Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 203/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 203
Ședința publică de la 27 Februarie 2009
PREȘEDINTE: Sorina Petria Mitran JUDECĂTOR 2: Membri Liana Balaci
- - - - judecător
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de părțile vătămate și, împotriva deciziei penale nr. 223 de la 3 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentele părți vătămate asistate de avocat, apărător ales, lipsind partea civilă Spitalul Județean S și inculpatul intimat, reprezentat de avocat, apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, nemaifiind cereri de formulat, s-au constatat recursurile în stare de judecată și s-a acordat cuvântul.
Av. pentru recurenți a solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârilor și majorarea pedepsei aplicate inculpatului și a daunelor morale, pedeapsa aplicată fiind prea mică având în vedere gravitatea leziunilor cauzate părții vătămate, căreia i-a fost extirpată splina. A mai arătat că inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru lovire. A solicitat majorarea daunelor, având în vedere suferințele fizice și psihice cauzate părților vătămate; cu cheltuieli de judecată.
Av. pentru inculpat a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pedeapsa fiind just individualizată, iar daunele au fost corect acordate, în concordanță cu principiul proporționalității.
Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea recursului ca nefundat, fiind corect stabilite pedeapsa și daunele morale.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința penală nr.624/ 15 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-,în baza art.182 al.2 a Cod Penal fost condamnat inculpatul, la 3 ani închisoare(faptă comisă în dauna părții vătămate ).
În baza art.180 al.2 Cod Penal, a fost condamnat inculpatul la 3 luni închisoare(parte vătămată ).
În baza art.33-34 lit.b Cod Penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 861.p, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de 5 ani, din care 3 ani pedeapsă și 2 ani interval de timp, care constituie termen de încercare, conform art.862.
Cod PenalPe perioada termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prev.de art.86/3 în Cod Penal sensul de a se prezenta, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul O l t; va anunța orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile; va comunica și justifica orice schimbare a locului de muncă; va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
În baza art.359 p Cod Penal, s-a atras atenția inculpatului asupra dispoz. art. 864.
Cod PenalÎn baza art.71 p, s-au interzis inculpatului drepturile prev.de art.64 al.1 lit.a teza finală și b p, iar în baza art.71 al.5 Cod Penal s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe perioada termenului de încercare.
În baza art.14, 346.p Cod Penal, art.998-999.civil și art. 314 din Legea 95/2006 s-au admis acțiunile civile formulate de Spitalul județean și a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de spitalizare în cuantum de 6766 lei ocazionate de internarea părții vătămate în această unitate spitalicească, respectiv 2063 lei ocazionate de internarea părții vătămate.
S-au admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile și a fost obligat inculpatul la 10.000 lei către partea civilă și la 2000 lei către partea civilă, reprezentând daune morale.
În baza art.193 al.2 C.P.P. a fost obligat inculpatul la 500 lei către partea vătămată reprezentând onorariu avocat.
În baza art.191 al.1 p Cod Penal, a fost obligat inculpatul la 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina nr. 4190/P/2007 din 04.04.2008, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2.Cod Penal și lovire sau alte violențe prev de art. 180 alin.2 cod penal, reținut în fapt următoarele:
Atât inculpatul cât și părțile vătămate locuiesc în loc., sat, județul O, sunt vecini, iar între aceștia există o stare conflictuală mai veche.
În seara zilei de 25.09.2007 în jurul orelor 19,30 s-a iscat un conflict între cele două familii.
Inculpatul se deplasa cu un motoscuter pe uliță, prin dreptul locuinței familiei provocând zgomot. În aceste condiții, în drum, între inculpat și partea vătămată, luat naștere o ceartă verbală, care degenerat cu lovirea părții vătămate de către inculpat.
Inculpatul lovit pe partea vătămată cu o peste cap și corp, după care l-a lovit cu pumnii și picioarele peste corp și față umplându-l de sânge, fapt pentru care partea vătămată început să strige, solicitând ajutorul soției sale.
La fața locului venit și partea vătămată să vadă ce se întâmplă și fost lovită de către inculpatul cu aceeași pe spate, fapt ce condus la cauzarea de leziuni traumatice, respectiv ruptură de splină și hemoragie internă puternică.
