Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 52/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 3: Aurel Dublea
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 52
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea recursurilor declarate de inculpatul și de partea civilă împotriva Deciziei Penale nr. 390 din 3 octombrie 2008 Tribunalului Iași
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul G asistat de av., apărător ales și av. G apărător ales pentru partea civilă recurentă .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Av. depune la dosar motivele de recurs formulate în scris de inculpatul și acte în circumstanțiere pentru acesta, respectiv acte medicale.
Interpelate fiind părțile arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. solicită admiterea recursului declarat de inculpatul G care vizează modalitatea de executare a pedepsei, ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilului situat în orașul și reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței provocării. Nici pe parcursul urmăririi penale și nici a cercetării judecătorești nu s-au verificat apărările inculpatului cu privire la starea de provocare. Astfel, între cele două părți exista o stare conflictuală datorată unor neînțelegeri de la locul de muncă, iar partea vătămată i-a adresat inculpatului injurii și l-a lovit cu pumnii. Inculpatul a reacționat, cei doi s-au lovit reciproc și în aceste împrejurări partea vătămată a fost lovită în. Și inculpatul și partea vătămată au avut de suferit în urma acestui incident, inculpatul s-a îmbolnăvit pe fondul stresului creat, iar partea vătămată a rămas cu o infirmitate permanentă. La acest incident nu a asistat nici un martor ocular, martorii audiați au relatat doar că au văzut partea vătămată plină de sânge, dar nu perceput direct modul de derulare a conflictului. Sentința de fond este legală, dar instanța de apel a agravat situația inculpatului și a schimbat modalitatea de executare a pedepsei.Inculpatul, în stare de libertate, ar putea sa și achite obligațiile față de partea vătămată. Și în latură civilă a fost schimbată hotărârea instituindu se sechestru pe apartamentul inculpatului, situația care afectează familia inculpatului. Inculpatul nu este cunoscut ca o persoană violentă, nu are antecedente penale, are doi copii, a regretat fapta, nu a fost prezent la instanța de apel din cauza problemelor de sănătate, dorește să despăgubească partea vătămată. Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului și în principal schimbarea modalității de executare a pedepsei.
Av. arată că recursul declarat de partea civilă vizează neacordarea cheltuielilor de judecată în apel - depune chitanțele de plată a onorariului de avocat și faptul că nu au fost menținute daunelor morale acordate de instanța de fond. Astfel, instanța de apel a omis să se pronunțe cu privire la daunele morale solicitate de partea civilă. În ceea ce privește recursul declarat de inculpat, solicită respingerea acestuia.Inculpatul a recunoscut comiterea faptei, iar aspectele invocate astăzi sunt nereale și nu pot fi primite de instanță. Inculpatul a avut o atitudine oscilantă și de sfidare la adresa instanței, fiind prezent o singură dată la judecată, daca într adevăr era bolnav ar fi putut solicita termen pentru a fi prezent. Pedeapsa aplicată inculpatului nu este aspră, având în vedere că un om sănătos, care are familie și muncea pentru aoî ntreține a rămas cu o infirmitate permanentă, în urma acțiunii inculpatului. Nu pot fi reținute circumstanțe în favoarea inculpatului care nu a încercat să ia legătura cu partea vătămată pentru a rezolva problema, ba mai mult i -a adresat acesteia injurii după ce s - pronunțat hotărârea primei instanțe.Inculpatul nu regretă fapta și s-a internat în spital pentru a scăpa de rigorile legii și a produce probe extrajudiciare. Decizia Tribunalului este legală și temeinică în latură penală, iar partea vătămată dorește doar să primească despăgubirile acordate, vătămările produse fiind irecuperabile.
