Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 194/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 194
Ședința publică de la 26 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anton Dan
JUDECĂTOR 2: Obreja Manolache Ancuța Gabriela
Judecător - - -
Grefier -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - a fost reprezentat la termenul de judecată din data de 19.03.2009 prin procuror
Pe rol fiind judecarea recursurilor penale, având ca obiect "vătămare corporală gravă(art. 182 Cod penal)" promovate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 512 din data de 04.12.2008, pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal lipsă părțile.
Dezbaterile asupra contestației în anulare de față au avut loc în ședința publică din data de 19.03.2009, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
Curtea,
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 2032 din 20 iunie 2008 Judecătoriei Iași, inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 182 alin. 1 Cod penal, vătămare corporală gravă.
Inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 182 alin. 1 Cod penal, vătămare corporală gravă.
În baza art. 71 Cod penal au fost interzise fiecăreia dintre inculpate drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II- și lit. b din Codul penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate fiecăreia dintre inculpate pe durată de 4 ani și 6 luni, termen de încercare calculat conform art. 82 Cod penal.
Pe durata prevăzută de art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 14 și 246 Cod procedură penală au fost admise acțiunile civile formulate de părțile civile Spitalul Clinic de Urgențe Sf. I și Serviciul de Ambulanță al Județului
Inculpatele au fost obligate în solidar să achite Spitalului Clinic de Urgență Sf. I suma de 669,6 lei actualizată cu dobânda de referință a la data achitării reprezentând costul asistenței medicale acordate părții vătămate G în perioada 20 iunie - 26 iunie 2005 și Serviciului de Ambulanță a Județului I suma de 256 lei reprezentând cheltuieli de transport ocazionate cu transportarea la data de 20 iunie 2005 părții vătămate la spital.
A fost admisă acțiunea civilă a părții civile și, în consecință, inculpatele au fost obligate să achite, în solidar, acesteia 5500 lei daune materiale și 5000 lei daune morale.
În baza art. 349 și 193 Cod procedură penală, inculpatele au fost o obligate să achite părții vătămate G câte 150 lei cheltuieli judiciare.
Inculpatele au fost obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru pronunța sentința, instanța de fond reținut următoarele:
La data de 20.06.2005, în jurul orelor 18.00, partea vătămată se deplasa pe drumul comunal ce trece prin fața casei părintești a soției sale, casă în care se aflau, la data respectivă inculpatele și.
Între inculpate pe de o parte și soția părții vătămate și partea vătămată pe de altă parte existau neînțelegeri cu privire la imobilul moștenit de la părinți, nefiind dezbătută moștenirea.
Pe fondul unor discuții contradictorii, referitoare la moștenirea părintească, inculpatele i-au aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu niște pari în zona corpului, producându- fractura tibiei și a trei coaste, leziuni care au necesitat pentru vindecare 100-120 zile de îngrijiri medicale.
Partea vătămată a căzut la pământ, fiind transportată ulterior, cu o căruță până la domiciliu, iar apoi la spital.
Această situație de fapt, a fost reținută de instanță pe baza declarațiilor părții vătămate, care a susținut că inculpatele au ieșit din curte cu niște pari și au început să o lovească până a căzut la pământ.
Aceste susțineri sunt confirmate și de declarațiile martorilor și, martori oculari la conflict, care au arătat că în momentul în care partea vătămată s-a apropiat de gardul casei și a cerut inculpatelor să-l lase în, inculpatele anterior reproșându-i că și-a îmbolnăvit soția, acestea au ieșit din curte și au lovit partea vătămată cu o mătură și un par până ce aceasta a căzut la pământ, după care au continuat să o lovească, până la apariția numitei. Martora a mai declarat, că au văzut partea vătămată plină de sânge și au auzit-o pe aceasta declarând că nu se poate ridica de jos.
