Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 357/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 357
Ședința publică de la 04 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ancuța Gabriela Obreja Manolache
JUDECĂTOR 2: Tatiana Juverdeanu
Judecător:
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal, având ca obiect " vătămare corporală gravă", promovat de partea civilă recurentă împotriva deciziei penale nr.45 din 6 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, în dosarul penal nr-.
Conform disp.art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și a celorlalte persoane chemate în proces, constatându-se că lipsește inculpatul intimat -, pentru care răspunde avocat ( apărător desemnat din oficiu), partea civilă recurentă și partea civilă Spitalul Clinic de Urgență " Sf."I - Secția Chirurgie Maxilo-Facială
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că este al doilea termen de judecată, că recursul promovat de partea civilă recurentă nu a fost motivat, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, având cuvântul, în recursul formulat de partea civilă recurentă, pune concluzii de respingere a acestuia ca nefondat și a se menține decizia recurată ca fiind legală și temeinică. Oficiul neachitat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că cele două instanțe au evaluat corect probele administrate în cauză, pronunțând o soluție legală și temeinică atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile, motiv pentru care pune concluzii de respingere a recursului ca nefundat.
Declarând închise dezbaterile, curtea, rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
Curtea,
Prin sentința penală nr. 628/18.04.2008 pronunțată de Judecătoria Vaslui s-au hotărât următoarele:
Respingerea cererii inculpatului în sensul reținerii în favoarea sa a circumstanței atenuate a provocării prevăzută de art. 73 lit. b Cod penal.
Condamnarea inculpatului, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută și sancționată de dispozițiile art. 182 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a și c Cod penal și art. 76 lit. d Cod penal.
I-a fost Interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 alin. 2 Cod penal.
În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani, termen fixat în condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 alin.5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 alin.1 Cod procedură penală instanța de fond a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate în cazul comiterii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare fixat.
A fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă -.
În baza art. 14 și 346 alin.1 Cod procedură penală, art. 998 și urm. Cod civil, l-a obligat pe inculpatul să achite părții civile suma de 472,17 lei cu titlu de daune materiale și suma de 2500 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 14 și 346 alin.1 Cod procedură penală raportat la art. 998 și urm. Cod civil, art. 313 alin.1 din Legea nr. 95/2006 l-a obligat pe inculpatul să achite părții civile Spitalul Clinic de Urgență Sf. I suma de 1183,72 lei la care se adaugă dobânda de referință a, până la achitarea integrală a debitului, cu titlu de despăgubiri civile ( contravaloare cheltuieli spitalizare ).
În baza art.189 și 191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În seara zilei de 20.05.2007 în timp ce inculpatul se afla pe trotuarul din fața barului "" de pe str. - din, a venit el și partea vătămată.
Deoarece inculpatul - i-ar fi jignit prietena părții vătămate, între cei doi a avut loc o altercație.
În momentul în care partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul, cu mâna dreaptă a dat noroc cu acesta iar cu cealaltă mână l-a lovit peste obraz.
Cei doi au început să se lovească reciproc, s-au îmbrâncit și la un moment dat inculpatul l-a lovit cu pumnul în față pe partea vătămată - iar acesta a căzut la pământ, rămânând în stare de inconștiență.
Martorul l-a ajutat pe vătămat să ajungă la mașina proprietatea acestuia din urmă, după care vătămatul a plecat.
Din declarația martorului, audiat în cursul urmăririi penale, rezultă următoarele:
În seara de 20.05.2007 acesta se afla împreună cu inculpatul - în fața barului " ", moment în care a venit partea vătămată care a dat cu o mână noroc iar cu cealaltă l-a lovit peste față. Acest martor relatează că cei doi s-au îmbrâncit reciproc, după care partea vătămată a spus că se duce să aducă o din mașină, iar inculpatul l-a lovit cu pumnul în față, acesta căzând cu fața de bordură.
Fiind audiat, martorul a arătat că a observat că în momentul în care s-a ridicat, partea vătămată avea sânge în colțul gurii.
Fiind audiat ca martor, numitul - relatează că era în seara zilei de 20.02.2007 a observat când inculpatul l-a lovit pe vătămat cu pumnul în zona feței, acesta din urmă căzând cu fața la pământ.