Av. solicită respingerea recursului declarat de partea civilă și arată că inculpatul nu s-a internat în spital pentru a impresiona, a suferit foarte mult ca urmare incidentului care i-a schimbat viața, nu se poate odihni, sănătatea i-a fost afectată, dorește să despăgubească partea civilă.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului declarat de partea civilă ca nefundat, latura civilă a cauzei fiind corect soluționată. În ceea ce privește recursul declarat de inculpat, solicită a se vedea că instanța de apel a agravat situația inculpatului și a dispus executarea pedepsei aplicate în regim de detenție. În recurs, inculpatul a solicitat reținerea stării de provocare, dar instanțele au reținut că între părți era o stare conflictuală și că inculpatul a lovit partea vătămată, într un moment de furie, cu o bordură, lovitură care pricinuit părții vătămate infirmitate permanentă.A mai solicitat inculpatului ridicarea sechestrului asigurator instituit asupra apartamentului său, dar nu a făcut în nici un fel dovada intenției de a achita daunele la care a fost obligat.Cu privire la starea de provocare invocată de inculpat, din păcate nu există nici un martor ocular care să fi perceput incidentul și care să susțină varianta inculpatului. În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, raportat la probele administrate, la faptul că partea vătămată nu a fost interesată de acest aspect și la practica judiciară, respectiv la faptul că sunt cazuri de tentativă de omor sau chiar omor unde s-au aplicat pedepse cu suspendare, apreciază că recursul inculpatului este fondat sub acest aspect și pune concluzii de admitere, urmând a fi desființată deciziei Tribunalului Iași și menținută sentința de fond.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că regretă nespus fapta și că va despăgubi partea civilă.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării
INSTANȚA
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 280 din 31 ianuarie 2008, Judecătoria Iașia condamnat pe inculpatul G fiul lui și, născut la data de 5 octombrie 1957 în com., jud. S, cetățean român, domiciliat în T,-,. A,. 1,. 6, jud. T, - la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută și pedepsită de art. 182 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b din Codul penal.
În temeiul art. 81 coroborat cu art. 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
În baza art.71 alin 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal.
În baza art. 14 - 346 Cod procedură penală și art. 998 cod civil a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, domiciliat în sat, comuna, jud.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 385,15 RON cu titlu de daune materiale și suma de 8.000 RON cu titlu de daune morale.
A fost respinsă cererea formulată de partea civilă privind instituirea unui sechestru asigurator pe imobilul aparținând inculpatului.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgențe "Sf. I", cu sediul în I, str.- și obligă inculpatul să plătească acesteia suma de 637,13 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare, sumă la care se adaugă dobânda de referință stabilită de R la data plății în conformitate cu art. 3 alin. 3 din nr.OUG 9/2000. În baza art. 191 alin. 1 raportat la art. 189 Cod penal a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat
În baza art. 193 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să achite părții civile suma de 1864 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond, pe baza probatoriului administrat in cauza, a reținut următoarele aspecte:
În data de 22.06.2006, în jurul orelor 19,00, inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămată în fața Hotelului, din mun. I, la care ambii erau cazați pe perioada efectuării unor lucrări de construcție pe șantierul în calitate de angajați ai C.
Pe fondul unei stări conflictuale, inculpatul, cu un corp contondent (o bucată de bordură), a aplicat părții vătămate mai multe lovituri în zona feței, părăsind locul incidentului imediat după comiterea faptei. Partea vătămată a fost găsită la locul altercației de către martorii și, care, văzând starea acesteia au transportat-o la Spitalul ", I în vederea acordării îngrijirilor medicale necesare.
În perioada 22-26.06.2006, partea vătămată a fost internată în cadrul Spitalului Clinic Treime I cu diagnosticul " drept plagă contuză sclerală juxtalimbică glob parțial eviscerat operat, plagă palpebrală suturată".
Această situație de fapt a fost reținută de instanță pe baza declarațiilor inculpatului G, atât cele din cursul urmăririi penale, cât și cele din faza cercetării judecătorești, prin care a recunoscut că la data de 22 iunie 2006 lovit partea vătămată, însă a susținut că a săvârșit fapta ca urmare a atacului părții vătămate. De asemenea, inculpatul a mai arătat că nu a lovit partea vătămată cu un corp contondent, însă este posibil ca leziunile suferite de partea vătămată să fi fost produse de inelul de pe mâna sa sau chiar însăși partea vătămată să se fi lovit de o piatră în momentul în care s-au rostogolit.
Având în vedere că declarațiile inculpatului prin care recunoaște că a lovit partea vătămată se coroborează atât cu declarația părții vătămate cât și cu depozițiile martorilor audiați, precum și cu aspectele consemnate în certificatul medico-legal, în conformitate cu dispozițiile art. 69 Cod procedură penală, instanța a apreciat că susținerile sale corespund adevărului și în consecință sunt de natură să conducă la stabilirea adevărului.
Totuși, instanța nu poate reține apărarea inculpatului cu privire la faptul că a fost provocat de partea vătămată care l-ar fi lovit și numai ca urmare a acestei atitudini inculpatul a săvârșit fapta și deoarece aceste aspecte nu sunt confirmate de nici o altă probă administrată în cauză.
