Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 51/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 3: Aurel Dublea
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 51
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 296/26.06.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect infracțiunea de furt calificat (art. 209.Cod Penal).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul și av. care substituie pe av., apărător ales pentru inculpatul recurent.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că a fost înaintat la dosar un extras pentru uzul oficial de pe certificatului de deces al inculpatului, după care:
Interpelate fiind, părțile arată că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. pentru inculpatul, solicită admiterea recursului, redozarea pedepsei aplicate și suspendarea condiționată a executării acesteia.
Av. solicită admiterea recursului și încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului întrucât acesta a decedat.
Reprezentantul Ministerului Public solicită încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului având în vedere că intervenit decesul acestuia și pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpatul, ca nefondat, având în vedere că pedeapsa aplicată acestuia pentru două infracțiuni concurente, respectiv infracțiunea de "furt calificat" și infracțiunea de "violare de domiciliu", este în limite legale vizavi de probele administrate.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Analizând actele și lucrările dosarului costată:
Prin sentința penală 523/22 februarie 2008 Judecătoriei Iași au fost condamnați inculpații:
, fiul lui și, născut la data de 18.02.1941 in comuna, județul I, poreclit "", recidivist, pentru săvârșirea infracțiunii de "tăinuire", prev. si ped. de art. 221 din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b) din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 74 alin.(1) lit. b) si c) din Codul penal, art. 76 alin.(1) lit. e) din Codul penal, astfel cum a fost modificat si completat prin Legea nr. 278/2006, cu aplicarea art. 13 din Codul penal și cu aplicarea art. 79 din Codul penal și art. 80 alin. (1) din Codul penal, la pedeapsa de 300 lei (RON) amendă penală.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 indice 1 din Codul penal, privind înlocuirea pedepsei amenzii și învederează acestuia dispozițiile art. 425 din Codul d e procedura penala.
II. -, fiul lui si, născut la data de 22.10.1975 in municipiul I, județul I, in prezent deținut in Penitenciarul Iași - arestat in alta cauza penala - recidivist, CNP -, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni concurente (respectiv, aflate in concurs real - conform dispozițiilor art. 33 lit. a) din Codul penal, respectiv:
a) "violare de domiciliu" in forma calificata, prev. si ped. de art. 192 alin.(2) din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit.a) din Codul penal si art. 74 alin.(1) lit. b) și c) din Codul penal, art. 76 alin.(1) lit. c) din Codul penal și cu aplicarea dispozițiilor art. 79 din Codul penal si art. 80 alin.(1) din Codul penal, la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare și
b) "furt calificat", prev. si ped. de art. 208 alin.(1)-209 alin.(1) lit. g) din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit.a) din Codul penal si cu aplicarea dispozițiilor art.74 alin.(1) lit. b) si c) din Codul penal, art. 76 alin.(1) lit. c) din Codul penal si cu aplicarea dispozițiilor art. 79 si art. 80 alin.(1) din Codul penal, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
S-a menținut beneficiul liberării condiționate privind restul de pedeapsa de 547 de zile de închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, ce i-a fost aplicata inculpatului -, prin sentința penala nr. 2559 din data de 30.04.2002 a Judecătoriei Iași (pronunțata in dosarul penal nr. 9087/2002 al Judecătoriei Iași ), rămasa definitiva prin neapelare, pedeapsa din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiționat la data de 18.04.2003 - conform sentinței penale nr. 1853/2003 a Judecătoriei Iași.
S-a constatat ca fiecare dintre infracțiunile arătate la punctele a) si b) din sentință - pentru comiterea cărora s-a dispus condamnarea inculpatului - sunt concurente (respectiv, aflata in concurs real - conform dispozițiilor art. 33 lit. a) din Codul penal) cu infracțiunea de "furt", prev. si ped. de art.208 alin.(1) din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. b) din Codul penal - infracțiune săvârșită la data de 08.11.2005 - pentru comiterea căreia s-a dispus condamnarea inculpatului - la pedeapsa de 1(un) an închisoare, prin sentința penala nr. 1523 din data de 23.05.2007 a Judecătoriei Iași, pronunțata in dosarul penal nr- al Judecătoriei Iași, rămasa definitiva prin neapelare la data de 18.06.2007, si ca infracțiunile arătate la punctele a) si b) din sentința penala sunt concurente (respectiv, aflate in concurs real - conform dispozițiilor art. 33 lit. a) din Codul penal), sens in care:
În baza dispozițiilor art. 36 alin.(1) din Codul penal, rap. la art. 33 lit. a) din Codul penal, cu referire la art. 34 alin.(1) lit. b) și alin.(2) din Codul penal, s-a contopit pedeapsa de 1 (un) an închisoare, ce i-a fost aplicata inculpatului - prin sentința penala nr. 1523 din data de 23.05.2007 a Judecătoriei Iași, pronunțata in dosarul penal nr- al Judecătoriei Iași, rămasa definitiva prin neapelare la data de 18.06.2007, pentru săvârșirea - la data de 08.11.2005 - a infracțiunii de "furt", prev. si ped. de art. 208 alin.(1) din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b) din Codul penal cu pedepsele de 8 (opt) luni închisoare - ce a fost stabilita inculpatului prin prezenta sentința penala, pentru săvârșirea infracțiunii de "violare de domiciliu" in forma calificata, prev. si ped. de art. 192 alin.(2) din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) din Codul penal si art. 74 alin.(1) lit. b) și c) din Codul penal, art. 76 alin.(1) lit. c) din Codul penal și cu aplicarea dispozițiilor art. 79 din Codul penal si art. 80 alin.(1) din Codul penal - și, respectiv, de 1 (un) an închisoare - ce a fost stabilita inculpatului prin sentința, pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat", prev. si ped. de art. 208 alin.(1) - 209 alin.(1) lit. g) din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) din Codul penal si cu aplicarea dispozițiilor art.74 alin.(1) lit. b) si c) din Codul penal, art. 76 alin.(1) lit. c) din Codul penal si cu aplicarea dispozițiilor art. 79 si art. 80 alin.(1) din Codul penal, inculpatul - urmând sa execute pedeapsa cu închisoarea cea mai grea rezultanta, respectiv pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În baza dispozițiilor art. 71 alin.(2) din Codul penal, cu referire si la dispozițiile art.71 alin.(1) din Codul penal si cu aplicarea dispozițiilor art. 13 din Codul penal, s-a aplicat inculpatului -, cu datele de stare civilă sus-menționate, pedeapsa accesorie constând in interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 alin.(1) lit. a) și b) din Codul penal, pe durata și in condițiile prevăzute de textul legal sus-menționat.
S-a constatat ca inculpatul -, cu datele de stare civilă sus-menționate, este arestat in altă cauza penală - respectiv, in baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 2096/2007 al Judecătoriei Iași, emis la data de 19.06.2007 de către Judecătoria Iași, in baza sentinței penale nr. 1523 din data de 23.05.2007 a Judecătoriei Iași, pronunțata in dosarul penal nr- al Judecătoriei Iași, rămasa definitiva prin neapelare la data de 18.06.2007, inculpatul fiind încarcerat in baza acestui mandat execuțional începând cu data de 25.06.2007.
