Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 257/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 257
Ședința publică de la 08 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Scriminți Elena
JUDECĂTOR 3: Susanu Otilia
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol fiind judecarea recursurilor penale având ca obiect "art.182 Cod penal - Revizuire", promovate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul, partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "Sf. " I și părțile civile, și împotriva deciziei nr.528 din 14.11.2007, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul intimat asistat de av., care substituie av., apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind partea civilă recurentă Spitalul Clinic de Urgență "Sf. " I și părțile vătămate recurente, și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că la termenul anterior cauza a fost amânată pentru lipsa de apărare a inculpatului intimat, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Inculpatul intimat învederează instanței că la fila 31 dosar s-a strecurat o greșeală la redactarea declarației salte, în sensul că în antepenultimul alineat a fost întrebat despre o discuție cu ofițerul care a efectuat percheziția, iar el a răspuns că este sigur, însă s-a consemnat că nu este sigur.
Verificând susținerile inculpatului intimat, curtea constată că în cuprinsul declarației aflată la fila 31 dosar, în finalul acestei declarații, la rândul 5, s-a strecurat o eroare la redactare, în sensul că a fost consemnat că inculpatul a declarat "nu sunt sigur", deși acesta susține că a declarat "sunt sigur".
Inculpatul intimat învederează instanței că insistă în efectuarea unei expertize medico - legale la Institutul de Medicină Legală Minovici.
Curtea pune în vedere inculpatului intimat că nu a declarat recurs în cauză, că obiectul acestei cauze este o revizuire, iar în recurs se administrează doar proba cu înscrisuri, iar în ipoteza în care s-a aprecia că se impune o suplimentare de probatoriu, se poate dispune casarea hotărârii recurate și reținerea cauzei spre rejudecare pentru suplimentarea probatoriului.
Inculpatul intimat învederează instanței că solicită efectuarea unei expertize medico - legale la Institutul de Medicină Legală Minovici, precum și audierea numitului, care a fost la percheziție și a văzut starea în care se afla.
Curtea pune în vedere inculpatului intimat că în ipoteza în care se va aprecia că se impune reținerea cauzei spre rejudecare, se vor avea în vedere solicitările sale.
Inculpatul intimat arată că se spune că cele 3 picături de sânge de pe halat fac parte din ansamblul probelor, însă ele nu au fost expertizate, nici halatul nu a fost expertizat.
Apărătorul inculpatului intimat și reprezentantul Ministerului Public arată că nu mai au de formulat cereri.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că este vorba despre o cauză ce privește fapta săvârșită de inculpatul în anul 1995, care a pătruns fără drept în curtea locuinței lui, aplicându-i lovituri și cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 195 zile de îngrijiri medicale. Dosarul a avut un parcurs interesant. Inculpatul a exercitat căile de atac, și-a retras recursul promovat și, pentru că atunci exista și recursul în anulare, a exercitat și această cale, însă Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul în anulare. Între timp legea s-a modificat, apoi inculpatul a formulat o cerere de revizuire, pentru că între timp o parte din martorii care au fost de față și au văzut fapta, au fost cercetați pentur mărturie mincinoasă. El a folosit toate mijloacele pentru a dovedi că la data comiterii faptei era în convalescență, suferea de o boală pulmonară și nu putea face efort. După 7 ani, unii martori au revenit asupra declarațiilor, pentru alții procurorul a făcut aplicarea art. 18 ind.1 Cod penal în ceea ce privește infracțiunea de mărturie mincinoasă. Dorește să evidențieze că în majoritatea cazurilor de trimitere în judecată pentru mărturie mincinoasă, instanțele de control judiciar, în apel sau în recurs, fac aplicarea art. 18 ind. 1 Cod penal, sau achită pe inculpat, considerând că afirmațiile nu au fost determinante pentru condamnare. Plecând de la această idee, instanța investită cu cererea de revizuire a considerat că atunci când martorul a revenit asupra declarației, iar celorlalți li s-au aplicat amenzi administrative, inculpatul trebuia achitat, și, prin urmare, au fost desființate hotărârile pronunțate anterior în cauză.