De asemenea, din coroborarea declarațiilor martorilor - a declarat că se afla pe drumul comunal la o distanță mai mare, dar a văzut inculpatele scoțând partea vătămată din curtea casei foștilor soți, fără ca aceasta să cadă pe scările din fața porții de acces - și - audiată în cursul urmăririi penale, a declarat că nu a fost de față la conflict, dar a confirmat starea conflictuală dintre părți - instanța reține existența stării conflictuale anterioare conflictului.
Situația de fapt, mai este confirmată de declarațiile martorilor a arătat că fiind chemată de nepotul său, a ieșit în stradă și a văzut partea vătămată căzută la pământ și afirmând că a fost lovită de cele două inculpate, iar pe martora lângă ea - și, care a declarat că a văzut inculpatele lovind partea vătămată cu și o mătură peste tot corpul, în special în zona picioarelor.
Totodată, instanța apreciază că declarațiile inculpatelor și ale martorilor și, audiați în cursul cercetării judecătorești, referitoare la desfășurarea conflictului dintre părți nu sunt apte să conducă la stabilirea adevărului, deoarece acestea nu sunt coroborate cu alte probe din dosar, prezența celor doi martori la locul incidentului nefiind confirmată de ceilalți martori oculari.
Astfel, dacă în cursul urmăririi penale martorul a declarat, că se afla pe drumul comunal la o distanță mai mare, dar a văzut inculpatele scoțând partea vătămată din curtea casei foștilor soți, fără ca aceasta să cadă pe scările din fața porții de acces, în
cursul cercetării judecătorești martorului "i-a revenit brusc memoria", descriind cu lux de amănunte cum se afla la 20 de metri în fața casei, cum a văzut inculpatele măturând în curtea casei și pe partea vătămată venind cu căruța dintr-un sat aflat la 3 km distanță deși nu a discutat cu cineva despre aceasta.
De asemenea, martorul a descris cu lux de amănunte varianta prezentată de către inculpate, chiar în contradicție cu aceasta în unele privințe (a declarat că inculpatele nu au ieșit deloc din curte deși acestea nu au negat că ar fi ieșit în drum, chiar inculpata declarând că a ieșit până în drum cu partea vătămată).
Astfel, instanța nu poate reține vreo agresiune exercitată de partea vătămată asupra inculpatelor, deoarece aceste afirmații sunt contrazise de declarațiile celorlalți martori audiați.
De asemenea, instanța mai reține că susținerile inculpatelor cu privire la agresarea lor fizică de către partea vătămată, sunt contrazise de declarațiile martorilor audiați în cauză, mai puțin cele ale martorilor și, declarații ce urmează a fi înlăturate fiind vădit neconforme cu realitatea, pentru martorul efectuându-se cercetări sub aspectul comiterii infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Din coroborarea certificatului medico-legal nr. 963/08.07.2005 eliberat de Institutul de Medicină Legală I (fila 7 dosar urmărire penală) cu biletul de externare (fila 26 dosar urmărire penală) rezultă că partea vătămată a prezentat fractura tibiei și a trei coaste, leziuni care au necesitat pentru vindecare 100-120 zile de îngrijiri medicale, cu incapacitate totală de muncă pe această perioadă, leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu corpuri contondente, fiind internat în perioada 20-26 iunie 2005 la Spitalul Clinic de Urgență "Sf. "
Instanța constată că, în drept, fapta inculpatelor și care la data de 20.06.2005, au lovit partea vătămată cu pari de lemn în zona corpului, provocându-i leziuni ce au necesitat 100-120 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută și pedepsită de art. 182 alin Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii este realizat prin acțiunea inculpatelor de a exercita acte de violență, asupra părții vătămate prin folosirea unui corp contondent, care i-au provocat acesteia fractura tibiei și a trei coaste, leziuni care au necesitat pentru vindecare 100-120 zile de îngrijiri medicale cu incapacitate totală de muncă pe această perioadă.
Urmarea periculoasă a infracțiunilor săvârșite de către inculpate, a constat în vătămarea integrității corporale a părții vătămate, care a suferit fractura tibiei și a trei coaste.
