Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 432/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 432
Ședința publică de la 18.06.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silviu Anti judecător
JUDECĂTORI: Silviu Anti, Monica Vadana Gabriel Crîșmaru
- - -
GREFIER - -A -
Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU - reprezentant de procuror -
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de inculpații și U și partea civilă, împotriva deciziei penale nr.39/A din 27.01.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-au prezentat: recurentul inculpat asistat de apărător ales-avocat, recurentul-inculpat asistat de apărător ales - avocat, recurent-parte civilă asistat de avocat, lipsă fiind intimații - asiguratori SC - Sucursala A, SC Reasigurare SA Sucursala B, intimații-părți civile G, Serviciul de Ambulanță B, Spitalul Clinic de Urgență B- și intimata-parte responsabilă civilmente SC SRL
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Instanța a procedat la identificarea inculpaților, după care în baza art. 70 al. 2 Cod procedură penală, a adus la cunoștință acestora fapta care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică, dreptul de a nu face nici o declarație în fața instanței de recurs, atrăgându-i-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa. Dacă dau o declarație, li se pun în vedere să declare tot ceea ce știu cu privire la faptă și la învinuirea ce li se aduce.
Recurentul - inculpat și, pe rând, arată că mențin declarațiile date și înțeleg să se prevaleze de dreptul la tăcere.
Avocat având cuvântul, susține că la termenul trecut s-a admis efectuarea unei adrese către Tribunalul Bacău pentru efectuarea rectificărilor necesare. Având în vedere adresa emisă de Curtea de APEL BACĂU de observat este că încheierea de eroare materială conține doar rectificarea unor erori. Apreciază că nu au fost îndreptate toate erorile, mai existând erori la fila 11 hotărârea pronunțată în apel, al. 8, al. 10 și solicită completarea încheierii de eroare materială.
Avocat, precizează că în încheierea din 27 mai 2009 s-a specificat clar că este vorba de o eroare strecurată în preambul, însă eroarea este strecurată și în hotărâre. Față de aceasta se impune a se reveni cu adresă către Tribunalul Bacău și să se specifice clar la care aliniat se face referire.
Avocat nu se opune cererilor formulate.
Reprezentantul Parchetului, lasă soluția la aprecierea instanței, eventual solicită amânarea pronunțării pentru îndreptarea erorilor materiale.
Avocat, solicită acordarea unui termen în acest sens, cât permite agenda.
Instanța, având în vedere încheierea de îndreptare eroare materială dată de Tribunalul Bacău la data de 27 mai 2009 precum și cele invocate la termenul de astăzi, care în esență cuprind aceleași erori materiale, având în vedere că la dosar există și notele de ședință, apreciază că nu se mai impune efectuarea unei alte adrese.
Apărătorii recurenților inculpați, părții civile și reprezentantul Parchetului, pe rând, arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri formulate în cauză, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat pentru inculpatul, având în vedere că nu s-au efectuat aceste îndreptări de eroare materială și există discrepanțe între preambul și motivarea hotărârii solicită admiterea recursului, casarea soluției atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, întrucât inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond achitarea inculpatului în temeiul art. 11 (2) lit. a raportat la art. 10 al. 1 lit. d Cod procedură penală.
S-a reținut vinovăția acestuia motivat de faptul că inculpatul a creat o stare de pericol când a efectuat manevra de viraj. În cauză s-au administrat probe, au fost audiați martori iar și, confirmă că autobuzul circula pe de lângă axul drumului. Expertiza efectuată constată că lățimea autobuzului de 2,5 nu-i permitea să circule pe de lângă acostament. Acest aspect poate fi coroborat și cu declarațiile părții vătămate. S-a reținut că inculpatul nu s-a asigurat temeinic în momentul efectuării manevrei de viraj. Având în vedere dimensiunile autobuzului, acesta aflându-se în spate, era imposibil să fie observat în oglinda retrovizoare. aaf ost făcută, a fost în imposibilitate de a vedea autoturismul marca Tico. Având în vedere condițiile meteo, viteza autoturismului Tico ( 128 km/), ori conform obiectivului 4 la raport, ar fi fost posibilă evitarea dacă Tico ar fi circulat cu o viteză mai mică. Eronat instanța a constatat că sunt în contradicție declarațiile. Consideră că viteza cu care circula Tico a fost de 128 km/ conform expertizei efectuată de Laboratorul Celălalt a ignorat semnele și indicatoarele rutiere care duceau la reducerea vitezei și pe care inculpatul le-a ignorat. Singurul care se face vinovat de săvârșirea infracțiunii fiind acesta.
Avocat având cuvântul pentru, a solicitat admiterea recursului, desființarea deciziei pronunțată în apel și pe fond pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală, întrucât vinovăția acestuia nu este confirmată de actele și lucrările dosarului. Inculpatul nu putea să prevadă rezultatul periculos care s-ar fi putut întâmpla, în acest sens a se vedea declarațiile martorilor, părților și probatoriul administrat.
Deși fiecare parte poate susține propria teorie, totuși sunt câteva elemente obiective: înainte de crearea stării de pericol și amenajarea intersecției. Înainte de crearea stării de pericol părțile circulau pe o șosea liberă, pe de lângă axul drumului, autobuzul fiind mult înainte și nimic nu prevestea ce avea să se întâmple. cu care circula era de aprox. 100 km /, o viteză normală în acele condiții de drum și în condiții de tranzit.