S-a menținut starea de deținere a inculpatului -, căruia, in baza dispozițiilor art. 36 alin.(3) din Codul penal, scade din durata pedepsei de 1 (un) an închisoare, ce i-a fost aplicata inculpatului - pentru concursul infracțional - prin prezenta sentința penala, durata deja executata de către acesta, respectiv perioada începând cu data de 25.06.2007 la zi.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 2096/2007 al Judecătoriei Iași, emis la data de 19.06.2007 de către Judecătoria Iași, in baza sentinței penale nr. 1523 din data de 23.05.2007 a Judecătoriei Iași, pronunțata in dosarul penal nr- al Judecătoriei Iași, rămasa definitiva prin neapelare la data de 18.06.2007, precum si emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, in baza prezentei sentințe penale, la rămânerea definitiva a acesteia din urma.
S-a constatat integral recuperat, prin restituire, prejudiciul cauzat părții vătămate, fiul lui si, născut la data de 26.01.1916 in comuna, județul I, în prezent decedat - actul de deces nr.11 din data de 19.03.2007 înregistrat in evidentele Direcției Locale de Evidenta a Persoanelor, județul I (satul, comuna, județul I), care nu a mai formulat pretenții bănești in cadrul procesului penal.
Au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus prima instanță a reținut:
În fapt:
Inculpatul - lucra, încă din anul 2003, ca cioban la stâna inculpatului, situată în localitatea Satul din comuna, județul I, unde avea în îngrijire mai multe oi, aparținând mai multor persoane din aceeași comună. În seara zilei de 10.01.2004, în jurul orelor 22șș, inculpatul - a pătruns în curtea locuinței părții vătămate, din aceeași comună, trecând de o poartă neasigurată și a sustras 4 (patru) oi din ocolul aflat în apropierea casei de locuit, pe care le-a transportat ulterior la stâna pe care o avea în pază, unde le-a introdus în ocol.
În dimineața zilei următoare, respectiv la data de 11.01.2004, inculpatul a venit la pentru a-i aduce de mâncare celuilalt inculpat, ocazie cu care cei doi au stabilit ca, ulterior, în cursul aceleași dimineți, să se întâlnească în sat și să meargă împreună cu oile prin sat, pentru a restitui proprietarilor acele oi ce au fost date spre îngrijire la stâna, fapt pe care inculpații l-au și realizat; astfel, in urma înțelegerii făcute, in dimineața zilei de 11.01.2004, inculpatul - a plecat cu turma de oi - in care se aflau si oile sustrase de la partea vătămata - la locul de întâlnire stabilit cu coinculpatul; pe drum insa, inculpatul - s-a întâlnit cu martorul, care, observând ca in turma se afla si oile aparținând părții vătămate, l-a întrebat pe inculpatul de la ce data a luat spre îngrijire si oile părții vătămate; inculpatul i-a răspuns martorului ca oile respective nu sunt ale părții vătămate, ci ale unui alt consătean, respectiv ale numitului, după care inculpatul si-a continuat drumul; martorul cunoștea oile părții vătămate, întrucât anterior el se ocupase de îngrijirea acestora.
În cursul aceleiași dimineți, partea vătămata a constatat dispariția oilor; auzind din sat ca partea vătămata nu-si găsește oile, martorul a anunțat organele de politie, care au mers apoi împreuna cu acest martor si partea vătămata in căutarea turmei de oi condusa de către inculpatul -.
În urma înțelegerii dintre cei doi inculpați, aceștia s-au întâlnit in apropierea satului din comuna, județul I, au intrat in sat împreuna cu cârdul de oi si tot împreuna au mers la locuința martorului, pentru a-i înapoia acestuia din urma cele doua oi pe care martorul le dăduse spre îngrijire la inculpatului.
De menționat ca - deși nu s-a putut stabili in cauza cu exactitate momentul in care inculpatul - i-a spus inculpatului ca in cârdul de oi se afla si 4 animale furate, moment care fie a fost acela când coinculpații s-au întâlnit in sat, conform înțelegerii pe care au făcut-o, fie anterior acestui moment, in dimineața zilei respective, când inculpații s-au întâlnit la si s-au înțeles sa meargă in sat pentru a restitui proprietarilor oile date in grija lor la - este cert faptul ca inculpatul a aflat de la coinculpatul - ca in cârdul de oi de la sa exista si oi furate, împrejurare in care cei doi inculpați s-au înțeles sa le dea cetățenilor (care le-au dat spre îngrijire oi la stănă) oile furate in schimbul celor care le aparțineau in realitate acestora, in scopul de a face sa dispară oile furate si de a-si însuși astfel folosul material constând in obținerea unui număr de 4 oi in plus; acest lucru a rezultat cu certitudine din probatoriile administrate in cauza, probatorii care au reliefat comportamentul avut de către cei doi inculpați pe parcursul aceleiași zile, conduita coinculpaților - așa cum se va arata in continuare - demonstrând fără dubiu ca cei doi (după ce inculpatul a aflat de la celalalt coinculpat ca sunt in cardul sau de oi si 4 animale furate) s-au înțeles sa dea cetățenilor oile furate in schimbul celor care le aparțineau in realitate acestora, pentru a face astfel sa li se piardă urma animalelor sustrase de la partea vătămata, iar cei doi inculpați sa rămână cu 4 oi in plus.
Astfel, la locuința martorului, inculpatul - a prins si i-a dat martorului doua oi, dintre care una furata de la partea vătămata; la indicațiile inculpatului, ciobanul - a tăiat a dreapta a oii furate, pentru a face astfel sa dispară semnul distinctiv cu care erau însemnate oile aparținând părții vătămate. La întrebarea martorului de ce ciobanul ia da alte oi in schimbul celor care sunt ale sale si de ce taie a uneia dintre oi, inculpatul i-a răspuns martorului ca ciobanul știe ce face si ca dansul nu trebuie sa-si facă griji in aceasta privința.
Între timp, la locuința martorului a venit si martorul - care i-a întrebat pe inculpatul si pe martorul daca au oi de vânzare; inculpatul a răspuns negativ, dar martorul i-a spus ca ii vinde el doua oi; in acest mod, martorul i-a vândut si i-a predat totodată martorului - cele doua oi primite de la inculpatul, martorul - plecând cu oile cumpărate la locuința sa.
După acest moment, inculpatul - a transmis martorului - sa vina la locuința martorului - unde ajunsese intre timp cu turma de oi - pentru a-i mai vinde dintre oile din card, dar tranzacția nu a mai avut loc.
Astfel, la locuința martorului, cei doi inculpați i-au propus acestuia sa ii dea in schimbul oilor sale alte oi si anume oile furate noaptea trecuta de la partea vătămata.
Martorul a refuzat sa facă schimbul, bănuind ca oile propuse de cei doi inculpați la schimb sunt furate; in aceste împrejurări, inculpatul i-a spus martorului ca nimeni nu trebuie sa afle despre acest lucru si l-a sfătuit totodată pe martor sa nu relateze nimănui despre aceasta discuție.
La locuința martorului a ajuns intre timp si numitul - fiul inculpatului - care i-a anunțat pe tatăl sau si pe inculpatul - ca sunt căutați de către organele de politie in legătura cu săvârșirea unui furt de oi de la partea vătămata. Urmare a acestui anunț, inculpatul - a luat turma de oi si s-a deplasat pe un câmp din apropiere, iar inculpatul a plecat de la fata locului; organele de politie l-au ajuns insa din urma pe inculpatul -, astfel încât acesta a fost determinat sa conducă turma de oi din nou la locuința martorului, pentru a fi numărate toate oile si a se stabili daca s-au furat oile reclamate de către partea vătămata.