Totodată, instanța mai reține că legătura de cauzalitate dintre leziunile traumatice provocate de faptele inculpatelor și vătămarea integrității corporale a părții vătămate este directă.
Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a inculpatelor față de faptă și urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției indirecte în sensul art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b din Codul penal, deoarece au prevăzut rezultatul faptei sale, vătămarea integrității corporale a părții vătămate și deși nu l-au urmărit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia.
Instanța nu poate reține starea de legitimă apărare invocată de către inculpate deoarece în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru incidența acestei cauze de înlăturare a caracterului penal al faptei.
Astfel, așa cum s-a reținut anterior instanța a apreciat că partea vătămată, anterior agresiunii exercitate de către inculpate, nu a aplicat acestora lovituri, agresându-le fizic așa cum acestea au susținut.
În aceste condiții, inexistența vreunui atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva inculpatelor care să pună în pericol grav persoana sau drepturile acestora, nu legitimează faptele inculpatelor de a aplica părții vătămate lovituri cu obiecte contondente, ce au produs urmările anterior menționate.
În consecință, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, instanța va dispune condamnarea inculpatelor pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută și pedepsită de art. 182 alin 1 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei pentru infracțiunea reținută în sarcina fiecăreia dintre inculpate, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana acestuia și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În concret, instanța apreciază că faptele inculpatelor prezintă un grad de pericol social relativ ridicat, avându-se în vedere modalitatea de săvârșire, aplicarea mai multor lovituri părții vătămate, pe fondul unor relații tensionate existente între părți, urmările produse, dar și atitudinea inculpatelor, care pe tot parcursului procesului au avut o poziție necorespunzăoare, în sensul că nu au recunoscut învinuirile aduse.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse cu închisoarea în cuantum moderat orientat spre minimul special prevăzut de legea penală pentru infracțiunile săvârșite este o măsură de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient, răspunzând astfel dezideratelor înscrise în art. 52 Cod penal.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța reține că natura faptelor săvârșite, gradul ridicat de pericol social al acestora, circumstanțele personale ale inculpatelor care rezultă din probele administrate, duc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a teza a II- și lit. b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat deoarece întrucât exercitarea acestor drepturi presupune o conduită morală ireproșabilă.
Luând în considerare și dispozițiile art. 53 din Constituție precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța apreciază că interzicerea exercițiului acestor drepturi este necesară pentru asigurarea unui scop legitim, respectiv desfășurarea instrucției penale, măsură care este necesară într-o societate democratică. De asemenea, instanța, luând în considerare natura și gravitatea pedepsei principale ce urmează a fi aplicată, apreciază că pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor anterior menționate este proporțională cu situația care a determinat-
Față de aceleași criterii arătate instanța și-a format convingerea ca reeducarea inculpatelor și realizarea integrală a scopului pedepsei pot fi atinse și prin lăsarea în libertate a acestora, motiv pentru care, constatând că sunt îndeplinite și celelalte condiții legale, în temeiul dispozițiilor articolului 81 Cod penal, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatelor pe un termen de încercare calculat conform dispozițiilor art. 82 Cod penal.
Se va atrage atenția inculpatelor asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în caz de săvârșire a unei noi infracțiuni intenționate, cu consecința executării integrale a pedepsei în regim de detenție, alături de pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța reține că partea vătămată G s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 25 000 lei, din care 10.000 lei daune materiale și restul daune morale.
S-au mai constituit părți civile în cadrul procesului penal Spitalul Clinic de Urgență "Sf. " I cu suma de 669,6 lei, actualizată cu dobânda de referință a la data achitării, reprezentând costul asistenței medicale acordate părții vătămate G în perioada 20.06.-26.06.2005 și Serviciul de Ambulanță al Județului cu suma de 256 lei, reprezentând cheltuielile de transport ocazionate cu transportarea la data de 20.06.2005 părții vătămate G, din comuna la Spitalul Clinic de Urgență "Sf. "
Astfel, potrivit art. 14 alin. 1 din Codul d e procedură penală, acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului.