Acesta relatează că l-a ridicat pe vătămat, moment în care inculpatul intenționat să-l lovească din nou, însă a intervenit și nu l-a mai lovit, după care l-a dus pe vătămat la mașina proprietatea acestuia și a observat că partea vătămată avea sânge în zona gurii.
Au mai fost audiați ca martori numiții, și care și aceștia confirmă faptul că partea vătămată a fost lovită cu pumnul de inculpat, după care a căzut cu fața de bordură.
Din certificatul medico-legal nr.354/28.05.2007 rezultă că prezintă leziuni traumatice de tipul fracturii rebordului alveolar 3.1-4.2, expulsiei dentare 4.1,4.2, luxației dentare 3.1, care a necesitat extracție, plăgii contuze transfixiante și hematomului ce s-au putut produce cu și de corp, pot data din 20.05.2007 și au necesitat pentru vindecare un număr de 23-25 zile îngrijiri medicale.
Fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 182 alin.2 Cod penal și este pe deplin dovedită cu următoarele mijloace de probă:
- plângerea și declarația părții vătămate;
- certificat medico-legal nr. 354/28.05.2007;
- declarații martori oculari, ,;
- bilet de externare din spital;
- acte medicale;
- fotografii, declarațiile inculpatului care a recunoscut că l-a lovit pe, probe care fac dovada certă a existenței faptei și vinovăției inculpatului.
Cu privire la cererea inculpatului de a se reține în favoarea sa circumstanța atenuată a provocării prevăzută de art.73 lit. b Cod penal, instanța a apreciat că gestul părții vătămate de a-i aplica o lovitură cu palma nu a fost de natură că creeze acestuia intensă tulburare, determinantă în declanșarea agresiunii.
Circumstanța atenuată a provocării presupune existența unei puternice stări de tulburare sau emoție generată de conduita agresivă a părții vătămate, așa încât activitatea infracțională să apară ca o consecință a acestei tulburări.
. reciproce dintre inculpat și partea vătămată nu au semnificația unui act de provocare, datorită lipsei lor de gravitate și al caracterului reciproc al acestor acte.
Raportat considerentelor mai sus-expuse, instanța a respins cererea inculpatului de a reține în favoarea sa comiterea faptei în stare de provocare.
Reținând vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii mai sus-menționate, instanța l-a condamnat la o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de textul incriminator.
Potrivit dispozițiilor art. 72 Cod penal, text de lege care stipulează criteriile generale de individualizare a pedepsei, la stabilirea și aplicarea acesteia, se ține seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în textul incriminator, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Din examinarea textului de lege invocat, rezultă că aceste criterii sunt obligatorii și trebuie avute în vedere în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei.
Pe de altă parte, art. 52 Cod penal, prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Raportând acestei prevederi, s-a reținut că un rol primordial în aprecierea stabilirii și aplicării pedepsei, îl are pericolul social al faptei, sens în care valorile ocrotite de legea penală prin incriminarea faptelor trebuie evidențiate atât pentru restabilirea ordinei de drept, cât și pentru educarea inculpatului.
Pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul, definite de legiuitor în cuprinsul art. 52 Cod penal, aceasta trebuie să corespundă sub aspectul duratei și naturii sale gravității faptei comise, potențialului de pericol social pe care în mod real, îl prezintă persoana inculpatului, dar și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are - pe lângă scopul său represiv - și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportarea făptuitorului.
Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.
Operațiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.
Au fost, de asemenea avute în vedere datele personale ale inculpatului, respectiv faptul că acesta se află la primul conflict cu legea penală și nu este cunoscut cu antecedente penale.
Raportat conduitei sincere de recunoaștere și regret manifestate de inculpat în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, conduita bună a acestuia anterior comiterii faptei constând în lipsa antecedentelor penale, instanța a reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a și c Cod penal și ca efect al reținerii acestora făcând aplicarea și a dispozițiilor art.76 lit. d Cod penal, a coborât pedeapsa aplicată sub minimul special prevăzut de lege pentru fapta comisă.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a apreciat că o pedeapsă de 1 (un) an închisoare este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal.
Pe durata prevăzută de art.71 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II- și b Cod penal.