De asemenea, susținerea inculpatului referitoare la producerea leziunilor părții vătămate cu inelul de pe mâna sa nu este susținută de alte probe, iar din declarațiile martorilor și rezultă că, imediat după producerea faptei, partea vătămată a susținut că inculpatul 1-a lovit cu bucată de bordură. Pe de altă parte, sub aspectul legii penale, nu prezintă relevanță obiectul contondent cu care au fost produse leziunile părții vătămate.
Din raportul de expertiză medico-legală nr. 3865/OF din 23.10.2007 emis de Institutul de Medicină - Legală - Serviciul Medico - Legal - I rezultă că partea vătămată a prezentat o plagă contuză scleră juxtalimbică drept, plagă palpebrală inferioară dreaptă glob parțial eviscerat drept care a necesitat eviscerație. Leziunile au putut fi produse prin lovire cu un corp contondent și pot data din 22.06.2006, și au necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Absența globului ocular drept îi conferă părții vătămate o infirmitate fizică permanentă cu o scădere definitivă a capacității de muncă în procent de 35% conform art. 106.
În drept, fapta inculpatului G care în data de 22.06.2006, cu un corp contondent, a aplicat părții vătămate mai multe lovituri în zona feței care au provocat eviscerarea ochiului drept întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută și pedepsită de art. 182 alin. 2 Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii este realizat prin acțiunea inculpatului care a exercitat acte de violență asupra părții vătămate, prin folosirea unui corp contondent, care i-au provocat o plagă contuză scleră juxtalimbică drept, plagă palpebrală inferioară dreaptă glob parțial eviscerat, leziuni care au necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Urmarea periculoasă a infracțiunii săvârșite de către inculpat a constat în vătămarea integrității corporale a părții vătămate care a suferit eviscerarea globului ocular drept, ceea ce reprezintă o infirmitate fizică permanentă potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. 3865/OF din 23.10.2007 emis de Institutul de Medicină - Legală - Serviciul Medico - Legal - I (filele 61-62)
de cauzalitate dintre leziunile traumatice provocate de fapta inculpatului și vătămarea integrității corporale a părții vătămate este directă deoarece acestea au fost produse prin lovirea acesteia cu un corp contondent.
Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a inculpatului față de faptă și urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției indirecte în sensul art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b) din Codul penal, deoarece a prevăzut rezultatul faptei sale, vătămarea integrității corporale a părții vătămate și deși nu 1-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia.
În consecință, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, instanța a dispus condamnarea inculpatului G pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută și pedepsită de art. 182 alin. 2 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana acestuia și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În concret, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social relativ scăzut avându-se în vedere împrejurările comiterii faptei, respectiv pe fondul unui conflict spontan, modalitatea de săvârșire, și anume aplicarea, cu un corp contondent, a unei lovituri ce a avut ca urmare vătămarea integrității corporale a părții vătămate, respectiv eviscerarea globului ocular drept ce reprezintă infirmitate fizică permanentă care a determinat o scădere definitivă a capacității de muncă a acesteia în procent de 35%.
Sub aspectul circumstanțelor personale ale inculpatului, instanța a reținut că acesta se află la primul conflict cu legea penală așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar, precum și faptul că este integrat familial.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientate spre minimul special legal este o măsură de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient, răspunzând astfel dezideratelor înscrise în art. 52 Cod penal.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptelor săvârșite, gradul de pericol social al acestora, circumstanțele personale ale inculpatului care rezultă din probele administrate, precum și pedepsele principale ce urmează a fi aplicate duc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din Codul penal, respectiv dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat întrucât exercitarea acestor drepturi presupune o conduită morală ireproșabilă.
Luând în considerare și dispozițiile art. 53 din Constituție precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța a apreciat că interzicerea exercițiului acestor drepturi este necesară pentru asigurarea unui scop legitim, respectiv desfășurarea instrucției penale, măsură care este necesară într-o societate democratică. De asemenea, luând în considerare natura și durata pedepsei principale ce urmează a fi aplicată, instanța a apreciat că pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din Cod penal este proporțională cu situația care a determinat-
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei de către inculpatul G, instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 alin. 1 lit. a), b) Cod penal și anume pedeapsa la care urmează a fi condamnat inculpatul, lipsa unei condamnări anterioare la pedeapsa închisorii.