Potrivit dispozițiilor art. 998 Cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
Din prevederile legale menționate, rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie să fie întrunite anumite condiții și anume existența unei fapte ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate și a vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt reținută în cauză, instanța constată îndeplinite condițiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale, întrucât s-a stabilit existența faptei ilicite, reținută din punctul de vedere al legii penale sub aspectul infracțiunii de vătămare corporală gravă, prejudiciul material este cert și nu a fost recuperat, există legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu suferit, respectiv cauzarea unor suferințe părții vătămate, precum și paguba materială reprezentând cheltuielile de spitalizare aferente îngrijirilor medicale acordate părții vătămate și contravaloarea transportului acesteia și s-a stabilit vinovăția inculpatelor.
Va obliga inculpatele, în solidar, să plătească Spitalului Clinic de Urgență "Sf. " suma de 669,6 lei, actualizată cu dobânda de referință a la data achitării, reprezentând costul asistenței medicale acordate părții vătămate G în perioada 20.06.-26.06.2005 și Serviciului de Ambulanță al Județului I suma de 256 lei, reprezentând cheltuielile de transport ocazionate cu transportarea la data de 20.06.2005 părții vătămate G, din comuna la Spitalul Clinic de Urgență "Sf. "
În ceea ce privește cuantumului prejudiciului moral cauzat părții vătămate, instanța apreciază că prin faptele inculpatelor de exercitare de acte de violență ce a provocat vătămarea integrității corporale a părții vătămate, aceasta din urmă a suferit un prejudiciu moral afectiv, constând în suferințele psihice ale acesteia respectiv, în starea de nesiguranță și teamă a acesteia.
În raport de această consecință suferită de partea vătămată, în lipsa unui criteriu obiectiv sau matematic de stabilire a daunelor morale, instanța apreciază că suma de 5000 lei este de natură să compenseze efectul negativ al faptei ilicite imputabile inculpatelor și anume suferința psihică cauzată părții vătămate, și în consecința va admite în parte cererea părții civile și va obliga inculpatele în solidar, să plătească acesteia 500o lei daune morale.
Cât privește daunele materiale solicitate -10 000 lei, reprezentând banii pe care nu i-a putut câștiga pe perioada internării, dar și cea ulterioară pentru recuperare - instanța reține că pe perioada de 100 -120 zile de îngrijiri medicale partea vătămată a prezentat incapacitate totală de muncă.
Această incapacitate totală de muncă coroborată cu declarația martorului, care a arătat că se înțelesese cu partea vătămată să-i plătească 4000 lei pentru ajutorul la ridicarea unei case și 1000-1500 lei pentru punerea podelei, fapt ce nu s-a mai realizat întrucât partea vătămată a fost imobilizată la pat dovedește că partea vătămată a suferit și un prejudiciu material în cuantum de 5500 lei, ca urmare a agresiunii celor două inculpate, inculpate care vor fi obligate la repararea acestui prejudiciu.
În baza art. 349 și art. 193 Cod procedură penală va obliga inculpatele să plătească părții vătămate câte 150 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de aceasta.
În baza art. 191 alin. 1 raportat la art. 189 Cod procedură penală va obliga pe fiecare dintre inculpate la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva sentinței, inculpata și au declarat apel criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Ca motive de critică s-a susținut că instanța de fond a făcut o apreciere eronată probelor cauzei reținând greșit vinovăția inculpatelor, fără a se avea în vedere împrejurarea că în momentul incidentului ele se aflau în curtea locuinței părintești, partea vătămată a fost cea care a aruncat cu pietre în ele, fiind în stare de ebrietate, dar și împrejurarea că după ce au scos-o din curte, aceasta a căzut într-un șanț unde și- fracturat piciorul.
Deși s-a solicitat audierea martorului, martor ocular, spre a demonstra temeinicia apărărilor, cererea a fost respinsă, fiind audiate, însă, ca martori, alte persoane rude ale părții vătămate ce au depus mărturie în favoarea acesteia.
