Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 198/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art. 182 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI
DECIZIA Nr. 198
Ședința separată cu minori din 20 mai 2009
PREȘEDINTE: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 2: Motan Traian
JUDECĂTOR 3: Andrieș Maria
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror -
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în com., sat Pădureni, jud. B, împotriva deciziei penale nr. 65 din 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani.
La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat ales și avocat ales, pentru partea vătămată intimată, lipsă fiind aceasta, inculpatul intimat și partea civilă intimată Spitalul Județean de Urgență
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebat fiind, inculpatul recurent arată că nu dorește să dea declarație în această fază procesuală, dar că înțelege să-și mențină declarațiile anterioare.
Avocat, pentru partea vătămată intimată, invocă excepția de tardivitate a recursului declarat de inculpat.
Avocat, pentru inculpatul recurent, solicită respingerea excepției invocate, având în vedere că recursul a fost formulat în termenul prevăzut de lege.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingere a excepției, ca nefondate.
Instanța, având în vedere data pronunțării deciziei atacate, respectiv 24.03.2009 și data declarării căii de atac de față, 06.04.2009, respinge excepția de tardivitate a recursului, invocată de apărătorul părții vătămate intimate și constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul recurent, arată că motivele de recurs invocate se întemeiază pe disp. art. 3859pct. 14 și art. 3859al. 2 Cod procedură penală și vizează, în esență, două aspecte respectiv, individualizarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, pe care o consideră prea mare în raport cu criteriile prevăzute de art.72 Cod penal și greșita stabilire a sumelor acordate cu titlu de daune materiale și morale.
Cu privire la individualizarea pedepsei arată că instanța de fond a apreciat în exces gravitatea faptelor comise, impresionată subiectiv de obiectul dur folosit și durata în timp a loviturilor, apreciind că inculpatul a dat dovadă de cruzime, fără a avea în vedere mecanismul de producere a leziunilor și celelalte împrejurări rezultate din probele administrate, care se circumscriu dispozițiilor art. 72 Cod penal. Astfel, potrivit primului act medico-legal, durata îngrijirilor medicale de 8-9 zile demonstrează intensitatea scăzută a loviturilor aplicate părții vătămate cu cele două bețe din. Celelalte leziuni descrise în actele medico-legale emise de LML B și IML I, ce au impus intervenția chirurgicală, nu s-au putut produce ca urmare a loviturilor aplicate de inculpatul recurent, ci în urma loviturilor aplicate de către coinculpatul. Deși s-a reținut că inculpatul nu s-a oferit să ducă la victima spital, din probele administrate nu rezultă un refuz al acestuia în sensul arătat. Solicită a fi avute în vedere și circumstanțele personale, respectiv că inculpatul nu are antecedente penale, are o pregătire școlară minimă, este căsătorit, are 4 copii minori în întreținere, a dat dovadă de o bună conduită în rândul comunității.
Referitor la latura civilă a cauzei, solicită a se constata dublă obligare a inculpaților în solidar la plata cheltuielilor de spitalizare față de cele două spitale unde partea vătămată a fost internată. Suma de 30.000 lei stabilită cu titlu de daune morale este prea mare în raport cu prejudiciul real și efectiv produs. În consecință, cere în temeiul disp. art. 38515pct.2 Cod procedură penală, admiterea recursului așa cum a fost formulat, având în vedere motivele invocate detaliat în scris, cu cheltuieli judiciare.