În cauză a fost efectuată la momentul respectiv și o expertiză de specialitate la Laboratorul de Medicină Legală și s-a constatat că "nu se confirmă afecțiunile pulmonare sau cardiace, leziunile osoase, în ceea ce îl privește pe inculpat". Această concluzie la care au ajuns medicii care l-au examinat pe inculpat nu a mai fost avută în vedere de instanța care a soluționat cererea de revizuire, care a avut în vedere doar declarațiile martorilor care au revenit asupra celor relatate inițial, deși este posibil ca după 7 ani să se uite, să se revină asupra unor aspecte, având în vedere și faptul că toți sunt din aceeași localitate. Instanța care a fost investită cu cererea de revizuire a rupt practic o probă științifică și a reținut doar că martorul a revenit asupra declarației, considerând că inculpatul trebuie achitat, că nu el este autorul infracțiunii.
Proba esențială solicitată de inculpat a fost că el nu s-a putut deplasa la curtea lui pentru că avea unele leziuni. Hotărârea instanței prin care s-a admis cererea de revizuire este nelegală, hotărârea de condamnare a inculpatului este legală și temeinică, el fiind autorul acestei infracțiuni. La momentul comiterii faptei era o situație tensionată între părți, inculpatul l-a amenințat cu moartea de mai multe ori.
Față de toate acestea, apreciază că recursul declarat în cauză de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași este întemeiat, solicită admiterea lui și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Curtea pune în vedere reprezentantului Ministerului Public să pună concluzii și cu privire la recursurile declarate în cauză de partea civilă recurentă Spitalul Clinic de Urgență "Sf. " I și părțile vătămate recurente, și.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că în ceea ce privește recursurile declarate de partea civilă recurentă Spitalul Clinic de Urgență "Sf. " I și părțile vătămate recurente, și, urmează ca în condițiile în care se va admite recursul parchetului să se admită și recursurile acestora.
Av. pentru inculpatul intimat, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor declarate în cauză de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, de partea civilă recurentă Spitalul Clinic de Urgență "Sf. " I și părțile vătămate recurente, și și menținerea hotărârii pronunțate de Judecătoria Iași, menținută de instanța de apel, având în vedere că depozițiile a 3 martori s-a constatat că au fost neconforme adevărului, ei fiind achitați pentru mărturie mincinoasă. Având în vedere că poziția martorului a fost diferită, retractându-și declarația, în mod corect s-a constatat că există un dubiu din care rezultă că la data respectivă inculpatul ar fi autorul faptei. Aplicarea principiului in dubio pro reo duce la concluzia că în mod corect inculpatul a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, fiind respinse acțiunile civile formulate în cauză.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că arestarea lui s-a făcut în baza unei adrese de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel în 5 zile. Procurorul a făcut cercetări, a găsit un vinovat și l-a arestat. El este nevinovat, a dovedit că martorii mint. Procurorul nu a spus că la fila 14 dosar urmărire penală, unde se află declarația pe care a dat-o, lipsește partea a doua a declarației. Este pentru prima dată când aude în instanță că se spune că partea vătămată a fost agresată în curte. Chiar din declarațiile părții vătămate rezultă că aceasta minte. Dacă el a fost autorul faptei, de ce l-a reclamat abia în iulie?
Curtea pune în vedere inculpatului că i s-a acordat ultimul cuvânt în recurs, și să spună ce are de spus în recurs.
Inculpatul, având din nou cuvântul, arată că solicită respingerea recursurilor pentru că sunt nefondate. Este o greșeală ce trebuie acoperită. Solicită menținerea hotărârii Judecătoriei Pașcani și a Tribunalului Iași, ca legale și temeinice. Acel martor, nu a fost chemat la Parchet pentru audiere, și, numai după ce el a formulat plângere a apărut că nu mai este. Depune la dosar concluzii scrise.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Deliberând asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 215 din 5 martie 2007 s-a dispus:
"În temeiul art. 406 Cod procedură penală admite cererea de revizuire formulată de condamnatul, domiciliat în P, 1 - 2. nr. 11, -. 14,. B,. 4,. 39, jud. I împotriva sentinței penale nr. 766 / 4.05.1998, pronunțată de Judecătoria Pașcani în dosarul nr. 1630/1997, sentință pe care o anulează.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, achită pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.182 alin 1 Cod penal în dauna părții vătămate.
