Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 592/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 592
Ședința publică de la 06 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 2: Dan Anton
JUDECĂTOR 3: Ciubotariu
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind soluționarea recursului penal, având ca obiect " vătămare " promovat de inculpații recurenți - și - împotriva deciziei penale nr.75 din 19 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
Conform disp.art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și a celorlalte persoane chemate în proces, constatându-se că se prezintă inculpații recurenți - și -, ambii asistați de avocat ales a și partea civilă intimată.
reprezentanții părților civile intimate, unități spitalicești Serviciul Județean de Ambulanță și Spitalul Clinic de Urgențe "Sf. " Clinica
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că este al patrulea termen de judecată, că recursurile formulate de către inculpați nu au fost motivate conform disp.art.385 ind.1o Cod procedură penală, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Avocat B. depune la dosar motivele de recurs formulate de către cei doi inculpați, motive care după ce au fost semnate și datate de către președintele de complet, s-au atașat la dosarul cauzei.
Curtea, aduce la cunoștință celor doi inculpați fapta ce formează obiectul cauzei cât și disp.art.7o alin.2 Cod procedură penală, așa cum a fost modificat prin Legea nr.356/2006, că au dreptul de a face sau de a nu face nici o declarație în această fază procesuală, și de asemenea să declare tot ce știu cu privire la faptă.
Inculpatul recurent -, având cuvântul, arată că nu dorește să dea declarație în această fază procesuală, își menține în totalitate declarațiile date.
Inculpatul -, având cuvântul, declară că dorește să fie ascultat și după ce i s-a verificat identitatea care corespunde datelor din dosar, -, fiul lui și, născut la data de 11.08.1083 în munic.I, județul I, domiciliat în satul, comuna, CNP -- - instanța a procedat la audierea acestuia, declarația dată fiind consemnată într-un proces verbal, care după ce a fost semnat de inculpat, președintele de complet și grefier, s-a atașat la dosarul cauzei.
Nemaifiind de formulat alte cereri, curtea acordă cuvântul în susținerea recursului formulat de cei doi inculpați.
Avocat, pentru cei doi inculpați, având cuvântul, susține oral motivele de recurs detaliat expuse în scris, motive care vizează în principal admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre o corectă și legală judecare instanței competente în vederea administrării de probe;
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate, schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina celor doi inculpați, reducerea cuantumului pedepsei aplicate și schimbarea modalității de executare a pedepsei ce urmează a fi aplicată ca urmare schimbării încadrării juridice.
Susține apărarea că a solicitat și la instanța de fond cât și la instanța de apel și înțelege să solicite și la instanța de recurs schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina celor doi inculpați din infracțiunea prev.de art. 182 alin.2 Cod penal în art.181 Cod penal.
Instanța a reținut că i-a fost cauzat părții vătămate un prejudiciu estetic prin schimbarea fizionomiei normale, cu caracter de permanență, fără a reține și culpa acestuia atât la desfășurarea evenimentelor, cât și neglijența acestuia cu privire la infecția de la a dreaptă. Susține apărarea că partea vătămată nu a depus nici o diligență în a-și îngriji rana de la, și mai mult, nici nu a toaletat plaga lăsând rana să se infecteze, infecție ce a dus la pierderea de substanță a pavilionului urechii. de substanță a intervenit mult mai târziu față de data incidentului și s-a datorat în exclusivitate neglijenței părții vătămate. Apreciază apărarea că trebuie reținută cel puțin culpa comună, dacă nu dor culpa persoanei vătămate în producerea rezultatului " de sluțire". Datorită leziunilor produse prin lovire părții vătămate i-au fost necesare doar câteva zile de îngrijiri medicale. Inculpații au susținut și susțin și în momentul de față că nu au lovit pe vătămat cu corpuri contondente ( furcă, par), au lovit dor cu pumnii. Inculpații au solicitat efectuarea în cauză a unei expertize medico - legală care să stabilească în mod cert care au fost cauzele care au dus la un asemenea rezultat, probă care a fost respinsă de instanță. Această probă era de natură să lămurească în mod cert încadrarea juridică a faptei.
Sub aspectul modului de individualizare a pedepselor aplicate inculpaților cât și modalitatea de executare a pedepselor, apărarea consideră că cele două instanțe ar fi trebuit să dea mai multă eficiență circumstanțelor atenuante prev.de art.74, 76 Cod procedură penală.