Avocat, pentru partea vătămată intimată, arată că motivele invocate de inculpatul recurent sunt nefondate, solicitând respingerea recursului. Cu privire la criticile aduse laturii penale, arată că pedeapsa aplicată a fost corect individualizată, având în vedere gravitatea faptei, obiectul dur folosit la săvârșirea infracțiunii, durata de timp a loviturilor aplicate și refuzul inculpatului de a transporta victima la spital pentru a primi îngrijiri medicale, considerând că au fost respectate criteriile prev. de art. 72 Cod penal. Apreciază că nici criticile aduse laturii civile a cauzei nu pot fi avute în vedere, întrucât cuantumul despăgubirilor a fost corect stabilit, iar daunele morale se justifică având în vedere suferința provocată părții vătămate. În consecință, cere respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică, apreciind că pedeapsa aplicată inculpatului recurent a fost corect individualizată, cu respectarea criteriilor prev. de art. 72 Cod penal, avându-se în vedere gravitatea faptei săvârșite, modalitatea de comitere a acesteia și urmarea gravă produsă. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, apreciază că în mod corect a fost stabilit cuantumul daunelor materiale și morale, astfel încât nu se impune reducerea acestora.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că își însușește concluziile apărătorului său.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința penală nr. 2136 din 16 septembrie 2008, Judecătoria Botoșania condamnat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal, la pedeapsa de 4 ani închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a - II -a și lit. b Cod penal, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal.
Prin aceeași sentință a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. c și art. 76 lit. d Cod penal, la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, teza a -II -a și lit. Cod penal, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal, iar în temeiul art. 81 și art. 71 alin. 5 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei principale și a celei accesorii, pe durata termenului de încercare de 3 ani și 8 luni.
Conform art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei infracțiuni sau neexecutării obligațiilor civile.
În temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006, au fost obligați în solidar inculpații și să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență Sf. Treime I suma de 1.656,28 lei, reprezentând cheltuielile cu spitalizarea părții vătămate.
S-a constatat că inculpatul a plătit Spitalului de Urgență B cheltuielile cu spitalizarea părții vătămate.
A fost admisă acțiunea civilă și în temeiul art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 998 și 1003 Cod civil, au fost obligați inculpații, în solidar, la plata sumelor de 25.000 lei cu titlu de daune materiale, 30.000 lei cu titlu de daune morale și 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu de avocat) către partea civilă.
În temeiul art. 353 alin. 1 raportat la art. 163 alin. 2 Cod procedură penală, s-a dispus aplicarea sechestrului asiguratoriu pe bunurile mobile și imobile ale inculpaților și până la concurența sumei de 55.000 lei și s-a dispus ca executorul judecătoresc să aplice sechestrul potrivit art. 165 Cod procedură penală, iar în cazul bunurilor imobile sechestrate, să se ceară Oficiului de cadastru și publicitate Imobiliară B înscrierea inscripției ipotecare asupra bunurilor sechestrate.
În temeiul art. 190 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, s-a dispus ca martorului să i se plătească din fondurile Ministerului Justiției suma de 76 lei, reprezentând cheltuielile făcute cu deplasarea la instanță, iar în baza art. 191 alin. 2 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații să plătească fiecare statului câte 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în primăvara anului 2004, inculpatul, martorii, și partea vătămată au lucrat la stâna inculpatului, amplasată pe imașul satului, județ
În noaptea de 23/24 mai 2004, inculpatul și martorul au mers la o discotecă organizată în satul, iar martorul și partea vătămată au rămas la.
În jurul orei 02,00 după ce au consumat băuturi alcoolice, inculpatul și martorul, s-au întors la, unde pe fondul unor neînțelegeri anterioare, inculpatul - supărat pe partea vătămată deoarece aceasta i-a spus patronului stânei (inculpatul ) că nu ar paște bine oile - i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele peste față și peste cap și 1-a trântit cu capul de peretele cabanei de la. După ce partea vătămată a căzut, inculpatul, a continuat să-i aplice lovituri cu pumnii părții vătămate, după care s-au culcat cu toții.
Când s-au trezit în zori, inculpatul i-a spus martorului să se deplaseze la locuința inculpatului pentru a-i spune că a prins-o pe partea vătămată furând haine. După plecarea martorului, inculpatul a legat-o pe partea vătămată cu o și a lăsat-o în fața cabanei. Când a venit inculpatul la, a dezlegat-o pe partea vătămată și a întrebat-o dacă este adevărat că a furat haine, aceasta negând acest lucru. În aceste împrejurări, inculpatul a ridicat-o pe partea vătămată în picioare și, deși aceasta se plângea că o dor coastele și stâng, a început să o dezbrace de haine, spunând că sunt hainele sale. După ce a dezbrăcat-o de toate hainele, partea vătămată rămânând în pielea goală, inculpatul a luat două bețe de, lungi de aproximativ 1,5. și de grosimea unui deget, cu care a lovit-o peste cap, corp și membre, timp de aproximativ o oră.