Instanța de fond nu a observat că în cauză se impune aplicarea art. 73 lit. b Cod penal, deoarece incidentul nu s-ar fi produs dacă partea vătămată nu ar fi aruncat cu pietre și nu ar fi pătruns în curte "cu insulte și amenințări".
În latura civilă, reținându-se culpa exclusivă a inculpatelor, instanța de fond a acordat daune morale și materiale exagerat de mari, prejudiciul fiind incorect stabilit, fără a se reține
și culpa concurentă a părții vătămate. Daunele materiale s-au stabilit doar în baza unei declarații de martor.
Prin decizia penală nr. 512 din 4 decembrie 2008, Tribunalul Iașia respins ca nefondate apelurile formulate de inculpatele și împotriva sentinței penale nr. 2032 din 20 iunie 2008 Judecătoriei Iași, care a fost menținută.
Inculpatele au fost obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar către partea vătămată la plata a câte 250 lei cu același titlu.
Pentru a pronunța decizia, tribunalul a reținut:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului de fond, Tribunalul constată că prima instanță, apreciind temeinic probele cauzei, a stabilit și reținut corect situația de fapt, vinovăția inculpatelor, în săvârșirea, în seara zilei de 20.06.2005 a infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. De art. 182 alin. 1 Cod penal.
Probele administrate, respectiv actele medico-legale, declarațiile părții vătămate și cele ale martorilor, și, audiați în cursul procesului penal, confirmă pe deplin faptul că inculpatele i-au aplicat părții vătămate, care se deplasa pe drumul public din fața casei părintești mai multe lovituri peste cap, cu niște pari din lemn, cauzându-i multiple fracturi costale și a piciorului drept ce au impus 100-120 zile îngrijiri medicale și imobilizarea sa în aparat gipsat timp de 90 zile.
Astfel, susținerea părții vătămate G formulată în sensul că a fost lovită de inculpate, în timp ce se deplasa pe drumul public sătesc, ce trece prin fața casei părintești a soției sale, cu pari de lemn, în diferite zone ale corpului, este confirmată de declarațiile martorilor anterior menționați ce au văzut incidentul dintre părți.
Aceleași declarații de martori relevă și că martora, la care fac referire inculpatele în criticile formulate, nu a fost martor ocular astfel că, în mod corect li s-a respins cererea formulată în sensul ascultării acesteia în fața primei instanțe (fila 23) dosar urm. penală).
Corect au fost înlăturate din probatoriu și declarațiile martorilor, acestea nefiind confirmate de celelalte probe ale cauzei.
Probatoriul cauzei nu confirmă susținerea că agresiunea exercitată de inculpate asupra victimei a fost determinată de aceasta din urmă, cum greșit se pretinde, - ci doar că între părți existau relații conflictuale mai vechi - astfel că nu se poate da eficiență juridică în cauză disp. art. 73 lit. b Cod penal.
Nici criticile formulate în latura civilă a cauzei nu sunt întemeiate, prima instanță făcînd o apreciere corectă atât asupra daunelor morale, dacă se are în vedere natura și gravitatea deosebită a leziunilor corporale cauzate prin infracțiune, perioada de timp foarte îndelungată (120 zile) în care aceasta a fost inaptă de a munci, imobilizată în aparat gipsat (90 zile membrul inferior drept) durata și intensitatea suferințelor fizice și psihice încercate, consecințele infracțiunii generând efecte negative nu numai în planul sănătății fizice a acesteia și în planul vieții de familie, sociale.
Și prejudiciul material a fost corect cuantificat de prima instanță, relevanță prezentând sub acest aspect, declarația martorului care face referiri clare și exacte asupra convenției încheiată cu partea vătămată privind condițiile convenției încheiate cu partea vătămată, anterior datei de 20.06.2005, pentru edificarea unei case de locuit, astfel că nu va fi primită cererea de reducere a daunelor materiale.