Totodată, în contextul probelor administrate din care rezultă că, raportat la gradul de pericol social scăzut al faptei săvârșite de către inculpatul G, reținut de instanță din modalitatea de săvârșire, împrejurările săvârșirii faptei, urmarea acesteia, precum și persoana inculpatului, atitudinea acestuia anterior săvârșirii faptei cât și în cursul procesului penal, instanța a apreciat că scopul pedepsei, reeducarea inculpatului, poate fi atins și fără privare de libertate.
În acest sens, instanța a reținut că anterior săvârșirii faptei, inculpatul a manifestat o atitudine conștiincioasă față de muncă, față de îndatoririle sociale, precum și o conduită corectă în familie și societate. De asemenea, instanța a reținut că în cursul procesului penal inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, ceea ce reprezintă motive temeinice care să ducă la concluzia că acesta a realizat necesitatea respectării legii penale.
În consecință fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare stabilit în conformitate cu art. 82 Cod penal, iar, în baza art. 71 alin. 5 Cod penal a suspendat executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 20.000 daune materiale, 50.000 lei daune morale, precum și 50.000 lei cu titlu de diferență de salariu.
De asemenea, prin adresa nr. 22081 din 20.06.2007 Spitalul Clinic Județean Sf. I s-a constituit parte civilă și a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 637,13 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare aferente îngrijirilor medicale acordate părții vătămate.
Astfel, potrivit art. 14 alin. 1 din Codul d e procedură penală acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului.
Potrivit dispozițiilor art. 998 Cod civil orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-1 repara.
Din prevederile legale menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie să fie întrunite anumite condiții și anume existența unei fapte ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate și a vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt reținută în cauză, instanța a constatat îndeplinite condițiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale, întrucât s-a stabilit existența faptei ilicite, reținută din punctul de vedere al legii penale sub aspectul infracțiunii de vătămare corporală gravă, prejudiciul material este cert și nu a fost recuperat, există legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu suferit, vătămarea integrității corporale a părții vătămate, precum și paguba materială reprezentând cheltuielile de spitalizare aferente îngrijirilor medicale acordate părții vătămate și s-a stabilit vinovăția inculpatului.
În ceea ce privește stabilirea cuantumului prejudiciului material, instanța a avut în vedere că prin fapta inculpatului s-a cauzat victimei o vătămare a integrității corporale, respectiv eviscerarea globului ocular drept ceea ce a antrenat prejudicii de natură materială, constând în cheltuielile ocazionate de îngrijirea medicală și tratament adecvat. Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar cuantumul cheltuielilor medicale efectuate de partea civilă este de 385,15 RON, reprezentând consultații medicale, lentile, comprese sterile, medicamente.
În ceea ce privește stabilirea cuantumului prejudiciului moral, instanța a avut în vedere că prin fapta inculpatului s-a cauzat victimei o vătămare a integrității corporale, respectiv eviscerarea globului ocular drept ce reprezintă infirmitate fizică permanentă care a determinat o scădere definitivă a capacității de muncă a acesteia în procent de 35%. Având în vedere prejudiciul fiziologic suferit, grefat pe diminuarea capacității de muncă cu caracter definitiv, instanța a apreciat că suma de, 8000 RON este de natură să compenseze suferința victimei care este lipsită de avantajele unei vieți normale în raport de gradul de reducere a potențialului fizic și psiho - senzorial.
În ceea ce privește cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de diferență de salariu, instanța a apreciat că este neîntemeiată întrucât potrivit adresei nr. 86 din 22.01.2008 emisă de SC "" SRL rezultă că partea civilă este angajată la această societate din data de 24 iulie 2008. La data săvârșirii faptei, 22.06.2006, partea civilă îndeplinea funcția de operator utilaj cu un salariu brut de încadrare de 1.038 Ron, iar după această dată nici nu a îndeplinit o altă funcție și nici nu i s-a diminuat salariul.
Totodată, din adresa nr. 22081 din 20.06.2007 emisă de partea civilă Spitalul Clinic Județean Sf. I rezultă că suma de 637,13 lei reprezintă evaluarea cheltuielilor de spitalizare aferente îngrijirilor medicale acordate părții vătămate, care a fost internată în unitate în perioada 22-27.06.2006, sumă la care se adaugă dobânda de referință stabilită de R la data plății în conformitate cu art. 3 alin. 3 din nr.OUG 9/2000.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgențe " Sf. I" și a obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 637,13 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare, sumă la care se adaugă dobânda de referință stabilită de R la data plății în conformitate cu art. 3 alin. 3 din nr.OUG 9/2000.
