Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 540/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE RECURS

DECIZIA PENALĂ Nr. 540

Ședința publică de la 22 Mai 2009

PREȘEDINTE: Doru Filimon JUDECĂTOR 2: Membri George Ciobanu

- - - - JUDECĂTOR 3: Valentina

- - judecător

Grefier

Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova

Pe rol, judecarea recursului formulat de inculpatul G, împotriva deciziei penale nr. 16 de la 9 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns inculpatul, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu și partea civilă, lipsind părțile civile Spitalul Clinic Județean de Urgență C și Spitalul Județean de Urgență Dr. Tr.

Procedura completă.

S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul.

Avocat pentru inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și pe fond, achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.e p, deoarece s-a aflat în legitimă apărare.

În acest sens, a arătat că în certificatul medico legal aparținând inculpatului, se menționează că acesta a necesitat pentru vindecare 24-30 zile îngrijiri medicale, iar leziunile "sunt numai de autoapărare și în nici un caz produse prin lovire activă", aceste leziuni fiind produse prin lovire cu corp dur.

A relatat astfel că acest înscris se coroborează cu declarațiile inculpatului și ale martorilor oculari, din care rezultă că inițial inculpatul a fost lovit de partea vătămată cu un ciomag peste mâna dreaptă, motiv pentru care pentru a înlăturat un atac material direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa și care i-au pus în pericol grav viața, a săvârșit și el fapta contra părții vătămate.

În subsidiar, a solicitat să se facă aplicarea disp. art. 73 lit. b cod penal, cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, pentru aceleași motive.

Pe latură civilă, a arătat că despăgubirile materiale de 5.000 lei sunt dovedite doar parțial, solicitând reducerea acestora, în cauză fiind dovedite doar cheltuielile de spitalizare și cele efectuate de martorul pentru medicamentele părții vătămate. Cu privire la daunele morale, a arătat că acestea sunt exagerate și nu reflectă prejudiciul fizic și psihic încercat de partea vătămată.

Partea civilă având cuvântul, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât nu a lovit pe inculpat, iar la locul faptei nu avea gard electric, ci în alt loc.

Reprezentantul Ministerului Publica solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât, cu privire la legitima apărare invocată de apărătorul inculpatului, procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a părții vătămate, deoarece nu sunt probe că aceasta a declanșat evenimentul.

În ceea ce privește starea de provocare invocată, a arătat că fapta s-a produs în luna mai 2007 și chiar dacă conflictul a fost pe terenul părții vătămate, nu suntem în prezența unei fapte ilicite grave.

Cu privire la latura civilă, a arătat că aceasta a fost just soluționată.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului și că intenția lui era să distrugă sistemul de pază al animalelor și să-i provoace o pagubă.

CURTEA,

Asupra recursului de față:

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Judecătoria Strehaiaa dispus prin sentința penală nr.137 din 06.10.2008 în baza art.182 alin 2.Cod Penal, condamnarea inculpatului G, fiul lui și, născut la 02.03.1962 în comuna, Județul M, domiciliat în comuna, sat, Județul M, la 2 ani închisoare.

În baza art.81-82.Cod Penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani, termen de încercare.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83-84.

Cod Penal

S-a admis în parte acțiunea civilă și inculpatul a fost obligat la 7000 lei daune morale și la 5000 lei daune materiale către civ., domiciliat în comuna, sat. Județul

Inculpatul a fost obligat și la 148,33 lei către Spitalul Clinic Județean de Urgență C, reprezentând cheltuielile de spitalizare a părții vătămate, actualizate la data plății efective.

S-a constatat că Spitalul Județean de Urgență D Tr. S nu s-a constituit parte civilă, cheltuielile de spitalizare fiind achitate de către partea vătămată.

Inculpatul a fost obligat la 500 lei cheltuieli judiciare statului și la 1100 lei cheltuieli de judecată către partea vătămată.

S-a dispus de asemenea ca onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 lei să fie suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în seara zilei de 14.05.2007, orele 21,00, inc. G aflat la circa 50 de martora alerga având în mână un corp contondent. Din direcția opusă se îndrepta iar în momentul în care cei doi s-au întâlnit, G l-a lovit violent pe peste față, doborându-l la pământ după care a continuat să îl lovească 10-15 minute - (filele 58 si 60 din dosarul de urmărire penală).

