Furtul (art.208 cod penal). Decizia 13/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.13/
Ședința publică de la 10 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Viorica Costea Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Marius Cristian Epure
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TULCEA, împotriva deciziei penale nr.113 din data de 25 septembrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL TULCEA, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.217 din data de 6 februarie 2006, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul penal nr.3086/2005, privind pe inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.208 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimatul inculpat, care a lipsit, avocat din oficiu -, în baza împuternicirii avocațiale nr.2533/2007, emisă de Baroul
Se constată lipsa intimatului parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în conformitate cu dispozițiile art.38513Cod procedură penală.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, arată că motivul de recurs vizează greșita achitare a inculpatului în temeiul dispozițiilor art.10 lit.c Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt, motivat
- 2 -
de faptul că în cauză este aplicabil principiul indubio pro reo, în sensul că, din probatoriul administrat pe tot parcursul procesului penal, în faza de urmărire penală și judecată au apărut probe care ar duce la concluzia că există un dubiu cu privire la vinovăția inculpatului. Susține că din probele administrate în cauză rezultă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de furt calificat. Din procesul-verbal încheiat de organele de poliție prezente la fața locului la scurt timp de la săvârșirea infracțiunii rezultă că inculpatul este cel care a pătruns în autovehiculul părții vătămate, a sustras o parte din bunuri și le-a pus într-un sac. Acest proces-verbal până la înscrierea în fals apreciază că, este un mijloc de probă ce nu poate fi înlăturat în alt mod. Chiar și inculpatul în momentul săvârșirii faptei a recunoscut și a indicat organelor de poliție autovehicul în care a intrat și a sustras bunurile. Acest fapt este confirmat și de un martor care a participat la încheierea acestui proces-verbal. Totodată, inculpatul declară în ce împrejurări a ajuns în zona în care a sustras bunurile și anume că era în noaptea de Anul, fusese la sora sa, consumase băuturi alcoolice, iar în jurul orei 2 noaptea se îndrepta către domiciliu, iar în drum a comis fapta. Cu toate acestea, inculpatul, în faza de judecată revine asupra primelor declarații și precizează că nu el este autorul faptei de sustragere și că a găsit sacul cu bunuri lângă o ghenă de gunoi. Consideră că acestea sunt împrejurări pe care, dacă instanța le-ar fi avut în vedere și le-ar fi analizat pertinent ar fi ajuns la concluzia certă că inculpatul nu face decât să retracteze primele declarații și să aducă niște argumente greu de acceptat față de împrejurările concrete ale comiterii faptei.
În concluzie, apreciază că în mod corect s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat și solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză, iar pe fond să se dispună condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat urmând ca la individualizarea pedepsei să se aibă în vedere, prejudiciul este redus, atitudinea oscilantă a inculpatului, gradul de vinovăție.
Având cuvântul, av. - pentru intimatul inculpat solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL TULCEA și menținerea soluției de achitare ca temeinică și legală. Consideră că în mod corect atât instanța de fond cât și instanța de apel au stabilit că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea faptei reținută în sarcină. Din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul ar fi sustras bunurile din autoturism ci că le-ar fi luat dintr-un container. Consideră că în cauză nu există nici o probă care să-l incrimineze pe inculpat, astfel încât, nu se poate dispune condamnarea acestuia.
În temeiul dispozițiilor art.38515alin.1 lit.b Cod procedură penală, solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL TULCEA, ca nefondat.
- 2 -
- CURTEA -
Asupra recursului penal de față:
Judecătoria Tulcea, prin sentința penală nr.217 din data de 6.02.2006 a dispus în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală a dispus achitarea inculpatului:
- CNP -, fiul lui și, născut la 4.03.1970, în T, domiciliat în T,-, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit.e, g, Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.b Cod penal.
Prin decizia penală nr.212 din data de 28 noiembrie 2006, TRIBUNALUL TULCEAa admis ca fondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea, împotriva sentinței penale nr.217/2006 a desființat în totalitate sentința penală apelată și l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzută de art.64 lit.a, b, c Cod penal, pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.
Această decizie penală a fost casată în totalitate cu consecința trimiterii spre rejudecare la TRIBUNALUL TULCEA în vederea soluționării cauzei cu citarea inculpatului, prin afișare la Consiliul Local T, prin decizia penală nr.223/P/27 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanță.
În fond, după casare, TRIBUNALUL TULCEA, prin decizia penală nr.113/25 septembrie 2007, a respins ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea împotriva sentinței penale nr.217/6.02.2006 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr.3086/2005.
Împotriva sentinței penale și deciziei penale de mai sus, a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL TULCEA, susținând nelegalitatea și netemeinicia acesteia, deoarece au fost interpretate greșit probele administrate în faza de urmărire penală.
Astfel, în afară de recunoașterea inculpatului că a profitat de faptul că a văzut portiera unui autoturism deschisă și a sustras aparatul de radio, o boxă și acumulatorul, această declarație se coroborează și cu declarațiile martorului care a asistat la întocmirea procesului-verbal de către lucrătorul de poliție și plângerea părții vătămate.
Pentru aceste considerente, se solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și condamnarea inculpatului la o pedeapsă penală.
