoarea părții civile Spitalul Clinic Județean C cu titlu de daune materiale;
- 509,54 lei în favoarea părții civile Spitalul Militar Constanța cu titlu de daune materiale;
- 300 lei cu titlu de daune materiale în favoarea SC SRL;
- 215,8 lei cu titlu de daune materiale și 7000 lei cu titlu de daune morale în favoarea părții civile.
S-a luat a act ca Spitalul de Ortopedie și Sud nu a formulat pretenții civile în prezenta cauză.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă -.
În baza art.191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul-parte vătămată - la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art.193 al.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul-parte vătămată - la plata sumei de 500 lei în favoarea părții civile-inculpat cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de această parte.
Pentru a pronunța sentința penală mai sus menționată prima instanță analizând mijloacele de proba administrate pe parcursul procesului penal a reținut următoarea situație de fapt:
1) Inculpatul - parte vătămată - este administratorul SC GAZ SRL, iar parte vătămată inculpat este administratorul SC 2000 SRL și datorită concurenței, între inculpați s-a creat o stare conflictuală.
Întrucât la data de 23.06.2003, în jurul orelor 10,00 inculpatul -parte vătămată, împreună cu angajatul său, au distribuit cu autoturismul
- 7 -
mai multe butelii la un punct de distribuție din avut o discuție aprinsă cu numitul -, (fratele inculpatului - parte vătămată - ), care l-a amenințat că va avea grija de el daca va continua sa descarce butelii in loc.
Inculpatul - parte vătămată s-a deplasat cu autoturismul la punctul de distribuție de pe strada -, unde, la scurt timp, au venit cu un alt autoturism inculpatul - parte vătămată - și fratele său, -.
În timp ce inculpatul - parte vătămată se afla în autoturismul său, pe scaunul din dreapta, inculpatul parte vătămată -,a luat de jos o piatră, cu care a spart geamul portierei dreapta față.
Inculpatul - parte vătămată - a deschis portiera și a început să-l lovească cu pumnii și cu picioarele pe inculpatul - parte vătămată, care în încercarea de a înlătura atacul îndreptat asupra sa, a luat din autoturism o de base-ball și l-a lovit pe inculpatul - parte vătămată -, iar acesta in scurt timp a smuls bâta din mâinile inculpatului - parte vătămată si a început să îl lovească cu bâta pe inculpatul - parte vătămată.
Conflictul a fost aplanat și au fost anunțate organele de poliție, care au sosit la fața locului. În prezența lucrătorilor de poliție - și s-au amenințat reciproc.
În urma loviturilor primite, inculpatul - parte vătămată a suferit leziuni, care, conform certificatului medico-legal nr. 1071/5 din 8.07.2003 al Serviciului de Medicină Legală C, au necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, dacă nu survin complicații.
Partea vătămată a fost reexaminată de medicul legist ocazie cu care s-a stabilit că acesta a suferit o complicație - tromboflebita membrului inferior drept și tromembolism pulmonar, infarct pulmonar stâng - datorită căreia numărul de zile de îngrijiri medicale a fost prelungit la 4 luni de la data producerii lor. S-a consemnat în același raport de constatare medico-legală - completare, că această complicație survenită i-a pus victimei viața în primejdie, în lipsa îngrijirilor medicale, putând duce la moarte.
Prin raportul de expertiză medico-legala nr.A5/5944/9.01.2007 întocmit de INML Minovici, avizat de Comisia de Avizare si de Control si de Comisia Superioara de Medicina Legala, s-a concluzionat ca pentru leziunile suferite partea vătămată - inculpat a necesitat 75 zile de îngrijiri medicale, ce au inclus si timpul necesar tratamentului sechelelor articulare si nu au pus in primejdie viata victimei; iar in prezent leziunile sunt vindecate, dar victima prezintă gonartroza incipienta dreapta-stadiu
- 8 -
Inculpatul - parte vătămată - a fost examinat la Serviciul de Medicină Legală C, eliberându-i-se certificatul medico-legal nr.1008/T din 25.06.2003, in care s-a concluzionat ca acesta a prezentat leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu corp dur și care au necesitat pentru vindecare un număr de 22-23 zile de îngrijiri medicale.