În urma loviturilor primite de la cei doi inculpați, partea vătămată nu s-a mai putut deplasa, pierzându-și cunoștința, inculpatul fiind nevoit să o stropească cu apă pentru ca să-și revenă. Ulterior, partea vătămată a fost dusă de către martorul și inculpatul în spatele cabanei, pe un pat pliant.
A doua zi, inculpatul a adus niște pastile, și spirt și a spus martorului să-i facă o frecție părtii vătămate care, în zilele următoare, 1-a rugat pe inculpat să-l ducă la spital întrucât îi este rău, însă acesta nu a fost de acord.
După aproximativ două săptămâni, într-un moment când rămăsese singură, partea vătămată a reușit să plece de la, mergând sprijinindu-se într-un băț, fiind internată la Spitalul Județean B cu politraumatism prin agresiune, traumatism cranio-cerebral acut închis, observație hematom sindrom piramidal drept, traumatism toracic închis cu fractura coastei C8-C9 stâng. A fost transferată apoi la Clinica Neurochirurgie din cadrul Spitalului Clinic de Urgență Sf. Treime I, fiind internată în perioada 17 iunie 2004 - 06 iulie 2004 cu diagnosticul "higroma subdurală fronto-temporo-parientală bilaterală, dizartierie și fracturi arcuri costale VIII-IX stâng".
În raportul de expertiză medico-legală întocmit de Institutul de Medicină Legală I s-a concluzionat că partea vătămată, datorită loviturilor aplicate de către cei doi inculpați, a prezentat un traumatism obiectivat prin higromă subdurală fronto-temporo-parientală plasată bilaterală pentru care s-a intervenit chirurgical, fracturi costale C8 și C9 stângi, zone excoriate și plăgi toraco-lombo-fesier. Pentru vindecarea leziunilor, care nu au pus în primejdie viața părții vătămate, acesteia i-au fost necesare un număr de 75-80 zile îngrijiri medicale. A mai concluzionat comisia de expertiză că, la data examinării, partea vătămată a prezentat zone de craniectomie bilaterală după intervenții chirurgicale și sindrom piramidal bilateral, ce constituie infirmitate fizică permanentă și-i conferă scădere definitivă a capacității de muncă în procent de 70 %, infirmitate încadrată în gradul II de invaliditate. Se mai specifică faptul că, evoluția leziunilor suferite de către partea vătămată ar fi putut fi mai bună, fără a se ajunge la consecințe neurologice, dacă partea vătămată s-ar fi prezentat la scurt timp după traumatism.
Prima instanță a reținut că situația de fapt prezentată a fost dovedită cu plângerile și declarațiile părții vătămate, rapoartele de constatare medico-legale, procesul verbal de cercetare la fața locului însoțite de planșe fotografice, declarațiile martorilor, coroborate cu declarațiile inculpaților, procesele verbale întocmite cu ocazia confruntărilor dintre inculpați și martorii și și pe cale de consecință a procedat la condamnarea inculpaților la pedepse cu închisoare individualizate în raport de criteriile generale prev. de art.72 Cod penal, apreciind totodată că reeducarea inculpatului se poate face numai prin executarea pedepsei în regim de penitenciar, iar în cazul inculpatului, că se poate da curs prevederilor art. 81 Cod penal.
În ce privește latura civilă prima instanță a avut în vedere că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 25.000 lei reprezentând daune materiale și suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale. De asemenea, s-a mai constituit parte civilă în cauză Spitalul Clinic de Urgență Sf. Treime I cu suma de 1.656,28 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate, sume la care au fost obligați inculpații în solidar să le achite.
