Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 188/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 188/2008
Ședința publică din 08 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tiberiu Peter
JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 3: Mircea Bădilă
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- Procuror
Prezentul complet a fost constituit potrivit prevederilor art. 95 și urm. din Regulamentul de Ordine Internă a Instanțelor Judecătorești
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpatul și partea vătămată împotriva deciziei penale nr. 268/A/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns inculpatul recurent asistat de apărător ales, avocat și partea vătămată recurentă asistat de avocat G, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care instanța procedează la audierea părții vătămate - inculpat, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal separat atașat la dosar.
Avocat G depune la dosar motive de recurs.
Avocații părților și reprezentanta Parchetului arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al părții vătămate - inculpat, avocat G, solicită admiterea recursului declarat de partea vătămată - inculpat, în ce privește infracțiunea reținută în sarcina acestuia și procedând la rejudecarea cauzei solicită achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lovire în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală întrucât infracțiunea nu subzistă în contextul în care s-a desfășurat incidental. Arată că partea vătămată - inculpat a fost victima unei agresiuni fizice, suferind leziuni care au necesitat pentru vindecare 75-80 de zile de îngrijiri medicale, astfel că, față de această împrejurare, în ce privește individualizarea pedepsei, raportat la gradul de pericol social al faptei, modalitatea de săvârșire și urmarea produsă consideră că pedeapsa aplicată inculpatului nu este îndestulătoare pentru a-și atinge scopul educativ. Mai arată că, potrivit raportului de expertiză medico-legală rezultă că leziunile la nivelul ochiului stâng se datorează exclusiv traumatismului suferit la data de 17.11.2004 iar între leziunile suferite și complicațiile ulterioare există un raport de cauzalitate directă și necondiționată. Pentru aceste motive solicită majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, solicită, în principal, admiterea recursului declarat de inculpatul și achitarea acestuia în temeiul art. 10 lit. d și e Cod procedură penală pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, întrucât există dubiu în ce privește împrejurarea că leziunea mai gravă sau care s-a agravat pe parcurs suferită de partea vătămată s-a produs din cauza acelui incident minor intervenit între părți la data de 17.11.2004, precum și în ce privește legătura de cauzalitate dintre numărul de zile de îngrijiri medicale de 75-80 și agresarea minoră care a avut loc la 17.11.2004. În subsidiar, în situația în care se reține vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 Cod penal, solicită reducerea pedepsei de 2 ani aplicată în apel și menținerea pedepsei de 6 luni cu suspendare, aplicată de instanța de fond, pentru faptul că există dubii în ce privește vinovăția inculpatului pentru cele 75-80 de zile de îngrijiri medicale. Arată că, în continuare, partea vătămată - inculpat este recalcitrant cu vecinii, acesta fiind cel care l-a provocat pe inculpat. Mai arată că, în mod total nejustificat s-au majorat daunele morale de la 3.000 lei la 3.000 Euro. Cu privire la recursul declarat de partea vătămată, solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat și menținerea soluției instanței de fond sub aspectul laturii penale.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpatul și partea vătămată - inculpat ca nefondate. Arată că din probele administrate în cauză rezultă că și partea vătămată - inculpat a aplicat lovituri inculpatului, împrejurare față de care, în mod corect, i s-a aplicat acestuia sancțiunea administrativă a amenzii. Cu privire la recursul declarat de inculpatul arată că, din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine săvârșirea faptei și este stabilită legătura de cauzalitate între incidentul dintre părți și complicațiile suferite de partea vătămată, astfel că apreciază că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă. Cu privire la individualizarea pedepsei, arată că aceasta este just efectuată, inculpatului netrebuind să-i fie reținute circumstanțele atenuante.
Inculpatul - parte vătămată, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului său.
Inculpatul - parte vătămată, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului său.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
Constată că prin sentința penală nr. 247/2007 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr- a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art.182 al. l Cod penal cu aplicarea art.74, 76 Cod penal.
In baza art.81, 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 Cod penal.
In baza art.34, 346 Cod procedură penală rap. la art.998-999 cod civil a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile suma de 3500 lei daune morale.