Apreciază apărarea că scopul pedepsei poate fi realizat și fără privarea acestora de libertate, regimul de detenție nu este calea cea mai sigură pentru îndreptarea inculpaților.
Reiterează cererea de admitere a recursului așa cum este formulat în scris.
Partea civilă intimată, având cuvântul, arată că nu are nimic de spus, lasă soluția ce urmează a fi pronunțată la aprecierea instanței.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor formulate de către cei doi inculpați ca nefondate, decizia recurată fiind legală și temeinică. Motivele invocate astăzi de către inculpați prin apărător au fost invocate și la instanța de apel. Apreciază că atât încadrarea juridică, cuantumul pedepselor și modalitatea de executare a pedepselor sunt corect stabilite de către cele două instanțe pe baza unui ansamblu probator concludent, legal administrat și judicios evaluat. Cei doi inculpați nu se află la primul contact cu legea penală, fiind cunoscuți cu antecedente penale.
Inculpații recurenți - și, având pe rând ultimul cuvânt, achiesează la concluziile puse de apărătorul ales.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.1708 din 8.06.2007 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr- s-au hotărât următoarele:
Condamnă pe inculpații:
-, fiul lui si, născut la data de 14.09. 1985 in municipiul I, județul I cunoscut cu antecedente penale, și
II. -, fiul lui si, născut la data de 11.08.1983 in municipiul I, județul I, cunoscut cu antecedente penale, fiecare dintre aceștia pentru săvârșirea infracțiunii de "vătămare corporala ", prevăzută si pedepsită de art. 182 alin.(2) din Codul penal, pentru fiecare dintre aceștia cu aplicarea dispozițiilor art.74 alin.(1) lit. c) din Codul penal raportat la art. 76 alin.(1) lit. d) din Codul penal si cu aplicarea dispozițiilor art. 79 din Codul penal, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare - fiecare dintre cei doi inculpați.
În baza dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002, modificata prin nr.OUG 18/2003, în ce-i privește pe fiecare dintre inculpații sus-menționați, revoca beneficiul grațierii integrale si condiționate privind executarea pedepsei de 5.000.000 lei (ROL)=500 lei (RON) amenda penala, ce a fost aplicata fiecăruia dintre cei doi inculpați prin sentința penală nr.2610/26.05.2003 a Judecătoriei Iași, pronunțata in dosarul penal nr. 4070/2003 al Judecătoriei Iași, rămasa definitiva prin nerecurare - în ce-l privește pe inculpatul - - si, respectiv, rămasa definitiva prin decizia penala nr. 60/2004 a Tribunalului Iași - în ce-l privește pe inculpatul -, dispunând executarea în întregime a pedepsei de 5.000.000 lei (ROL)=500 lei (RON) amendă penală, alături de pedeapsa de 1(un) an închisoare, ce i-a fost stabilită fiecăruia dintre cei doi inculpați prin prezenta sentință penală.
Total pedeapsă de executat de către fiecare dintre inculpații - si, respectiv, -, pedeapsa de 1(un) an închisoare și 5.000.000 lei (rol)=500 lei (ron) amendă penală.
În baza dispozițiilor art. 71 alin. (2) din Codul penal cu referire la art. 71 alin.(1) din Codul penal, raportat si la art. 13 din Codul penal, aplica fiecăruia dintre inculpații - si, respectiv, -, cu datele de stare civila sus-menționate, pedeapsa accesorie constând in interzicerea drepturilor prevăzute in art. 64 lit. a) - c) din Codul penal, pe durata si in condițiile prevăzute de dispozițiile legale sus-menționate.
Atrage atenția fiecăruia dintre inculpații sus-menționați asupra dispozițiilor art. 63 indice 1 din Codul penal și învederează fiecăruia dintre cei doi inculpați dispozițiile art. 425 din Codul d e procedura penala.
Admite în parte acțiunea civilă pornită si exercitată în cadrul procesului penal de către partea civilă, fiul lui si, născut la data de 11.03.1975 in municipiul I, județul I, în prezent deținută in Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță I și, în consecință:
În baza dispozițiilor art. 14-15 si art. 346 din Codul d e procedura penala, coroborate cu dispozițiile art. 998 din Codul civil si art. 1003 din Codul civil, obligă pe inculpații - si, respectiv, -, în solidar, să plătească părții civile cu titlu de despăgubiri civile - daune morale - suma de 3.000 lei (RON).