Ia act că, și, moștenitori ai parții vătămate, nu s-au constituit părți civile.
În temeiul art. 346 alin. 3 Cod procedură penală respinge acțiunea civilă formulată de părțile civile Spitalul Clinic de Urgențe I și Serviciul Județean de Ambulanță I".
Prin decizia penală nr. 528 din 14 noiembrie 2007 s-a dispus:
"Respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani, partea civilă Spitalul Clinic de Urgențe Sf. și moștenitorii părții vătămate, împotriva sentinței penale nr. 215 din 05.03.2007 a Judecătoriei Pașcani, sentință pe care o menține.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă părțile civile apelante Spitalul Clinic de Urgențe " Sf. " I, să plătească statului câte 300 lei cheltuieli judiciare, în cuantumul acestora fiind inclusă și suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, care va fi avansată din fondul special al Ministerului Justiției".
Tribunalul Iașia reținut:
"Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate și în conformitate cu art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, tribunalul constată că apelurile sunt nefondate.
Dat fiind faptul că depozițiile a trei martori, care au stat și ele la baza condamnării inculpatului - revizuent, au fost constatate neconforme cu adevărul, cât și poziția martorei -, care și-a retractat la rându-i declarațiile anterioare, tribunalul constată că, în speță, s-a creat cel puțin un dubiu cu privire la identitatea persoanei care la data de 15.12.1995, orele 4,00 - 4,15 lovit pe partea vătămată .
În aceste condiții, făcând aplicabilitatea principiului "in dubio pro reo", în mod legal și temeinic prima instanță a procedat la achitarea inculpatului în baza art. 10, lit. c Cod procedură penală. Drept consecință a acestei achitări în mod temeinic și legal a fost respinsă și acțiunea Spitalului Clinic de Urgențe I".
Decizia penală sus-menționată a fost recurată în termen legal de:
- partea civilă Spitalul Clinic de Urgențe "S " I care a contestat obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat aplicate prin decizia recurată;
- partea vătămată, și, invocând greșita interpretare a probelor prin achitarea inculpatului, precum și faptul că hotărârea nu este motivată;
- Parchetul de pe lângă Tribunalul Iașia invocat greșita achitare a inculpatului, interpretarea eronată a probelor (declarațiile martorilor) iar instanța nu trebuia să aibă în vedere retractarea declarației martorei - -.
Instanța de control judiciar a analizat hotărârile recurate conform dispozițiilor procedurale art. 385 ind. 4 și urm. Cod procedură penală, al motivelor de recurs invocate de fiecare recurent și, respectiv, al limitelor cadrului procesual impus de obiectul judecății - revizuirea unei hotărâri penale.
În evaluarea acestor aspecte au fost avute în vedere și concluziile intimatului, susținute și depuse la dosarul cauzei, cât și declarațiile acestuia date în fața instanței de recurs, solicitările privind audierea unui martor și efectuarea unei expertize medico-legale.
Condamnatul a formulat o cerere de revizuire a sentinței penale 766/4 mai 1998, pronunțată de Judecătoria Pașcani, definitivă prin decizia penală nr. 407/1998 a Curții de APEL IAȘI.
În motivarea cererii de revizuire condamnatul a invocat faptul că unii martori au dat declarații mincinoase (în dosarul 1630/97) pe baza cărora s-a dispus condamnarea sa, însă procurorul a dispus scoaterea acestora de sub urmărire penală.
Cererea de revizuire formulată a fost admisă în principiu prin încheierea de ședință din 14 aprilie 2003 (dosar 6681/R/2002), iar prin decizia 814/26 iunie2003 a Tribunalului Iașia fost admis apelul condamnatului și s-a trimis spre rejudecare cauza la Judecătoria Pașcani.
Urmare a rejudecării cauzei, prin sentința penală nr. 1810/13 noiembrie 2004 a Judecătoriei Pașcania fost respinsă cererea de revizuire formulată împotriva sentinței penale nr. 766/1998 iar prin decizia penală - a Tribunalului Iașia fost admis din nou apelul condamnatului și trimisă cauza spre rejudecare la Judecătoria Pașcani.