Starea de fapt s-a constatat cu declarația martorei coroborată cu cele declarate de către G, C, și concluziile actelor medicale, probe care au confirmat faptul că inculpatul Gal ovit-o repetat pe partea vătămată, în data de 14.05.2007 în jurul orei 21,00.

Martora a declarat în fața instanței că nu a văzut cu ce a fost lovit de către inculpat însă a văzut cum a căzut la pământ și afirmă că era posibil ca inculpatul să fi avut în mână o. Mai arată că, inculpatul este cunoscut ca o fire violentă, a participat și la bătăi cu alte persoane, iar martora a susținut că a fost amenințată de către inculpat pentru a nu depune mărturie în prezenta cauză.

Martorii, C, au confirmat faptul că partea vătămată a fost lovită.

Însuși inculpatul a declarat în fața organelor de urmărire penală că l-a lovit pe, în seara zilei de 14.05.2007 susținând și că acesta l-a agresat cu un obiect contondent.

S-a mai reținut de asemenea că, apărarea inculpatului făcută în fața instanței de judecată în sensul că nu menține declarațiile date în cursul urmăririi penale întrucât nu i s-a adus la cunoștință dacă urmează să facă declarații cu privire la plângerea pe care acesta a depus-o sau nu, este neconcludentă întrucât inculpatul a descris un conflict la care a participat. A mai declarat că pe o întindere de 50-70 în zona conflictului nu a observat alte persoane și că nu poate afirma cu certitudine de unde provin leziunile produse părții vătămate și descrise în certificatul medico legal.

În ceea ce privește declarațiile martorilor si, instanța de fond a apreciat că sunt neconcludente întrucât aceștia nu au cunoștință de modul în care părțile s-au lovit și drept urmare au fost înlăturate. Astfel, s-a constatat că a declarat că a observat cum partea vătămată a ridicat ciomagul la inculpat, inculpatul a apucat-o pe partea vătămată cu mâna, după care nu a mai văzut ce s-a întâmplat iar martorul susține că a asistat la conflictul în desfășurare 3-4 minute, timp în care cele două părți au început să se încaiere.

Alte persoane nu au mai observat direct conflictul ce s-a desfășurat,ceilalți martori relatând ceea ce s-a întâmplat la scurt timp după acest conflict.

În principal, s-a arătat că martorii și G au susținut că au auzit că partea vătămată a fost bătut de către numitul și au observat că aceasta avea urme de sânge.

S-a reținut că, declarația martorului este inutila cauzei întrucât a declarat că în data de 14 mai 2007 pe semiîntuneric l-a observat pe în poziția șezut pe marginea drumului si nu a văzut urme de lovituri sau de sânge la partea vătămată. De asemenea si declarația martorului care susține că a doua zi după conflict s-a întâlnit cu inculpatul, acesta nu prezenta urme de leziuni iar a treia zi după conflict, mergând în vizită la Spitalul Judetean la partea vătămată, a aflat că aceasta suferise o intervenție chirurgicală în zona abdominală.

În ceea ce priveste starea de legitimă apărare invocată de către inculpat ca fiind cauză ce înlătură caracterul penal al faptei, instanta a constatat că nu sunt intrunite cumulativ cerintele prev. de art 44 alin 2.p respectiv existenta unui atac imediat.

Potrivit starii de fapt s-a apreciat că, inculpatul este cel care l-a lovit pe. După ce acesta a căzut la pamint, inculpatul a continuat să-l loveasca. S-a precizat că apararea inculpatului ar fi trebuit să fie proporțională cu gravitatea atacului, or in speta partea vatamata cazuta la pamint este lovita in continuare de catre inculpat.

Mai mul, inculpatul a declarat că a fost lovit de către după ce în prealabil l-a întrebat pe acesta, de ce calcă cu piciorul plasa de protectie-firul electric ce era prins pe fiecare șpalier".

S-a mai constatat că incidentul dintre părți nu s-a desfășurat in interiorul terenului ce ar apartine inculpatului astfel că nu se poate retine ca partea vatamata incearca sa patrunda in interiorul acestui teren, stabilindu-se că nu este dovedită nici incidenta dispozitiilor art 44 alin (2^1).

p.