Respinge restul pretențiilor civile formulate in cadrul procesului penal de către partea civilă, cu datele de stare civilă sus-menționate, ca fiind neîntemeiate.
In baza dispozițiilor art.313 din Legea nr.95/2006, modificata si completata prin nr.OUG72/2006, publicata in Monitorul Oficial nr.803/25.09.2006, coroborate si cu dispozițiile art.14-15 din Codul d e procedura penala si art.346 din Codul d e procedura penala, coroborate si cu dispozițiile art. 998 din Codul civil si art.1003 din Codul civil, obliga pe inculpații - si, respectiv, -, în solidar, sa plătească părții civile SPITALUL CLINIC DE URGENTE "SF. " I, prin reprezentanții săi legali, suma de 1358,25 lei (RON), cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuielile de spitalizare aferente îngrijirilor medicale acordate victimei, în perioada 01-10.10.2005 (conform adresei nr.10139/29.04.2007, emisa de către SPITALUL CLINIC DE URGENTE "SF. "I, prin reprezentanții săi legali), la care se adaugă dobânda de referință practicata de, pana la achitarea prejudiciului, conform art.3 alin.(3) din nr.OG9/2000, modificata si completata prin Legea nr. 356/2002.
In baza dispozițiilor art.313 din Legea nr.95/2006, modificata si completata prin nr.OUG72/2006, publicata in Monitorul Oficial nr.803/25.09.2006, coroborate si cu dispozițiile art.14-15 din Codul d e procedura penala si art.346 din Codul d e procedura penala, coroborate si cu dispozițiile art. 998 din Codul civil si art.1003 din Codul civil, obliga pe inculpații - si, respectiv, -, în solidar, sa plătească părții civile Serviciul de Ambulanta al Județului I cu titlu de despăgubiri civile (daune materiale), suma de 201 lei (RON), reprezentând cheltuielile de transport ocazionate de transportul victimei, la data de 01.10.2005, cu nr. de solicitare 89373, de la Spitalul Clinic nr.3 - I, județul la Spitalul Clinic nr. 1 - I (conform adresei nr. 1288 din data de 28.03.2007, emisa de către SERVICIUL DE AMBULANTA AL JUDETULUI I, prin reprezentanții săi legali).
Constată încetate delegațiile pentru apărătorii din oficiu ai fiecăruia dintre cei doi inculpați, in faza de judecata, respectiv delegațiile nr. 1531/19.02.2007 si, respectiv, nr. 1507/16.02.2007, ambele emise de către Baroul Iași.
Ia act ca partea civila, cu datele de stare civila sus-menționate, nu a solicitat cheltuieli judiciare in cadrul procesului penal.
În baza dispozițiilor art. 349 și art. 191 din Codul d e procedură penală, obligă pe fiecare dintre cei doi inculpați - si, respectiv, -, fiecare cu datele de stare civila sus-menționate, să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta din urma, cate de 250 lei (RON) fiecare.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că:
Inculpații - și - locuiesc în comuna, județul I și au mai suferit condamnări - la pedeapsa cu amenda penală - tot pentru săvârșirea unor infracțiuni de violență - agresiune fizica îndreptată asupra persoanelor, așa cum rezultă din fișele de cazier judiciar ale ambilor inculpați, aflate la dosarul prezentei cauze penale.
În seara zilei de 29.09.2005, în jurul orelor 19,00, partea vătămată se afla într-un bar din comuna, județul
La barul respectiv se aflau și inculpații - și -. Pe fondul consumului de alcool, cei doi inculpați i-au adresat părții vătămate o serie de insulte și amenințări.
La un moment dat, văzând că situația devenise tensionată, barmanul le-a cerut tuturor să-și termine consumațiile, întrucât intenționa să închidă barul.
Inculpații au ieșit afară și, la scurt timp, și partea vătămată.
Cu ajutorul unui par pe care inculpatul - l-a luat din coșul căruței părții vătămate (căruța părții vătămate fiind parcată in drumul din fața barului respectiv), precum si a unei furci, cu care s-a înarmat inculpatul -, cei doi inculpați au început sa-i aplice părții vătămate mai multe lovituri peste corp, precum și în cap, in special în zona urechii drepte. Urmare a loviturilor primite, partea vătămata, plina de sânge, a căzut la pământ, in stare de inconștiența, inculpații continuând să o lovească pe partea vătămată și in timpul cât aceasta era căzută la pământ. Martorii și -, care ieșiseră din bar și văzuseră cele petrecute, au strigat la cei doi inculpați să se oprească, să nu o omoare pe partea vătămată, împrejurări in care inculpații au abandonat parul și furca lângă căruța părții vătămate și au fugit.