Situația de fapt reținută a rezultat din coroborarea următoarelor mijloace de probă: procesul verbal de sesizare a organelor de poliție întocmit de organele de poliție la data de 23.06.2003, procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile inculpatului - parte vătămată; declarațiile martorilor,.
2. În ceea ce privește plângerea penala prealabilă formulată de partea vătămată -inculpat - în sensul ca la data de 23.06.2003 inculpatul-parte vătămată l-ar fi amenințat și insultat, prima instanță reținut următoarele:
Întrucât din probele administrate, a rezultat ca partea vătămată - inculpat a adresat amenințări la adresa numitului - numai după ce a fost agresata de acesta, in prezenta lucrătorilor de politie, replicând la amenințările proferate de -, amenințările adresate de nu au fost de natura sa-l alarmeze pe -.
Față de cele expuse, în baza art.11 pct.2 lit.a) raportat la art.10 lit.d) Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului-parte vătămată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art.193 Cod penal.
În ceea ce privește infracțiunea de insultă, s-a constatat că prin Legea nr. 278/2006 (art.I pct.56 ) textul de lege care incrimina aceasta infracțiune (art.205 Cod penal) a fost abrogat, fapta descrisa in articolul menționat nemaiconstituind infracțiune. Prin decizia nr.62/din 18 ianuarie 2007 Curtea Constituțională a declarat ca neconstituțională abrogarea infracțiunilor de insultă și calomnie, ce erau prevăzute în art.205-206 din Codul penal, dar această decizie nu duce automat la reincriminarea celor două fapte
Având în vedere dispozițiile art.12 Cod penal și art.13 Cod penal instanța de fond a constatat că în cauză a intervenit o cauză care împiedică exercitarea în continuare a acțiunii penale, astfel ca în baza art.11pct.2 lit.a) raportat la art.10 lit.b) Cod procedură penală a dispus achitarea inculpatului - parte vătămată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art.205 Cod penal.
Instanța de fond a constatat că în cauză sunt îndeplinite in mod cumulativ condițiile care atrag răspunderea delictuală a inculpatului - și că prejudiciile materiale au fost dovedite sub aspectul existentei și întinderii lor și a dispus obligarea inculpatului-parte vătămată - la plata de daune materiale in cuantumul dovedit de părțile civile: - 405 lei in favoarea părții civile Spitalul Clinic Județean C; - 509,54 lei în favoarea părții
- 9 -
civile Spitalul Militar Constanța; - 215,8 lei cu titlu de daune materiale si in favoarea părții civile.
Având in vedere că daunele materiale au un caracter obiectiv, existența, întinderea și legătura lor directa cu leziunile rezultate în urma săvârșirii infracțiunii trebuind a fi dovedită, celelalte pretenții materiale solicitate de partea civilă nu au fost acordate întrucât s-a apreciat că nu îndeplinesc aceste criterii.
În ceea ce privește cererea părții civile referitoare la plata de daune morale, prima instanță, pe baza unor criterii orientative - a apreciat că suma de 7000 lei este suficientă pentru a repara prejudicial moral suferit de partea civilă.
Ținând cont de faptul ca inculpatul și-a manifestat disponibilitatea în sensul achitării sumei de 300 lei solicitate de SC SRL cu titlu de daune materiale pentru repararea geamului spart de la autoturism și întrucât latura civila este guvernată de principiul disponibilității părților, a fost admisă acțiunea civilă astfel cum a fost formulată de partea civilă SC 2000 SRL.
S-a luat act ca Spitalul de Ortopedie și Sud nu a formulat pretenții civile în prezenta cauza.
Instanța de fond a mai respins acțiunea civilă formulată de partea civilă - întrucât din probe nu a rezultat ca sa fi produs o fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu moral numitului -.