Totodată, s-a constatat că inculpatul a achitat cheltuielile de spitalizare ocazionate cu internarea părții vătămate la Spitalul de Urgență
În vederea rezolvării laturii civile, prima instanță a dispus și aplicarea unui sechestru asigurător pe bunurile mobile și imobile ale celor doi inculpați până la concurența sumei de 55.000 lei, sumă ce trebuie achitată părții vătămate.
Împotriva acestei sentințe au formulat în termen legal apel, inculpații și.
Inculpatul a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, atât în ce privește rezolvarea laturii penale, criticând cuantumul pedepsei aplicate și modalitatea de executare a acesteia, cât și latura civilă, în sensul diminuării daunelor morale acordate părții vătămate în raport cu practica judiciară în materia infracțiunilor comise prin violență, depunând la dosar în acest sens note de concluzii.
Inculpatul, de asemenea, a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea mare, solicitând totodată și reducerea despăgubirilor la care acesta a fost obligat.
Prin decizia penală nr.65 A din 24 martie 2009, Tribunalul Botoșania respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul - și a admis apelul declarat de inculpatul, a desființat parțial sentința primei instanțe doar cu privire la modalitatea de individualizare a pedepsei de 4 ani închisoare, în sensul că, a dispus suspendarea executării acestei pedepse sub supraveghere, pe timp de 7 ani, în condițiile art.861și art.862Cod penal și cu consecințele prev. de art.864Cod penal în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere impuse conform art.863lit. a-d Cod procedură penală, menținând celelalte dispoziții.
Pentru a decide astfel, instanța de apel, erificând actele și lucrările dosarului de fond, a constatat că prima instanță a reținut corect situația de fapt în sarcina inculpatului, cât și vinovăția pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
De asemenea, prima instanță, având în vedere poziția procesuală a acestuia pe parcursul urmării penale, cât și în instanță, nerecunoscând săvârșirea faptei, modalitatea și împrejurările în care a aplicat lovituri părții vătămate, a faptului că nu i-a dat voie părții vătămate să plece de la pentru a-și vindeca leziunile suferite, a pericolului social al faptei comise, a apreciat corect și cuantumul pedepsei aplicate acestuia.
La stabilirea acestui cuantum, s-au avut în vedere și concluziile raportului de expertiză prin care s-a precizat faptul că, dacă partea vătămată ar fi fost examinată imediat după traumatism, prin aplicarea tratamentului adecvat, evoluția acestuia ar fi putut fi mai bună, fără a se ajunge la consecințe neurologice.
În ce privește modalitatea de executare a pedepsei, dat fiind faptul că acesta este la prima abatere și că, în apel, a depus diligente pentru achitarea în parte a prejudiciului datorat părții vătămate, lucru reieșit din actul aflat la fila 55 dosar apel, s-a apreciat că acesta poate fi reeducat și prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, sens în care s-a dispus în consecință.
Referitor la celălalt motiv de apel legat de rezolvarea laturii civile, s-a constatat că acesta este nefondat, în condițiile în care partea vătămată cu actele depuse la dosar, respectiv raportul de expertiză medico-legală traumatologică, copiile foilor de observație clinică, înscrisuri medicale, cum ar fi bilete de ieșire, rețete, taxe de examinare medico-legală, chitanțe examinare EEG, taxe internare, taxe de examinare, taxe computer tomograf, taxe consultații, bilete transport, a declarației martorului, a dovedit în totalitate despăgubirile materiale.
În urma probatoriului administrat, prima instanță a apreciat corect atât daunele materiale cât și daunele morale acordate părții vătămate.
Și în ceea ce privește acordarea daunelor morale, prima instanță just le-a cuantificat, motivat de faptul că, datorită agresiunii inculpaților, partea vătămată a fost supusă unor suferințe fizice de o intensitate deosebită, aceasta fiind și umilită pe perioada loviturilor aplicate de către inculpatul care a dezbrăcat-o în pielea goală, după care i-a aplicat lovituri cu un băț aproximativ o oră. Pe de altă parte, partea vătămată a suferit atât fizic cât și psihic datorită loviturilor primite, a celor două intervenții chirurgicale la nivelul craniului ce au fost necesare pentru salvarea sa, a spitalizărilor relativ îndelungate și nu în ultimul rând, a infirmității fizice permanente cu care aceasta a rămas și care o pune într-o situație de inferioritate față de celelalte persoane sănătoase, lipsind-o de posibilitatea de a duce o viață normală alături de familie și societate.