Împotriva deciziei, inculpaților și au declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Instanțele când au pronunțat hotărârile au avut în vedere numai argumentele indicate de partea vătămată fără o analiză corectă situației de fapt, nu s- reținut fapta de provocare a părții vătămate.
În fapt, însă, partea vătămată fiind în stare de ebrietate, trecând pe lângă poarta casei părinților lor, unde se aflau, le-a adresat injurii, a aruncat cu pietre, apoi a intrat în curte și a continuat să le adreseze injurii. Au reacționat în sensul că l-au lovit peste spate cu o mătură cu care măturau curtea, iar când partea vătămată a ieșit din curte, aceasta a căzut de pe podețul din fața curții, s-a împiedicat și a căzut, apoi s-a ridicat și -a continuat drumul și a căzut din nou.
În cursul judecății la fond, au solicitat efectuarea unei expertize medico-legale cu privire la leziunile constatate întrucât se putea stabili dacă fractura piciorului se datorează unui traumatism produs în cădere sau ca urmare a unei agresiuni directe. Susțin că nu au lovit pe partea vătămată în zona picioarelor. Cererea a fost respinsă.
Instanțele trebuiau să rețină incidența circumstanței atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b Cod penal, întrucât evenimentul nu s-ar fi produs în lipsa atitudinii inițiale a părții vătămate de a le amenința și insulta și a arunca cu pietre.
Hotărârea de condamnare se bazează pe declarațiile martorilor rude ale părții vătămate. Au solicitat audierea unui martor care locuiește peste drum și a văzut conflictul, însă instanțele le-a respins cererea și administrarea acestei probe.
În latura civilă, cuantumul despăgubirilor acordate este exagerat. Prin reținerea art. 73 lit. b Cod penal trebuie reconsiderate despăgubirile reținându-se culpa comună inculpaților și a părții vătămate.
Referitor la despăgubirile materiale, partea vătămată lucra la construcția unei case și manopera circa 40 milioane lei vechi, însă trebuie avut în vedere că acesta nu lucra singur și această muncă trebuia împărțită la două sau trei persoane.
Recursurile sunt nefondate.
Instanța de fond a administrat toate probele necesare aflării adevărului care au fost complet și just apreciate, iar faptele și împrejurările reținute corespund probelor și reprezintă adevărul.
Referitor la probatoriul solicitat a fi administrat și administrat în cauză se impun câteva precizări.
Inculpații au solicitat în fața instanței de fond audierea martorei, pretinzând că aceasta este martor ocular, că ar fi participat la desfășurarea evenimentelor.
A fost respinsă motivat această cerere prin încheierea din 17 aprilie 2008, întrucât însăși martora declară la urmărirea penală (fila 23) că nu a fost prezentă "de față" când cele două surori l-au agresat pe G, în după amiaza zilei de 20 iunie 2005 aflându-se în sat să caute oameni pentru munca. A aflat ulterior despre cele întâmplate de la niște copii, pe drumul de întoarcere spre domiciliul ei.
Audierea acestui martor nu a mai fost solicitată în fața instanței de apel așa cum se pretinde prin motivele de critică, în recurs.
Proba a fost respinsă legal, raportat la susținerile inculpaților care sunt nereale referitor la prezența martorei la locul faptei.
Mai mult decât atât, la cererea inculpatelor la un termen de judecată anterior, din 7 februarie 2008, la judecata în fond s-a dispus înlocuirea martorei cu martorul, prezent și audiat la acel termen pe motiv că martora respectivă se află în imposibilitate de a se prezenta fiind în vârstă și internată în spital.
Studiind toate încheierile de ședință ale termenelor de judecată acordate de judecarea în primă instanță a cauzei se constată că inculpatele nici personal și nici prin apărător nu au formulat probe în administrarea unei expertize medico-legale și în lipsa unei astfel de cereri instanța de fond nu a pronunțat vreo soluție de respingere, așa cum se pretinde în recurs prin criticile formulate. Critica nu este fondată.