Amenajarea intersecției nu permite înscrierea în viraj la stânga în condiții de siguranță, așa cum rezultă din experimentul efectuat. Pentru a efectua manevra, autobuzul era obligat să se depărteze de axul drumului, curba fiind foarte îngustă iar autobuzul foarte mare.
Inculpatul, care circula în spatele autobuzului, nu a avut posibilitatea să anticipeze că autobuzul își va continua drumul pe de acostament sau va efectua manevra la stânga, pentru că nu exista nici un indicator. Luminile de frânare nu au acționat, inculpatul nu a avut cum să anticipeze manevra de virare la stânga, aceasta fiind intempestivă.
În subsidiar, solicită să se constate că gradul de participare la săvârșirea accidentului este prea mare față de derularea evenimentului. La individualizarea pedepsei a se avea în vedere circumstanțele reale și personale, și solicită pronunțarea unei sancțiuni penale în raport de gradul de participare a inculpatului. Cu privire la recursul părții civile a solicitat respingerea acestuia.
Avocat, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată de instanța de fond și a deciziei penale pronunțată de Tribunalul Bacău, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond aplicarea unei pedepse inculpatului proporțională cu culpa acestuia în producerea accidentului. Nu este de acord cu trimiterea cauzei spre rejudecare în apel, cu atât mai mult cu cât s-a apreciat că aduc o lumină de îndreptare a erorii materiale strecurate și care nu atrag o nulitate a hotărârii.
Solicită majorarea cuantumului pedepsei pentru inculpatul . Accidentul s-a soldat cu decesul victimei și lezarea părții vătămate. Sunt suficiente documente la dosar din care rezultă că acea proporție a culpelor: de 30 % inculpatul și 70% inculpatul a fost corectă. Există la fila 71 și următoarele dosar urmărire penală raportul de expertiză efectuat la I, acesta este cel mai semnificativ, care concluzionează că viteza era de 128 km/. Se precizează că inculpatul ar fi putut evita impactul dacă ar fi circulat cu viteza de 109 km/. și inculpatul s-ar fi asigurat temeinic în sensul că din spate nu venea nici un autovehicul.
Partea vătămată audiată la fond a declarat că a văzut că inculpatul avea 130- 140 km./ și l- atenționat că autobuzul virează la stânga și că trebuie să micșoreze viteza. Impactul a avut loc la 740, autoturismul avea viteză mare, însă având în vedere distanța parcursă de la A se poate deduce că s-a circulat cu viteză mare. Face referire la declarația martorei (fl. 86) și a martorilor, C-tin, ( fl. 115). stabilită de instanța de fond este corectă însă crede că măsura sancționatoare nu este suficientă, partea vătămată a rămas cu probleme de sănătate după producerea accidentului. Solicită admiterea recursului părții civile, reanalizarea situației juridice, aplicarea unei pedepse proporționale cu consecințele producerii accidentului. Cu privire la recursurile inculpaților a solicitat respingerea acestora.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursurilor ca nefondate, apreciind că în cauză s-a reținut o situație de fapt corectă, s-au aplicat pedepse în limitele legii cu reținerea circumstanțelor atenuante și cu coborârea pedepselor sub minimul special. Această culpă a fost corect reținută, inculpatul a săvârșit împreună cu celălalt inculpat accidentul, dar inculpatul a comis mai multe infracțiunii prevăzute de legea circulației. La pronunțarea deciziei solicită a se avea în vedere probatoriul administrat, declarațiile martorilor. Inculpatul are culpă în producerea accidentului, acesta făcând viraj la stânga fără a se asigura corect.
Avocat solicită să se rețină că inculpatul a semnalizat intenția de viraj, partea vătămată a observat că autobuzul intrase în manevra de viraj, viteza autoturismului Tico, declarația martorului, ora plecării din A și ora impactului.
Avocat precizează că inculpatul a semnalizat dar nu s-a asigurat complet.
Recurentul - inculpat susține că este nevinovat și este de acord cu concluziile apărătorului ales.
Recurentul - inculpat, susține că este nevinovat solicitând achitarea.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin sentința penală nr. 115/ 25 august 2008 a Judecătoriei Buhuși pronunțată în dosar nr- s-au dispus următoarele:
A condamnat inculpatul -, filul lui și, născut la 17.03.1975 în C, jud.D, cu același domiciliu str.M, -4,.I,.4, cu reședința în A, str.-, -.A,.10, jud.T, cetățean român, studii superioare, căsătorit, satisfăcut stagiul militar-sergent major, administrator, CNP--, fără antecedente penale pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:
1. din culpă, prevăzută de art.178 al.2 Cod penal cu aplicarea art.74 lit.a și 76 lit.d Cod penal la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare;
2. Vătămare corporală gravă din culpă, prevăzută de art.184 al.2,4 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a și 76 lit.e Cod penal, la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art.33 lit.b și 34 lit.b Cod penal a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea.
Pedeapsă de executat 1n și 4 luni închisoare.
II. A condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 09.02.1971, în B, jud.B, cu același domiciliu-, cetățean român, studii - școală profesională, satisfăcut stagiul militar, căsătorit, fără ocupație, fără antecedente penale, CNP--, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:
1. din culpă, prevăzută de art.178 al.2 Cod penal cu aplicare art.74 lit.a și 76 lit.d Cod penal, la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare.