A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile Spitalul Județean A suma de 631,54 lei, iar partea civilă Spitalul Militar d e Urgență "Dr. " C-N suma de 700 lei cheltuieli de spitalizare.
S-a făcut aplicarea disp.art.191 Cod procedură penală.
In baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. b/1 Cod procedură penală a fost achitat inculpatul - parte vătămată de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art.180 al.2 Cod penal în dauna părții vătămate - inculpat.
In baza art.345 al.3 Cod procedură penală rap. la art.18 ind. l al.3 Cod penal a fost aplicată inculpatului - parte vătămată amenda administrativă în sumă de 200 lei.
A fost respinsă cererea părții civile privind obligarea inculpatului - parte vătămată la plata despăgubirilor civile.
S-a făcut aplicarea disp.art.192 pct. l lit. a Cod procedură penală.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut ca stare de fapt din coroborarea întregului material probator existent la dosarul cauzei că la data de 17.11.2004 partea vătămată a fost victima agresiunii inculpatului care i-a aplicat multiple lovituri cu pumnul în zona feței cauzându-i leziuni corporale vindecabile în termen de 75-80 zile îngrijiri medicale.
La rândul său, partea vătămată încercând să se apere, a aplicat cu o lanternă de plastic o lovitură în zona frunții inculpatului, cauzându-i acestuia leziuni corporale vindecabile în termen de 12-14 zile îngrijiri medicale.
In drept s-a reținut că fapta inculpatului - parte vătămată astfel cum a fost descrisă și dovedită cu mijloacele de probă administrate în cauză întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.182 al. l Cod penal, iar a părții vătămate - inculpat a infracțiunii prev. de art.180 al.2 Cod penal.
In baza art.182 al. l Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului -parte vătămată la pedeapsa închisorii cu aplicarea art.81, 82 Cod penal.
Părții vătămate - inculpat i-a fost aplicată o sancțiune cu caracter administrativ argumentat de împrejurarea că fapta sa nu prezintă în concret gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Referitor la soluționarea laturii civile a cauzei pentru prejudiciul cauzat părții civile, a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile.
Acțiunea civilă exercitată de partea civilă a fost respinsă ca neîntemeiata.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul legal statuat de art.363 Cod procedură penală partea vătămată - inculpat aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie.
In expunerea motivelor de apel se relevă în esență ca prim aspect critic că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, aspect ce impune adoptarea unei soluții de achitare conform disp. art. 11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. c Cod procedură penală.
Al doilea aspect critic vizează netemeinicia hotărârii sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului care este mult prea redusă raportat la gradul de pericol social concret al faptei comise.
Un ultim aspect critic se referă la soluționarea laturii civile a cauzei, în sensul că daunele morale acordate de prima instanță nu acoperă integral prejudiciul încercat, solicitând astfel majorarea despăgubirilor civile acordate.
Prin decizia penală nr. 268/A/2007 pronunțată de Tribunalul Albas -a admis apelul declarat de partea vătămată împotriva sentinței penale nr. 247/2007 a Judecătoriei Alba Iulia și în consecință s-a desființat sentința penală atacată sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului, nereținerii disp. art. 13 Cod penal, neaplicării pedepselor accesorii și duratei termenului de încercare și cuantumului daunelor morale acordate părții civile și procedând la o nouă judecată a cauzei în aceste limite:
S-a înlăturat aplicațiunea disp.art.74- 76 Cp reținute în favoarea inculpatului.
S-a stabilit pedeapsa inculpatului la 2 (doi) ani închisoare.
S-a făcut aplicarea disp.art.13 Cp la încadrarea juridică a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului.
S-a stabilit durata termenului de încercare la 4 ani.
S-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a-c Cp pe durata prev. de art.71 Cp.
In baza art.71 al.5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
S-au majorat cuantumul daunelor morale acordate părții civile de la suma de 3500 lei la suma de 3000 EURO sau c/valoarea în lei a acestei sume de la data executării prezentei sentințe.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
In baza art.192 al.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut că ub aspectul laturii penale a cauzei prima instanță a reținut o temeinică stare de fapt și a dat o încadrare juridică faptelor săvârșite.