Instanța având în vedere că inculpatul este infractor primar, nefiind cunoscut cu antecedente penale, a avut o bună conduită în colectivitate până la data comiterii faptei, conduita de recunoaștere și regret manifestată în cursul urmăririi penale,a apreciat că sunt suficiente temeiuri că inculpatul se va putea îndrepta și fără executarea efectivă a pedepsei aplicate.
Raportat considerentelor mai sus expuse, instanța apreciat că există suficiente temeiuri de îndreptare a inculpatului în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni și al reintegrării în societate, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare 3 (trei) ani, fixat în condițiile art. 82 Cod penal.
Având în vedere dispozițiile art. 71 alin 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
Potrivit dispozițiilor art. 359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate în cazul comiterii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, termen care începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
Acțiunea civilă:
Avându-și izvorul în principii de dreptate și echitate socială, răspunderea civilă este reglementată de art. 998 Cod civil, text de lege ce consacră răspunderea civilă pentru faptele cauzatoare de prejudicii.
Repararea integrală a prejudiciului presupune înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară.
Acest principiu de bază al răspunderii civile își are reglementarea în art.998 Cod civil,text care instituie obligația generală de reparare a prejudiciului,prevăzând că "orice faptă a omului,care cauzează altuia un prejudiciu,obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara".
Promovarea acțiunii civile în procesul penal urmează regulile edictate de normele civile referitoare la răspunderea civilă delictuală, fiind necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiții legate de dovedirea faptei ilicite, a prejudiciului cauzat, a legăturii de cauzalitate între cele două precum și a vinovăției inculpatului.
Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă astfel:
- 10.000 lei cu titlu de daune materiale, sumă ce reprezintă contravaloarea cheltuielilor efectuate cu medicația, înlocuire lucrare dentară, transportul la unitățile spitalicești;
- 50.000 lei cu titlu de daune morale.
În dovedirea acțiunii civile, partea vătămată a depus acte justificative: chitanțe,bonuri fiscale deviz lucrare protetică.
Analizând actele depuse de partea vătămată în dovedirea acțiunii civile, instanța a reținut că se justifică acordarea următoarelor cheltuieli:
- 28,40 lei contravaloarea taxei achitate pentru eliberarea certificatului medico-legal, 184,67 lei contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru cumpărarea medicamentelor, 100,00 lei contravaloarea aparatului dentar, 49,14 lei contravaloare medicamente și 109,96 lei contravaloare transport (contravaloare benzină).
Instanța a avut în vedere înscrisurile depuse de partea vătămată la dosarul cauzei - fila 27 ( dosar de urmărire penală ) filele 55-56, fila 60, fila 61, fila 57-59.
În ceea ce privește contravaloarea cheltuielilor de transport instanța a avut în vedere bonurile care justifică cheltuielile pentru zilele de 23.06.2007, 11.06.2007, 27.06.2007, date la care partea vătămată a efectuat cheltuielile cu transportul la V la unitățile spitalicești, la instanță.
În ceea ce privește devizul pentru lucrarea protetică depus de către partea vătămată din cuprinsul căruia rezultă că suma necesară pentru efectuarea acestei lucrări este de.3900 lei și respectiv 1.300 Euro instanța a reținut următoarele:
Este adevărat că partea vătămată a suferit leziuni traumatice de tipul fracturii rebordului alveolar 3.1-4.2, expulsiei dentare 4.1, 4.2. luxației dentare 3.1, însă lucrarea protetică ce urmează a fi efectuată vizează înlocuirea mai multor dinți care nu au legătură directă de cauzalitate cu fapta ilicită a inculpatului.
Astfel, în devizul de lucrări se consemnează că la maxilarul inferior se recomandă lucrare protetică fixă: dinții stâlpi 37, 35, 33, 32, 43, 44, 45, numărul total de elemente ce urmează a fi înlocuit fiind de 13.
Din analiza certificatului medico-legal eliberat părții vătămate și a celorlalte acte medicale eliberate ulterior rezultă că dinții 1.6, 2.6, 3.6, 3.4, 4.7 prezintă distrucții corono-radiculară de etiologie carioasă (resturi radiculare irecuperabile), afecțiune care este anterioară datei agresiunii.