Referitor la apelul declarat de inculpatul, s-a constatat că este nefondat, astfel încât, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, a fost respins.
Prin sentința apelată, acest inculpat a fost condamnat la o pedeapsă cu suspendarea condiționată, în favoarea acestuia reținându-se și circumstanțe atenuante care au coborât pedeapsa sub minimul special, astfel încât, în ce privește latura penală, aceasta a fost corect soluționată, nefiind justificată în cauză o reducere a pedepsei, dat fiind gravitatea și împrejurările în care a fost comisă fapta reținută în sarcina acestuia.
În ce privește criticarea sentinței cu privire la latura civilă, de asemenea, motivele invocate de către acesta au fost considerate ca fiind nefondate, pentru considerentele mai sus arătate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile.
În concret, s-au invocat ca motive de recurs prevederile art. 385 (1) pct. 14 și art. 385 (2) Cod proc. pen. vizând individualizarea cuantumului pedepsei stabilite și aplicate, de 4 ani închisoare apreciată ca fiind prea mare, în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal și greșita stabilire a daunelor materiale și morale la care a fost obligat, în solidar cu inculpatul.
Cu privire la individualizarea pedepsei stabilite, după expunerea motivării primei instanțe, inculpatul a arătat că instanțele au apreciat în exces gravitatea faptelor comise, impresionate subiectiv, de obiectul dur cu care a lovit și durata în timp a loviturilor repetate aplicate părții vătămate, socotind astfel că a dat dovadă de o cruzime ieșită din comun, fără însă a avea în vedere mecanismul de producere a leziunilor, cât și celelalte împrejurări rezultate din probele administrate și existente la dosar și care se circumscriu criteriilor prev. de art. 72 Cod penal.
Făcându-se trimitere la concluziile primului raport de expertiză nr. 908/13.07.2004 prin care s-a stabilit că leziunile traumatice constatate au putut fi produse prin loviri repetate cu corpuri dure și un corp dur alungit; plăgile și escoriațiile la nivelul toracelui și a membrelor au putut fi produse prin loviri repetate cu un corp dur alungit și ar fi necesitat 8-9 zile îngrijiri medicale, cât și la celelalte acte medico-legale ( B și I), în care sunt descrise celelalte leziuni traumatice suferite de partea vătămată și mecanismele de producere a acestora, care se coroborează cu probele testimoniale, din care rezultă cu ce mijloace sau obiecte contondente a mai fost lovită partea vătămată, inculpatul consideră că leziuni grave suferite de partea vătămată, care au impus și intervenția chirurgicală nu s-au putut produce ca urmare a loviturilor repetate aplicate acesteia peste corp cu cele două bețe din lemn de, ci datorită loviturilor cu pumnii și picioarele de către inculpatul, în urma cărora a căzut.
Deși se reține de instanță că a refuzat să ducă partea vătămată la spital probele administrate nu demonstrează acest fapt, dimpotrivă dovedesc faptul că a luat anumite măsuri în ceea ce o privește (ex.a adus un pat pliant pe care a culcat-o pe victimă, niște pastile, și spirt și a cerut martorului să-i facă frecție părții vătămate pentru a-i mai din durerile pe care le avea).
Cât privește atitudinea procesuală de negare a faptei, pe care o regretă aceasta s-a datorat unor sfaturi primite în acest sens, a lipsei de instruire și cunoaștere, față de pregătirea școlară minimă pe care o are - studii 5 clase.
