Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 345/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 345
Ședința publică din data de 03 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Ion Stelian Ștefan Fieraru
- - -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de partea civilă, domiciliat în comuna, județ D, împotriva deciziei penale nr. 26 din data de 11 februarie 2008 a Tribunalului Dâmbovița, prin care a fost admis apelul declarat de inculpatul împotruva sentinței penale nr. 228 din 19 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Răcari, pe care o desființează în parte, în sensul că reținând dispozițiile art. 81 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii de 10 luni aplicată inculpatului.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-inculpat
asistat din oficiu de avocat din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 2008/2008, aflată la fila 10 dosar, lipsind recurentul-parte civilă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru intimatul- inculpat și reprezentantul
Ministerului Public având pe rând cuvântul precizează că nu mai au alte cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea a luat act de declarațiile părților, declară terminată cercetarea
judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-inculpat
solicită respingerea ca nefondat al recursului declarat de partea civilă, menținerea soluțiilor pronunțate în cauză ca fiind legale și temeinice.
Cauza a fost corect soluționată de ambele instanțe pe baza materialului
probator administrat în cauză, motivele de recurs invocate de recurent fiind nefondate.
Reprezentantul Ministerului public având cuvântul pune concluzii de
respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat, menținerea soluțiilor pronunțate în cauză ca fiind legale și temeinice.
În mod corect instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei, scopul educativ al pedepsei putând fi atins și fără executare, fiind îndeplinite în cauză dispozițiile legale prev. de art. 81 Cod penal.
- 2 -
Intimatul-inculpat având ultimul cuvânt solicită respingerea recursului declarat de partea civilă ca fiind nefondat.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.228 din 19 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr- a fost condamnat inculpatul fiul lui și, născut la data de 22 februarie 1959 în comuna, județul D, cu același domiciliu, la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev.de art.182 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.73 lit.b și art.76 alin.1 lit.d Cod penal.
Pe latură civilă, în baza art.14, 15, 346 Cod procedură penală, art.998, 999 Cod civil, a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal și obligat inculpatul la plata sumei de 7.-500 lei daune materiale și 2.500 lei daune morale.
S-a luat act că Spitalul Universitar B nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.
Inculpatul a fost obligat în conformitate cu art.191 alin.1 Cod procedură penală, la 350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, 100 lei onorariu apărător din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond în baza probelor administrate reținut că la data de 12 august 2006 inculpatul fiind provocat de partea vătămată a lovit-o pe aceasta cu o sapă, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 90 - 95 zile de îngrijiri medicale.
Împotriva sentinței au declarat apel inculpatul, precum și partea vătămată, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, după cum urmează:
În motivele de apel expuse oral, inculpatul a solicitat reducerea cuantumului daunelor materiale și morale la care a fost obligat de instanța de fond, iar sub aspectul laturii penale, prin apărătorul desemnat din oficiu, s-a lăsat la aprecierea instanței cu privire la pedeapsa aplicată și la modalitatea de executare, în timp ce în ultimul cuvânt inculpatul a menționat că incidentul în speță a fost provocat de partea vătămată.
În apelul declarat, partea vătămată a invocat faptul că pe latură penală nu trebuie reținută circumstanța atenuantă a provocării prev.de art.73 lit.b Cod penal, aceasta nefiind dovedită și nici motivată de către instanța de fond.
Prin decizia penală nr.26 din 11 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovițaa fost admis apelul declarat de inculpatul, desființată în parte, în latură penală sentința apelată în sensul că s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei în temeiul art.81 Cod penal, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 10 luni, stabilit în conformitate cu art.82 Cod penal și potrivit art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 Cod
- 3 -
penal, privind revocarea suspendării condiționate dacă va săvârși o nouă infracțiune pe perioada termenului de încercare.
În baza art.71 Cod penal,au fost interzise inculpatului - ca pedepse accesorii - drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, iar în conformitate cu art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a dispus suspendarea și a pedepselor accesorii.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
Prin aceeași decizie, a fost respins ca nefondat apelul declarat de către partea vătămată și obligată la 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de control judiciar a reținut că inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută și pedepsită de disp.art.182 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.73 lit.b Cod penal, întrucât în data de 12 august 2006 l-a lovit cu o sapă pe, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 90 - 95 zile de îngrijiri medicale, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii mai sus menționate.
Existența faptei și vinovăția inculpatului au fost dovedite prin probatoriul administrat în cauză, respectiv declarațiile inculpatului, declarațiile părții vătămate și ale martorilor, înscrisuri, certificatul de cazier judiciar, referatul de terminare al urmăririi penale și certificatele medico-legale.
În ce privește reținerea circumstanței atenuante a provocării prevăzută de disp.art.73 lit.b Cod penal, criticile invocate în motivele de apel ale părții vătămate sunt nefondate, întrucât din probele administrate a rezultat că inculpatul a săvârșit infracțiunea în urma unui act provocator venit din partea victimei (care i-a cauzat inculpatului o puternică tulburare, emoție, sub stăpânirea căreia s-a aflat când a comis fapta. Astfel, înainte de aol ovi pe partea vătămată, inculpatul a fost lovit la rândul său de către partea vătămată cu sapa, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 7 - 8 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr.890 din 15 august 2006, actul provocator cauzându-i inculpatului o tensiune nervoasă, care i-a atenuant posibilitatea de control a acestuia asupra acțiunilor sale, starea de surescitare nervoasă fiind existentă în momentul săvârșirii infracțiunii.