La locuința martorului s-a întocmit un proces-verbal de către organele de politie in prezenta părții vătămate si a martorului, prilej cu care s-a constatat ca trei oi, dintre care un "", aparțin părții vătămate, oile respective fiindu-i restituite acesteia din urma.
Între timp, numitul s-a deplasat la locuința martorului -, unde i-a cerut acestuia din urma sa sacrifice oaia pe care a primit-o de la martorul si a cărei fusese tăiata cu scopul de aof ace sa dispară (pentru a i se pierde urma) sau măcar sa ii dea lui aceasta din urma in schimbul altor doua oi, pe care numitul i le-a oferit martorului. Martorul - a refuzat insa in mod categoric aceasta propunere ce i-a fost făcuta de către numitul.
Ulterior si aceasta ultima a fost restituita părții vătămate, care nu s-a mai constituit parte civila in cadrul procesului penal.
Situația de fapt, așa cum a fost aceasta reținuta de către prima instanță, rezultă din toate mijloacele de probă ce au fost administrate in cauza penala de fata, atât în cursul urmăririi penale, cât și in cursul cercetării judecătorești.
Astfel, din declarațiile martorului, date atât în cursul urmăririi penale (filele 55-56, dosar urmărire penala), cât și în cursul judecății (fila 114, dosar instanța), rezultă că la data de 10.01.2004 acesta a văzut cum inculpatul - a adus un număr de 3-4 oi în ocolul din comuna, unde se afla turma de oi cu a cărui îngrijire era însărcinat inculpatul. Martorul l-a recunoscut pe inculpatul, care venea dinspre satul, cu cele trei sau patru oi, atunci când s-a oprit la izvorul din fața grădinii sale. Faptele descrise de către martorul sunt susținute și de către martorul (prin declarațiile aflate la filele 57-58 din dosarul de urmărire penală, precum si prin declarația aflata la fila 139 din dosarul instanței), care afirmă, de asemenea, că în seara de 10.01.2004 a văzut cum ciobanul - despre care cunoștea că este angajat de inculpatul pentru a-i îngriji stâna - "mâna" pe ulița satului un cârd mic de trei sau patru oi.
Instanța a înlăturat susținerea inculpatului - din cursul judecății (conform declarației inculpatului aflata la filele 153-156, dosar instanța), în sensul că nu a deposedat-o pe partea vătămată de cele patru oi (luându-le din ocolul în care aceasta din urmă își ține(a) animalele) și că în dimineața zilei de 11.01.2004 a văzut oile străine lângă ocolul în care se afla turma pe care o îngrijea. Susținerea că oile (despre care s-a afirmat că sunt furate) s-ar fi "luat după turma" pe care inculpatul - o avea în grijă nu se coroborează cu niciuna dintre probele aflate la dosar, fiind contrazisă atât de declarațiile martorului, cât și de cele ale martorului. Retine astfel instanța ca nicio probă administrata in cauza nu pune la îndoială veridicitatea aspectelor ce rezultă din declarațiile martorilor sus-amintiți.
Instanța a constatat totodată ca animalele respective au fost sustrase de către inculpatul - din ocolul aflat în curtea părții vătămate, care a declarat (fila 15 din dosarul de urmărire penală) că în seara zilei de 10.01.2004, la fel cum proceda de obicei, a închis cele patru oi în ocolul din curtea sa, legând poarta de la ocol cu o sârmă pentru a împiedica ca acestea să iasă din locul împrejmuit. De altfel, din procesul-verbal de cercetare la fața locului (fila 13, dosar urmărire penală) întocmit de către organele de cercetare penala la data de 11.01.2004, rezulta că urmele de picioare lăsate în zăpadă, lângă ocolul oilor din curtea părții vătămate "sunt identice" cu cele lăsate, în momentul efectuării cercetării, de către inculpatul - (fila 14, dosar urmărire penală).
Alegația inculpatului -, reiterată în cursul cercetării judecătorești, cu ocazia luării declarației de către instanță (fila 156 din dosarul instanței), în sensul că perechea de încălțăminte pe care o purta în ziua de 11.01.2004 - cizme de de culoare albastră - îi aparținea de fapt inculpatului, care i-a împrumutat-o în dimineața aceleași zile, nu poate produce consecințe sub aspectul stării de fapt reținute de către instanță, nefiind susținută de celelalte probe administrate in prezenta cauza penala. De altfel, așa cum rezulta din procesul-verbal de confruntare (filele 23-30 din dosarul de urmărire penală), inculpatul - a declarat că a făcut schimb de încălțăminte cu celalalt inculpat "pe șes", în timp ce se deplasau spre sat cu oile.
Această susținere este negată de inculpatul (conform declarației sale din faza de urmărire penala - fila 26, dosar urmărire penala) și este infirmată și de faptul - demonstrat prin coroborarea declarațiilor martorilor audiați in cauză - că cei doi inculpați nu au plecat în același timp de la spre sat. Astfel, martorul a declarat în ambele faze procesuale - in faza de urmărire penala (filele 47-51 din dosarul de urmărire penală) și in faza de judecata (fila 158, dosar instanța) - că în dimineața zilei de 11.01.2004, în dreptul porții sale din localitatea, a văzut un cârd de oi condus de inculpatul, acesta nefiind însoțit de către celălalt inculpat.
Nu există așadar nici un motiv pentru care să se conchidă în sensul că rezultatele cercetării la fața locului nu ar fi apte de a fi luate în considerare, respectiv că urmele de picioare găsite la fața locului nu ar fi putut fi lăsate de către inculpatul -, din probatoriile administrate in cauza - așa cum s-a arătat anterior in acest sens - rezultând in mod cert că urmele de picioare găsite cu prilejul efectuării cercetării la fața locului au fost lăsate de către acest inculpat.
A constatat instanța ca pătrunderea, fără drept, in noaptea de 10/11.01.2004, în curtea locuinței părții vătămate și sustragerea celor patru oi aparținând acesteia din urma au fost făcute cu certitudine de către inculpatul -, iar nu de către inculpatul, după cum primul inculpat a sugerat prin declarațiile sale. Astfel, instanța retine ca atât martorul, cât și martorul au susținut că l-au văzut în seara zilei de 10.01.2004 pe ciobanul stânei inculpatului, iar nu pe acesta din urmă. Afirmațiile inculpatului -, în sensul că inculpatul ar fi venit în seara zilei de 10.01.2004 să îi aducă alimente (conform declarației acestuia data in cursul cercetării judecătorești, filele 153-156, dosar instanța), afirmații susținute și cu ocazia confruntării dintre cei doi inculpați, efectuată în cursul urmăririi penale (fila 25 din dosarul de urmărire penală), nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză. După cum susține (și) inculpatul, acesta nu a fost la în seara zilei menționate, obiceiul său fiind acela de a-i duce hrană ciobanului (in speța, inculpatul ) dimineața, aspect confirmat de către martorul (declarația de la fila 114 din dosarul instanței). Acest martor a precizat că nu l-a văzut niciodată pe inculpatul venind la seara, deși locuința sa se află în apropierea stânei.
