Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 423/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.423
Ședința secretă din data de 08 mai 2008
PREȘEDINTE: Ștefan Fieraru
JUDECĂTOR 2: Vasile Mărăcineanu Ioana Nonea
- - -
GREFIER - - -
Ministerul publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpatul fiul lui și, născut la data de 16 iulie 1980, domiciliat în Târgoviște, str.- -,.18,.C,.4, județul D și de partea vătămată domiciliat în Târgoviște, str.-.- -,.49,.B,.1, apart.25, județul D, împotriva deciziei penale nr.31 din 19 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care a fost admis apelul declarat de partea vătămată, constituită parte civilă, împotriva sentinței penale nr.554/18 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, pe care a desființat-o în parte, și pe fond, a dispus în baza disp.art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii aplicate, a suspendat și executarea pedepsei accesorii, anume drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În temeiul art.14, art.346 Cod procedură penală și art.998, 999 Cod civil, a majorat cuantumul daunelor morale stabilite de la 3.000 lei la 15.000 lei către partea vătămată, constituită parte civilă.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Prin aceeași decizie, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe penale, fiind obligat la plata sumei de 150 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Prin sentința penală nr.554 din 18 septembrie 2007 Judecătoria Târgoviște, în baza disp.art.182 alin.2 Cod penal a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare; în temeiul disp.art.85 alin.1 Cod penal, a anulat suspendarea condiționată a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr.520 din 29 martie 2003 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, rămasă definitivă prin decizia penală nr.922 din 13 octombrie 2005 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI și în baza disp.art.34 alin.1 lit.b Cod penal, a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.182 alin.2 Cod penal, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.
În temeiul disp.art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Conform disp.art.82 și art.85 alin.3 Cod penal, s-a fixat termen de încercare de 4 ani compus din durata executării pedepsei la care se adaugă un interval de 2 ani prevăzut de lege, punându-se în vedere disp.art.83 Cod penal.
În baza disp.art.14, art. 346 Cod procedură penală, art.998 - 999 Cod civil, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.037,02 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență; la 3.000 lei despăgubiri civile și la 3.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă.
În temeiul disp.art.191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul disp.art.193 Cod procedură penală, la 800 lei cheltuieli judiciare către partea civilă.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul - inculpat, personal și asistat de avocat, apărător ales din Baroul Dâmbovița, conform împuternicirii avocațiale nr.16/2008 (fila 11 ) și recurentul - parte vătămată, personal și asistat de avocat -ta, apărător ales din același barou (fila 12), lipsă fiind intimatul - parte civilă Spitalul Clinic de Urgență Universitar ""
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat -ta având cuvântul pentru partea vătămată, solicită instanței rectificarea încheierii de ședință din data de 17 aprilie 2008, în sensul că și acesta are calitatea de recurent în cauză.
Curtea, ia act de declarația d-nei avocat -ta și dispune rectificarea încheierii de ședință din data de 17 aprilie 2008, în sensul că partea vătămată are calitatea de recurent în cauza de față.
Avocat și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pe rând, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat -ta având cuvântul pentru partea vătămată, critică hotărârile pronunțate în latură penală, deoarece pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea a executării pedepsei ce a fost aplicată inculpatului este foarte mică în raport cu gravitatea faptei, are antecedente penale, precum și de numărul mare de îngrijiri medicale, provocând acestuia o suferință de ordin fizic.
A mai arătat că despăgubirile civile și daunele morale acordate nu pot repara prejudiciul produs fiind permanent, raportul de expertiză întocmit în cauză, concluzionând că auzul părții vătămate este definitiv pierdut.
Față de cele mai sus enunțate, solicită admiterea recursului și modificarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, lăsând la aprecierea instanței modalitatea de executare a acesteia.
Avocat având cuvântul pentru inculpat, arată că acesta nu era recidivist la momentul comiterii faptei și a fost condamnat la 2 ani închisoare fără a exista probe indubitabile sau măcar un minim de probe din care să rezulte că s-ar face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
A susținut că deși acțiunea penală a fost pornită în baza declarațiilor martorilor, și, aceștia, la momentul audierii de către instanța de judecată au menționat că declarațiile date în faza de urmărire penală conțin lucruri nereale, fiind date sub presiunea organelor de cercetare penală, martorilor fiindu-le sugerat ce să declare.
A precizat că martorii au declarat în fața instanței de judecată că l-au văzut într-adevăr pe inculpat în zonă, dar nu și că acesta a lovit pe partea vătămată, relevantă în acest sens fiind declarația martorei, existentă la filele 29 - 30 din dosarul instanței, care nici nu își recunoaște scrisul sau semnătura de pe declarația care i-a fost luată la urmărirea penală.