2. Vătămare corporală gravă din culpă prevăzută de art.184 al.2, 4 Cod penal cu aplicarea art.74 lit.a și 76 lit.e Cod penal la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art.33 lit.b și 34 lit.b Cod penal a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea.
Pedeapsă de executat 1 an și 2 luni închisoare.
În baza art.81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată fiecărui inculpat.
În baza art.82 Cod penal a stabilit termen de încercare 3 ani și 4 luni pentru inculpatul și 3 ani și 2 luni pentru inculpatul.
A atras atenția celor doi inculpați, asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
A Interzis inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza aIIa, b Cod penal, pe durata și în condițiile art.71 al.1 Cod penal.
În baza art.71 al.5 Cod penal, a suspendat pedeapsa accesorie aplicată celor doi inculpați.
În baza art.55 al.1, 57 din Lg.136/1995, obligă asiguratorul de răspundere civilă SC Reasigurare - Sucursala B la plata daunelor materiale și morale după cum urmează:
- 150 Euro daune materiale către partea civilă și 2400 Euro daune morale, ori c/val în lei la data executării, către aceeași parte civilă conform culpei inculpatului.
- 0,15 lei daune materiale către partea civilă G și 0,15 lei daune morale către aceeași parte civilă, conform culpei inculpatului.
A obligat asiguratorul de răspundere civilă SC SA - Sucursala A, la plata daunelor materiale și morale după cum urmează:
- 350 Euro daune materiale și 5600 Euro daune morale către partea civilă, ori c/val în lei la data executării, conform culpei inculpatului;
- 0,35 lei daune materiale și 0,35 lei daune morale către partea civilă G, conform culpei aceluiași inculpat.
În baza art.55 al.11,75 din Lg.136/1995 și art.313 din Lg.95/2006, a obligat asiguratorul SC Reasigurare Sucursala B, la plata despăgubirilor civile după cum urmează:
- 1097,53 lei către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență B;
- 230,39 lei, către partea civilă Spitalul Județean de Urgență B, conform culpei inculpatului.
A obligat asiguratorul SC SA - Sucursala A, jud.T, la plata despăgubirilor civile după cum urmează:
- 2560,91 lei către Spitalul Clinic de Urgență B;
- 537,58 lei către partea civilă Spitalul Județean de Urgență B, conform culpei inculpatului.
A constatat că părțile civile și Serviciul de Ambulanță B nu au pretenții în cauză.
A constatat că inculpații au avut apărători aleși la urmărirea penală și instanță.
În baza art.191 Cod pr.penală a obligat inculpatul să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 315 lei din care 140 lei Ministerului Public și 175 lei Ministerului Justiției.
A obligat inculpatul să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 135 lei din care 60 lei Ministerului Public și 75 lei Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 13.05.2004, inculpatul s-a deplasat cu autoturismul marca TICO, cu nr. de înmatriculare - pe DN2-, având direcția de mers dispre B spre R, în autoturism aflându-se victima - și partea civilă -, primul ocupând locul din dreapta șoferului, iar cel de al- bancheta din spate a autoturismului.
Autoturismul circula pe de lângă axul drumului.
În aceeași direcție de mers circula autoturismul marca " " cu nr. de înmatriculare -, proprietatea SC SRL B, condus de inculpatul.
circula, parțial pe de siguranță și parțial pe de lângă axul drumului.
La un moment dat, inculpatul a semnalizat intenția de viraj spre stânga a autobuzului pentru a intra pe DJ 207, care face legătura între satele -B și Pădureni.
Inculpatul a observat târziu această manevră, iar după ce a fost atenționat de către partea civilă, care ocupa bancheta din spate a autoturismului, a încercat să frâneze, dar având viteză a intrat în coliziune cu autobuzul condus de inculpatul, lovindu-l în partea laterală, așa cum rezultă din expertiza efectuată de expert (fila 131 dosar urmărire penală) la aproximativ 2,5-3, de limita din spate a autobuzului.
Acest aspect a mai rezultat și din procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice și schița accidentului.
Efectuarea virajului spre stânga, a obligat conducătorul autobuzului, în speță să reducă viteza până la aproximativ 15 km/ sau mai puțin. Manevra de reducere a vitezei s-a efectuat folosind frâna de motor, reducerea vitezei nefiind însoțită de frânarea cu frâna de serviciu, și în consecință la partea din spate a autobuzului nu erau lumini specifice frânării.
C care l-a atenționat pe inculpatul - că autobuzul virează stânga a fost partea civilă, care a arătat că semnalizările erau în funcțiune la momentul imediat anterior inițierii virajului spre stânga al autobuzului.
Din declarația părții civile, la urmărirea penală, a rezultat că în momentul imediat premergător accidentului, autoturismul TICO rula cu o viteză de peste 130- 140 km/.