Fapta inculpatului de a înlesni valorificarea oilor (sustrase de la partea vătămata de către inculpatul -) rezultă din întreaga situație de fapt conturată ca urmare a coroborării probelor aflate la dosar:
Astfel, cunoscând că cele patru oi nu fac parte din cârdul de oi date spre îngrijire în stâna sa și dorind să le piardă urma, inculpatul a dat indicații celuilalt inculpat (respectiv, ciobanului -) să taie a uneia dintre oile furate, pe care să o dea apoi martorului, în schimbul uneia dintre oile care îi aparțineau de fapt acestui martor. Acest fapt rezultă din declarația martorului anterior menționat (aflată la fila 52 din dosarul de urmărire penală), confirmată și de celelalte mijloace de probă administrate in cauza penala de fata (de menționat ca in cursul procesului penal acest martor a decedat, motiv pentru care in faza de cercetare judecătoreasca instanța a făcut aplicabilitatea in cauza a dispozițiilor art. 327 alin.(3) din Codul d e procedura penala). Astfel, din declarația martorului - (filele 43-46 din dosarul de urmărire penală și filele 136-137, dosar instanța), care a cumpărat două oi, între care și oaia a cărei fusese tăiată, reiese că inculpatul i-a cerut in mod expres să nu divulge organelor de poliție de unde a cumpărat oaia respectiva. După cum susține și martora (conform declarației sale - fila 135, dosar instanța), în cursul aceleași zile în care s-a perfectat tranzacția, fiul inculpatului - numitul - a reiterat cererea de a nu comunica autorităților numele persoanei care le-a vândut animalul respectiv (respectiv, oaia cu a tăiata).
Încercarea de a valorifica și celelalte oi furate de la partea vătămata s-a concretizat și în propunerea de vânzare a oilor pe care ambii inculpați au făcut-o martorului, așa cum rezultă din declarațiile acestuia din urma (filele 53-54 din dosarul de urmărire penală).
Instanța retine ca in cauza s-a făcut in mod cert dovada ca inculpatul cunoștea proveniența ovinelor, respectiv faptul că animalele fuseseră furate, așa după cum se poate deduce și din atitudinea pe care a avut-o acesta față de martorul, relatată în declarația acestuia din urma, declaratie aflată la filele 53-54 din dosarul de urmărire penală. Acest martor a afirmat chiar că și-a arătat suspiciunea că oile ar putea fi furate, iar, în replică, inculpatul i-a spus că nu trebuie să se afle acest lucru și i-a cerut să nu relateze nimănui (despre) discuția pe care au avut- De menționat ca in cursul procesului penal acest martor a decedat, motiv pentru care in faza de cercetare judecătoreasca instanța a făcut aplicabilitatea in cauza a dispozițiilor art. 327 alin.(3) din Codul d e procedura penala. Retine astfel instanța ca susținerile inculpatului (făcute de către acesta in cuprinsul declarației aflate la fila 70 din dosarul de cercetare judecătoreasca), în sensul că nu a cunoscut faptul că inculpatul - ar fi furat animalele, nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză, motiv pentru care vor fi înlăturate de către instanță.
Situația de fapt, așa cum a fost aceasta reținuta de către instanța, este dovedita cu probatoriile administrate in prezenta cauza penala, după distincțiile si considerațiile anterior făcute in acest sens, respectiv: plângerea si declarațiile date de către partea vătămata, in faza de urmărire penala; in cursul judecații, partea vătămata nu a putut fi audiata, întrucât a decedat; declarațiile martorilor:, fiul inculpatului, care a învederat instanței ca înțelege sa nu depună mărturie in prezenta cauza penala, - audiat doar in faza de urmărire penala, in cursul cercetării judecătorești instanța făcând in cauza - referitor la acest martor - aplicabilitatea dispozițiilor art. 327 alin.(3) din Codul d e procedura penala, întrucât martorul a decedat -, -, toți audiați in ambele faze procesuale, - audiat doar in faza de urmărire penala, in cursul cercetării judecătorești instanța făcând in cauza - referitor la acest martor - aplicabilitatea dispozițiilor art. 327 alin.(3) din Codul d e procedura penala, întrucât martorul a decedat -, audiat in faza de cercetare judecătoreasca; procesul-verbal de confruntare între inculpatul și inculpatul - (filele 23-30, dosar urmărire penala); procesul-verbal de confruntare între inculpatul și martorul (filele 34-40, dosar urmărire penala); procesul-verbal de confruntare între inculpatul - și martorul (filele 41-42, dosar urmărire penala); procesul-verbal de cercetare la fața locului (fila 13, dosar urmărire penala); procesul-verbal întocmit de către organele de politie (fila 18, dosar urmărire penala); fisele de cazier judiciar ale inculpaților; procesele-verbale de prezentare a materialului de urmărire penala fiecăruia dintre cei doi inculpați; alte acte încheiate in cauza, probatorii din care rezulta fără echivoc - in pofida poziției procesuale de nerecunoaștere avuta de către fiecare dintre cei doi inculpați pe parcursul procesului penal - vinovăția ambilor inculpați privind săvârșirea infracțiunilor reținute in sarcina fiecăruia prin rechizitoriul sus-menționat.
În drept, s-a reținut de către prima instanță că fapta inculpatului, care - la data de 11.01.2004 - a înlesnit valorificarea a două oi, cunoscând că acestea provin din furtul comis de către inculpatul -, urmărind să obțină un folos material, pentru sine, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "tăinuire", prevăzută și pedepsită de art. 221 din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b) din Codul penal.
Obiectul material al infracțiunii de "tăinuire" este reprezentat de animalele furate de către inculpatul - de la partea vătămată, a căror valorificare a înlesnit-o inculpatul.
Așa cum s-a arătat anterior, din actele si lucrările dosarului nu a rezultat că inculpatul ar fi participat la comiterea faptei de furt (comisa de către celalalt inculpat), prin promisiunea anterioară de a - (l) ajuta (pe inculpatul ) la valorificarea bunurilor sustrase, astfel că in sarcina acestuia se va reține calitatea de tăinuitor, iar nu aceea de participant la comiterea faptei de furt.
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de "tăinuire" este reprezentat de acțiunea de înlesnire a valorificării bunului, concretizată în ajutorul dat inculpatului de a înstrăina oile furate de către acesta din urma, pentru a le face dispărute, respectiv pentru a li se pierde urma animalelor furate. Astfel, inculpatul a remis martorului altă decât cea care îi aparținea de fapt acestuia din urma, respectiv una dintre oile pe care inculpatul - le-a sustras de la partea vătămată. După cum a fost dovedit în cauză, inculpatul a propus, împreună cu celălalt inculpat, martorului să îi dea în schimbul animalelor sale (al căror proprietar era martorul), unele dintre cele furate.
material pe care inculpatul urmarea să-l obțină era acela de a-și însuși oile care ar fi rezultat din schimburile de animale astfel făcute, in parte realizate.