Părțile vătămate au fost transportate la Spitalul județean unde au fost internate în secția de chirurgie. În aceeași noapte, ca urmare diagnosticului grav prezentat de partea vătămată (hemoragie internă gravă prin ruptură traumatică de splină ), aceasta fost supusă unei intervenții chirurgicale de urgență soldată cu extirparea splinei.
În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului așa cum au fost reținute mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin.2 Cod Penal și loviri sau alte violențe prev de art. 180 al.2 Cod Penal, infracțiuni săvârșite în concurs real.
Starea de fapt de mai sus și vinovăția inculpatului, au fost demonstrate cu plângerile și declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor (martor ocular), ( date la urmărirea penală ) și parțial declarația martorului cu privire la aspectele ce vizează existența incidentului ce avut loc între părți, înlăturând de la stabilirea situației de fapt afirmațiile că la orele 19,00 era întuneric, că auzit din curte de la inculpat când la o distanță de aproximativ 100 metri cineva aruncat cu apă pe inculpat, întrucât nu sunt conforme cu situația de fapt, fiind cel puțin subiective și dovedind un grad ridicat de necunoaștere,de neînțelegere realității înconjurătoare, precum și actele medico-legale din care rezultă fără putință de tăgadă că cele două părți vătămate în ziua respectivă au fost victimele unor agresive active prin lovire cu corpuri dure contondente.
Prim instanță a reținut că există legătură cauzală directă între acțiunile inculpatului, care în seara respectivă a lovit cu pumnii și picioarele și cu un obiect contondent ( ciomag, ) pe partile vătămate peste față, corp și membre, în zona abdominală și urmările produse asupra integrității fizice și stării de sănătate ale părților vătămate, respectiv leziunile descrise în actele medico-legale eliberate acestora.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a ținut seama de dispozițiile art. 52 și art. 72.Cod Penal, respectiv de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele de pedeapsa fixate în partea speciala, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de împrejurările concrete în care a fost săvârșita fapta, precum si de circumstanțele personale ale inculpatului, reținând că scopul preventiv-educativ si sancționator al pedepsei si al legii penale poate fi atins în cauză prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea în limitele prevăzute de lege ținând seama de împrejurările și gravitatea faptei comise, iar ca modalitate de executare a făcut aplicarea art. 86/1 și urm. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, apreciind că prin exercitarea unei supravegheri corespunzătoare, inculpatul se va reintegra social.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel părțile vătămate și și inculpatul.
Apelantele părți vătămate și au criticat sentința primei instanțe atât sub aspectul modului de soluționare a laturii penale cât și a laturii civile, arătând că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică având în vedere că prin fapta sa i-a pus în primejdie viața părții vătămate, fiind diagnosticată cu hemoragie internă gravă și ruptură de splină și internată în nenumărate rânduri în spital, unde a suferit intervenții chirurgicale. În raport cu suferința sa, a apreciat că pedeapsa aplicată este foarte mică și deși au fost atacați cu bestialitate inculpatul nu a fost pedepsit corespunzător, pedeapsa de 3 ani fiind foarte mică și în plus beneficiind de suspendarea executării pedepsei.
In plus, prima instanță nu a analizat cea de a doua faptă a inculpatului, respectiv violarea de domiciliu, deoarece așa cum au susținut, în ziua incidentului au fost agresate de inculpat în curtea locuinței.
In privința laturii civile, părțile civile au arătat că sumele la care a fost obligat inculpatul, a le achitat cu titlul de daune morale sunt foarte mici având în vedere că partea vătămată are nevoie în permanență de medicație, îngrijire medicală și însoțitor, suma de 10.000 lei nefiind suficientă pentru vindecarea sa.
Apelantul inculpat, a criticat sentința primei instanțe, exclusiv, sub aspectul modului de soluționare a laturii civile, arătând că, în această privință, hotărârea pronunțată este netemeinică, daunele morale la care a fost obligat, nefiind dovedite în nici un fel.