La instanță, (fila 60 dosar) partea vătămată a arătat că a sesizat că viteza autoturismului era de aproximativ 130/140 km/h, viteză pe care a văzut-o pe bordul mașinii. A sesizat că în față circula un autobuz, parțial pe de siguranță și parțial pe cea de lângă axul drumului și când a observat că acesta face o buclă la dreapta pentru a vira la stânga, l-a atenționat pe inculpatul. Acesta a acționat violent, a frânat și a virat puțin stânga și a mers pe contrasens pe frână.
spre stânga nu a reprezentat de fapt o depășire a autobuzului ci mai degrabă o autofrânare pentru evitarea impactului. Șoferul autoturismului a fost luat prin surprindere și avea și viteză mare. Nimeni nu purta nici un dialog în momentul premergător impactului, nu se asculta muzică, iar atmosfera era liniștită.
Inculpatul a arătat la urmărirea penală (fila 240) că autobuzul circula pe de lângă acostament și a virat spre stânga de pe de siguranță tăindu-i calea.
A frânat în momentul în care autobuzul virează stânga, dar nu știe să fi semnalizat inculpatul.
În declarația dată la data de 18.08.2006 (fila 248) dosar urmărire penală, același inculpat a precizat că autobuzul circula în totalitate pe de siguranță, susținere care nu este în concordanță cu celelalte probe.
În declarația dată, în fața instanței (fila 84 dosar) același inculpat a arătat că a observat autobuzul de la 300-400. Acesta mergea încet și i-a dat impresia că vrea să oprească. La un moment dat, șoferul autobuzului a virat, stânga fără să semnalizeze, autobuzul devenind un obstacol fiind perpendicular pe șosea.
A mai arătat că a văzut "cam de la 200m" când "autobuzul a făcut direct stânga fără nici o manevră" și nu crede că putea evita accidentul în momentul în care pasagerul din spate l-a atenționat.
Inculpatul, în declarația dată la data de 13.05.2004 (fila 222 dosar urmărire penală) arată că "cu 500 înainte de intersecția cu DJ 207F, am acționat retarderul (sistemul de frânare al cutiei de viteză care acționează cu o frână de motor) nu am acționat frâna de serviciu(pedala care pune în funcțiune stopurile), am semnalizat intenția de viraj la stânga și după ce am trecut de un autoturism din sens opus, fără a mai acționa pedala de frână, am acționat volanul spre stânga, asigurându-mă în oglinda retrovizoare.
În celelalte declarații, în prezența avocatului, acesta a arătat că a efectuat schimbarea benzii înainte cu 150 de intersecție.
La instanță, (fila 5 dosar), același inculpat a declarat că circula pe de lângă axul drumului, la un moment dat a semnalizat stânga, 100-150 de la primul panou de orientare turistică. În spatele său la o distanță de 700-800 circula un autoturism, dar nu poate preciza dacă acesta circula pe pe care circula el sau pe cealaltă bandă.
A mai arătat că după ce a semnalizat stânga au trecut două autoturisme cărora le-a dat prioritate, după care s-a încadrat stânga iar la un moment dat a auzit bufnitură. Inculpatul a mai arătat că inițial a circulat pe de lângă acostament după care a semnalizat de la 100-150, a trecut pe de lângă axul drumului și a mai mers 100-150, semnalizarea rămânând continuu pe stânga. Când a trecut de pe de lângă acostament pe cea de lângă axul drumului autoturismul inculpatului era sus pe deal.
După ce a circulat cei 100-150 s-a asigurat din nou, a acordat prioritate mașinilor din sens opus, după care a virat stânga. În momentul impactului, botul autobuzului era spre podeț, intrase cam 1,5-2 iar spatele autobuzului se mai afla 2,5-3 pe șosea.
Martorele și au relatat că autobuzul în care se aflau a început virajul spre stânga pentru a intra pe DJ 207 și imediat a auzit o bufnitură.
În momentul începerii virajului autobuzul se afla pe de lângă axul drumului.
La instanță, martora (fila 86 dosar) a arătat că inițial autobuzul a circulat pe de lângă acostament, iar în momentul virajului s-a încadrat pe de lângă axul drumului, a mai mers puțin după care a virat stânga.
Martorul, martor din lucrări, a relatat că a participat ca martor asistent la măsurătorile efectuate de organele de poliție și a văzut că autobuzul era lovit la radiator, pe partea spate lateral stânga, iar J din autobuz intrase spre -B, iar restul se afla pe sensul R-
Martorul, propus în apărare de inculpatul, a relatat că circula cu autobuzul condus de inculpatul. Acesta circula pe de siguranță, după care s-a încadrat pe aIIa. În momentul în care autobuzul a virat stânga a văzut cum autoturismul venea cu viteză, a pus frână și a ieșit fum din roți. Martorul a arătat că se afla pe scaunul din spate dreapta. Când a coborât din autobuz, semnalizarea era încă în funcțiune. Când Tico se apropia de autobuz și frâna, din cauciucuri ieșea fum. Când a scos șoferul din mașină, s-a uitat la acul kilometrajului și a văzut că era 140- 150 km.
Or, declarația martorului, cel puțin cu privire la această viteză, este în contradicție cu cea a părții civile (fila 60 dosar instanță).
Martorul G, propus de același inculpat, a relatat că se afla în autobuz, în partea. Nu știe pe ce bandă circula autobuzul, dar la un moment dat a oprit, probabil a dat prioritate unor mașini, apoi s-a încadrat spre stânga. a fost lovit lateral stânga, spre spate. După urmele de frânare și-a dat seama că autoturismul avea viteză mare. de frânare aveau peste 30 și erau orientate dinspre axul drumului pe sensul B-R, spre stânga.