Relativ la vinovăția inculpatului, ca latura subiectiva a infracțiunii, s-a reținut ca acesta a acționat cu intenție directă: inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv diminuarea patrimoniului părții vătămate, rezultat pe care inculpatul l-a urmărit. Astfel, instanța arata ca inculpatul a cunoscut de la început că bunurile - a căror valorificare a înlesnit-o - provin dintr-o faptă penală și, în pofida acestui fapt, a acceptat și urmărit să le înstrăineze. Reaua-credință a inculpatului rezulta din mai multe împrejurări de fapt, ce au fost stabilite din coroborarea tuturor probelor administrate in prezenta cauza penala, respectiv: propunerea făcută de către acest inculpat martorului, in sensul de a-i remite acestuia din urma un alt animal decât cel care îi aparținea de fapt, indicațiile date de către inculpatul celuilalt inculpat, in sensul de a tăia a uneia dintre oi, pentru a face astfel să dispară semnul distinctiv cu care era însemnată aceasta, replica dată martorului la afirmația acestuia din urmă în legătură cu temerea exprimata de martor ca animalele s-ar putea să fie furate, precum și alte împrejurări evidențiate anterior.
Inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusa prezentei judecați in stare de recidiva mare postexecutorie, raportat la condamnarea definitiva suferita de către acesta (așa cum rezulta din fisa sa de cazier judiciar, aflata la dosarul cauzei - fila 79, dosar urmărire penala), respectiv condamnarea la pedeapsa de 6 (șase) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate - respectiv, infracțiunea de "tentativa la omor", prev. si ped. de art. 20 din Codul penal, rap. la art. 174 din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 75 lit. a) din Codul penal - prin sentința penala nr. 130/17.12.1991 a Tribunalului Iași, rămasa definitiva prin decizia penala nr. 1894 din data de 08.09.1992 a Curții Supreme de Justiție; executarea acestei pedepse cu închisoarea a început la data de 28.02.1991, când inculpatul a fost încarcerat; la data de 30.12.1994, inculpatul a fost liberat condiționat din executarea acestei pedepse cu închisoarea, rămânându-i neexecutat un rest de pedeapsa de 970 de zile de închisoare; întrucât inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusa prezentei judecați (infracțiune intenționata, pentru care legea penala prevede pedeapsa cu închisoarea mai mare de 1(un) an) la data de 11.01.2004, respectiv după executarea pedepsei de 6 (șase) ani și 6 (șase) luni închisoare sus-menționate, dar mai înainte de a fi intervenit reabilitarea sau de a se fi împlinit termenul de reabilitare, in cauza se impune reținerea dispozițiilor art. 37 lit. b) din Codul penal față de inculpatul, infracțiunea de "tăinuire", prev. și ped. de art. 221 din Codul penal, fiind comisă de către acesta în stare de recidivă mare postexecutorie.
Fapta inculpatului -, care în seara zilei de 10.01.2004, în jurul orelor 22, a pătruns fără drept în curtea locuinței părții vătămate, fără consimțământul acesteia din urma, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "violare de domiciliu" in forma calificata, prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (2) din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) din Codul penal.
Cu privire la latura obiectivă a acestei infracțiuni, instanța relevă faptul că inculpatul - a pătruns în curtea părții vătămate, ajungând aproape de locuința acestuia din urma, lângă ocolul de oi, de unde inculpatul a sustras ulterior animalele (trei oi si un "").
Condiția cerută de textul de incriminare, respectiv aceea ca acțiunea de pătrundere să se desfășoare într-o locuință, dependință sau loc împrejmuit ținând de aceasta, este îndeplinită în cauză. Astfel, instanța retine ca inculpatul - a pătruns în curtea imobilului în care își desfășura traiul partea vătămată, in speța fiind vorba despre un "loc împrejmuit" după înțelesul desprins din art. 192 din Codul penal, adică un loc separat printr-o îngrăditură de locurile învecinate. Împrejurarea că poarta de acces în curtea locuinței victimei nu era asigurată nu are relevanță pentru a demonstra in cauza de fata lipsa consimțământului părții vătămate, întrucât - pentru a se retine comiterea acestei infracțiuni - nu este necesar ca împrejmuirea să fie făcută astfel încât să facă inaccesibil locul respectiv.
În ceea ce privește cerința impusă de legiuitor în sensul ca pătrunderea să se facă fără drept, aceasta se regăsește în circumstanțele faptice dovedite în speță, inculpatul - neavând nicio motivație legală pentru a-si putea justifica prezența sa în curtea părții vătămate.
Latura subiectivă a infracțiunii de "violare de domiciliu" in forma calificata, prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (2) din Codul penal, comisa de către inculpatul - este dată de intenția directă, inculpatul realizând că pătrunde fără drept în locul împrejmuit care întregea folosința locuinței părții vătămate, urmărind totodată producerea rezultatului faptei sale. De altfel, conexitatea etiologică dintre infracțiunea de "violare de domiciliu" și infracțiunea de "furt" privind oile părții vătămate, ambele comise de către inculpatul -, determină reținerea unei astfel de forme a vinovăției inculpatului.
Fapta inculpatului -, care în seara zilei de 10.01.2004, în jurul orelor 22, a luat din posesia părții vătămate, fără consimțământul acesteia, patru oi, în scopul de a și le însuși pe nedrept (inculpatul a sustras din ocolul de oi din curtea locuinței părții vătămate animalele respective - trei oi si un ""), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "furt calificat", prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. (1)-209 alin. (1) lit. g) din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) din Codul penal.
Relativ la latura obiectivă a acestei infracțiuni, prima instanță a arătat faptul că inculpatul - a deposedat-o pe partea vătămată de animalele care îi aparțineau, scoțând fizic bunurile din sfera de stăpânire a victimei și trecându -(si)- le în sfera sa de stăpânire.
Fapta a fost comisă de către inculpatul - în timpul nopții, acesta profitând de împrejurările mai favorabile (determinate de întunericul nopții) pentru săvârșirea infracțiunii, ceea ce justifică reținerea in cauza a circumstanței reale agravante speciale prevăzute de dispozițiile art. 209 lit. g) din Codul penal. . scăderea atenției și vigilenței oamenilor au creat condiții prielnice pentru inculpatul - pentru a comite fapta mai ușor și cu mai puține riscuri de a fi descoperit, împrejurarea prevăzuta de art. 209 lit. g) din Codul penal imprimând un pericol social concret sporit faptei inculpatului.
Cu privire la latura subiectivă a infracțiunii, instanța a arătat că inculpatul a comis fapta cu intenție directă, întrucât a realizat că a luat animalele din posesia altuia (in speța, din posesia părții vătămate ) fără să aibă consimțământul acestuia, dorind să săvârșească fapta, punând in acest mod pe posesorul animalelor în imposibilitatea de a-și exercita drepturile asupra acestor bunuri și cauzându-i astfel o pagubă. Scopul însușirii pe nedrept a animalelor rezultă fără echivoc din această atitudine subiectivă a inculpatului -.
Întrucât cele două infracțiuni, ale căror elemente materiale sunt reprezentate prin acte diferite, au fost comise de către inculpatul - mai înainte ca acesta să fie condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, in cauza sunt aplicabile dispozițiile art. 33 lit. a) din Codul penal, privind concursul real de infracțiuni (fapta de pătrundere fără drept și fără consimțământul părții vătămate în curtea locuinței acesteia a fost săvârșită de către inculpatul pentru a înlesni furtul oilor din ocolul aflat în apropierea casei de locuit a părții vătămate, ceea ce caracterizează in speța dedusa judecații conexitatea etiologică).