Astfel, din coroborarea întregului material probator existent la dosarul cauzei a rezultat că la data de 17.11.2004, în jurul orelor 19,30, pe fondul unor discuții contradictorii generate de iluminatul de pe scara blocului, între părți a izbucnit un incident urmare a căruia partea vătămată - inculpat a fost victima agresiunii fizice a inculpatului - parte vătămată care i-a aplicat multiple lovituri cu pumnul în zona feței urmare a cărora acesta a suferit leziuni corporale vindecabile în termen de 75-80 zile îngrijiri medicale.
Partea vătămată - inculpat încercând să înlăture atacul inculpatului - parte vătămată i-a aplicat acestuia lovituri cu o lanternă de plastic în zona frunții cauzându-i leziuni corporale vindecabile în 12-14 zile îngrijiri medicale.
Vinovăția părții vătămate - inculpat în comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa a reieșit din depozițiile martorilor, care au confirmat împrejurarea că partea vătămată - inculpat i-a aplicat o lovitură cu lanterna inculpatului - parte vătămată, motiv pentru care critica acesteia a apărut ca nefiind fondată.
Privitor la individualizarea și proporționalizarea pedepsei aplicate inculpatului - parte vătămată prima instanță nu a dat eficiență tuturor criteriilor generale expres stipulate de disp.art.72 Cod penal respectiv limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă, gradului de pericol social concret al faptei precum și persoanei inculpatului.
Ca atare, raportat la modalitatea de săvârșire, de urmarea produsă, Tribunalul a reținut că în mod greșit prima instanță a reținut în speța dedusă judecății incidența disp.art.74-76 Cod penal aplicând o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă, care nu este de natură a contribui la realizarea scopului educativ și coercitiv prev. de art.52 Cod penal, motiv pentru care Tribunalul cu ocazia unei noi judecăți a cauzei a înlăturat aplicarea disp.art.74- 76 Cod penal și a stabilit pedeapsa aplicată inculpatului la 2 ani închisoare, iar durata termenului de încercare la 4 ani.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului a rezultat că inculpatul parte vătămată a săvârșit infracțiunea dedusă judecății la data de 17.11.2004.
Ori, raportat la data comiterii faptei și la modalitatea de executare pentru care a optat prima instanță, aceasta trebuia să facă aplicarea disp.art.13 Cod penal, respectiv a legii penale mai favorabile, care în speță este Codul penal nemodificat.
Nefăcând aplicarea disp.art.13 Cod penal, în condițiile în care prima instanță a reținut aplicarea art.81 Cod penal, aceasta a ultraactivat o lege penală de drept substanțial, fără a avea temei legal.
Referitor la acțiunea civilă exercitată de partea civilă - inculpat, întrucât prin fapta sa inculpatul a cauzat acesteia un prejudiciu moral constând în trauma fizică și psihică încercată pe parcursul zilelor de îngrijiri medicale, Tribunalul a apreciat că în cauză există o disproporție între prejudiciul încercat de partea civilă și suma acordată.
Prin urmare, cu ocazia unei noi judecăți a cauzei s-a majorat cuantumul daunelor morale acordate părții civile la suma de 3000 EURO sau echivalentul în lei la data efectuării plății, sumă menită să ofere o oarecare satisfacție morală acesteia.
Împotriva deciziei au declarat recurs inculpatul - parte vătămată și partea vătămată - inculpat.
Inculpatul - parte vătămată a solicitat, în principal achitarea în baza dispozițiilor art. 10 lit. e Cod procedură penală pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 al. 1 Cod penal, întrucât există un mare dubiu în ceea ce privește împrejurarea că leziunea mai gravă sau care s-a agravat pe parcurs, suferită de partea vătămată s-a produs din cauza acelui incident minor din data de 17.11.2004. rezultă din împrejurarea că abia după 6 luni de la data incidentului s-a completat certificatul medico-legal cu 75-80 zile, timp în care partea vătămată putea să se autoaccidenteze sau să fie victima unei alte infracțiuni.