De asemenea, a mai arătat că partea vătămată a declarat sincer că nu știe din ce direcție a venit lovitura și că nu a văzut persoana care l-a lovit, menționând că la cinci zile de la internare a aflat de la soția sa că a fost lovit de către inculpatul.
Ori, chiar soția părții vătămate a declarat că a aflat din zvon public că partea vătămată a fost lovită de către inculpat, însă aceasta trebuia să indice în mod concret persoana care i-a relatat că inculpatul este autorul agresiunii, nefiind suficient pentru a proba vinovăția unei persoane să se menționeze că din zvon public s-a aflat că aceasta a comis o infracțiune.
Pentru motivele mai sus expuse, solicită instanței respingerea recursului declarat de partea vătămată ca nefondat, admiterea recursului formulat de inculpat, casarea hotărârilor anterioare, iar pe fond achitarea inculpatului în baza disp.art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a Cod procedură penală.
Avocat -ta în replică, solicită instanței respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, întrucât motivele invocate de acesta privesc latura civilă a cauzei, fiind nemulțumit că prin decizia instanței de apel a fost modificat cuantumul daunelor civile și morale.
A mai susținut că instanțele anterioare au stabilit în mod corect și complet situația de fapt, pe baza probelor administrate în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate, ale soției acestuia, ale martorilor, raportul de expertiză efectuat de Institutul Național de Medicină Legală " Minovici" B, reținând în mod just că inculpatul este vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost cercetat și condamnat.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, solicită instanței respingerea recursurilor declarate de inculpat și de partea vătămată ca nefondate și menținerea hotărârilor anterioare ca fiind legale și temeinice, întrucât din întreg materialul administrat în cauză a rezultat fără dubiu că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond.
Recurentul - inculpat având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său ales.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 554 din data de 18.09.2007, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, inculpatul, fiul lui și, ns.la 16.07.1980, în mun.Târgoviște, cu același domiciliu, str. - -,.18,.C,.4, cu antecedente penale, fără a fi recidivist, fără ocupație, căsătorit, studii 12 clase, stagiul militar nesatisfăcut, a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev.de art. 182 al.2
În baza art. 85 alin.1, s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 520 din 29.03.2003 a Judecătoriei Târgoviște, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 922 din 13.10.2005 a Curții de APEL PLOIEȘTI și conform art. 34 alin.1 lit.b, a contopit- cu pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită prin sentința penală de față și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani prev.de art. 82 și conform art. 359 pr.penală, i s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev.de art. 83
Rezolvând și latura civilă a cauzei inculpatul a fost obligat la 1037,02 lei, către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență B, cu titlu de despăgubiri civile, precum și la plata sumelor de câte 3.000 lei reprezentând despăgubiri civile și daune morale, către partea vătămată, constituită parte civilă în procesul penal.
În fine, inculpatul a fost obligat la 800 lei cheltuieli judiciare către partea civilă și 150 lei cu același titlu către stat.
Pentru a pronunța o atare sentință, instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate în cauză că, la data de 10.06.2005 în jurul orelor 20,00 partea vătămată, din mun.Târgoviște s-a deplasat pe strada - -, din această localitate, intenționând să o aștepte în fața colegiului Național, pe fiica sa care urma să se întoarcă dintr-o excursie.
Ajungând în dreptul instituției de învățământ respective, partea vătămată a fost lovită cu pumnii de inculpatul, lovituri în urma cărora aceasta a căzut pe asfalt, pierzându-și cunoștința.
Urmare a leziunilor suferite, victima, a fost transportată la Spitalul Județean Târgoviște, unde a fost internată cu diagnosticul " traumatism cranio cerebral acut deschis, plagă contuză, parieto-temporală dreapta".
În continuare aceasta a fost examinată de specialiști din cadrul D, care au întocmit raportul de constatare medico legală nr. 284/V din 12.06.2005,în care au concluzionat că leziunile traumatice suferite de victimă necesită pentru vindecare 40 zile de îngrijiri medicale.
Cu ocazia examinării medico legale efectuate la data de 29.06.2005, partea vătămată a acuzat o hipoacuzie dreaptă și cu prilejul efectuării examenului s-a stabilit diagnosticul " cofoză ( surditate ) dreaptă posibil postraumatică, sindrom cohleo - vestibular postraumatic".
În fine, s-a stabilit că încetarea funcționării i drepte și leziunile suferite în urma agresiunii din 10.06.2005 există legătură de cauzalitate directă, necondiționată.
Astfel, s-a stabilit că fapta inculpatului, care la data de 10.06.2005, l-a lovit pe partea vătămată, cauzându-i încetarea funcționării drepte, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev.de art. 182 al.2, text de lege în baza căruia s-a dispus condamnarea inculpatului.