Constata totodată instanța ca fiecare dintre infracțiunile concurente săvârșite de către inculpatul - au fost comise de către acesta in stare de recidiva mare postcondamnatorie, fiind astfel incidente in cauza dispozițiile art. 37 lit. a) din Codul penal, raportat la fiecare dintre cele doua infracțiuni, cu privire la care s-a dispus trimiterea in judecata a acestui inculpat prin rechizitoriul sus-menționat (având in vedere pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, ce i-a fost aplicata inculpatului - urmare a contopirii a trei pedepse cu închisoarea la care a fost condamnat acesta pentru săvârșirea unor infracțiuni intenționate - prin sentinta penala nr. 2559 din data de 30.04.2002 a Judecătoriei Iași (pronunțata in dosarul penal nr. 9087/2002 al Judecătoriei Iași - atașat, din dispoziția instanței la dosarul cauzei penala de fata), rămasa definitiva prin neapelare, pedeapsa din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiționat la data de 18.04.2003 - conform sentinței penale nr. 1853/2003 a Judecătoriei Iași -, cu un rest de pedeapsa rămas neexecutat de 547 de zile de închisoare, așa cum rezulta din referatul întocmit de către Biroul de Executări Penale din cadrul Judecătoriei Iași - fila 88, dosar instanța); cum inculpatul a săvârșit fiecare dintre infracțiunile deduse prezentei judecăți la data de 10/11.01.2004 - infracțiuni intenționate, pentru care legea penala prevede pedeapsa cu închisoarea mai mare de 1 (un) an, respectiv înlăuntrul restului de pedeapsa de 547 de zile de închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare sus-menționata (mai înainte deci ca aceasta pedeapsa cu închisoarea sa poată fi considerata ca executata), in cauza sunt incidente dispozițiile art. 37 lit. a) din Codul penal, privind starea de recidiva mare postcondamnatorie, ce a fost reținută de către instanța in raport cu fiecare dintre cele doua infracțiuni cu privire la care s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului -.
Pentru infracțiunile săvârșite, s-a dispus ca fiecare dintre cei doi inculpați sa fie pedepsiți.
Astfel, in ce-l privește pe inculpatul, la individualizarea judiciară a pedepsei si a modalității de executare, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prescrise de dispozițiile art. 72 din Codul penal și anume: gradul de pericol social concret al infracțiunii comise de către acest inculpat, modalitatea si împrejurările concrete ale comiterii infracțiunii, valoarea relativ redusă a prejudiciului cauzat părții vătămate prin fapta săvârșită de către inculpat, dar si împrejurarea ca victima infracțiunii - partea vătămata - nu s-a mai constituit parte civila in cadrul procesului penal, întrucât prejudiciul cauzat acesteia a fost integral recuperat, prin restituirea bunurilor sustrase; instanța va avea totodată in vedere si persoana inculpatului, care este in vârsta si care s-a prezentat in fata autorității judiciare la aproape toate termenele de judecata ce au fost acordate in cauza, urmând se tine seama si de starea de recidiva a inculpatului, care da dovada de perseverență infracțională în ceea ce privește comiterea faptelor penale.
Instanța de fond funcție de toate aceste criterii a stabilit inculpatului o pedeapsă cu amenda penala dozata in mod corespunzător, prin reținerea, in favoarea acestuia, a circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. b) și c) din Codul penal, in acord cu dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. e) din Codul penal, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 278/2006, cu aplicarea art. 13 din Codul penal și cu aplicarea art. 79 din Codul penal și art. 80 alin. (1) din Codul penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 din Codul penal, privind înlocuirea pedepsei amenzii penale și învederarea acestuia a dispozițiilor art. 425 din Codul d e procedură penală.
În ce-l privește pe inculpatul -, instanța a constatat că din probatoriile ce au fost administrate in prezenta cauza penala rezultă atât existența faptelor deduse prezentei judecați, cât și comiterea acestora de către inculpat; constatând ca faptele comise de către inculpat constituie infracțiuni, și a dispus condamnarea inculpatului -, atât pentru săvârșirea infracțiunii de "violare de domiciliu", in forma calificata, prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (2) din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) din Codul penal, cat si pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat", prev. si ped. de art. 208 alin.(1)-209 alin.(1) lit. g) din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) din Codul penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei - pentru fiecare dintre infracțiunile concurente săvârșite de către inculpat - și a modalității de executare, în lumina criteriilor generale de individualizare a pedepselor prescrise de art. 72 din Codul penal, instanța, a avut în vedere - pe de o parte - limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal, gradul de pericol social concret al fiecărei infracțiuni săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acestora (respectiv, pe timp de noapte - circumstanță reală agravantă specială care califica atât conținutul constitutiv al infracțiunii de violare de domiciliu, cat si conținutul constitutiv al infracțiunii de furt calificat, prevăzuta de art. 192 alin. (2) din Codul penal si, respectiv, de art. 209 alin.(1) lit. g) din Codul penal), iar - pe de altă parte - având în vedere persoana inculpatului, care este recidivist, persistând in comiterea de infracțiuni si dovedind prin aceasta o periculozitate sociala sporita, care a avut o poziție procesuală necorespunzătoare în fața organelor judiciare, în ambele faze procesuale, nerecunoscând săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lui, luând in considerare si cuantumul redus al prejudiciului cauzat părții vătămate, prejudiciu care a fost recuperat integral prin restituirea bunurilor sustrase, instanța deci, funcție de toate aceste criterii, va aplica inculpatului câte o pedeapsă cu închisoarea situată sub limita minimă specială prevăzută de legea penală pentru fiecare infracțiune concurenta săvârșită, prin reținerea, în favoarea inculpatului, a circumstanțelor atenuante judiciare exemplificate în dispozițiile art. 74 literele b) și c) din Codul penal, în acord cu dispozițiile art. 76 alin.(1) lit. c) din Codul penal, in coroborare si cu dispozițiile art. 79 din Codul penal și art. 80 alin.(1) din Codul penal (in principal, instanța a avut in vedere atitudinea inculpatului -, care a insistat pentru repararea prejudiciului suferit de către partea vătămată, precum și atitudinea inculpatului ulterioară săvârșirii infracțiunii).
În conformitate cu dispozițiile art. 61 alin. (1) din Codul penal, ținând seama de gravitatea celor două infracțiuni comise, instanța a menținut beneficiul liberării condiționate privind restul de pedeapsa de 547 de zile de închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, ce i-a fost aplicata inculpatului -, prin sentința penala nr. 2559 din data de 30.04.2002 a Judecătoriei Iași (pronunțata in dosarul penal nr. 9087/2002 al Judecătoriei Iași ), rămasa definitiva prin neapelare, pedeapsa din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiționat la data de 18.04.2003 - conform sentinței penale nr. 1853/2003 a Judecătoriei Iași.
A constatat instanța că, prin sentința penala nr. 1523 din data de 23.05.2007 a Judecătoriei Iași, pronunțată in dosarul penal nr- al Judecătoriei Iași, rămasă definitiva prin neapelare la data de 18.06.2007, s-a dispus condamnarea inculpatului - la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru o infracțiune săvârșită la data de 08.11.2005; instanța a reținut că această din urma infracțiune este concurentă cu fiecare dintre cele doua infracțiuni comise de către inculpat, care fac obiectul cauzei penale de fata (pentru săvârșirea cărora s-a dispus condamnarea inculpatului prin prezenta sentință penală), conform dispozițiilor art. 33 lit. a) din Codul penal (infracțiunile se afla in concurs real).