Cum partea vătămată nu a depus un decont care să vizeze efectiv lucrarea protetică ce urmează a fi efectuată, raportat leziunilor cauzate prin fapta ilicită a inculpatului, instanța a respins cererea de acordare a contravalorii acestei lucrări.
Potrivit dispozițiilor art.1169 Cod civil, cel care face o propunere în fața judecății trebuie să o dovedească, partea civilă având sarcina probei.
Partea vătămată a făcut dovada prejudiciului patrimonial cauzat prin fapta ilicită a inculpatului în limita sumei de 472,17 lei cu titlu de daune materiale
Cu privire la daunele morale solicitate de partea vătămată instanța a reținut următoarele:
În categoria prejudiciilor nepatrimoniale sunt cuprinse, fără excepție, suferințele și durerile de natură fizică și psihică pe care le încearcă victima unui fapt ilicit și culpabil
În privința stabilirii cuantumului despăgubirii acordate pentru repararea daunelor morale, este necesară o analiză in concreto și subiectivă a existenței și întinderii prejudiciului, precum și corelarea despăgubirii cu realitatea măsurată a suferințelor îndurate de victimă.
Atingerea de orice fel adusă integrității fizice sau sănătății unei persoane se concretizează într-o suită de rezultate negative, între care se pot identifica aproape întotdeauna consecințe de natură morală.
În acest sens, vătămarea integrității corporale a unei persoane, atingerea dreptului la integritatea fizică - ca drept nepatrimonial, are ca rezultat producerea unui prejudiciu nepatrimonial, constând în suferințele fizice încercate prin săvârșirea faptului culpabil, tratamentul medical aplicat, perioada de spitalizare la care a fost supusă partea vătămată, suferințele psihice pe care aceasta le-a încercat ca urmare a modificării cursului firesc al vieții pe care o ducea anterior.
Din analiza probatoriului administrat în cauză instanța a reținut că părții vătămate i-au fost cauzate leziuni traumatice de tipul fracturii rebordului alveolar 3.1 - 4.2. expulsiei dentare 4.1,4.2, luxației dentare 3.1 care a necesitat extracție, plăgi contuze.
Datorită acestor leziuni partea vătămată a suportat intervenție chirurgicală, a fost nevoit să poarte un aparat dentar și să suporte un regim alimentar special.
Încălcarea unui drept patrimonial, nu se rezumă exclusiv la un prejudiciu patrimonial. Astfel, vătămarea integrității corporale, poate genera, pe lângă prejudiciul patrimonial și un prejudiciu moral constând în durerea fizică și psihică încercată de victimă, or în condițiile în care a fost dovedit faptul că victima necesitat 23-25 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, iar urmele loviturilor aplicate de inculpat au fost vizibile multă vreme, instanța a apreciat că se impune repararea acestui prejudiciu, fiind evident și dincolo de orice nevoi de dovezi suplimentare existența prejudiciului cauzat personalității fizice (prejudiciu corporal) durerile fizice cauzate unei persoane prin lovire fiind inerente.
Prin infracțiunea săvârșită, este neîndoielnic, că părții vătămate i-au fost cauzate nu numai traume fizice ci și psihice care i-au limitat accesul la viața socială și efectiv normală, potrivit vârstei și intereselor sale.
Față de considerentele mai sus-enunțate, instanța reținut că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și pentru aceste motive a admite acțiunea civilă formulată de partea civilă însă numai în parte.
Raportat considerentelor mai sus-expuse, instanța a obligat pe inculpatul să achite părții vătămate suma de 2.500 lei cu titlu de daune morale, sumă pe care instanța a apreciat-o ca o reparare rezonabilă pentru suferințele și consecințele negative pe care le-a resimțit pe plan fizic și psihic, ca urmare a atingerii aduse integrității corporale.
Potrivit dispozițiilor art.313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, așa cum a fost modificat prin art. 1 pct. 34 din OUG nr. 72/2006, persoanele care aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efectiv ocazionate de asistența medicală acordată.
Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
Spitalul Clinic de Urgență Sf. I s-a constituit parte civilă în prezenta cauză cu suma de 1183,72 lei,sumă ce reprezintă contravaloarea cheltuielilor ocazionate de internarea părții vătămate la această instituție, depunând în dovedirea daunelor materiale solicitate decont justificativ.
Acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgență Sf. I este întemeiată și în baza art. 14 și 346 alin.1 Cod procedură penală, art. 998 și urm. Cod civil, art. 313 din Legea nr. 95/2006 a obligat pe inculpat să achite acestei unități suma de 1183,72 lei la care se adaugă dobânda aferentă a până la achitarea integrală a debitului, cu titlu de despăgubiri civile.
Văzând și dispozițiile art.189 și 191 alin.1 Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri au declarata apel inculpatul și partea vătămată.
În motivarea apelului, inculpatul critică, în primul rând, faptul că nu s-a administrat proba cu o expertiză medico-legală din care să rezulte dacă expulzia dinților părții vătămate a fost cauzată de conflictul dintre părți sau de afecțiuni stomatologice preexistente.
O altă critică vizează respingerea solicitării de a se reține în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art. 73 lit. b pen., în condițiile în care din probatorii a reieșit că partea vătămată a fost cel care a provocat altercația, lovind primul pe inculpat sau chiar legitima apărare.
În latura civilă, inculpatul consideră că din moment ce el s-a apărat în fața unei agresiuni directe, materiale și injuste, a fost pedepsit pentru acest lucru iar suma stabilită cu titlu de despăgubiri este exagerat de mare raportat la urmările conflictului.
Partea civilă contestă în primul rând, în motivele de apel, modul de individualizare a pedepsei de către prima instanță, apreciind că este greșită suspendarea condiționată a acestei pedepse, în condițiile în care inculpatul s-a sustras judecății, nu a fost audiat și nu s-a interesat de starea sănătății celui pe care l-a agresat.
Prin motivele de apel, partea civilă mai solicită efectuarea în cauză a unei expertize medico-legale, deoarece i-au rămas la nivelul gurii leziuni care necesită o intervenție chirurgicală estetică și care nu au fost evidențiate în certificatul medico-legal.
Un alt motiv de apel se referă la soluționarea acțiunii civile, apreciind că daunele acordate la fond sunt prea mici în raport de consecințele faptei.
În apel, a fost administrată proba cu expertiză medico-legală(95 apel) atât la solicitarea părților cât și din oficiu, deoarece la dosarul cauzei nu exista o lucrare medico-legală cu obiective stabilite de organul de urmărire penală sau de instanță ci doar un certificat medico-legal.
Inculpatul, față de concluziile expertizei medico-legale, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.182. pen. în infracțiunea prevăzută de art.181. pen. apreciind că în cauză prin fapta sa nu s-a produs nici una dintre urmările prevăzute de art. 182. pen.
Tribunalul Vaslui, prin decizia penală nr. 45/A/6 martie 2009 a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul și partea civilă -, și a obligat apelanții la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
În pronunțarea acestei decizii Tribunalul reținut următoarele:
În mod corect și în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, instanța de fond a stabilit situația de fapt și a reținut vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă împotriva părții vătămate.
Inculpatul nu a fost ascultat la instanța de fond, deoarece a rezultat că este plecat în străinătate și nu s-a prezentat nici în apel, fiind citat potrivit art. 177 al.4 pr.pen. și reprezentat de apărător ales.
În cursul urmării penale, atunci când a fost ascultat de procuror și la prezentarea materialului de urmărire penală, inculpatul a recunoscut că l-a lovit pe vătămat, cu precizarea că acesta l-a agresat mai întâi.
Instanța de fond a analizat în mod detaliat probatoriul și a motivat temeinic respingerea solicitării de a se reține în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art. 73 lit.b pen.
Astfel, martorii declară că într-adevăr, între părți a avut loc un conflict, iar unii dintre ei (, - 72, 91 fond) chiar au precizat că partea vătămată a făcut primul gest agresiv.
Alți martori confirmă existența altercației dintre păți și spun că acestea se îmbrânceau reciproc (, Amarii, - 21 urm.pen. 73,92 fond).
Contextul probator relevă deci producerea unui incident între părți, fără ca atitudinea părții vătămate să îndeplinească cerințele prevăzute de art. 73 lit.b pen. pentru a se reține provocarea, în condițiile în care părțile s-au îmbrâncit reciproc.