Împotriva sentinței s-au declarat apeluri de către partea vătămată și de către inculpatul.
Partea vătămată constituită parte civilă, a criticat soluția primei instanțe atât în latură penală cât și în latură civilă, arătând că aceasta este greșită.
Astfel, se susține că prima instanță nu a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, că nu se justifică stabilirea cuantumului de 2 ani închisoare și suspendarea condiționată a executării acesteia, iar pe de altă parte sumele ce i-au fost acordate cu titlu de despăgubiri civile și daune morale sunt stabilite în cuantumuri reduse și nu pot acoperi prejudiciul moral și material suferit.
Urmare agresiunii comise de către inculpat, acesta și-a pierdut auzul, a fost afectat și psihic creându-i-se probleme și la locul de muncă.
A solicitat partea vătămată admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței, majorarea pedepsei aplicate inculpatului,executarea acesteia în penitenciar, precum și majorarea despăgubirilor civile și morale.
Referitor la apelul declarat de inculpatul, acesta a criticat sentința ca fiind nelegală și netemeinică, susținând că nu sunt probe temeinice și indubitabile, care să confirme vinovăția sa, cu atât mai mult cu cât martorii audiați în instanță și-au schimbat depozițiile, arătând că cele de la organul de urmărire penală au fost date sub presiunea organelor de cercetare penală, care le-a sugerat acestora ce să spună.
S-a solicitat admiterea apelului și a se dispune achitarea sa.
Tribunalul Dâmbovița prin decizia penală nr. 31 din 19.02.2008, a admis apelul declarat de partea vătămată, constituită parte civilă, a desființat în parte sentința penală atacată și a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei accesorii prev.de art. 64 lit. teza a-II-a și lit.b, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii așa cum prevăd disp.art.71 al.5
În latură civilă, instanța de apel a dispus majorarea cuantumului daunelor morale la care inculpatul a fost obligat către partea vătămată, de la 3.000 lei la 15.000 lei, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
Totodată, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul.
Din considerentele deciziei instanței de control judiciar, se reține că prima instanță a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului iar pedeapsa a fost corect individualizată, potrivit art.72
Întrucât, prima instanță a omis să dispună suspendarea executării pedepselor accesorii, potrivit art. 71 al.5, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, se impune astfel, înlăturarea acestei omisiuni.
În rezolvarea laturii civile, instanța de fond nu a apreciat în mod corespunzător cuantumul daunelor morale acordate victimei și prin stabilirea sumei de 3.000 lei care reprezintă o sumă derizorie, nu poate acoperi în cea mai mare măsură prejudiciul moral suferit de victimă ca urmare a agresiunii săvârșite de inculpat asupra sa, așa încât se impune majorarea acestui cuantum.
Cât privește apelul declarat de inculpatul, tribunalul a constatat că acesta se face vinovat de fapta pentru care a fost trimis în judecată și condamnat, probele administrate în cauză demonstrează fără putință de tăgadă vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii, așa încât apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat.
Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de partea vătămată și de către inculpatul.
Partea vătămată a reiterat aceleași critici ce vizează latura penală și civilă a cauzei, arătând că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului este foarte mică în raport de gravitatea faptei, acesta are antecedente penale și ca atare, instanța de fond nu a făcut o individualizare corespunzătoare neținând seama de suferințele ce i-au fost cauzate și de numărul mare de zile îngrijiri medicale ce i-au fost acordate.
De asemenea, despăgubirile civile și daunele morale ce i-au fost acordate nu pot repara prejudiciul produs, cu atât mai mult cu cât așa cum precizează raportul medico legal și-a pierdut auzul la dreaptă în mod definitiv.
Față de aceste împrejurări se solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârilor, reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului și majorarea despăgubirilor civile și morale.
Inculpatul, prin apărător ales arată că a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare fără a exista probe indubitabile sau un minim de probe din care să rezulte că s-ar face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Acțiunea penală a fost pornită în baza declarațiilor unor martori pe care îi nominalizează, iar aceștia la momentul audierii în instanță au făcut precizarea că declarațiile date în faza de urmărire penală conțin lucruri nereale, fiind date sub presiunea organului de cercetare penală, martorilor fiindu-le sugerat ce să declare.
De asemenea, a mai susținut că,chiar partea vătămată a declarat că nu știe din ce direcție a venit lovitura și că nu a văzut persoana care l-a lovit, iar soția părții vătămate a declarat că a aflat din zvon public că aceasta a fost lovită de către inculpat.