Prin decizia penală nr. 223 de la 3 decembrie 2008, Tribunalul Olta dispus respingerea apelurilor penale declarate de apelantele părți vătămate și civile și și de apelantul inculpat, ca nefondate, cu obligarea apelanților la plata a câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 30 lei reprezentând onorariu avocat oficiu desemnat apelantului inculpat a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul O l
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a constatat că prima instanță a reținut în cauză o situație de fapt exactă, sens în care a valorificat un probatoriu concludent, ce a fost bine apreciat - plângerea părții vătămate, declarațiile acestuia și ale părții vătămate, declarațiile martorilor ce se coroborează cu actele medico legale și medicale și parțial cu depoziția inculpatului, dată în faza de urmărire penală - pe baza căruia activitatea infracțională a inculpatului a primit o justă încadrare legală, acesta săvârșind două infracțiuni, în concurs real de vătămare corporală gravă prev. și ped. de art. 182 alin. 2 și lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2
S-a reținut astfel că sesizarea părților vătămate se coroborează cu declarațiile martorilor, și, care confirmă pe deplin împrejurarea că în seara zilei de 25.09.2007, în jurul orelor 19,30, între părțile vătămate pe de o parte și inculpatul, a avut loc un incident care a degenerat, acesta din urmă agresându-le în drumul comunal, în apropierea locuinței acestora.
Această situație de fapt a fost recunoscută și de inculpat, care, audiat fiind în fața instanței de apel, nu a negat că în seara incidentului le-ar fi lovit pe cele două părți vătămate, ca urmare a faptului că ar fi făcut zgomot pe ulița din localitate.
In condițiile în care între părți exista o stare conflictuală veche, de notorietate în localitate, nu se putea reține că în seara incidentului inculpatul ar fi acționat pe fondul unei stări de provocare generată de părțile vătămate - astfel cum a susținut cu ocazia audierii - în condițiile în care această susținere este singulară și nu se coroborează cu alt mijloc de probă.
Astfel cum rezultă din actele medico legale, agresiunea exercitată de inculpat în seara zilei de 25.09.2007 a cauzat celor două părți vătămate leziuni traumatice ce au necesitat zile de îngrijiri medicale iar părții vătămate i-a cauzat o ruptură de splină urmată de extirpare, urmare care în drept atrage incidența art. 182 alin. 2, astfel că încadrarea juridică reținută de prima instanță a fost legală și temeinică.
Constatând îndeplinite condițiile prev. de art. 345 C.P.P. prima instanță a angajat răspunderea penală a inculpatului pentru fiecare din cele două infracțiuni comise, aplicându-i câte o pedeapsă cu închisoarea orientată ca și cuantum spre minimul special prevăzut de lege, având în vedere limitele de pedeapsă, gradul de pericol social al faptelor comise, circumstanțele concrete ale acestora dar și cele cu caracter personal, dându-i-se spre executare rezultanta de 3 ani cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe care instanța de control judiciar o apreciază ca fiind just individualizată în măsură a răspunde pe deplin criteriilor de individualizare legală enumerate anterior.
S-a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului, corespunde pe deplin criteriilor de individualizare prev. de art. 72, atât în privința cuantumului cât și a modalității de individualizare a executării acesteia, scopul pedepsei - astfel cum se regăsește în dispozițiile art. 52 - fiind în măsură a fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, astfel că nu au putut fi primite criticile părților civile privind sancțiunea stabilită inculpatului de prima instanță.
Cât privește critica adusă încadrării juridice a faptelor, tribunalul a reținut că, în raport cu materialul probator administrat în faza de urmărire penală, organele de urmărire penală au stabilit că incidentul s-a consumat în stradă, astfel că prin actul de sesizare al instanței s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții și, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2
S-a constatat că prima instanță a reținut în mod legal și temeinic că incidentul s-a consumat la poarta locuinței părților vătămate, critica părților civile sub acest aspect nefiind admisibilă, o eventuală cerere de extindere a procesului penal pentru alte fapte comise de inculpați, conform art. 336 fiind C.P.P. exclusiv atributul procurorului.
In ceea ce privește motivul invocat de apelantele părți civile privind netemeinicia soluționării laturii civile a cauzei, respectiv a cuantumului redus al daunelor morale acordate, tribunalul a constatat că și acesta este nefondat.
In raport cu numărul zilelor de îngrijiri medicale necesitate pentru vindecare de părțile civile, cu urmările produse dar și cu gradul de vinovăție al inculpatului, instanța de control judiciar a apreciat că sumele acordate de prima instanță cu titlul de daune morale acestora, respectă principiul proporționalității între fapta săvârșită și urmarea produsă și sunt în măsură să asigure o reparație integrală a prejudiciului suferit, neimpunându-se majorarea acestora.