În concluzie s-a reținut că în drept, fapta inculpatului G de a lovi partea vatamata cu un ciomag, în zona capului si a membrelor pâna când aceasta a cazut la pamânt, continuând să o lovească în timp ce era căzută, producându-i leziunile descrise în raportul medico-legal nr.491/ 11.07.2007 a Serviciului de Medicina Legala M, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 44-47 zile îngrijiri medicale, leziuni ce i-au pus viata în primejdie întruneste elementele constitutive ale infractiunii prev.de art.182 alin.2

Cod Penal

La individualizarea judiciară a pedepsei de către prima instanță s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev.de art.72 si Cod Penal anume: dispozitiile partii generale a codului penal, limitele de pedeapsa fixate în partea speciala, gradul de pericol social al faptei savârsite, împrejurarile în care a fost comisă, dar și conduita anterioară a inculpatului fișa de cazier judiciar, astfel s-a apreciat că aplicarea pedepsei închisorii orientată spre minimul special în conditiile art.81-82, realizează scopul preventiv educativ al pedepsei.

În ceea ce priveste latura civilă a cauzei, instanta a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civila în procesul penal cu suma de 10.000 lei daune materiale si 90.000 lei daune morale.

Instanța a considerat ca fiind dovedite daunele materiale în limita sumei de 5000 lei.Totodată în urma activitătii infractionale a inculpatului, părtii vătămate i s-au produs suferinte fizice.

Suma de 7000 lei - daune morale, s-a apreciat de către instanță ca fiind suficientă pentru repararea suferintelor fizice produse părtii vătămate.

Spitalul Judetean Dr.Tr.S a comunicat faptul că taxele cu spitalizarea părtii vătămate în perioada 15.05.2007- 25.05.2007 au fost achitate.

Din adresa nr.6521/ 25.02.2008 s-a retinut ca Spitalul Clinic Judetean de Urgentă C s-a constituit parte civilă cu suma de 148,33 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare a părtii vătămate.

Sentința a fost apelată de inculpatul G și criticată pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că s-a comis o eroare gravă de fapt cu consecința condamnării pentru vătămare corporală gravă, susținând că în realitate a comis fapta în legitimă apărare, aspect dovedit de declarațiile martorilor și și de certificatul său medico-legal care atestă că a prezentat și el leziuni care au necesitat pentru vindecare 25-30 zile de îngrijiri medicale. Mai precizează că leziunile părții vătămate sunt produse urmare a autoapărării pentru că partea vătămată încercat să pătrundă prin efracție pe proprietatea sa și a încercat să-l lovească cu un par, astfel atacul fiind direct și de intensitate mare a ripostat la fel, având în vedere că partea vătămată avea de regulă un comportament violent.

De asemenea, a mai criticat și modul de soluționare de prima instanță a acțiunii civile, întrucât fratele părții vătămate nu avea nici un venit, astfel că nu-i putea împrumuta părții vătămate o sumă atât de mare.

În consecință, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond achitarea sa în temeiul art.11 pct.1 lit. a rap.C.P.P. la art.10 lit. e

C.P.P.

Prin decizia penală nr. 16 de la 9 februarie 2009, Tribunalul Mehedinția respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul G, cu obligarea acestuia la plata sumei de 30 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Tribunalul, analizând hotărârea apelată și probele administrate a constatat că martorul a declarat că a văzut când partea vătămată a ridicat un ciomag spre inculpat, l-a lovit, după care inculpatul a prins partea vătămată cu mâinile de gât și au început să se încaiere.

Martorul a precizat că partea vătămată a ridicat un ciomag la inculpat, iar inculpatul a apucat-o pe partea vătămată cu mâna și nu a văzut ce s-a mai întâmplat.

Coroborând aceste două declarații ale celor doi martori propuși în apărare de inculpat, s-a observat că acestea sunt contradictorii, întrucât deși martorii susțin că au fost împreună la aceeași distanță de locul conflictului, unul a văzut că partea vătămată a lovit inculpatul cu un ciomag, iar celălalt declară că partea vătămată doar a ridicat un ciomag la inculpat, după care inculpatul a apucat-o pe partea vătămată cu mâna și nu relatează că a văzut că aceasta ar fi lovit inculpatul.