În subsidiar, dacă se reține vinovăția inculpatului se solicită reducerea pedepsei de 2 ani aplicată în apel și menținerea pedepsei de 6 luni cu suspendare aplicată la fond.
Se mai arată că, în mod total nejustificat, s-au majorat daunele morale de la 3.000 lei la 3.000 Euro. Aceasta deoarece instanța de apel nu a luat în considerare împrejurarea concretă și situația în care partea vătămată l-a provocat și i-a provocat leziuni vindecabile în 2-3 zile.
Partea vătămată-inculpat a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală întrucât infracțiunea de care este acuzat nu subzistă nici sub aspect obiectiv și nici subiectiv. În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului o apreciază ca fiind neîndestulătoare, având în vedere modul de săvârșire a faptei și urmările produse.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, instanța constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Apărarea inculpatului, în sensul că există dubiu în ceea ce privește împrejurarea că vătămarea provocată în data de 17.11.2004 a putut avea ca urmare cele constatate prin certificatul medico-legal, în sensul că leziunile ar fi necesitat 75-80 de zile îngrijiri medicale, este nefondată, probele administrate dovedind contrariul celor susținute de inculpat, așa cum corect au reținut instanțele.
Mai mult, această apărare nu poate face obiectul analizei instanței de recurs, având în vedere că inculpatul nu a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 247/2007 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia. În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 3851alin. 4 Cod procedură penală, acesta poate critica soluția pronunțată în apel numai cu privire la modificarea adusă prin hotărâre, mai exact, în cazul de față, cu privire la majorarea pedepsei aplicate inculpatului, ca urmare înlăturării dispozițiilor privitoare la circumstanțele atenuante.
Din acest punct de vedere, considerăm că pedeapsa aplicată inculpatului de instanța de apel (2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei) corespunde întrutotul scopului educativ și coercitiv prevăzut de art. 52 Cod penal. în vedere atât modalitatea de comitere a faptei (prin aplicarea de lovituri repetate părții vătămate în zona capului), cât și urmările produse (leziuni care au necesitat 75-80 de zile îngrijiri medicale și au constat în subluxația de cristalin cu glaucom secundar, și care, așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală nr. 492/II/A/17 din 28.02.2007, sunt în legătură de cauzalitate directă și necondiționată cu traumatismul provocat la data de 17.11.2004).
Nu se justifică însă nicio majorare a cuantumului pedepsei, așa cum a solicitat partea vătămată, cea de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei fiind corect proporționalizată, cu aprecierea corectă a tuturor circumstanțelor cauzei.
În mod just a fost cuantificat și nivelul daunelor acordate părții civile, la 3.000 Euro, având în vedere trauma suferită de acesta și consecințele grave pe care agresiunea exercitată de inculpat a avut-o asupra integrității sale fizice, dar și psihice.
Legală și temeinică este și soluția pronunțată cu privire la fapta reținută în sarcina inculpatului, căruia i s-a aplicat o amendă administrativă în cuantum de 200 lei, în conformitate cu dispozițiile art. 181Cod penal.
Pericolul social al acestei fapte a fost apreciat în mod corect de instanțe ca nefiind acela al unei infracțiuni, având în vedere contextul în care s-au petrecut evenimentele, și anume: neînțelegerile anterioare dintre părți, agresiunea exercitată de inculpatul asupra sa, moment în care l-a lovit cu lanterna în zona capului, reacție care însă nu putea fi caracterizată ca o simplă apărare, depășind limitele acesteia, fără însă a se putea reține incidența art. 44 Cod penal.
În consecință, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, instanța va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul - parte vătămată și de inculpatul - parte vătămată împotriva deciziei penale nr. 268/A/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
În baza art. 192 Cod procedură penală recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul - parte vătămată și de inculpatul - parte vătămată împotriva deciziei penale nr. 268/A/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
Obligă recurenții la plata sumei de câte 40 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 8.04.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact.
2 ex./ 12.05.2008
Jud. apel,
Jud. fond
Președinte:Tiberiu PeterJudecători:Tiberiu Peter, Oana Maria Călian, Mircea Bădilă