În urma impactului, a survenit decesul numitului - ocupantul din dreapta șoferului, și vătămare corporală a părții civile -.
În cauză s-a efectuat un experiment judiciar, ocazie cu care inculpatul, a efectuat mai multe încercări privind virajul stânga, începând cu poziția autobuzului la axa carosabilului, dar nereușite. Manevra a reușit când autobuzul a plecat de la o distanță de 1,3-1,4 față de axa carosabilului, manevră începută de la 10 față de parapetul din stânga al podețului, cu o viteză tehnică minimă.
În cauză s-au efectuat 4 expertize. Prima expertiză, efectuată de expert (fila 128 dosar urmărire penală), a concluzionat că viteza de deplasare a autoturismului la momentul premergător accidentului era de aproximativ 118 km/. Impactul s-a produs la aproximativ 0,5 de axa carosabilului pe sensul R-
Spațiul de oprire corespunzător deplasării la o viteză de 118 km/ și eficacitatea sistemului de frânare numai pe roțile din față, era de aproximativ 188m, ceea ce duce la concluzia că dacă conducătorul autoturismului identificat direct semnalizarea intenției de viraj a autobuzului și nu prin intermediul pasagerului din spate și acționa frâna, autoturismul aproape se până la impact sau era posibil ca acest impact să aibă urmări mult diminuate.
Spațiul de oprire corespunzător deplasării cu 118 km/ și eficacitatea sistemului de frânare pe toate roțile erau de 127,conduce la concluzia că dacă sistemul de frânare era în bună stare aut6oturismul putea fi oprit.
Spațiul de oprire corespunzător deplasării cu viteza de 100 km/ și eficacitatea sistemului de frânare pe roțile din față și respectiv pe toate roțile era de aproximativ 140 și respectiv 96, situație în care impactul putea fi evitat. Chiar și în situația în care conducătorul autoturismului a reacționat la remarca pasagerului din spate.
Expertul a concluzionat că, accidentul putea fi evitat de ambii inculpați.
Expertul parte, recomandat de inculpatul (fila 152 și următoarele dosar urmărire penală) a concluzionat că viteza de deplasare a autoturismului Tico, în momentul premergător accidentului era de 83 km/. Conducătorul autobuzului a crea o situație periculoasă semnalizând cu întârziere schimbarea direcției de deplasare, neasigurându-se la efectuarea virajului stânga. Inculpatul, nu a încălcat nici o normă legală, a mai concluzionat expertul, afirmație "pro cauza".
Raportul de expertiză criminalistică nr.153/2005 (fila 171 și următoarele dosar urmărire penală) a concluzionat că viteza "probabilă" a autoturismului condus de inculpatul a fost în momentul premergător accidentului de 128 km/, iar cea a autobuzului condus de inculpatul, de cel mult 20 km/.
Inculpatul, ar fi putut evita accidentul dacă ar fi circulat cu cel mult 109 km/ și dacă ar fi încetinit pentru a facilita manevra de trecere de pe o bandă pe alta, și de virare stânga a autobuzului.
Inculpatul, putea preveni accidentul dacă anterior angajării în viraj la stânga s-ar fi asigurat că din spate nu circulă un alt autovehicul. Una din cauzele accidentului este lipsa unei asigurări prealabile executării manevrei și nu semnalizarea.
A doua cauză a fost nereducerea vitezei de către inculpatul.
Și în cazul acestei expertize, expertul parte (fila 181 și următoarele, dosar urmărire penală) a concluzionat că inculpatul nu încălcat reglementările rutiere în schimb inculpatul le-a încălcat, creând o stare de pericol.
Autoturismul circula cu o viteză de 98 km/ iar autobuzul cu aproximativ 15 km/.
Accidentul putea fi evitat de inculpatul dacă ar fi circulat cu o viteză mai mică de 88 km/, ceea ce nu se impune pe acel sector de drum, iar conducătorul autoturismului nu putea anticipa intențiile autobuzului.
S-a efectuat și raportul de expertiză criminalistică 120/2006 (fila 206 și următoarele dosar urmărire penală) din care rezultă că viteza de deplasare a autoturismului a fost de aproximativ 93 km/, iar a autobuzului de cca 15/km/
Starea de pericol pentru inculpatul s-a creat în momentul în care conducătorul autobuzului a încercat să manevreze stânga pe o traiectorie de intersectare. În aceste condiții inculpatul nu pute evita accidentul dacă frâna ar fi funcționat normal, distanța la care s-a aflat autoturismul față de locul impactului în momentul declanșării stării de pericol iminent (cca 78 ) fiind inferioară spațiului total teoretic de frânare (cca 81 ).
Inculpatul, putea evita accidentul dacă înainte de a schimba direcția de mers s-ar fi asigurat că respectiva manevră se poate face fără pericol. Nu se poate stabili dacă la producerea evenimentului a concurat și inculpatul întrucât nu s-a putut determina distanța dintre autovehicule la momentul la care conducătorul autobuzului a început să semnalizeze.
Instanța a apreciat că și inculpatul are o culpă în producerea accidentului, întrucât nu a observat direct semnalizarea intenției de viraj stânga a autobuzului și nu a făcut-o decât în momentul în care a fost atenționat de pasagerul din spate, aspect recunoscut de inculpat.