Solicită ca la individualizarea pedepsei să se aibă în vedere că nu are antecedente penale, are o pregătire școlară minimă, de 5 clase, este căsătorit, la data săvârșirii infracțiunii avea trei copii minori ( -, - și - a, cu vârste cuprinse între 7 și 12 ani) și între timp la data de 02.02.2009, s-a mai născut minorul -,conform copiei certificatului de naștere, că a dat dovadă de bună conduită în rândul cetățenilor din comună, nu a mai comis fapte antisociale, nu este consumator de alcool, își achită, la timp toate obligațiile fața de administrația locală, este unicul întreținător al familiei, compusă din 6 persoane și al mamei sale în vârstă de peste 70 ani.
Nu în ultimul rând, -a preocupat și de repararea daunelor produse părții vătămate prin infracțiune, astfel că în afară de sechestrul asigurător aplicat asupra unor bunuri de executorul judecătoresc, la care s-a prezent din proprie inițiativă, după ce instanța a dispus această măsură și a consemnat la CEC Bank suma de 6.000 lei la dispoziția părții vătămate, recipisele în original fiind predate acesteia prin avocat.
Cu privire la cuantumul daunelor materiale și morale la care a fost obligat, în solidar cu inculpatul, să le plătească părții vătămate, consideră că, pe de o parte, există o dublă obligare la plata cheltuielilor de spitalizare față de cele două spitale unde partea vătămată a fost internată, în condițiile în care a fost obligat atât la plata cheltuielilor menționate către unitățile spitalicești, cât și la plata daunelor materiale către partea vătămată, în care au fost incluse aceste cheltuieli, iar pe de altă parte, că suma de 30.000 iei, stabilită de instanță cu titlu de daune morale este prea mare având în vedere practica judiciară, doctrina și jurisprudența în materie
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate - care se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 14 și 18 Cod procedură penală și în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin.2 raportat la art. 38514Cod procedură penală - și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Atât instanța de fond, cât și instanța de apel au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judiciară a probelor administrate în cauză.
Rezultă din ansamblul probator că în noaptea de 23/ 24 mai 2004, la stâna amplasată pe imașul satului, județul B, parte vătămată a fost agresată inițial de inculpatul, care a lovit-o cu pumnii în zona feței și cu picioarele în zona toracică și abdominală, după care în zorii zilei inculpatul, a dezbrăcat-o și cu ajutorul a două bețe de, lungi de aproximativ 1,5 metri și groase cam de un deget, i-a aplicat acesteia lovituri repetate peste cap, corp, și membre, timp de aproximativ o oră.
Urmare a agresiunilor exercitate de cei doi inculpați, partea vătămată a leșinat iar ulterior nu s-a mai putut deplasa, însă cei implicați în incident și cei prezenți la, care au asistat în calitate de martori la agresiuni, nu au dus-o pe aceasta la spital pentru a i se acorda îngrijiri, întrucât inculpatul, prin comportamentul său, a dat de înțeles acest lucru.
După aproximativ trei săptămâni, profitând de faptul că era singură, partea vătămată a reușit să plece de la și prezentându-se la Spitalul Județean Baf ost internată, în secția chirurgie în perioada 14-17.06.2004, cu diagnosticul: politraumatism prin agresiune, traumatism cranio-cerebral acut închis, observație hematom sindrom piramidal drept, traumatism toracic închis cu fractura coastei C8-C9 stâng, după care a fost transferată la Clinica Neurochirurgie din cadrul Spitalului Clinic de Urgență Sf. Treime I, fiind internată în perioada 17 iunie 2004 - 06 iulie 2004 cu diagnosticul "higroma subdurală fronto-temporo-parientală bilaterală, dizartierie și fracturi arcuri costale VIII-IX stâng".
În raportul de expertiză medico-legală întocmit de Institutul de Medicină Legală I s-a concluzionat că partea vătămată a prezentat un traumatism obiectivat prin higromă subdurală fronto-temporo-parientală plasată bilaterală pentru care s-a intervenit chirurgical, fracturi costale C8 și C9 stângi, zone excoriate și plăgi toraco-lombo-fesier, că pentru vindecarea leziunilor, care nu au pus în primejdie viața părții vătămate, i-au fost necesare un număr de 75-80 zile îngrijiri medicale și că, la data examinării, partea vătămată a prezentat zone de craniectomie bilaterală după intervenții chirurgicale și sindrom piramidal bilateral, ce constituie infirmitate fizică permanentă și-i conferă scădere definitivă a capacității de muncă în procent de 70 %, infirmitate încadrată în gradul II de invaliditate. S-a mai specificat faptul că, dacă partea vătămată ar fi fost examinată medical la scurt timp după traumatism, diagnosticul ar fi fost mai precis și prin aplicarea tratamentului adecvat, evoluția ar fi putut fi mai bună, fără a se ajunge la consecințe neurologice.