Prin urmare, chiar dacă s-a confirmat un conflict toate aceste elemente ce caracterizează desfășurarea evenimentelor nu evidențiază o conduită provocatoare a vătămatului, într-atât de gravă încât să inducă inculpatului o puternică tulburare pe fondul căreia să fi săvârșit fapta.
În același sens se va avea în vedere, chiar dacă s-ar admite că vătămatul i-a dat inițial o palmă vătămatului, riposta disproporționat de violentă inculpatului, având consecințe grave asupra sănătății părții vătămate. În plus, această soluție este susținută de depoziția martorului care susține că vătămatul se afla cu spatele la inculpat atunci când acesta l-a lovit.
Pe cale de consecință, soluția instanței de fond de a respinge solicitarea de reținere la încadrarea juridică a dispozițiilor art.73 lit. b este judicioasă, fiind nefondată pentru aceleași motive, cu atât mai mult și solicitarea din apel privind reținerea legitimei apărări.
Tribunalul constată că este corectă încadrarea juridică dată faptei deduse judecății prin actul de sesizare a instanței și respectiv prin sentința apelată.
Este nejustificată prin urmarea solicitarea formulată de inculpat în apel referitoare la schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art.181.pen. în raport de concluziile expertizei medico-legale, solicitare care va fi respinsă în mod implicit, ca efect al respingerii apelului inculpatului.
Medicul legist a descris leziunile cauzate prin fapta inculpatului, respectiv fractura rebordului alveolar 3.1-4.2, expulziei dentare 4.1,4.2, luxației dentare 3.1 care a necesitat extracție, plăgii contuze și hematomului apreciind că nu s-au produs consecințe dintre acelea prevăzute de art. 182 al.2 pen..
Prin urmare, medicul legist s-a pronunțat în mod implicit cu privire la o eventuală sluțire a părții vătămate, determinate de existența unor cicatrice, în sensul că acestea nu constituie sluțire, cu atât mai mult cu cât expertiza s-a realizat cu examinarea nemijlocită a părții vătămate de către expert, care a constatat că plăgile contuze sunt cicatrizate, fără a face vreo referire suplimentară.
Pe de altă parte, referitor la expulsia a doi dinți din față și extracția ulterioară a unui al treilea frontal, (4.1,4.2,3.1), Tribunalul nu își însușește concluzia medicului legist în legătură cu inexistența efectelor prev. de art.182.pen. Opinia expertului este facultativă în condițiile în care, în raport de constatările de specialitate ale acestuia, calificarea juridică dată faptei este atributul exclusiv al instanței de judecată. În acest sens se va reține că protezarea fixă sau mobilă nu sunt de natură să înlăture consecințele faptei, în măsura în care aceste consecințe nu sunt atenuate sau înlăturate printr-un proces de vindecare iar o eventuală protezare este incertă în ceea ce privește reușita intervenției, tolerarea de către organismul părții vătămate a materialelor utilizate.
În aceeași ordine de idei, se reține că lipsa a trei dinți frontali creează fără îndoială în fizionomia părții vătămate o dizarmonie asimilabilă noțiunii de sluțire.
Instanța de fond a individualizat în mod corect pedeapsa aplicată inculpatului, cu luarea în considerare a criteriilor prev. de art.72. pen. referitoare la faptă și persoana inculpatului. Chiar dacă inculpatul nu s-a prezentat la judecată, fiind plecat în străinătate, sinceritatea acestuia, manifestată în cursul urmăririi penale și lipsa antecedentelor penale au fost corect valorificate în procesul complex al individualizării pedepsei atât în ceea ce privește cuantumul acesteia cât și modalitatea de executare.
Pe de altă parte, s-a avut în vedere la stabilirea pedepsei și atitudinea părții vătămate, care chiar dacă nu a îndeplinit condițiile pentru a fi apreciată ca o provocare în sensul art.73 lit. b pen. a fost de natură să incite pe inculpat, astfel încât se justifică o pedeapsă mai blândă pentru acesta.
Pedeapsa astfel determinată este echilibrată, aptă să satisfacă scopul prevăzut de art.52.pen. fiind nefondată critica formulată de partea vătămată sub acest aspect.