De altfel, acesta a arătat la instanță că a văzut autobuzul de la 200, când a făcut direct stânga, și atunci de ce nu a frânat decât în momentul în care a fost atenționat din spate? Este posibil ca inculpatul "să fi ațipit la volan", și să nu fi observat semnalizarea intenției de viraj a autobuzului, și având și o viteză foarte mare chiar dacă a frânat violent nu putut reduce mult viteza pentru a evita impactul cu autobuzul.
Inculpatul, a declarat că după accident a constatat ineficiența sistemului de frânare, ori expertizele au concluzionat că în condițiile concrete ale producerii accidentului, impactul celor două autovehicule nu putea fi evitat chiar dacă frâna ar fi funcționat normal.
Faptele celor doi inculpați, au întrunit în drept elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă și vătămare corporală gravă din culă, prevăzute de art.78 al.2 Cod penal și 184 al.2, 4 Cod penal cu aplicarea art.33 lit.b Cod penal, fiind un concurs ideal de infracțiuni.
Faptele de mai sus, au fost dovedite cu procesul verbal de cercetare la locul faptelor, raportul medico-legal de necropsie, adresa SML T, procesul verbal privind efectuarea unui experiment judiciar, expertizele tehnice, planșele fotografice, declarațiile părților civile, ale martorilor coroborate cu declarațiile inculpaților.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce se va aplica fiecărui inculpat, instanța va avea în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunilor, împrejurările comiterii lor dar și persoana inculpaților care sunt infractori primari, căsătoriți, inculpatul are un copil minor și a recunoscut parțial faptele comise.
Instanța a apreciat culpa de 30% pentru inculpatul și 70% pentru inculpatul.
Referitor la latura civilă, partea vătămată - a necesitat pentru vindecare 80-90 zile îngrijiri medicale, acordându-i-se îngrijiri la Spitalul de Urgență B, după care a fost transportat la Spitalul Clinic de Urgență B, unde a fost internat în perioada 13.05-2004 - 03.06.2004, cuantumul cheltuielilor de spitalizare fiind de 36.584.550 ROL, conform adresei 12563/01.10.2007 (fila 91 dosar instanță) iar a îngrijirilor acordate la Spitalul Județean de Urgență B de 30,07 lei conform adresei de constituire parte civilă nr.802/21.01.2008 (fila 181 dosar instanță).
La rândul ei victima, a fost spitalizată în perioada 13-16.05.2004 șa secția Chirurgie a Spitalului Județean de Urgență B, cuantumul cheltuielilor de spitalizare fiind de 737,91 lei (fila 106 dosar instanță).
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 Euro, din care 2000 Euro daune materiale și 8000 Euro daune morale.
Instanța, a reținut că partea vătămată nu a făcut dovada cheltuielilor efectuate deși a avut apărător ales, cu toate acestea instanța apreciază că fiind internată în spital și operată, a făcut unele cheltuieli, apreciate la 500 de Euro.
În ceea ce privește daunele morale, având în vedere nr. de îngrijiri medicale, leziunile cauzate prin accident, traumele prin care a trecut, faptul că a fost clasat medical " limitat pentru îndeplinirea serviciului în poliție", cu revizuire în noiembrie 2005 (conform certificatului de decizie medicală fila 69 dosar instanță), instanța a apreciat că partea vătămată este îndreptățită la plata acestei sume.
În baza dispozițiilor art.55 al.1, 57 din Lg.136/1995, instanța a obligat asiguratorul de răspundere civilă SC -Reasigurare Sucursala B la plata daunelor materiale așa cum au fost apreciate de instanță și a daunelor morale către partea civilă conform culpei inculpatului.
Partea vătămată G, s-a constituit simbolic parte civilă cu suma de 1 leu daune materiale și morale.
A fost obligată aceeași societate de asigurare la plata daunelor materiale și morale către partea civilă G conform culpei aceluiași inculpat.
A fost obligat asiguratorul de răspundere civilă SC SA Sucursala A la plata daunelor materiale și morale către partea civilă, conform culpei inculpatului.
A fost obligată aceeași societate de asigurare la plata daunelor materiale și morale către partea civilă G, conform culpei inculpatului.
În baza art.55 al.1, 57 din Lg.136/1995 și art.313 din Lg.95/2006, a obligat asiguratorul SC Reasigurare Sucursala B la plata despăgubirilor civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență B și Spitalul de Urgență B, conform culpei inculpatului.
A obligat asiguratorul SC SA - Sucursala A, la plata despăgubirilor civile către părțile civile Spitalul Clinic de Urgență B și Spitalul Județean de Urgență B, conform culpei inculpatului.
A constatat că părțile civile (conform declarației notarială fila 225 dosar instanță) și Serviciul de Ambulanță B (conform adresei 5003/2008 fila 294 dosar instanță) nu au pretenții în cauză.
Prin decizia penală nr.39/A/27.01.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacăus -au admis apelurile formulate de apelantele părți civile G și împotriva sentinței penale 115/25 august 2008 pronunțată de Judecătoria Buhuși în dosar nr -, numai în ceea ce privește pedepsele aplicate inculpatului:
-greșita reținere a circumstanțelor atenuante cât privește pe acest inculpat;
-durata termenului de încercare;
-cuantumul pedepsei de executat
S-a desființat sentința apelată sub aceste aspecte;
S-a reținut cauza spre rejudecare și în fond:
S-au înlăturat circumstanțele atenuante reținute la încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului, prev. de art. 74 lit.a și 76 lit.d Cod penal.