Mai mult decât atât, inculpatul în faza urmăririi penale a susținut că la conflictul dintre el și partea vătămată nu au mai fost prezente și alte persoane.

S-a reținut de instanța de fond că aceste declarații nu sunt concludente, întrucât nici unul din cei doi martori nu au asistat la derularea conflictului dintre părți, nu au sesizat dacă inculpatul a fost lovit de partea vătămată și în ce zonă corpului, întrucât martorul susține că părțile au început să se încaiere, iar declară că a văzută că partea vătămată a ridicat un ciomag spre inculpat, iar inculpatul a prins-o de mână, după care a plecat și nu cunoaște ce s-a mai întâmplat.

Ori, aceste două persoane, neasistând la derularea evenimentului de la începutul acestuia și având depoziții contradictorii, s-a apreciat că în mod corect prima instanță le-a considerat ca neconcludente, deoarece secvența pe care susțin martorii că au perceput-o, nu lămurește motivul pentru care părțile au intrat în conflict și nici cum a început și s- desfășurat până la final, incidentul dintre acestea.

De altfel, depoziția martorului în sensul că partea vătămată a lovit inculpatul, este singulară și izolată, nu se coroborează cu nici o altă declarație dată în cauză, nici măcar cu a martorului, astfel că pentru aceste motive, în mod corect, nu a fost avută în vedere la soluționarea cauzei.

Totodată, martora, cea care susține că a observat de la început cum s-au petrecut faptele, a declarat că l-a văzut pe inc. G alergând cu un obiect în mână spre partea vătămată care se deplasa din sens opus și a sesizat că atunci când părțile s-au întâlnit, inculpatul a lovit partea vătămată peste față, doborându-l la pământ, după care a continuat să îl lovească în timp ce aceasta era căzută. Declarația se coroborează cu certificatul medico-legal care atestă că partea vătămată a prezentat leziuni la față, cât și în alte zone ale corpului.

Pentru aceste considerente, s-a reținut că nu s-a dovedit că inculpatul nu a acționat în legitimă apărare, nefiind probat în cauză faptul că acesta a lovit partea vătămată pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa.

De asemenea, nu s-a dovedit nici faptul că partea vătămată ar fi încercat să pătrundă fără drept prin violență, viclenie, efracție sau prin alte asemenea mijloace pe terenul inculpatului,întrucât locul unde a avut loc incidentul era situat în afara locului împrejmuit aflat în proprietatea inculpatului.

Referitor la certificatul medico-legal deținut de inculpat s-a constatat că acesta a prezentat pe antebrațul drept 2 excoriații și fractură 1/3 medie metacarpian IV, astfel că se apreciază că în raport de zonele în care s-au constatat leziunile evidențiate de actul medico-legal demonstrează că sunt generate de acțiunea de autoapărare a părții vătămate și nu de lovire activă de către partea vătămată.

Față de aceste considerente, motivele de apel invocate de inculpat în ceea ce privește acțiunea penală s-au reținut a fi neîntemeiate.

Referitor la acțiunea civilă, critica inculpatului privind imposibilitatea materială a fratelui părții vătămate de aoî mprumuta pe aceasta cu suma de 5000 lei, nu a putut fi primită, întrucât această sumă a fost dovedită, iar susținerea inculpatului că martorul nu a relatat adevărul, îi dă posibilitatea acestuia să se plângă pentru mărturie mincinoasă, instanța de apel nefiind abilitată de lege să facă verificări sub acest aspect.

Drept urmare, s-a reținut că și acțiunea civilă a fost corect soluționată de prima instanță pe baza probelor administrate, situație în care și motivul de apel privind greșita rezolvare a acțiunii civile este nefondat.