În acest sens, există și declarația dată de martora, care a fost de față la incident.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, tribunalul a apreciat că în raport de criteriile generale de individualizare reglementate de art.72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care s-a comis fapta, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, împrejurările care atenuează răspunderea penală, persoana inculpatului care este lipsit de antecedente penale, precum și de dispozițiile art.52 Cod penal, privind scopul pedepsei poate fi atins și fără executare, fiind îndeplinite în cauză dispozițiile legale referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei, potrivit art.81 Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond în mod corect a dat eficiență disp.art.998, art.999 cod civil și a dispozițiilor art.14 și art.346 Cod procedură penală, inculpatul fiind obligat la repararea despăgubirilor civile atât
- 4 -
materiale, cât și morale către partea vătămată, în cuantumul în care a fost dovedit prin probele administrate în fața primei instanțe, sub aspect material, respectiv cheltuielile suportate în perioada de internare și cu tratamentul medical, dar și prejudiciul cauzat, ca urmare a imposibilității părții vătămate de a munci din cauza stării de sănătate. Având în vedere atât traumele fizice cât și cele psihice suferite de partea vătămată în urma infracțiunii de vătămare corporală gravă, s-a impus și repararea prejudiciului moral cauzat prin acordarea daunelor morale într-un cuantum corespunzător, așa cum corect au fost stabilite de către instanța de fond.
Întrucât, Spitalul Universitar B nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, corect prima instanță a luat act de acest aspect.
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs partea civilă, criticându-le ca fiind netemeinice și nelegale, fără a arăta cu claritate în ce constau motivele de netemeinicie și de nelegalitate și fără a se prezenta în instanță pentru a le susține oral, deși la termenul din 26 martie 2008 solicitat amânarea cauzei pentru lipsă de apărare, iar ulterior nu a înțeles să se mai prezinte.
Curtea, examinând hotărârile recurate în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate, de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele conform art.385/6 alin.2 și art.385/9 Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat, așa cum, se va arăta în continuare:
Situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunii, au fost corect reținute de instanțele anterioare, așa cum s-a arătat pe larg mai sus, în sensul că la data de 12 august 2006 inculpatul l-a lovit cu o sapă pe, provocându-i leziuni ce au necesitat 90 - 95 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Probele administrate în cauză, respectiv plângerea și declarația părții vătămate, declarațiile martorilor, actele medicale, declarațiile inculpatului și fișa de cazier judiciar a acestuia, au fost bine analizate și interpretate de instanțele anterioare, astfel că încadrarea juridică stabilită (art.182 alin.2 Cod penal cu aplic.art.73 lit.b Cod penal - starea de provocare), corespunde faptelor săvârșite.
De asemenea, față de circumstanțele reale și personale ale inculpatului dar și în raport de dispozițiile art.73 lit.b Cod penal, privind starea de provocare, în mod corect instanțele anterioare au reținut și făcut aplicarea dispozițiilor art.76 alin.1 lit.d Cod penal și a coborât pedeapsa aplicată inculpatului sub minimul special prevăzut de textul de lege incriminator, apreciind că scopul preventiv educativ al acesteia, în sensul disp.art.52 Cod penal, poate fi atins și cu suspendarea condiționată a executării.
Și latura civilă a cauzei a fost corect soluționată de instanțe, în sensul că inculpatul a fost obligat la repararea despăgubirilor civile - materiale și morale - către partea vătămată, constituită parte civilă în cadrul procesului penal, în cuantumul în care a fost dovedit prin probele administrate, în fața primei instanțe și ne referim aici la cheltuielile suportate în perioada de internare și cu tratamentul medical, dar și prejudiciul cauzat ca urmare a imposibilității părții vătămate de a muncii, din cauza stării de sănătate.
În mod corect instanțele anterioare au avut în vedere atât traumele fizice cât și cele psihice suferite de partea vătămată în urma infracțiunii de vătămare corporală gravă și au dispus repararea prejudiciului moral cauzat prin acordarea
- 5 -
daunelor morale într-un cuantum corespunzător, ținând cont și de culpa părții vătămate în producerea acestui incident.
În raport de cele arătate mai sus, Curtea apreciază că hotărârile anterioare sunt legale și temeinice sub toate aspectele, motiv pentru care în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, recursul declarat de partea civilă urmează a fi respins ca nefondat.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea vătămată domiciliat în comuna, județul D, împotriva deciziei penale nr.26 din data de 11 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă recurentul - parte vătămată la plata sumei de 160 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 100 lei onorariu apărător desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 03 aprilie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Ion Stelian Ștefan Fieraru
Grefier
Red.IS
Tehnored.EV
2 ex./09.04.2008
dos.f- Judecătoria Răcari
dos.a- Tribunalul Dâmbovița
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Vasile MărăcineanuJudecători:Vasile Mărăcineanu, Ion Stelian Ștefan Fieraru
