Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 431/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 431
Ședința publică de la 18.06.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silviu Anti judecător
JUDECĂTORI: Silviu Anti, Monica Vadana Gabriel Crîșmaru
- - -
GREFIER - -A -
Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU - reprezentant de procuror -
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul G, împotriva deciziei penale nr.35/AP din 05.02.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul-inculpat G asistat de avocat -apărător ales, avocat pentru intimata-parte vătămată G, lipsă fiind acesta și intimații - părți civile Serviciul de Ambulanță N și Spitalul municipal
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Avocat depune la dosarul cauzei adresa nr. 2442 din 27.04.2009 emisă de Primăria comunei și o declarație extrajudiciară comună a trei martori:, și, în circumstanțiere pentru inculpat.
Întrebat fiind în legătură cu proba cu martori solicitată și consemnată în încheierea de ședință din 23.04.2009, precizează că din eroare s-a consemnat solicitarea acestei probe, știut fiind faptul că în această cale de atac nu avea cum să solicite administrarea unei astfel de probe.
Instanța, a procedat la identificarea inculpatului G, după care în baza art. 70 al. 2 Cod procedură penală, i-a adus la cunoștință acestuia fapta care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică, dreptul de a avea un apărător, precum și dreptul de a nu face nici o declarație în fața instanței de recurs, atrăgându-i-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa. Dacă dă o declarație, i se pune în vedere să declare tot ceea ce știe cu privire la faptă și la învinuirea ce i se aduce.
Recurentul-inculpat G, declară că înțelege să se prevaleze de dreptul la tăcere.
Avocat, arată că nu mai are alte cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul Parchetului, nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile formulate în cauză, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat susține că inculpatul a declarat recurs din două motive: în principiu pentru netemeinicia soluției atacate, întrucât nu este autorul faptei și pentru că nu a răspuns la toate apărările inculpatului, care erau esențiale. Invocă o relație de dușmănie cu singurul martor ocular. În consecință, este utilă o casare cu trimitere spre rejudecare în apel. Sunt șapte ani de la comiterea faptei, în al doilea rând patru ani s-a efectuat anchetă în dosar și pe baza acelorași declarații, certificate medico-legale, aceeași parte vătămată Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman spune că nu inculpatul este autorul faptei, apoi extinzându-se cercetările îl trimite în judecată.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel pentru audierea martorilor, efectuare confruntări, pentru dovedirea situației de fapt, fără a anticipa dacă este sau nu vinovat.
În al doilea rând, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii de condamnare, scoate4rea de sub urmărire penală și să se dispună achitarea inculpatului pentru că nu el este autorul faptei. Nu există nici un martor ocular, abia după patru ani au găsit-o pe, după ce au apărut neînțelegeri și certuri. Față de acest aspect se impune a fi audiată în apărare.
Pe de altă parte în dosarele de violențe, acestea nu se pot soluționa doar pe probe testimoniale, în cauză nu s-au luat probe biologice, amprente digitale, nu există nimic. Solicită să se constate că probatoriile sunt cel puțin contradictorii și nu l-au convins că inculpatul este vinovat. Declarația martorei este esențială, și nu poate fi avută în vedere ca o probă directă.
Solicită casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare în apel, întrucât în această fază poate fi audiată și a altor martori.
În subsidiar, invocă dubiul privind autorul faptei, există certitudine cu singurul martor, în rest nimic și nu se poate dispune în aceste condiții condamnarea inculpatului, solicitând achitarea acestuia.
Pe latură civilă, solicită să se constate că sumele reținute sunt exagerate și trebuiesc redozate aceste pretenții pe aspectul daunelor morale.
Avocat pentru partea civilă a solicitat respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală decizia pronunțată în apel și hotărârea instanței de fond, care au constatat că inculpatul se face vinovat de cele reținute, acordând daune în mod corect.