Susținerea procurorului că hotărârea este nelegală pentru că inculpatului nu i s-a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi, nu a putut fi primită, câtă vreme procurorul nu a declarat apel, iar modificarea sentinței în acest sens s-a reținut că nu se poate dispune în apelul inculpatului, pentru că i s-ar înrăutăți situația în propria cale de atac.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în motivele scrise solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și pe fond, achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.e p, deoarece s-a aflat în legitimă apărare. În acest sens, a arătat că în certificatul medico legal aparținând inculpatului, se menționează că acesta a necesitat pentru vindecare 24-30 zile îngrijiri medicale, iar leziunile "sunt numai de autoapărare și în nici un caz produse prin lovire activă", aceste leziuni fiind produse prin lovire cu corp dur. A relatat astfel că acest înscris se coroborează cu declarațiile inculpatului și ale martorilor oculari, din care rezultă că inițial inculpatul a fost lovit de partea vătămată cu un ciomag peste mâna dreaptă, motiv pentru care pentru a înlăturat un atac material direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa și care i-au pus în pericol grav viața, a săvârșit și el fapta contra părții vătămate.

În subsidiar, inculpatul a solicitat să se facă aplicarea disp. art. 73 lit. b cod penal, cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, pentru aceleași motive.

Pe latură civilă, a arătat că despăgubirile materiale de 5.000 lei sunt dovedite doar parțial, solicitând reducerea acestora, în cauză fiind dovedite doar cheltuielile de spitalizare și cele efectuate de martorul pentru medicamentele părții vătămate. Cu privire la daunele morale, a arătat că acestea sunt exagerate și nu reflectă prejudiciul fizic și psihic încercat de partea vătămată.

Pentru considerentele ce urmează a fi expuse, recursul este nefondat:

Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, Curtea constată că s-a reținut corect starea de fapt, vinovăția inculpatului este cert dovedită în cauză cu probatoriul administrat pe parcursul procesului penal, iar pedeapsa aplicată acestuia este just individualizată atât ca întindere, cât și ca modalitate de executare.

În cauză nu suntem în prezența unei legitime apărări, întrucât probatoriile administrate nu confirmă împrejurarea că inculpatul a săvârșit fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa și care pune în pericol grav persoana acestuia sau drepturile celui atacat.

În acest sens, declarațiile martorilor și, propuși în apărare de inculpat, sunt contradictorii în privința persoanei care a inițiat conflictul - pe de o parte, iar pe de altă parte, în faza urmăririi penale inculpatul a declarat că, la conflict nu au mai fost prezente și alte persoane. Mai mult, declarația martorului este singulară și nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză, nici măcar cu declarația martorului.

De asemenea, locul unde a avut loc conflictul este situat în afara zonei împrejmuite aflată în proprietatea inculpatului, astfel încât nu se poate aprecia nici că partea vătămată ar fi încercat să pătrundă fără drept, prin violență, viclenie, efracție sau prin alte asemenea mijloace, pe terenul inculpatului.

Cu privire la actul medico-legal deținut de inculpat și în raport de zonele în care s-au constatat leziunile, se apreciază că acestea sunt generate de acțiunea de autoapărare a părții vătămate și nu de lovirea activă de către aceasta.

În raport de toate aceste împrejurări, în favoarea inculpatului nu poate fi reținută nici circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b Cod penal, întrucât nu s- dovedit că inculpatul a săvârșit infracțiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea părții vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității acesteia sau prin altă acțiune ilicită gravă.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, aceasta a fost just soluționată, cuantumul despăgubirilor cu titlu de daune materiale și morale la care a fost obligat inculpatul către partea vătămată, fiind corect stabilit, în raport de probatoriul administrat pe latură civilă, astfel încât și motivul de recurs privind greșita rezolvare a acțiunii civile, este nefondat.

Așa fiind și pentru motivele arătate, întrucât hotărârile pronunțate în cauză sunt temeinice și legale, în baza dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. lb C od procedură penală, recursul inculpatului urmează a fi respins, ca nefondat.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul G, împotriva deciziei penale nr. 16 de la 9 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.

Obligă recurentul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 22 mai 2009.

- - - - -

Grefier,

Red.jud.VT.

IB/IS/ - 19.08.2009

22 mai 2009,

S va încasa de la rec.inc. suma de 780 lei reprezentând cheltuieli judiciare statului.

Spitalul Clinic Județean de Urgență C va încasa de la rec.inc. suma de 148,33 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, actualizate la data plății.

Președinte:Doru Filimon
Judecători:Doru Filimon, Membri George Ciobanu, Valentina

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 540/2009. Curtea de Apel Craiova