Verificând din oficiu, motivele de recurs, se constată:
În noaptea de 1 ianuarie 2005, un echipaj al Poliției din Municipiul T, l-a legitimat pe inculpatul deoarece le-a atras atenția că transportă un sac, destul de greu, ocazie cu care a constatat că, în sac, se găsea un acumulator de autoturism, o boxă și un radiocasetofon.
- 3 -
Fiind întrebat de proveniența bunurilor inculpatul declară că până în jurul orei 2,30 a stat la sora acestuia unde a servit masa de revelion, după care a plecat spre locuință sa, când, a trecut pe lângă autoturismul - 01-IL- și a văzut că proprietarul a uitat portiera deschisă.
Profitând de această situație, a sustras bunurile găsite asupra sa.
Declarația inculpatului, scrisă personal se găsește la fila 12 dosar de urmărire penală.
La întocmirea procesului-verbal, încheiat de lucrătorii de poliție la data de 1.01.2005, a participat și martorul.
La cercetarea efectuată la fața locului, s-a constatat că, într-adevăr bunurile găsite asupra inculpatului lipsesc din autoturismul părții vătămate.
Cu ocazia cercetării judecătorești, inculpatul nu recunoaște fapta, susținând o altă ipoteză, aceea că, a găsit sacul la container, și l-a luat fără să se uite ce conține.
Audiat martorul, și-a menținut declarația dată în faza de urmărire penală, susținând că a văzut bunurile asupra inculpatului, dar nu și momentul când le-a sustras.
Potrivit dispozițiilor art.63 Cod procedură penală, constituie probă, orice element de fapt, care servește la constatare existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o, la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei.
Mijloacele de probă pot fi administrate în toate fazele procesului penal, legea nefăcând nici o deosebire în ceea ce privește forța lor probantă, în raport cu împrejurările că au fost administrate în cursul urmăririi penale sau a cercetării judecătorești.
Din materialul probator, așa cum a fost administrat rezultă fără tăgadă că asupra inculpatului s-au găsit bunurile sustrase din autoturismul părții vătămate.
În faza de urmărire penală, în declarația scrisă personal, arată împrejurările în care a ajuns în posesia acestor bunuri.
Deși în instanța de judecată, revine asupra faptului că a sustras bunurile, mai face și unele declarații care nu pot fi primite ca fiind verosimile. În sensul că, a luat sacul de la tomberon, fără să se uite ce conține, apărare care nu poate fi primită.
Declarația dată de inculpat, se coroborează cu procesul-verbal încheiat de lucrătorul de poliție cu ocazia depistării acestuia, dar și cu procesul-verbal de cercetare la fața locului (a se vedea în acest sens fila nr.8), declarațiile părții vătămate, dovada de restituire a bunurilor.
Ca atare, nu există îndoieli asupra vinovăției inculpatului, el fiind autorul sustragerii bunurilor găsite asupra lui, chiar în apropierea autoturismului ce aparținea părții vătămate.
- 4 -
Deoarece, Curtea constată că în cauză nu a fost reținută corect starea de fapt, în conformitate cu dispozițiile art.38515pct.2 lit.b cu referire la art.3859pct.18 Cod procedură penală, urmează a constata că recursul declarat de Parchet este întemeiat, urmând a-l admite și a casa atât sentința penală pronunțată de Judecătoria Tulcea cât și decizia penală pronunțată de TRIBUNALUL TULCEA.
În aprecierea pericolului social al unei fapte, în conformitate cu dispozițiile art.181Cod penal nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret fiind lipsită în mod vădit de importanță nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În alin.2 al aceluiași articol, se precizează că la stabilirea în concret a gradului de pericol social, se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă, sau care s-ar fi putut produce, precum și persoana și conduita inculpatului.
Examinând cauza, se constată că fapta săvârșită de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Împrejurările concrete în care a săvârșit sustragerea bunurilor, prejudiciul cauzat apreciat de partea vătămată la suma de 60 lei, valorile sociale lezate prin fapta săvârșită, împrejurarea că a fost sincer în faza de urmărire penală, în conformitate cu dispozițiile art.181alin.ultim cu referire la art.91 lit.c Cod penal, se va aplica sancțiunea administrativă.
Urmează a face aplicarea art.191 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.2 lit."b" cu referire la art.3859pct.18 Cod procedură penală, admite recursul penal declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TULCEA, împotriva deciziei penale nr.113 din data de 25 septembrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL TULCEA, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.217 din data de 6 februarie 2006, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul penal nr.3086/2005, casează hotărârile atacate și, în baza art.11 pct.2 lit."a"-art.10 lit."b" Cod procedură penală cu referire la art.181cod penal, achită inculpatul pentru infracțiunea prevăzută de art.208 alin.1-art.209 alin.1 lit."e, g" Cod penal cu aplicarea art.37 lit."b" Cod penal.
În baza art.181alin.ultim, art.91 lit."c" Cod penal, aplică inculpatului sancțiunea amenzii administrative în sumă de 300 lei.
- 5 -
Conform art.191 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 550 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul în sumă de 100 lei pt. av. - se va plăti, potrivit art.189 Cod procedură penală, din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art.309 alin.ultim Cod procedură penală, prezenta se întocmește în 2 exemplare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
-
GREFIER,
jud. fond.:
jud.apel:,
red.dec.jud.: - -/24 ianuarie 2008
tehnored.gref./4 ex./28 ianuarie 2008
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Viorica Costea Grigorescu, Marius Cristian Epure