S-au majorat pedepsele aplicate acestui inculpat, după cum urmează:
Pentru art.178 al.2 cod penal de la 1 an și 4 luni la 2 ani și 8 luni închisoare;
Pentru art.184 al 2, 4 de la 4 luni la 1 (un ) an închisoare.
S-a refăcut concursul de infracțiune în pedeapsa cea mai grea.
Pedeapsa rezultantă: 2 ani și 8 luni închisoare.
S-a majorat durata termenului de încercare de la 3 ani și 4 luni la 4 ani și 8 luni.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
II. În temeiul art.379 pct.1 lit.b Cpp s-au respins ca nefondate apelurile formulate de apelanții inculpați și împotriva aceleași sentințe.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a arătat că: în urma administrării materialului probator, prima instanță a reținut, în esență, că la data de 13.05.2004, cei doi inculpați - apelanți au comis un accident de circulație din culpa lor comună, în urma căruia victima a decedat iar partea civilă a suferit leziuni corporale ce au necesitat 80-90 zile îngrijiri medicale.
S-a reținut din probe că inculpatul se deplasa cu autoturismul marca TICO, cu nr. de înmatriculare - pe DN2-, având direcția de mers dispre B spre R, în autoturism aflându-se victima - și partea civilă -, primul ocupând locul din dreapta șoferului, iar cel de al- bancheta din spate a autoturismului care circula pe de lângă axul drumului.
În aceeași direcție de mers circula autoturismul marca " " cu nr. de înmatriculare -, proprietatea SC SRL B, condus de inculpatul, autobuzul circula, parțial pe de siguranță și parțial pe de lângă axul drumului.
La un moment dat, inculpatul a semnalizat intenția de viraj spre stânga a autobuzului pentru a intra pe DJ 207, care face legătura între satele -B și Pădureni, însă apelantul inculpat a observat târziu această manevră; iar după ce a fost atenționat de către partea civilă, care ocupa bancheta din spate a autoturismului, a încercat să frâneze, dar având viteză a intrat în coliziune cu autobuzul condus de inculpatul, lovindu-l în partea laterală, așa cum rezultă din expertiza efectuată de expert (fila 131 dosar urmărire penală) la aproximativ 2,5-3, de limita din spate a autobuzului.
Acest aspect mai rezultă și din procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice și schița accidentului.
Este adevărat că în cauză au fost efectuate mai multe expertize tehnice auto, descrise amoplu de prima instanță în sentința apelată, însă se constată că în nicio expertiză nu se concluzionează că vreunul dintre inculpați nu ar avea nicio culpă în producerea accidentului, ci, din contra se constată că aceștia au încălcat norme elementare de conducere a unui autovehicol pe drumurile publice. Astfel, atât din expertize cât și din declarațiile martorilor, ocupanți ai celor două autovehicole, rezultă ca fiecare autoturism, în parte, circulau cu o viteză mare, că nu s-a procedat în mod corespunzător la schimbarea direcției de mers, prin reducerea vitezei și semnalizarea corespunzătoare, acest lucru de către inculpatul; inculpatul că nu s-a manifestat prudență în trafic, prin conducerea preventivă nu a păstrat distanța corespunzătoare, nu a fost atent când autoturismul din față și-a schimbat direcția fiind anunțat de acest lucru de către pasagerul. De asemenea, s-au constatat deficiențe la sistemul de frânare a autoturismului.
de aceste considerente,Tribunalul consideră, la fel ca și prima instanță că faptele comise de către apelanții - inculpați există,constituie infractiune si a fost savarsita cu vinovatie de catre aceștia, dispunându -se în mod temeinic o solutie de condamnare,conform dispozitiilor art.345,alin.2
C.P.P.Față de modul de comiterea a faptelor, a gradului de implicare a fiecărui inculpat în producerea faptei, se constată că, cuantumul culpei reținută în sarcina fiecăruia, este corectă.
Sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate fiecărui inculpat, instanța a reținut următoarele:
În art. 72 cod penal, se arată că la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Așa cum s-a arătat, prima instanța a apreciat culpa de 30% pentru inculpatul și 70% pentru inculpatul.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce s- aplicat fiecărui inculpat, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunilor, împrejurările comiterii lor dar și persoana inculpaților care sunt infractori primari, căsătoriți, inculpatul are un copil minor și a recunoscut parțial faptele comise.
Tribunalul a constatat că pentru inculpatul, pedeapsa aplicată este prea mică în raport de pericolul social al faptei comise concretizat in suprimarea vieții unei persoane, împrejurările concrete in care a fost săvârșită fapta,astfel cum au fost ele mai-sus reținute, cauza determinantă a producerii accidentului fiind conducere fără respectarea regulilor de circulație cât și ca urmare a culpei de 70 % reținută în sarcina sa.