De asemenea, sunt neîntemeiate motivele de apel expuse de părți referitor la modalitatea de soluționare a laturii civile.
În raport de numărul de zile de îngrijiri medicale necesitate de leziunile produse, față de probatoriul testimonial și cu înscrisuri administrat la fond, soluția dată în latura civilă atât cu privire la daunele materiale cât și la cele morale este temeinică.
Practic în motivele scrise de apel și la dezbateri apel s-a făcut referire numai la daunele morale, care au fost apreciate ca fiind prea mici în raport de suferințele cauzate. În concluziile scrise se solicită acordarea în totalitate și a daunelor materiale însă nu va putea fi analizată această solicitare, care nu a format obiectul dezbaterilor și care este una generală, neraportată la vreo probă anume sau la vreo suma care a fost dovedită și nu a fost acordată. Se reține totuși că în principiu au fost corect acordate și despăgubirile materiale, pe baza probatoriului administrat, indicat și analizat în detaliu în considerentele sentinței (6,7).
Suferințele cauzate vătămatului prin infracțiune sunt neîndoielnice însă cuantumul despăgubirilor acordate s-a stabilit în mod corect, prin raportare atât la numărul de zile de spitalizare, la numărul de zile de îngrijiri medicale, la natura leziunilor produse, cât și la conduita părții vătămate pe timpul incidentului. Suma determinată la fond cu titlu de daune morale este echitabilă, de natură să acopere prejudiciul nepatrimonial cauzat părții civile prin fapta dedusă judecății.
În termen legal, hotărârea instanței de control judiciar a fost atacată cu recurs de către partea vătămată -.
Recursul nu a fost motivat prin cererea declarativă și nici printr-un memoriu separat conform dispozițiilor art. 385 ind. 10 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, precizând că motivele sunt aceleași cu cele din calea de atac apelului.
În acest context Curtea va avea în vedere cazurile de casare înscrise în art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală ce se iau în considerare din oficiu.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat.
Referitor la greșita individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului se va reține că sancțiunea penală de 1 an închisoare stabilită în condițiile reținerii împrejurărilor de atenuare prevăzute de art. 74 lit. și c Cod penal este corectă și legală nefiind încălcate dispozițiile art. 76 lit. d Cod penal.
Inexistența antecedentelor penale a fost valorificată în cadrul criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal iar pedeapsa este aptă să-și atingă scopul instituit prin art. 52 Cod penal.
În ce privește cuantumul daunelor materiale și morale acordate de instanțe - motiv de casare prevăzut de alin. 2 al art. 385 ind. 9 Cod procedură penală - se constată de asemenea că întinderea acestora a fost corect stabilită.
Pe de o parte, suma de 472,17 lei reprezentând prejudiciu material este rezultatul probelor administrate de către instanța fondului și examinate în detaliu conform cu înscrisurile aflate la dosar.
Nedepunerea decontului care să ateste contravaloarea lucrării protetice, efectuate ca urmare a faptei comise de către inculpat - cu legătură directă de cauzalitate - nu a făcut posibilă acordarea sumelor de 3900 lei și respectiv 1300 euro, cu motivația corectă că lucrarea a vizat înlocuirea mai multor dinți iar parte din afecțiuni existau anterior agresiunii.
Pe de altă parte, suma de 2500 lei cu titlu de daune morale, nu se impune a fi majorată și este justificată de suferințele fizice, starea de boală, vârsta acesteia, neputând fi ignorată nici conduita părții vătămate care a inițiat conflictul.
Față de considerentele expuse în baza dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. Cod procedură penală, recursul declarat de se va respinge ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 45/A/6.03.2009 a Tribunalului Vaslui pe care o menține.
Obligă recurenta la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei către Baroul Iași reprezentând onorar avocat din oficiu pentru intimatul va fi avansată din fondurile speciale ale
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 4 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - -
- -
Red.
Tehnored.
02 ex.
13.06.2009
Tribunalul Vaslui
Jud.
Jud.
Președinte:Ancuța Gabriela Obreja ManolacheJudecători:Ancuța Gabriela Obreja Manolache, Tatiana Juverdeanu