Martora a văzut momentul in care inculpații au luat-o la fugă, in timp ce martorii si - strigau la aceștia să o lase în pe partea vătămată, să nu o omoare, precum și pe partea vătămată căzută la pământ, cu urme de sânge în zona feței și a urechii drepte, în timp ce victima era căzută in stare de in conștiență, la sol.
Martorii, si - au urcat-o apoi pe partea vătămată în căruță și au transportat-o la domiciliul ei.
După două zile de la incidentul respectiv, partea vătămată s-a deplasat la Clinica. din municipiul
În urma loviturilor aplicate de către cei doi inculpați, partea vătămată a suferit " plagă suprainfectată cu lipsă de substanță pavilion dr. tratată chirurgical, precum si fractura de smalț la nivelul dinților 2.1, 2.2, leziuni corporale ce s-au putut produce prin lovire cu corpuri contondente si care pot data din 29.09.2005", așa cum se arată prin certificatul medico-legal nr.2799, din data de 12.10.2005, eliberat de către Institutul de Medicină Legală I (fila 8, dosar urmărire penală); prin același certificat medico-legal se arată că partea vătămata a necesitat " un număr de 13-15 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, cu reexaminarea defectului pavilionului auricular "; totodată, prin același certificat medico-legal se arată că: "Reconstrucția pavilionului nu se poate face decât sub formă de corecție, dar va rămâne mai mic decât mărimea pavilionului", ceea ce în fapt constituie - în opinia instanței - o sluțire ( prin pierderea unei părți a pavilionului urechii drepte a părții vătămate), pierderea părții respective din pavilionul urechii drepte a părții vătămate fiind observabilă cu multă ușurință, la prima vedere chiar, cu atât mai mult cu cât prin această pierdere de substanța la nivelul pavilionului urechii drepte a părții vătămate s-a determinat schimbarea - în mod dezagreabil si cu titlu de permanență - a fizionomiei părții vătămate - așa cum se observă cu multă ușurință din fotografiile operativ-judiciare aflate la dosarul prezentei cauze penale (filele 10-11, dosar urmărire penală), aspecte care, in opinia instanței, i-au produs victimei un prejudiciu estetic permanent ce nu poate fi asimilat altfel decât noțiunii de " sluțire". Din adresa nr. 363/Of. din data de 09.03.2006, emisă de către Institutul de Medicină Legală - Serviciul Medico-legal (fila 12, dosar urmărire penală), rezultă că partea vătămata s-a prezentat - la 48 de ore după traumatismul suferit - la Clinica. din cadrul Spitalului Clinic nr. 1 din municipiul I, cu "plaga infectată pavilion a dreaptă și pierdere de substanță la nivelul pavilionului" și că "atât pierderea de substanță de la nivelul pavilionului urechii drepte, cât și suprainfecția au apărut datorită traumatismului suferit pe data de 29.09.2005".
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 10.000 lei (RON), cu titlu de daune morale, pentru sluțirea suferită, urmare a agresiunii fizice exercitate asupra acesteia de către cei doi inculpați.
În drept, reținând pe deplin dovedită vinovăția inculpaților, s-a stabilit că faptele inculpaților - și -, așa cum au fost acestea descrise anterior, prin situația de fapt reținută de către instanță, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de "vătămare corporală gravă", prevăzută de art. 182 alin. (2) din Codul penal, pentru fiecare dintre inculpații sus-menționați.
În ce privește încadrarea juridică a faptelor săvârșite de către fiecare dintre cei doi inculpați asupra victimei, instanța a avut în vedere împrejurarea că prin fapta lor inculpații au cauzat părții vătămate un grav prejudiciu estetic, prin schimbarea fizionomiei normale a acesteia cu caracter de permanență, întrucât prin pierderea unei părți din pavilionul urechii drepte - datorită agresiunii fizice exercitate de către cei doi inculpați asupra victimei - i s-a produs acesteia o cicatrice permanentă, de dimensiuni ușor vizibile la prima vedere, ceea ce reprezintă un prejudiciu estetic substanțial și ireversibil cauzat victimei infracțiunii; prin prisma acestor considerente, instanța a constatat că prin fapta celor doi inculpați s-a produs "sluțirea" victimei, fiind așadar incidente în cauză dispozițiile art. 182 alin.(2) din Codul penal.