Cu privire la motivul de apel invocate de părțile civile, pe latură civilă s-au constatat următoarele:
Prima instanță, pe baza actelor medicale depuse, a reținut că partea vătămată - a necesitat pentru vindecare 80-90 zile îngrijiri medicale, acordându-i-se îngrijiri la Spitalul de Urgență B, după care a fost transportat la Spitalul Clinic de Urgență B, unde a fost internat în perioada 13.05-2004 - 03.06.2004, cuantumul cheltuielilor de spitalizare fiind de 36.584.550 ROL, conform adresei 12563/01.10.2007 (fila 91 dosar instanță) iar a îngrijirilor acordate la Spitalul Județean de Urgență B de 30,07 lei conform adresei de constituire parte civilă nr.802/21.01.2008 (fila 181 dosar instanță).
S-a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 Euro, din care 2000 Euro daune materiale și 8000 Euro daune morale.
Ori, în mod corect prima instanță a reținut că partea vătămată nu a făcut dovada cheltuielilor efectuate deși a avut apărător ales, cu toate acestea instanța apreciază că fiind internată în spital și operată, a făcut unele cheltuieli, apreciate la 500 de Euro.
În ceea ce privește daunele morale, având în vedere nr. de îngrijiri medicale, leziunile cauzate prin accident, traumele prin care a trecut, faptul că a fost clasat medical " limitat pentru îndeplinirea serviciului în poliție", cu revizuire în noiembrie 2005 (conform certificatului de decizie medicală fila 69 dosar instanță), în mod corect instanța a apreciaat că partea vătămată este îndreptățită la plata acestei sume.
În cauză au formulat recurs în termen legal inculpații, fiecare dintre ei considerând că celălalt poartă întreaga vină în producerea accidentului și, ca atare, au solicitat achitarea în baza art.10 lit.d Cod procedură penală
A formulat recurs și partea civilă, doar în ceea ce privește latura penală a cauzei, solicitând majorarea pedepselor aplicate inculpatului.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și decizia penală recurată, prin prisma motivelor invocate în termenul dispus în art.38510alin.2 Cod procedură penală, precum și a celor care pot fi luate în considerare din oficiu potrivit art.3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea de Apel reține următoarele:
Instanța de apel a apreciat în mod corect că din probele administrate legal de către prima instanță rezultă situația de fapt redată în considerentele sentinței penale apelate și vinovăția inculpatului. De asemenea, a dat o încadrare juridică legală, în concordanță cu faptele reținute.
Fiecare dintre cei doi inculpați este în culpă față de producerea accidentului: inculpatul, la efectuarea virajului la stânga avea obligația de a se asigura că manevra poate fi făcută în condiții de siguranță, mai ales că în cauză există indicii că inițierea virajului a început de pe de sens de lângă acostament, aspect veridic raportat la poziția celor două vehicule la momentul impactului. O ocolire prin stânga a inculpatului nu s-ar fi justificat decât dacă prima bandă ar fi fost ocupată de autobuz, cel puțin parțial.
Inculpatul a observat tardiv semnalizarea autobuzului de viraj la stânga, aspect care a agravat consecințele produse de accident. Chiar dacă nu l-ar fi putut evita, cu siguranță că o conducere preventivă și o atenție sporită la celălalt participant la trafic din direcția sa de mers, ar fi condus la producerea de urmări mai ușoare. Raportat și la obligația de a păstra o distanță suficient de mare față de autovehiculul din față, care să-i asigure o oprire în siguranță în caz de pericol, sau efectuarea manevrei de depășire, la fel, după ce se asigură că poate fi făcută în condiții de siguranță, instanța de recurs apreciază că în mod corect culpa cea mai mare îi aparține.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, aceasta s-a făcut în mod just de către prima instanță pentru inculpatul și de către Tribunalul Bacău pentru inculpatul, acestea fiind proporționale cu gradul de pericol social al faptei și consecințele produse, dar și cu datele ce caracterizează persoanele inculpaților, care nu au antecedente penale și au avut o conduită procesuală corectă.
Urmările grave ale accidentului constituie unul din criteriile în raport de care se apreciază gradul de pericol concret al faptei comise, însă pedeapsa aplicată trebuie să aibă în vedere scopul său de a realiza schimbarea conduitei celui condamnat față de valorile sociale lezate. În această privință se constată că inculpații au acționat cu vinovăție în forma culpei, iar reeducarea acestora nu impune majorarea pedepselor sau izolarea lor față de societate.
Pentru aceste considerente, neconstatându-se întemeiat niciunul din motivele de recurs invocate de recurenți, precum și faptul că, în cauză, nu este incident vreun caz de casare ce poate fi luat în considerare din oficiu, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de cei doi inculpați și de partea civilă.
Văzând și dispozițiile art.192 al.2 și 4 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385, pct.l, lit.b Cod procedură penală, respinge recursurile formulate de recurenții-inculpați și și recurentul-parte civilă, împotriva deciziei penale nr.39/A/27.01.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacău, ca nefondate.
În baza art.192, alin.2 și 4 Cod procedură penală, obligă fiecare recurent la plata a 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Silviu Anti, Monica Vadana Gabriel Crîșmaru
Pentru judecătorii și
, aflați în
Președinte de complet,
GREFIER,
a
Pentru grefier aflat în
Grefier șef secție,
Red.
Red.. GH./
Red. -
Tehnored.
2 ex.
07.07.2009
Președinte:Silviu AntiJudecători:Silviu Anti, Monica Vadana Gabriel Crîșmaru