În ceea ce privește cererea părții civile de instituire a unui sechestru asigurator pe imobilul ce aparține inculpatului, instanța a respins- având în vedere cuantumul despăgubirilor care este relativ mic si faptul că acesta are un loc de muncă care să-i permită să achite daunele la care a fost obligat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, in termen legal, partea vătămată, criticând-o ca nelegala si netemeinica, deoarece:
- în raport de natura si gravitatea faptei reținută în sarcina inculpatului de conduita procesuala, pedeapsa aplicata de prima instanța este prea blândă impunându-se executarea acesteia in regim privativ de libertate si nu in condițiile art. 81 Cod penal cum s-a dispus prin sentinta apelata;
- daunele materiale si morale acordate prin sentinta apelata au fost greșit apreciate de prima instanța, fără a se tine seama de infirmitatea fizica permanenta pe care o prezintă ca urmare a infracțiunii comise de inculpat, de împrejurarea ca in perioada incapacității temporare de munca a fost lipsit de veniturile ce le-ar fi realizat, daca ar fi lucrat, de împrejurarea ca si pentru viitor capacitatea sa de munca este diminuata in proporție de 35 %, impunându-se majorarea cuantumului acestora, obligarea inculpatului la plata unei sume cu titlu de despăgubiri reprezentând diferența dintre salariul pe care l-ar fi primit in lipsa vătămării corporale si salariul diminuat cu 35 % pe care îl primește in prezent.
În raport de aceste critici a solicitat admiterea apelului, desființarea in parte a sentinței apelate, înlăturarea dispozitiilor art. 81 Cod penal, executarea pedepsei in regim de detenție, obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile ca urm,are a diminuării a capacității de muncă în procent de 35 %, si instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor imobile ce aparțin inculpatului, in vederea garantării reparației prejudiciului ce i-a fost cauzat prin infracțiune.
Apelul declarat de partea civila a fost apreciat ca fondat si a fost admis pentru considerentele de mai jos.
Analiza datelor si lucrărilor dosarului de fond determina concluzia ca, pe baza unui probatoriu legal administrat si temeinic apreciat, prima instanța a stabilit si reținut corect situatia de fapt, respectiv circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei, consecințele vătămătoare ale acesteia, asupra sănătății si integrității corporale a părții civile apelante, existenta conținutului constitutiv al infracțiunii, de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal, vinovăția inculpatului - sub forma intenției directe - încadrarea juridica data faptei fiind legala.
În ce privește insă individualizarea judiciară a pedepsei, sub aspectul modalității de executare,Tribunalul a constatat ca in mod netemeinic s-a stabilit ca scopul pedepsei poate fi atins si fără executarea efectivă a acesteia.
Condiția prevăzută de art. 81 al. 1 lit. c Cod pen. este de esența suspendării condiționate a executării pedepsei, fiind îndeplinită atunci când instanța de judecată, examinând cauza in ansamblul împrejurărilor sale, vizând atât fapta penală reținută, cat si elementele ce concretizează conduita generala si personalitatea infractorului, ajunge la concluzia ca scopul pedepsei poate fi atins si fără executarea acesteia.
Astfel, analizând gravitatea faptei reținută în sarcina inculpatului atât din prisma modalității concrete de realizare si a formei de vinovăție cu care a acționat - constând in aplicarea unor lovituri deosebit de puternice in zona fetei părții vătămate, cu o bucata de bordură - cât si din prisma consecințelor vătămătoare ale actului agresiv menționat - concretizata in eviscerarea globului ocular drept ce-i conferă acestuia o infirmitate fizica permanenta cu o invaliditate permanenta si scăderea capacității de munca in proporție de 35 % - Tribunalul a constatat ca acesta prezintă un pericol social deosebit de ridicat, si nu unul relativ scăzut cum greșit a concluzionat prima instanța.
Totodată, contrar aprecierilor primei instanțe, Tribunalul a reținut că atitudinea avută de inculpat ulterior săvârșirii faptei constând in abandonarea victimei in strada fără ajutor, deși a conștientizat ca i-a produs leziuni corporale grave, în încercarea de a ascunde ori denatura adevărul prin formularea unor apărări ce nu si-au găsit corespondent in probele cauzei, in refuzul categoric exprimat de a despăgubi victima si lipsa oricăror diligente pentru acoperirea prejudiciului material si moral suferit de partea vătămată, constituie o împrejurare de natura a învedera lipsa unor garanții suficiente care să conducă la concluzia că pentru reeducarea inculpatului nu este necesar ca el sa execute pedeapsa.