Pe de altă parte, dat fiind justa cuantificare a sumelor necesare acoperirii prejudiciului moral suferit de părțile civile, în egală măsură nu s-a impus nici diminuarea acestora, criticile formulate de inculpat privind lipsa dovedirii acestora, fiind neîntemeiate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs părțile vătămate și, solicitând majorarea pedepsei aplicate inculpatului și a daunelor morale, pedeapsa aplicată fiind prea mică având în vedere gravitatea leziunilor cauzate părții vătămate, căreia i-a fost extirpată splina, având în vedere și faptul că inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru lovire, precum și suferințele fizice și psihice cauzate părților vătămate.
Recursurile sunt fondate.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că instanța de fond și cea de apel au reținut o stare de fapt corectă și concordantă cu probele administrate, iar încadrarea juridică este, de asemenea, justă.
În ceea ce privește motivul de recurs vizând individualizarea pedepsei și a modalității de executare a acesteia, Curtea apreciază că acesta este întemeiat. Astfel, având în vedere gravitatea faptelor comise, împrejurările în care s-au săvârșit, urmarea produsă cu privire la partea vătămată, căreia i-a fost extirpată splina chirurgical, vârsta înaintată a părților vătămate asupra cărora au fost săvârșite actele de agresiune, precum și conduita inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat și anterior pentru infracțiuni de violență, instanța apreciază că se impune majorarea intervalului de timp stabilit de instanță în cadrul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, astfel că, văzând și disp. art. 38515pct..2 lit. d C.P.P. vor fi admise recursurile, vor fi casate în parte ambele hotărâri și în baza art.862Cp, se va majora intervalul de timp stabilit de instanță de la 2 ani la 4 ani, astfel că termenul de încercare va fi de 7 ani( compus din 3 ani, pedeapsa închisorii aplicate, la care se adaugă 4 ani interval de timp), perioadă de timp pe care inculpatul își va conforma comportamentul normelor penale.
În ceea ce privește motivul de recurs privind majorarea cuantumului daunelor morale, instanța apreciază că și acesta este întemeiat numai în ceea ce o privește pe partea civilă, cele acordate părții civile fiind în mod corect acordate, fiind în măsură să asigure repararea integrală a prejudiciului cauzat prin fapta inculpatului.
Având în vedere leziunile cauzate părții civile, astfel cum au fost descrise în actul medico-legal, faptul că aceasta a suferit o ruptură de splină și ulterior i-a fost extirpată splina, leziunile cauzate punându-i în primejdie viața, instanța apreciază că acestei părți civile i-au fost cauzate, prin fapta inculpatului, leziuni de o intensitate ridicată, fizice și psihice, în cauză fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 998, 999.civ. apreciindu-se că majorarea cuantumului daunelor morale la suma de 15.000 lei va fi în măsură să repare în integralitatea sa prejudiciul cauzat acestei părți civile.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei.
În baza art.193 Cpp, va fi obligat inculpatul către părțile civile și la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de părțile vătămate și, împotriva deciziei penale nr. 223 de la 3 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Casează în parte ambele hotărâri.
În baza art.862Cp, majorează intervalul de timp stabilit de instanță de la 2 ani la 4 ani, astfel că termenul de încercare va fi de 7 ani( compus din 3 ani, pedeapsa închisorii aplicate, la care se adaugă 4 ani interval de timp).
Majorează cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul către partea civilă la 15.000 lei.
Menține celelalte dispoziții.
În baza art.193 Cpp, obligă inculpatul către părțile civile și la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
În baza art.192 alin.3 Cpp, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședință publică 27 februarie 2009.
- - - - - - -
Grefier,
Red.jud.
Gh.
IB/19.03.2009
27 februarie 2009,
- O va urmări și încasa de la inc. suma de 550 lei cheltuieli judiciare statului.
Spitalul județean S va urmări și încasa de la inc. suma de 6766 lei, cheltuieli spitalizare ocazionare cu internarea văt.p. și la 2063 lei cheltuieli spitalizare ocazionate cu internarea văt.p.
- O va urmări și încasa de la văt.p. și, câte 50 lei fiecare cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Sorina Petria MitranJudecători:Sorina Petria Mitran, Membri Liana Balaci