Pentru motivele arătate s-a solicitat respingerea recursului declarat de partea vătămată și admiterea recursului declarat de el și pe fond a se dispune achitarea, în baza art. 11 pct.2 lit.a rap.la art. 10 lit.a
C.P.P.Curtea, verificând hotărârea atacată conform art. 385/14 pr.penală, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de criticile invocate și în limita cazurilor de casare prev.de art. 385/9 pr.penală, constată că recursul declarat de partea vătămată este fondat în ceea ce privește latura penală a cauzei iar apelul declarat de către inculpatul, apare ca nefondat, așa cum se va arăta în continuare.
Instanța de fond a reținut o corectă situație de fapt așa cum a fost expusă pe larg mai înainte, iar încadrarea juridică a faptei este corespunzătoare.
Critica invocată de partea vătămată, referitoare la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului este întemeiată.
Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, inculpatul, nu a recunoscut că a lovit-o pe partea vătămată în ciuda dovezilor certe care îi probează vinovăția respectiv, declarații de martori și acte medico legale.
Fapta inculpatului prezintă o gravitate deosebită prin aceea că, i-a cauzat o infirmitate permanentă fizică și chiar psihică părții vătămate. Așa cum rezultă din documente medicale puse la dispoziția cauzei, victimei i s-a încetat funcționarea i drepte iar leziunile suferite în urma agresiunii din 10.06.2005 au legătură de cauzalitate, directă și necondiționată cu această stare.
Pe de altă parte, din fișa de cazier judiciar aflată la dosar rezultă că inculpatul prin sentința penală nr. 520/29.03.2005 a Judecătoriei Târgoviștea fost condamnat la 6 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii publice, prev.de art. 321 al.1
La individualizarea pedepsei, aplicate inculpatului prima instanță nu a dat o interpretare corespunzătoare criteriilor prev.de art.72, așa încât suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare apare ca o sancțiune blândă și care nu poate să-și atingă scopul preventiv educativ prev.de art. 52
În consecință, sub acest aspect, recursul declarat de partea vătămată, apare ca fiind fondat motiv pentru care va fi admis conform art. 385/15 pct.2 lit. C.P.P. se vor casa în parte ambele hotărâri, în latură penală și se va dispune înlăturarea disp.art.81, art.82 și art. 85 alin.3, privind suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, urmând ca aceasta să fie executată într-un loc de deținere.
Totodată, în baza art. 71, i se va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev.de art. 64 alin.1 lit.a teza a-II-a și b, din momentul în care hotărârea de condamnare va rămâne definitivă și până la terminarea executării pedepsei.
Critica invocată de partea vătămată, constituită parte civilă, privitoare la cuantumul despăgubirilor civile și morale pe care le-a apreciat ca necorespunzătoare în raport de prejudiciul material și moral suferit este neîntemeiată.
stabilite de prima instanță și majorate de instanța de apel ( daunele morale ) reprezintă o justă compensație și nu se impune majorarea acestora așa cum s-a solicitat.
Urmează astfel a se menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul.
Atât în faza de urmărire penală cât și cu ocazia judecății acesta nu a recunoscut fapta reținută în sarcina sa, susținând că nu se face vinovat și ca atare a solicitat achitarea.
Critica este neîntemeiată deoarece vinovăția inculpatului a fost dovedită fără echivoc, cu probele administrate atât în faza de urmărire penală cât și cu ocazia cercetării judecătorești, respectiv cu plângerea și declarațiile părții vătămate, actele medico legale, procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit de organul de poliție și planșele foto, precum și cu declarațiile martorilor,.
Prima instanță făcut o justă analiză a probelor administrate, a reținut în mod temeinic vinovăția inculpatului și în mod legal a dispus condamnarea acestuia.
De aceea, recursul declarat de inculpatul apare ca nefondat și va fi respins în consecință, conform art. 385/15 pct.1 lit.b
C.P.P.Văzând și disp.art.192
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de partea vătămată domiciliat în municipiul Târgoviște, str.- -, bloc 49,.B,.1, apart.25, împotriva deciziei penale nr. 31 din 19 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și a sentinței penale nr.554 din 18 septembrie 2007 Judecătoriei Târgoviște, pe care le casează în parte, în latură penală și în consecință:
Înlătură disp.art.81, art.82 și art.85 alin.3 Cod penal, privind suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului domiciliat în municipiul Târgoviște, str.- -, bloc 18,.C, apart.4 și dispune executarea acestei pedepse într-un loc de deținere.
Aplică disp.art.71 Cod penal rap.la art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod penal.
Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva acelorași hotărâri penale și îl obligă la 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 08 mai 2008.
Președinte, Judecători,
- -
Grefier,
Red.
Tehnored.
3 ex./28.05.2008
nr. 3842/2006 Judecătoria Târgoviște
nr- Tribunalul Dâmbovița
G
Operator de date cu caracter personal/Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Ștefan FieraruJudecători:Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu Ioana Nonea