Martora nu a fost audiată nemijlocit, aceasta locuiește în Instanța a efectuat demersuri de două, trei ori pentru aoa duce, existând în acest sens dovezi. Apărătorul inculpatului nu s-a referit și la declarațiile celorlalți martori audiați. Fiul martorei este cel care chemat salvarea și l-au ajutat să transporte la Spital. Tot satul știe despre acel incident, iar toate declarațiile se coroborează. Inculpatul trebuie să răspundă pentru această faptă, nu există nici un dubiu, afirmațiile făcute sunt simple speculații, fiind audiat mai mulți martori, există la filele 25,26,27, mai multe acte medicale din care rezultă că s-au acordat un număr de 90 de zile îngrijiri medicale, aceste documente și declarațiile martorilor, conduc la concluzia să inculpatul este vinovat.
Având în vedere cheltuielile efectuare de partea vătămată suma de 150 milioane lei este mai mult decât rezonabilă, cât a cheltuit atât i s-a acordat.
În concluzie solicită respingerea recursului, menținerea ca fiind temeinice și legale cele două hotărâri pronunțate de instanța de apel și de fond.
Reprezentantul Parchetului, pe motivul de netemeinicie prezentat, apărarea recurentului inculpat este nefondată. În prezenta cauză s-au administrat probatorii din care rezultă că inculpatul este autorul acestei fapte. Acesta a lovit partea vătămată cu un în zona capului provocând leziuni ochiului, pentru care a necesitat un număr de 80-90 zile de îngrijiri medicale. Apreciază să nu se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecate, având în vedere declarațiile martorilor audiați, probele administrate, care confirmă aceste împrejurări, în sensul că inculpatul este autorul faptei. Inculpatul a fost prezent la toate instanțele, a solicitat administrarea de probatorii, însă nu a reușit să probeze altă situație. S-au reținut dispozițiile art. 71 al. 5 Cod penal, suspendarea fiind ulterioară faptei comise, apreciază că acestea trebuiesc înlăturate.
Recurentul-inculpat G, lasă soluția la aprecierea instanței.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 318/27.05.2008 pronunțată de Judecătoria Roman, a fost condamnat inculpatul G la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art.182 al.1 Cod penal și i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal, în condițiile și perioada prev. de art. 71 Cod penal.
În baza art. 81 și 82 Cod penal s- dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe perioada termenului de încercare de cinci ani, timp în care se suspendă, conform art. 71(5) Cod penal și executarea pedepsei accesorii susmenționate și s-a atras atenția inculpatului asupra prev. art. 83 și 84 Cod penal.
S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă G și în baza art. 14 alin. 3 lit. b Cod penal, a fost obligat inculpatul la 15 000 lei despăgubiri civile către partea civilă În baza art.313(1) din Legea.nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul la: - 480.915 lei Rol - cheltuieli de transport către Serviciul de Ambulanță N; - 2.492.670 lei Rol-cheltuieli de spitalizare către Spitalul Mun.
Conform art. 191(1) Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 19.06.2002, partea vătămată G, s-a deplasat cu căruța la domiciliul inculpatului. În apropiere, între cei doi, s-au purtat o discuție contradictorie, împrejurare în care inculpatul a lovit de mai multe ori cu mâna în cap pe partea vătămată, apoi cu un de fier, tot în zona capului. Partea vătămată a reușit să plece cu căruța acasă și apoi a fost transportat cu ambulanța la Spitalul Municipal R, unde a stat internată în perioada 19-28.06.2002. Urmare loviturilor aplicate, partea vătămată a suferit un traumatism cranian, care constituie contuzie forte OD, plagă palpebrală, atrofie parțială nerv optic, hematom orbitar, pareză oculomotor comun,leziuni ce au necesitat 80-90 zile îngrijiri medicale.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel inculpatul G, solicitând desființarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei și achitarea conform art. 11 pct.2 lit. a, cu aplicarea art.10 lit. c pr. Pen, întrucât fapta nu a fost săvârșită de el. De asemeni, cu privire la latura civilă, a solicitat inculpatul respingerea cererii privind daunele materiale, cheltuielile de transport și cheltuielile de spitalizare, întrucât nu el se face vinovat de săvârșirea infracțiunii.