O astfel de probă nu a fost solicitată nici la judecarea apelului.
Instanța de apel a respins la cererea apărătorului inculpatelor, la termenul de judecată din 6 noiembrie 2008, proba cu solicitarea fișei medicale și a fișei de observație a părții vătămate de la Spitalul de Urgențe "Sf. " I privind vătămarea acesteia cu motivarea că nu este utilă cauzei, având în vedere concluziile raportului de constatare medico-legale care atestă mecanismul de producere al fracturii prin lovire.
Cererea a fost legal respinsă.
Fapta inculpatelor și care la data de 20 iunie 2005 au lovit pe partea vătămată cu pari de lemn în zona capului, cauzându-i multiple fracturi costale și a piciorului drept ce au necesitat pentru vindecare 100-120 zile îngrijiri medicale, este dovedită în cauză de actele medico-legale, declarațiile părții vătămate și cele ale martorilor
, și, care au fost expuse și analizate în detaliu prin hotărârea instanței de fond.
În mod just au fost înlăturate declarațiile martorilor și acestea nefiind confirmate de celelalte probe.
Mai mult decât atât martorul și-a modificat declarația dată în fața instanței care confirmă susținerile inculpatelor față de declarația dată la urmărirea penală (fila 21 dosar urmărire) în care declara că de la distanța la care se afla a văzut doar când inculpatele îl scoteau pe vătămat din curtea casei, că inculpatele aveau în mână câte o mătură, nu se vedea prea bine cine pe cine lovește și nu l- văzut pe vătămat căzând pe scările din fața porții de acces. A confirmat existența unui conflict mai vechi între părți datorat unei moșteniri.
Din raportul de constatare medico-legală rezultă că partea vătămată prezintă în urma agresiunilor fractură 1/3 superior tibie dreaptă și fractura a 3 coaste, lovituri ce s-au putut produce prin loviri cu corpuri contondente în condițiile precizate de anchetă și pot data din 20 iunie 2005, care necesită pentru vindecare 100-120 zile îngrijiri medicale.
Probele cauzei dovedesc faptele și vinovăția inculpatelor în agresarea, lovirea părții vătămate și producerea consecințelor reținute prin actul medico-legal în ce privește vătămarea fizică a părții vătămate.
Încadrarea juridică dată faptelor este cea legală.
Criticile formulate cu privire la latura civilă a cauzei sunt nefondate, au fost înlăturate și de instanța de apel prin hotărârea atacată în mod legal.
Prejudiciul material suferit în sumă de 5.500 lei rezultă din incapacitatea de muncă a părții vătămate care se angajase prin convenția cu, martor audiat în cauză, să-l ajute la ridicarea unei case pentru care urma să-i achite suma de 4.000 lei și pentru punerea podelei suma de 1000 - 1500 lei contravaloarea muncii, fapt ce nu s-a mai realizat ca urmare acțiunii infracționale a inculpatelor cu consecințele reținute.
Referitor la reținerea culpei concurente în stabilirea despăgubirilor aceasta nu este posibilă, întrucât în ce privește latura penală a cauzei probele nu au relevat vreo acțiune provocatoare a părții vătămate în așa fel încât să se rețină circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b Cod penal în favoarea inculpatelor și care să fi generat starea de puternică tulburare în care acestea să fie determinate să acționeze.
Nefiind dovedită în cauză provocarea, aceasta nu poate fi reținută.
Pentru considerentele expuse, conform art. 385 ind.15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondate recursurile inculpatelor și împotriva deciziei penale atacate, care va fi menținută.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpatele: și, împotriva deciziei penale nr. 512 din 04.12.2008, a Tribunalului Iași, decizie pe care o menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe fiecare recurentă să plătească statului câte 80 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 26.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - -
- -
Red.
Tehnored.
02 ex.
15.04.2009
Tribunalul Iași
Jud.,
jud.
Președinte:Anton DanJudecători:Anton Dan, Obreja Manolache Ancuța Gabriela