Față de aceasta situație, în baza dispozițiilor art. 36 alin.(1) din Codul penal, rap. la art. 33 lit. a) din Codul penal, cu referire la art. 34 alin.(1) lit.b) și alin.(2) din Codul penal, instanța a contopit pedeapsa de 1 (un) an închisoare, ce i-a fost aplicata inculpatului - prin sentința penala nr. 1523 din data de 23.05.2007 a Judecătoriei Iași, pronunțata in dosarul penal nr- al Judecătoriei Iași, rămasa definitiva prin neapelare la data de 18.06.2007, pentru săvârșirea - la data de 08.11.2005 - a infracțiunii de "furt", prev. si ped. de art. 208 alin.(1) din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b) din Codul penal, cu fiecare dintre pedepsele cu închisoarea - ce au fost stabilite inculpatului prin prezenta sentința penala, pentru săvârșirea infracțiunii de "violare de domiciliu" in forma calificata, prev. si ped. de art. 192 alin.(2) din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) din Codul penal si art. 74 alin.(1) lit. b) și c) din Codul penal, art. 76 alin.(1) lit. c) din Codul penal și cu aplicarea dispozițiilor art. 79 din Codul penal si art. 80 alin.(1) din Codul penal și, respectiv, pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat", prev. si ped. de art. 208 alin.(1)-209 alin.(1) lit. g) din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) din Codul penal si cu aplicarea dispozițiilor art.74 alin.(1) lit. b) si c) din Codul penal, art. 76 alin.(1) lit. c) din Codul penal si cu aplicarea dispozițiilor art. 79 din Codul penal si art. 80 alin.(1) din Codul penal -, inculpatul - executând pedeapsa cu închisoarea cea mai grea rezultantă, fără aplicarea vreunui spor de pedeapsă.
În baza dispozițiilor art. 71 alin.(2) din Codul penal, cu referire si la dispozițiile art.71 alin.(1) din Codul penal si cu aplicarea dispozițiilor art. 13 din Codul penal, a aplicat inculpatului - pedeapsa accesorie constând in interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 alin.(1) lit. a) și b) din Codul penal, pe durata si in condițiile prevăzute de textul legal sus-menționat.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura infracțiunilor săvârșite de către inculpatul - și circumstanțele comiterii acestora, raportat si la persoana inculpatului justifică existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din Codul penal, respectiv dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestor drepturi a fost interzis inculpatului pe perioada executării pedepsei principale.
A constatat ca în prezent inculpatul - este arestat in altă cauza penală - respectiv, in baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 2096/2007 al Judecătoriei Iași, emis la data de 19.06.2007 de către Judecătoria Iași, in baza sentinței penale nr. 1523 din data de 23.05.2007 a Judecătoriei Iași, pronunțata in dosarul penal nr- al Judecătoriei Iași, rămasa definitiva prin neapelare la data de 18.06.2007, inculpatul fiind încarcerat in baza acestui mandat execuțional începând cu data de 25.06.2007.
A menținut starea de deținere a inculpatului -, căruia, in baza dispozițiilor art. 36 alin.(3) din Codul penal, îi va scădea din durata pedepsei de 1 (un) an închisoare, ce i-a fost aplicata inculpatului - pentru concursul infracțional - prin prezenta sentința penala, durata deja executata de către acesta, respectiv perioada începând cu data de 25.06.2007 la zi.
A dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 2096/2007 al Judecătoriei Iași, emis la data de 19.06.2007 de către Judecătoria Iași, in baza sentinței penale nr. 1523 din data de 23.05.2007 a Judecătoriei Iași, pronunțata in dosarul penal nr- al Judecătoriei Iași, rămasa definitiva prin neapelare la data de 18.06.2007, precum si emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, in baza prezentei sentințe penale, la rămânerea definitiva a acesteia din urma.
În ce privește latura civila a cauzei, prima instanță a constatat că partea vătămată, deși inițial s-a constituit parte civilă in cadrul procesului penal, respectiv în faza de urmărire penală, prin plângerea aflată la fila 15, dosar urmărire penala - în care menționează că solicită repararea prejudiciului suferit prin comiterea infracțiunilor, prejudiciu în valoare de 1.000.000 lei (ROL), ulterior, la data de 13.02.2004, aceasta a precizat că renunță la pretențiile civile invocate inițial, întrucât prejudiciul ce i-a fost cauzat a fost recuperat integral, prin restituirea animalelor (cele patru oi) de care fusese deposedată.
În aceste condiții, instanța a constatat integral recuperat, prin restituire, prejudiciul cauzat părții vătămate, în prezent decedat - actul de deces nr.11 din data de 19.03.2007 înregistrat in evidentele Direcției Locale de Evidenta a Persoanelor, județul I (satul, comuna, județul I), care nu a mai formulat pretenții bănești in cadrul procesului penal.
În termenul prev. de art. 363. proc. pen. hotărârea Judecătoriei Iași a fost apelată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași și de către inculpatul .
Prin motivele de apel, depuse în scris la dosar, Parchetul de pe lângă Judecătoria Iașia criticat sentința apelată sub aspectul temeiniciei și legalității, invocând următoarele aspecte, invocând următoarele aspecte:
- în cauză nu erau aplicabile prevederile art. 74 lit. b și c pen. în ceea ce-i privește pe cei doi inculpați, având în vedere că aceștia nu au recunoscut faptele în nici una din declarațiile date, nu au colaborat cu organele judiciare în vedere aflării adevărului, nu au ajutat la recuperarea prejudiciului în sensul adoptării u unei atitudini active de înlesnire a acoperii pagubei;
- deși inculpatul s-a prezentat în fața organelor judiciare de fiecare dată, atitudinea sa nu a fost de cooperare, ci una de rea credință menită să inducă în eroare organele judiciare;
- inculpații nu au făcut nici un demers pentru acoperirea prejudiciului, ci dimpotrivă au solicitat martorului să nu spună organelor de poliție de unde a cumpărat oaia, iar când au auzit că sunt căutați de poliție s-au îndreptat cu oile spre satul următor;
- pedeapsa aplicată inculpatului, de 300 lei amendă judiciară este nejustificat de redusă, ținând cont de împrejurările anterior expuse, precum și de starea de recidivă post executorie în care a comis fapta de tăinuire;
- în ceea ce-l privește pe inculpatul, acesta a avut o atitudine constantă de negare a comiterii faptelor pe tot procesul penal, având declarații contradictorii, nu a contribuit în nici un mod la recuperarea oilor, aceasta datorându-se intervenției prompte a organelor de poliție,a comis infracțiunile în timpul liberării condiționate, toate acestea conturând atitudinea antisocială a inculpatului și perseverența infracțională a acestuia.
Inculpatul a solicitat prin motivele de apel, formulate odată cu cererea de apel, redozarea pedepsei, în sensul reducerii acestea spre minimul special, urmând a se avea în vedere poziția procesuală sinceră adoptată pe parcursul cercetării judecătorești.