Astfel, a arătat inculpatul, rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman face vorbire despre o presupusă faptă de vătămare corporală gravă, săvârșită în cursul anului 2002, față de care s-a dispus inițial scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului întrucât nu au existat probe care să îl incrimineze. Toți martorii audiați la acea dată au relatat că au văzut partea vătămată că era lovită și în stare de ebrietate, iar prin sat s-a auzit că inculpatul ar fi bătut partea vătămată
După 4 ani de la săvârșirea faptei, au fost audiați 2 noi martori, și care au declarat că inculpatul a afirmat că l-a agresat pe G iar a descris chiar cu lux de amănunte cum s-a săvârșit agresiunea, pretinzând că a fost martor ocular. Aceste două martore sunt rude între ele iar a fost concubina unchiului inculpatului,. După moartea acestuia, a fost alungată de inculpat și de rudele sale din locuința unchiului, astfel că există o stare de dușmănie între ei. Doar pe baza declarațiilor acestor două martore și ignorându-se declarația inculpatului care nu a recunoscut fapta, s-a dispus trimiterea în judecată. Mai mult chiar, declarațiile martorilor și au arătat că în seara incidentului inculpatul nu s-a întâlnit cu partea vătămată și nu avea cum să o agreseze. Martora nu s-a prezentat în fața instanței de judecată pentru a fi ascultată în mod direct și nemijlocit, iar martora a declarat o altă situație decât cea inițială. Pe baza acestor probe contradictorii nu se putea stabili existența vinovăției și nu se putea dispune condamnarea.
Referitor la despăgubirile civile, instanța de fond trebuia să ceară dovezi care să probeze cheltuielile în sumă de 15.000 lei pretinse de partea vătămată. Trebuia făcut un probatoriu separat cu privire la latura civilă, independent de probele administrate în acțiunea penală. Oricum, latura civilă trebuie respinsă ca urmare a nevinovăției inculpatului.
Inculpatul apelant legal citat, s-a prezentat în instanță și s-a prevalat de dreptul de a nu face nici o declarație cu privire la fapta pentru care este judecat, arătând că înțelege să se folosească de conținutul declarațiilor date anterior în cursul urmăririi penale și al judecății.
Analizând apelul în raport de motivele invocate precum și în raport de dispozițiile art.371 Cod Procedură Penală, Tribunalul Neamț prin decizia penală nr.35/AP/5.02.2009 în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G, împotriva sentinței penale nr. 318 din 27.05.2008 pronunțată de Judecătoria Roman și a menținut sentința atacată.
Instanța de apel a constatat că situația de fapt reținută de instanța de fond conform căreia în esență, la data de 19 iunie 2002, părțile, pe fondul unei stări conflictuale preexistente au avut o discuție contradictorie în urma căreia inculpatul a recurs la exercitarea de violențe asupra părții vătămate, cauzându-i o vătămare ce a necesitat pentru vindecare 90 de zile îngrijiri medicale, este o situație de fapt corectă, conformă realității, și care a rezultat din probele administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești.
Inculpatul în susținerea nevinovăției, minimalizează valoarea probatorie a declarațiilor martorilor și spunând că a fost trimis în judecată și condamnat doar pe baza acestor declarații. Aceste două declarații se coroborează în ansamblul probator și fac legătura între declarațiile celorlalți martori, discuțiile pe care aceștia le purtau imediat după incident cu referire la faptul că între inculpat și partea vătămată a avut loc un conflict, urmare acestui conflict partea vătămată a suferit o vătămare corporală gravă și că inculpatul s-a aflat în locul și la momentul conflictului în contact cu partea vătămată. Pretinsa stare de dușmănie dintre inculpat și martora, chiar dovedită de ar fi, nu ar schimba, prin înlăturarea sa, starea de fapt reținută de instanța de fond deoarece declarația acestei martore nu este izolată de ansamblul celorlalte probe și nu a determinat doar prin sine reținerea vinovăției inculpatului.