Prin urmare, chiar daca inculpatul este infractor primar,iar pedeapsa aplicata prin sentinta apelata este in limita impusa de legiuitor in art. 81. al.1 lit. a Cod pen. aceste împrejurări nu pot conduce singure la concluzia ca scopul pedepsei - acela de prevenție speciala si generala - poate fi atins in condițiile aplicării art. 81,82,83 Cod pen.,astfel ca aceste dispoziții au fost înlăturate.
În ce privește cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata de despăgubiri bănești (fila 115 din dosar si alte cereri anterioare ) ca urmare a afectării capacității sale de munca in procent de 35%, Tribunalul a constatat ca in raport de datele spetei, prima instanță a constatat greșit netemeinicia acesteia.
Astfel, actele medico-legale depuse la dosarul cauzei (fila 10 urmărire penala si fila 61 din dosarul de fond ) demonstrează că leziunile cauzate părții vătămate prin agresiunea exercitată de inculpat au determinat eviscerația globului ocular drept, precum și că absența acestuia din urmă îi conferă o infirmitate fizică permanentă cu scăderea definitivă a capacității de muncă în procent de 35 % conform art. 106.
În aceste condiții, este de necontestat că partea vătămată - încadrată în muncă la data săvârșirii faptei, cât și ulterior acestui moment - trebuie să depună eforturi mai mari pentru realizarea aceluiași randament, fiind necesare deci atât îngrijiri cât și cheltuieli suplimentare, ceea ce o îndreptățește la acordarea despăgubirilor solicitate și care trebuie calculate în raport cu proporția cu care i-a fost afectată capacitatea de muncă și salariul pe care îl câștigă lunar, neavând nici o relevanță împrejurarea reținută de prima instanță în sensul că și în prezent aceasta câștigă aceleași venituri și ocupă aceeași funcție.
În mod incorect a soluționat prima instanță și cererea părții civile privind instituirea unui sechestru asigurator asupra bunului imobil proprietatea acestuia. Astfel, față de lipsa de diligență a inculpatului de a repara prejudiciul material și moral cauzat părții civile, de împrejurarea că sumele acordate părții civile atât prin sentința criticată cât și prin prezenta decizie nu sunt deloc modice și nici nu pot fi obținute integral și într-un termen rezonabil din venitul lunar încasat de inculpat, Tribunalul a constatat că se impune în cauză a se acorda eficiență juridică dispozițiilor art. 163 Cod procedură penală în sensul instituirii sechestrului asigurator, în vederea reparației integrale a pagubelor cauzate prin infracțiune.
Așadar Tribunalul constatând că se impune înlăturarea aspectelor de netemeinicie a sentinței criticate așa cum au fost expuse mai sus, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală a admis apelul declarat de partea civilă, a desființat sentința în parte, atât în latură penală cât și în latură civilă în sensul: înlăturării dispozițiilor art. 81 - 83 Cod penal și art. 71 alin. 5 Cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și pedepsei accesorii aplicate, al obligării inculpatului la plata unei sume globale cu titlu de despăgubiri materiale acordate părții civile precum și la plata unei prestații periodice, dar și în sensul instituirii sechestrului asigurator asupra imobilului aflat în proprietatea inculpatului.
Rejudecând cauza în limitele arătate, în raport de disp. art. 345 Cod procedură penală și în raport de probele aflate la dosarul cauzei, Tribunalul, în considerarea aspectelor deja expuse, a dispus executarea pedepsei de către inculpat în regim privativ de libertate, dar și executarea pedepsei accesorii în condițiile art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal. În latura civilă a cauzei, în baza art. 14 și 346 Cod procedură penală și a art. 998, 999 Cod civil, a admis cererea de daune materiale formulată de partea civilă, în sensul că a obligat pe inculpat să plătească acesteia o sumă globală de 9809 lei, cu titlu de despăgubiri, calculată pentru intervalul situat între data agresiunii și data pronunțării prezentei decizii în raport de proporția cu care i-a fost redusă capacitatea de muncă - 35 % și venitul lunar brut menționat în adresa angajatorului aflată la fila 111 din dosar, iar pentru viitor, în considerarea acelorași temeiuri de fapt și de drept l-a obligat la plata unei prestații periodice calculată în raport de aceleași criterii, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri și până la împlinirea vârstei legale de pensionare a părții civile.