Rejudecându-se din nou cauza, prin sentința penală nr. 851/1005 s-a respins cererea de revizuire formulată de prin sentința penală 766/1998, cauza fiind reînregistrată sub nr. 1585/2005, în rejudecare pronunțându-se decizia penală 77:.005 a Tribunalului Iași care a menținut toate actele de procedură anterior efectuate (respectiv și admiterea în principiu).
De asemenea, au fost reaudiați martorii, G, și, fiind reanalizată situația de fapt raportat la actul de sesizare al instanței prin care a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 Cod penal.
Urmare a unei administrări și interpretări probatorii temeinicie, rezultat cert că nici unul dintre martorii audiați nu l-au văzut pe inculpatul că a lovit pe partea vătămată, contrar celor reținut prin rechizitoriu că declarațiile martorilor oculari și, și, au confirmat faptul lovirii.
Audiată și raportat la fapta de mărturie mincinoasă, cât și de instanța de judecată - martora - a precizat clar că partea vătămată a amenințat-o să declare că a fost lovit de, întrucât martora locuia în gazdă la partea vătămată.
Probele au conturat clar faptul că martora - nu a auzit ca inculpatul să amenințe partea vătămată, nici nu a văzut să-l fi lovit.
De asemenea, declarația martorului, reținut prin actul de sesizare și sentința de condamnare, că i s-ar fi cerut de inculpatul să omoare pe în schimbul unor bunuri (Ť. și un porc) nu a fost confirmată și de celelalte probe administrate, constatându-se că acest martor are antecedente penale.
Starea evidentă de dușmănie existentă între și nu a fost contestată, însă faptul lovirii părți vătămate de către inculpat nu a fost conturat cert prin niciuna dintre declarațiile martorilor sau alte probe, în mod temeinic s-a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod penal, achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prin admiterea în principiu a cererii de revizuire formulată de condamnat.
Reevaluând corespunzător probele administrate de instanța de fond în rejudecarea cauzei, instanța de apel a reținut, raportat și la motivele de apel invocate de procuror, că depozițiile martorilor ce au determinat condamnarea inculpatului nu au fost conforme adevărului, iar martora - și-a retractat motivat declarațiile anterioare - conturându-se cert dubiul reținut în sarcina inculpatului de prima instanță care dispus în mod legal și temeinic achitarea inculpatului.
Sub toate aceste considerente reținute motivele de apel formulate de procuror și de părțile vătămate (, - moștenitorii lui, care nu s-au prezentat în fața instanței de apel nici de recurs) sunt nefondate.
În ceea ce privește motivul de recurs invocat de partea civilă Spitalul Clinic de Urgențe "Sf. " I referitor la greșita sa obligare la plata cheltuielilor judiciare către stat invocând dispozițiile art. 17 Legea nr. 146/1997, reactualizată la 28 august 2001, acest motiv este nefondat, întrucât obligarea acestei părți civile s-a făcut în baza dispozițiilor Codului d e procedură penală - art. 192 pct. 1 lit. b, respectiv prin respingerea pretențiilor civile, partea civilă este obligată să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat în caz de achitare a inculpatului.
Dispozițiile invocate - art. 17 din Legea nr. 146/1997 se referă la platataxei judiciare de timbruîn cazul formulării unor cereri și acțiuni, inclusiv în căile de atac al căror obiect îl reprezintă veniturile publice - dispoziții aplicabile în materie civilă și nu penală.
Față de aceste motive se constată nefondate motivele de recurs invocate de această parte civilă.
În conformitate cu dispozițiile art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, constatând nefondate recursurile formulate de procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, părțile civile - moștenitori ai părții vătămate și de partea civilă Spitalul Clinic de Urgențe "Sf. " I - acestea vor fi respinse.
În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală vor fi obligații recurenții - părțile vătămate și părțile civile - la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar cheltuielile judiciare efectuate în recursul procurorului vor rămâne în sarcina statului, conform dispozițiilor art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de: Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, Spitalul Clinic de Urgențe "S " I și părțile vătămate, și împotriva deciziei penale nr. 528 din 14.11.2007 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă Spitalul Clinic de Urgențe "S " I și părțile vătămate să plătească statului câte 50 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
26.05.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Jud. I
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Scriminți Elena, Susanu Otilia