Prin decizia penală nr.462 din data de 21 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Constanța, în baza art.379 pct.1 lit.b) Cod procedură penală, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul parte vătămată - și de partea vătămată inculpat.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul -.
Criticile promovate vizează următoarele aspecte:
- nelegale sesizare a instanței, în raport de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.193 Cod penal și art.205 Cod penal, de către inculpatul în dauna părții vătămate -.
- greșita achitare a inculpatului privind săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.193 și 205 Cod penal.
- eroare de fapt privind condamnarea inculpatului - pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.182 Cod penal, în sensul, respingerii cererii de reținere a scuzei provocării.
Examinând cauza, prin prisma criticilor formulate, Curtea constată recursul ca nefondat.
Astfel, critica vizând nelegale sesizare a primei instanțe prin plângerea prealabilă față de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.193 și art.205 Cod
- 10 -
penal este neîntemeiată, instanța fiind sesizată prin actele de investire prevăzute de art.279 alin.2 lit.a Cod procedură penală, în vigoare la aceeași dată și art.264 alin.1 Cod procedură penală, având finalitatea judecării în prima instanță a faptelor prevăzute în acestea potrivit art.317 Cod procedură penală.
În ce privește achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.193 Cod penal, Curtea apreciază că, în esență critica vizează modul de apreciere a primei instanțe asupra unui element subiectiv, sens în care, consideră că aceste critici, chiar dacă ar fi întemeiate, nu pot conduce la concluzia reținerii de către prima instanță a unei situații de fapt total opuse celei reieșite în mod evident din probele administrate în cauză, eroare având caracter grav și indubitabil.
Ori, aceste criterii nu sunt îndeplinite cumulativ și nu pot conduce la reținerea cazului de casare prevăzut de art.3859pct.18 Cod procedură penală.
În ce privește soluția de achitare privind săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.205 Cod penal, Curtea își însușește soluția de achitare adoptată, ca și temeiul acesteia, art.10 lit.b Cod procedură penală, prin aplicarea art.13 Cod penal, însă manifestă dezacord de principiu asupra motivației instanței de fond, privind actuala ineficiență a dispozițiilor art.205 Cod penal.
Este corect că, de la adoptarea Legii nr.278/2006 și până la declararea ca neconstituțională a art.I pct.56 din Legea nr.178/2006 infracțiunea de insultă a fost dezincriminată, sens în care aplicarea art.13 Cod penal, atrage aplicarea art.10 lit.b Cod procedură penală, ca lege penală mai favorabilă.
Însă, a considera că, după expirarea termenului de 45 zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial, infracțiunile prevăzute de art.205 și art.206 Cod penal rămână dezincriminate ar face ca, în fapt, o dispoziție legală declarată neconstituțională (în speță art.I pct.56 din Legea nr.278/2006) să producă depline efecte, după declararea ca neconstituțională, efectele fiind identice cu cele produse înainte de momentul publicării deciziei.
Această argumentație ar încălca dispozițiile constituționale privind efectele deciziilor Curții Constituționale, ce prevalează în raport de dispozițiile art.62 alin.3 din Legea nr.24/2000.
Sub celelalte aspecte criticate, se constată că nu pot fi valorificate criticile formulate ca și motive concrete de casare, sens în care, urmează a se respinge ca nefondat prezentul recurs cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art.192 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
- 11 -
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală;
Respinge, ca nefondat, recursul penal declarat de inculpatul parte vătămată - domiciliat în,-, județul C, împotriva deciziei penale nr.462 din data de 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.872 din data de 18 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr.812/2005.
În temeiul art.189 Cod procedură penală;
Dispune plata din fondul Ministerului Justiției, a onorariului apărătorului din oficiu - av., în sumă de 100 lei.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală;
Obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 200 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A
-
GREFIER,
Jud. fond.:
Jud.apel:,
Red.de.jud.: -/8.02.2008
Tehnored.gref.
2 ex./11.02.2008
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Viorica Costea Grigorescu, Marius Cristian Epure