În temeiul art. 163 Cod procedură penală a fost admisă cererea părții civile, în sensul că s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra bunului imobil situat în orașul T,-,. 43,. A,. 6, jud. T, aflat în proprietatea inculpatului astfel cum rezultă din adresa Direcției Fiscale a mun. T aflată la fila 116 din dosarul primei instanțe.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelat.
A fost respinsă cererea părții civile de obligarea inculpatului la cheltuielile judiciare prilejuite de promovarea apelului declarat, nefiind depuse dovezi la dosarul cauzei sub aspectul cuantumului acestora.
În termenul pre văzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală părțile au fot recurate de inculpatul G și de partea civilă, fiind criticate pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivându-și recursul, inculpatul a susținut că nici în cursul urmăririi penale și nici pe parcursul cercetării judecătorești nu au fost verificate apărările sale vizând reținerea stării de provocare în favoarea sa. A precizat recurentul că între el și partea vătămată exista o stare conflictuală generată de neînțelegeri de la locul de muncă, iar partea vătămată i-a adresat injurii și l-a lovit cu pumnii. Atunci a reacționat și el, s-au lovit reciproc, iar partea vătămată a fost lovită la.
A mai arătat recurentul că de pe urma acestui conflict a avut foarte multe de suferit, el s-a îmbolnăvit iar partea vătămată a rămas cu infirmitate la.
Inculpatul a arătat că în apel i-a fost schimbată modalitatea de executare a pedepsei cu toate că este necunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și regretă fapta comisă și a declarat că este de acord să achite despăgubirile civile.
A solicitat reaprecierea materialului probator administrat, casarea hotărârilor, reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante a provocării, menținerea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei, așa cum a fost dispus de prima instanță, și înlăturarea dispoziției vizând instituirea sechestrului asigurator de pe apartamentul proprietate personală.
În motivarea recursului promovat, partea civilă a susținut că în mod greșit instanța de apel nu i-a acordat cheltuielile de judecată și nu a menținut daunele morale acordate de instanța de fond.
A mai precizat recurentul că în cursul judecății inculpatul a avut o poziție oscilantă, s-a prezentat la un singur termen de judecată invocând motive de boală.
Față de urmările cauzate prin fapta sa, respectiv o infirmitate permanentă asupra părții vătămate, pedeapsa aplicată nu este prea severă.
S-a mai subliniat că inculpatul nu a încercat să ia legătura cu partea vătămată, ba dimpotrivă s-a internat în spital pentru a scăpa de rigorile legii.
A solicitat reaprecierea materialului probator administrat, acordarea cheltuielilor judiciare reprezentând onorariu apărător ales în apel, păstrarea cuantumului daunelor morale așa cum au fost acordate de prima instanță și respingerea recursului promovat de inculpat.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate reține următoarele: așa cum rezultă din amplul material probator administrat în cursul urmăririi penale și reconfirmat în faza cercetării judecătorești, în seara zilei de 22 iunie 2006 în jurul orelor 19,00, inculpatul G s-a întâlnit cu partea vătămată în fața Hotelului "" din municipiul I, unde, la acea dată ambii erau cazați, întrucât efectuau lucrări de construcție pe șantierul I, fiind angajați ai
Pe fondul unei stări conflictuale preexistente, inculpatul a luat o bucată de bordură cu care a aplicat părții vătămate mai multe lovituri în zona feței, după care a părăsit imediat locul faptei. Partea vătămată a fost găsită în stradă de martorii și - care au transportat-o la Spitalul Din raportul de expertiză medico-legală nr. 3865/943/OF din 23 octombrie 2007 al Institutului de Medicină Legală I rezultă că a prezentat plagă contuză scleraă juxtalimbică OD, plagă palprebală inferioară dreaptă, glob parțial eviscerat OD care a necesitat eviscerare.
S-a mai consemnat că leziunile au putut fi produse prin lovire cu corp contondent, pot data din 22 iunie 2006, au necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 zile îngrijire medicală și că absența globului ocular drept îi conferă sus-numitului o infirmitate fizică permanentă, cu scăderea definitivă capacității de muncă în procent de 35% conform art. 106
Față de această situație de fapt, în mod corect primele instanțe au reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. 2 Cod penal.