Prin decizia penală nr. 296/26 iunie 2008 Tribunalul Iașia admis apelul procurorului, a desființat hotărârea primei instanțe, a înlăturat circumstanțele atenuante, a majorat pedepsele pentru inculpatul la câte 3 ani închisoare, a menținut liberarea condiționată, recontopit pedepsele aplicate și cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1523/2007 a Judecătoriei Iași, dispunând ca inculpatul să execute 3 ani închisoare.
A aplicat inculpatului o pedeapsă de 3 luni închisoare.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 Cod penal.
A fost respins ca nefondat apelul inculpatului.
S-a statuat asupra cheltuielilor judiciare.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus tribunalul a reținut că situația de fapt stabilită de prima instanță este conformă cu probele administrate.
În ceea ce priește pedepsele aplicate inculpaților, tribunalul a reținut că acestea nu au fost dozate corespunzător.
Reține tribunalul că, potrivit disp. art. 72. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persona infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanța de fond la stabilirea pedepsei a avut în vedere, în mod corect, dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al fiecărei fapte săvârșite conturat de modul și împrejurările concrete ale comiterii acestora, precum și starea de recidivă postexecutorie a inculpatului și, respectiv, starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului, dar a considerat în mod greșit că sunt aplicabile în cauză circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 al. 1, lit. b și c pen.
Astfel, potrivit disp. art. 74. pen. pot fi considerate circumstanțe atenuante următoarele împrejurări:
- stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită ( lit. b) și
- atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților (lit. c).
În ceea ce privește stăruința depusă de către inculpați pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită, tribunalul constată că aceasta nu fost dovedită în cauză, ci dimpotrivă. Chiar instanța de fond a prezentat în detaliu și pe larg manoperele inculpaților de a face pierdută urma ovinelor sustrase, pe care le reamintim din nou: inculpații s-au înțeles să dea sătenilor oile furate în schimbul celor care le aparțineau în realitate acestora, au tăiat a unei oi pe care au dat-o martorului, pentru înlătura semnul distinctiv, ce aparținea oilor părți vătămate, și, ce-i mai important, după ce au auzit că sunt căutați de organele de poliție au încercat să plece cu turma de oi pe raza altui sat, după care unul dintre inculpați a încercat să-l determine pe martorul să sacrifice oaia, pentru nu fi identificată de partea vătămată.
Prejudiciului a fost recuperat de către organele de poliție și restituit părții vătămate, inculpații, așa cum a am arătat anterior neavând nici o contribuție la recuperarea acestuia.
În ceea ce privește prezentarea inculpaților în fața autorităților, tribunalul constată că aceasta prin ea însăși nu se poate constitui într-o circumstanță atenuantă, dacă nu este dublată și de o atitudine sinceră care să ducă la aflarea adevărului și la lămurirea cauzei sub toate aspectele. Cum, ambii inculpați, nu au recunoscut în nici un moment că ar fi avut vreo legătură cu sustragerea ovinelor de la partea vătămată, prezentând mai multe variante ale împrejurării în care au ajuns în posesia lor (inculpatul în primele declarații a arătat că le-a găsit dimineața lângă ocol, după care a declarat că au fost aduse de inculpatul, iar inculpatul a arătat constant că inculpatul le-a sustras și el nu a avut nici o contribuție în valorificarea sau în încercarea de a valorica oile sustrase), prezentarea acestora în fața autorităților nu a avut ca scop colaborarea cu acestea, ci dimpotrivă.
Pentru aceste considerente, tribunalul a dispus, în baza disp. art. 379 pct. 2, lit. a proc. pen. admiterea apelului declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, și desființarea sentinței penale nr. 523/22.02.2007 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr-, în parte, în latura penală, în sensul înlăturării circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpaților, înlăturare ce are ca efect individualizarea pedepselor stabilite inculpatului spre minimul special prevăzut de lege pentru fiecare infracțiune săvârșită și înlocuirea pedepsei amenzii penale aplicate inculpatului cu cea a închisorii.
Rejudecând cauza, în limitele menționate, a dispus condamnarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prev. de art. 221 Cod penal, cu aplicarea disp. art. 37 lit. b Cod penal, la pedeapsa de 3 luni închisoare.
Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal.
În ceea ce-l privește pe inculpatul s-a dispus descontopirea pedepsei rezultante de 1 (un) an închisoare, în pedepsele componente, după care inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de "violare de domiciliu", prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea disp. art. 37 lit. a Cod penal, și de "furt calificat", prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g din Codul penal, cu aplicarea disp. art. 37 lit. a Cod penal, la câte o pedeapsă dozată spre minimul special prevăzut de lege.
S-a menținut beneficiul liberării condiționate privind restul de pedeapsa de 547 de zile de închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, ce i-a fost aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2559 din data de 30.04.2002 a Judecătoriei Iași (pronunțată în dosarul penal nr. 9087/2002 al Judecătoriei Iași ), rămasă definitivă prin neapelare.
În baza dispozițiilor art. 36 alin. 1 din Codul penal, raportat la art. 33 lit. a din Codul penal, cu referire la art. 34 alin. 1 lit. b și alin. 2 din Codul penal, s-a dispus contopirea pedepselor stabilite pentru infracțiunile deduse judecății, cu pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului prin sent. pen. nr. 1523/2007 a Judecătoriei Iași, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.
S-a dedus, în baza disp. art. 88 Cod penal, din pedeapsa rezultantă aplicată durata executată de la data pronunțării sentinței penale apelate, respectiv, 22.02.2008 până la data liberării condiționate, respectiv 18.03.2008.
S-au menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În ceea ce privește apelul declarat de către inculpatul, tribunalul a constatat că este nefondat, având în vedere că nu există nici un motiv de reducere a pedepselor stabilite acestuia.
În termen, hotărârea instanței de apel a fost recurată de inculpați cu susținerea că pedepsele aplicate sunt prea mari.
În cursul soluționării recursului, la data de 22 noiembrie 2008, intervenit decesul inculpatului .
La cererea instanței a fost depus extrasul de uz oficial al certificatului de deces.
Recursul formulat de inculpatul nu este fondat.
Tribunalul a reținut corect că față de perseverența infracțională a inculpatului, de conduita procesuală incorectă, pedepsele nu puteau fi coborâte sub minimul special prevăzut de lege, prima instanță reținând nemotivat circumstanțe personale atenuante.
Pedepsele aplicate de tribunal și modalitatea de executare corespund scopului cerut de art. 52 Cod penal.
Pentru aceste motive în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
Pentru a da eficiență dispozițiilor art. 10 lit. g Cod procedură penală, recursul inculpatului va fi admis, urmând ca în baza art. 22 pct. 2 lit. b Cod procedură penală să se dispună încetarea procesului penal urmare decesului inculpatului.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 și 3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 296/26.06.2008 a Tribunalului Iași și a sentinței penale nr. 523/22.02.2008 a Judecătoriei Iași pe care le casează integral în ce privește acest inculpat și rejudecând:
În baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prev. de art. 221 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, constatând decesul inculpatului la data de 22 noiembrie 2008.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul inculpatului rămân în sarcina statului.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 296/26.06.2008 Tribunalului Iași, pe care o menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul să achite 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei se avansează pentru apărătorul desemnat din oficiu din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
07.02.2009
Tribunalul Iașiâ
Jud.
Jud.
Președinte:Otilia SusanuJudecători:Otilia Susanu, Mihaela Chirilă, Aurel Dublea