Această situație de fapt a fost dovedită cu plângerile și declarațiile părții vătămate (13-23 ds., 65 ds.fond), raportul de constatare medico-legală și expertiza medico-legală traumatologică (29-37 ds.), procesul verbal de cercetare la fața locului însoțite de planșe fotografice ( 6-12 ds.), declarațiile martorilor, (70-106 ds. 80,94-96,111,123,124,154 ds.fond), procesele verbale întocmite cu ocazia confruntărilor dintre inculpați și martorii și (114-119 ds.) coroborate cu declarațiile inculpaților, care, în cele din urmă, în diferite etape ale procesului penal, au recunoscut fapta comisă (inculpatul în fața primei instanțe, iar inculpatul în apel).
Raportat la starea de fapt reținută, s-a stabilit o încadrare juridică legală a infracțiunii comise de inculpatul recurent, iar sancțiunea penală stabilită a fost judicios individualizată în raport de criteriile prev. de art. 72 Cod penal și de prev. art. 861Cod penal, fiind în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare prev. de art. 52 Cod penal.
Solicitarea inculpatului în sensul reținerii circumstanțelor atenuante legale rezultând din conduita sa anterioară incidentului cât și din timpul procesului penal, în sensul recunoașterii infracțiunii și a depunerii diligențelor necesare pentru repararea prejudiciului cauzat părții vătămate nu poate fi primită, întrucât pe de o parte, situația de fapt descrisă mai sus și probele administrate în acest sens dovedesc contrariul, iar pe de altă parte, schimbarea poziției procesuale, prin adoptarea unei atitudini de regret și de încercare a reparării parțiale a prejudiciului, a avut loc după pronunțarea sentinței instanței de fond, în calea de atac a apelului și ulterior, în fața instanței de recurs.
Dată fiind gravitatea deosebită a faptei comise, împrejurările în care aceasta a fost comisă, urmarea produsă și nu în ultimul rând, elementele ce caracterizează persoana inculpatului, Curtea apreciază că pedeapsa de 4 ani închisoare, cărei executare fost suspendată sub supraveghere, este de natură de a asigura scopul prevenției generale și reeducare celui în cauză, neimpunându-se nouă reindividualizare a pedepsei aplicate.
Deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării.
Ori, în speță, toate aceste criterii au fost avute în vedere de către instanțe, în momentul stabilirii acestui prejudiciu în favoarea părții vătămate, reținându-se în esență, justificat, suferințele fizice de intensitate deosebită la care fost supusă, perioada de timp în care a fost agresată, umilința suferită în acest interval, urmările violențelor care au determinat intervenții chirurgicale la nivelul craniului, necesare pentru salvarea vieții acesteia, cât și spitalizări îndelungate și rezultatul final produs, - infirmitatea fizică permanentă, care o situează pe aceasta pe un plan inferior, comparativ cu o persoană sănătoasă, cu toate consecințele negative ce decurg din acest fapt.
În concluzie și sub acest aspect, Curtea constată că criticile formulate sunt neîntemeiate.
Pentru toate aceste motive, Curtea concluzionează că recursul declarat de inculpat este nefondat și urmează a fi respins ca atare, în temeiul art.38515pct.1 lit b Cod procedură penală.
Văzând și dis part.192 alin.2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
ECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 65 din 24 martie 2009 Tribunalului Botoșani.
Obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare din recurs și părții civile suma de 350 lei cu același titlu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex./15.06.2009
Președinte:Androhovici DanielaJudecători:Androhovici Daniela, Motan Traian, Andrieș Maria