În condițiile concrete în care a fost săvârșită fapta, inculpatul nu putea beneficia de circumstanța atenuantă a provocării întrucât la momentul întâlnirii întâmplătoare a celor doi inculpați nu se afla sub stăpânirea vreunei tulburări produse de partea vătămată. Starea conflictuală dintre inculpat și partea vătămată a constituit pentru inculpat doar un pretext spre a se răzbuna pe aceasta și a-i aplica lovituri, în dorința sa mai veche de răzbunare.
Pretinsa comportare necorespunzătoare a părții vătămate, constând în aceea că i-ar fi adresat injurii și l-ar fi lovit nu a fost dovedită prin nici un mijloc de probă.
Pentru a putea fi reținută provocarea prevăzută de art. 73 lit. b Cod penal, așa cum a cerut inculpatul prin motivele de recurs, nu este suficient să se constate o comportare necorespunzătoare a victimei, ci mai trebuie ca această comportare să fi generat în psihicul inculpatului o puternică tulburare, reducându-i posibilitatea de autocontrol și de evaluare exactă a gravității faptei, iar el să fi acționat în această stare.
Așa fiind, cererea inculpatului de a se reține în favoarea sa circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. Cod penal este neîntemeiată.
Recursul inculpatului este fondat și urmează să fie admis, doar sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate.
Potrivit dispozițiilor art. 52 Cod penal pedeapsa este măsură de constrângere și nu mijloc de reeducare a condamnatului, iar prin executarea acesteia se urmărește formare unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească persoana condamnatului. Scopul pedepsei îl constituie prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Pornind de la aceste dispoziții legale și reevaluând împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, urmarea produsă, poziția procesuală a inculpatului, circumstanțele personale ale acestuia, lipsa antecedentelor penale, inserția sa socio-profesională, starea precară actuală sănătății, Curtea constată că se va putea realiza reeducarea acestuia și fără executarea efectivă a pedepsie aplicate.
Așa fiind și în baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală urmează a fi admis recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 390 din 3 octombrie 2008 Tribunalului Iași, hotărâre ce va fi casată în parte în latura penală, numai în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate.
Rejudecând cauza, va fi înlăturată dispoziția privind executare a pedepsie de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului G pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. 2 Cod penal, în regim de detenție.
Va fi menținută dispoziția sentinței penale nr. 280 din 31 ianuarie 2008, Judecătoriei Iași, privind suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, termenul de încercare prevăzut de art. 81, 82 Cod penal și învederarea dispozițiilor art. 83 Cod penal și 71 alin. 5 Cod penal.
Vor fi menținute toate celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate, respectiv daunele morale stabilite prin sentința penală, cheltuieli de spitalizare către unitățile spitalicești conform sentinței penale, iar daunele materiale și prestația periodică în cuantumul stabilit de Tribunalul Iași.
Recursul promovat de partea civilă apare ca neîntemeiat. Primul motiv invocat, și anume cel vizând neacordarea de tribunal a daunelor morale este nejustificat întrucât prima instanță de control judiciar a menținut daunele morale în cuantumul stabilit de Judecătoria Iași.
Nici al doilea motiv invocat nu este fondat. Deși apărătorul părții civile a solicitat cu ocazia dezbaterilor ce au avut loc la tribunal, obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare reprezentând onorariu apărător ales, nu a depus chitanțele aferente onorariului și în lipsa lor, în mod corect Tribunalul Iașia respins această cerere.
Față de cele expuse, urmează ca, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, să fie respins ca nefondat recursul promovat de partea civilă .
Hotărârile recurate au fost verificate din oficiu și prin prisma dispozițiilor art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală constatându-se că nu sunt alte motive de casare.
Văzând și dispozițiile art. 192, 193 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 390 din 3 octombrie 2008 Tribunalului Iași pe care casează în parte în latură penală numai în ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate.
Înlătură dispoziția privind executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului G, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin.2 Cod penal, în regim de detenție.
Menține dispozițiile sentinței penale nr. 280 din 31.01.2008 a Judecătoriei Iași privind suspendarea condiționată executării pedepsei, termenul de încercare, prev. de art. 81, 82 Cod penal și învederarea art. 83 Cod penal, 71 alin. 5 Cod penal.
Menține toate celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă împotriva aceleiași decizii, pe care o menține.
Cheltuielile avansate de stat în recursul inculpatului rămân în sarcina statului.
Obligă partea civilă recurentă să achite 40 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02. ex.
07.02.2009
Tribunalul Iași
Jud. -
Jud.
Președinte:Otilia SusanuJudecători:Otilia Susanu, Mihaela Chirilă, Aurel Dublea