Declarațiile martorelor și fac referire la faptul că inculpatul ar fi stat în ziua respectivă acasă, însă nici una din ele nu a putut afirma la modul absolut că la momentul la care a avut loc agresiunea inculpatul era prin preajma lor și nu ar fi avut cum să fi fost el autorul acțiunii. Declarația martorei nu este în contradicție cu cele declarate în cursul urmăririi penale. Aceasta a arătat că își menține cele declarate anterior și a adăugat în plus faptul că inculpatul a stat în bar până la orele 18.00, a plecat în stare de ebrietate și s-a întors în jurul orei 8.00, și tocmai în acest interval de timp a avut loc incidentul și a venit și salvarea pentru a lua partea vătămată. Aceste noi împrejurări completează și nu contrazic cele declarate inițial.
Pe de altă parte, lipsa de sinceritate a declarației martorilor propuși în apărare de inculpat, este relevată de martorul, care narează verosimil firul evenimentelor așa cum a putut el să le perceapă de la o distanță de 500- 600 metri. Cert este că martorul a văzut ex propriis sensibus pe inculpat și partea vătămată în locul și la ora la care a avut loc agresiunea.
Aceste elemente probatorii au relevat o situație de fapt din care, mai presus de orice îndoială rezonabilă, s-a putut lesne aprecia că inculpatul, cu vinovăție a lovit partea vătămată cu acel capăt de provocându-i o leziune a ochiului ce a necesitat pentru vindecare 90 de zile de îngrijiri medicale.
În privința laturii civile, atât timp cât există fapta săvârșită cu vinovăție, atât timp cât s-a produs prejudiciul cauzat de faptă, dispozițiile art.998 cod civil sunt incidente în cauză, valoarea efectivă a prejudiciului este cuantificabilă așa cum în mod corect a arătat instanța de fond în raport de criteriile reținute, și anume numărul foarte mare de îngrijiri medicale, gravitatea deosebită a leziunilor și suferința atroce ce i-a fost cauzată părții vătămate, consecințele grave asupra stării de sănătate ulterioară, toate aceste circumstanțe au justificat a se admite că suma de 15.000 lei a fost cheltuită de partea vătămată pentru medicamente, îngrijiri, reducerea temporară a capacității de muncă și compensarea suferinței pricinuite.
Apreciind că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, instanța de fond a procedat la o individualizare corectă a pedepsei în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, a felului acesteia precum și a modalității de executare, reținând că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de lege respectiv art.81 Cod penal pentru a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Împotriva deciziei pronunțate în apel a declara recurs inculpatul care a reiterat aceleași motive ca și în fața instanței de apel, în sensul că nu se face vinovat de faptele pentru care a fost condamnat și a depus o declarație extrajudiciară în circumstanțiere și o adresă eliberată de Primăria com. care atestă că inculpatul a trăit în concubinaj cu numita.
Recursul declarat este nefondat.
Curtea analizând toate probele administrate în cauză constată că în mod corect primele instanțe au apreciat că inculpatul se face vinovat de fapta pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, probele administrate înlăturând orice dubiu în această privință, iar actele depuse în fața instanței de recurs confirmă că în cauză prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate atunci când a dispus suspendarea condiționată a executării acesteia.
Față de această situație, Curtea în baza art. 38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat G împotriva deciziei penale nr.35/AP/5.02.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul de mai sus.
Se va lua act că recurentul a avut apărător ales.
În baza art.193 Cod procedură penală, se va obligă recurentul inculpat să plătească părții civile intimat G suma de 1.000 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu de avocat.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală, se va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat, împotriva deciziei penale nr.35/AP/5.02.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul de mai sus.
Ia act că recurentul a avut apărător ales.
În baza art.193 Cod procedură penală,obligă recurentul inculpat să plătească părții civile intimat G suma de 1.000 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu de avocat.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală, obligă recurentul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Silviu Anti, Monica Vadana Gabriel Crîșmaru
GREFIER,
a
Red. -
Red.. - /
Red. -
Tehnored. - 2 ex.
22.06.2009
Președinte:Silviu AntiJudecători:Silviu Anti, Monica Vadana Gabriel Crîșmaru