Având în vedere aceste considerente, instanța a respins, ca fiind neîntemeiată, cererea formulată de către inculpați, prin apărătorul lor ales, privind schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare a instanței - conform dispozițiilor art. 334 din Codul d e procedură penală - din infracțiunea de "vătămare corporală gravă", prevăzută și pedepsită de art. 182 alin.(2) din Codul penal, în infracțiunea de "lovire sau alte violențe", prevăzută și pedepsită de art. 180 alin.(2) din Codul penal, constatând, așa cum s-a arătat anterior, că faptele fiecăruia dintre cei doi inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de "vătămare corporală gravă", prevăzută de art. 182 alin.(2) din Codul penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei - pentru fiecare dintre cei doi inculpați - și a modalității de executare, în lumina criteriilor generale de individualizare a pedepselor, prescrise de art.72 din Codul penal, instanța, a avut în vedere - pe de o parte - gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, iar - pe de altă parte - persoana fiecăruia dintre inculpați, care sunt cunoscuți cu antecedente penale, care au avut o poziție procesuală corespunzătoare în fața organelor judiciare (în faza de urmărire penală aceștia recunoscând săvârșirea infracțiunii imputate și care au avut un comportament bun în societate anterior săvârșirii faptei (așa cum rezultă din actele în circumstanțiere - adeverințe(le) - depuse la dosarul cauzei), care au fost de acord să acopere o parte din prejudiciul cauzat victimei prin comiterea infracțiunii (în ce-l privește pe inculpatul -), criterii în raport de care a aplicat fiecărui inculpat câte o pedeapsă cu închisoarea, situată sub limita minimă specială prevăzută de legea penală pentru infracțiunea săvârșită, prin reținerea, în favoarea fiecărui inculpat, a circumstanței atenuante judiciare exemplificate în dispozițiile art.74 alin.(1) litera c) din Codul penal, în acord cu dispozițiile art.76 alin.(1) lit. d) din Codul penal, precum și în acord cu dispozițiile art.79 din Codul penal.
În baza dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002, modificata prin nr.OUG 18/2003, în ce-i privește pe fiecare dintre inculpații sus-menționați, s-a dispus revocarea beneficiului grațierii integrale si condiționate privind executarea pedepsei de 5.000.000 lei (ROL)=500 lei (RON) amenda penala, ce a fost aplicata fiecăruia dintre cei doi inculpați prin sentința penală nr.2610/26.05.2003 a Judecătoriei Iași, pronunțata in dosarul penal nr. 4070/2003 al Judecătoriei Iași, rămasa definitiva prin nerecurare - în ce-l privește pe inculpatul - - si, respectiv, prin decizia penala nr. 60/2004 a Tribunalului Iași - în ce-l privește pe inculpatul -, pentru săvârșirea de către aceștia a infracțiunii de "lovire sau alte violențe", prevăzută și pedepsită de art. 180 alin.(2) din Codul penal (așa cum rezultă din fișele de cazier judiciar ale ambilor inculpați, aflate la dosarul prezentei cauze penale), dispunând executarea în întregime a pedepsei cu amendă penală, alături de pedeapsa închisorii ce a fost stabilită fiecăruia dintre inculpați prin prezenta sentința, în final fiecare dintre cei doi inculpați urmând să execute pedeapsa unică totală (rezultata prin cumul aritmetic) a închisorii și a amenzii penale.
În baza dispozițiilor art. 71 alin. (2) din Codul penal cu referire la art. 71 alin.(1) din Codul penal, raportat si la art. 13 din Codul penal, a aplicat fiecăruia dintre inculpații - si - pedeapsa accesorie constând in interzicerea drepturilor prevăzute in art. 64 lit. a)- c) din Codul penal, pe durata si in condițiile prevăzute de dispozițiile legale sus-menționate.
A atras atenția fiecăruia dintre inculpații sus-menționați asupra dispozițiilor art. 63 indice 1 din Codul penal - în ce privește pedeapsa amenzii penale - și a învederat acestora dispozițiile art. 425 din Codul d e procedura penala.
În ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că în cursul judecății - partea vătămată s-a constituit parte civila in cadrul procesului penal cu suma de 10.000 lei (RON), cu titlu de daune morale.
La evaluarea daunelor morale solicitate în cauză de către partea civilă, instanța a avut în vedere scopul acestora, respectiv atenuarea suferințelor provocate victimei prin fapta care le-a cauzat, în special gravitatea suferințelor fizice la care a fost supusa victima prin agresiunea fizică comisă de către inculpați, dar si suferințele psihice produse părții vătămate, având in vedere ca aceasta, fiind victima unei "sluțiri", a suferit în mod incontestabil un prejudiciu nepatrimonial efectiv, fiind evident ca prin "sluțirea" ce i-a fost cauzată de către inculpați aceasta a suferit un prejudiciu estetic cu caracter de permanență, care - data fiind și vârsta victimei, care este o persoană tânără - i-au lezat în mod cert acesteia sentimentele de respect față de sine, de încredere în propria persoană, afectându-i în mod direct și relațiile sociale, toate aceste aspecte subsumându-se traumelor de ordin psihic suferite de către partea vătămată, care o îndreptățesc astfel pe aceasta la dezdăunare din partea inculpaților, dar nu în cuantumul solicitat de către partea civilă, ci într-o proporție apreciată de către instanță ca fiind suficientă pentru a acoperi prejudiciul de ordin nepatrimonial suferit de victima .
Ca urmare instanța a admis în parte acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de către partea civilă și, în consecință a obligat pe inculpații - si -, în solidar, să plătească părții civile, cu titlu de despăgubiri civile - daune morale -, suma de 3.000 lei (RON).
Raportat la considerentele expuse, instanța a respins restul pretențiilor civile formulate in cadrul procesului penal de către partea civilă, ca fiind neîntemeiate.
În termen legal împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații și care, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul modalității de apreciere a materialului probator și de stabilire a vinovăției lor în comiterea infracțiunilor imputate, au solicitat desființarea sentinței primei instanțe și, urmare a rejudecării cauzei și schimbării încadrării juridice dată faptelor imputate - din infracțiunea de vătămare corporală gravă în lovire - reindividualizarea tratamentului sancționator aplicat.
Astfel, reiterând aspectele invocate și în fața instanței de fond cu privire la împrejurările în care s-a desfășurat incidentul din seara de 29.09.2005, inculpații și susțin că prima instanță a apreciat unilateral materialul probator și respins în mod nejustificat cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu, din infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art.182 alin.2 Cod penal, în infracțiunea de lovire prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal, în condițiile în care consecințele actelor de violență exercitate, respectiv "sluțirea" părții vătămate - astfel cum a reținut instanța de fond - nu a fost confirmată ca atare de actele medicale ci a constituit un element de apreciere de către instanță prejudiciului estetic suferit.
Referitor la tratamentul sancționator, ambii inculpați solicită, în subsidiar, reindividualizarea modalității de executare a pedepselor aplicate în sensul aplicării disp.art.81 Cod penal, având în vedere circumstanțele personale și cele ale comiterii faptelor.
Tribunalul Iași prin decizia penală nr.75/19 februarie 2008 respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați și i-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În pronunțarea acestei decizii tribunalul a reținut următoarele:
Pentru a stabili situația de fapt, instanța de fond a administrat în cursul cercetării judecătorești, toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptele comise, împrejurările comiterii acestora și persoana făptuitorilor, vinovăția inculpaților și în săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală gravă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art.182 alin.2 Cod penal, fiind corect stabilită de instanța de fond pe baza unui ansamblu probator concludent, legal administrat și judicios evaluat, calificarea juridică a faptelor comise fiind legal efectuată.
Din analiza ansamblului probelor administrate (plângerile și declarațiile părții vătămate, certificatul medico-legal nr.2799/12.10.2005 și adresa nr.363/09.03.2006 eliberate de IML I, fotografiile operativ - judiciare întocmite de organele de cercetare penală, depozițiile martorilor, -, și, coroborate cu declarațiile date de ambii inculpați în faza urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești de către inculpatul ) a rezultat că în seara de 29 septembrie 2005, în jurul orei 19.00, în timp ce se aflau într-un bar din localitatea de domiciliu - comuna, județul I, între partea vătămată și inculpații și a avut loc inițial un incident verbal, părțile adresându-și reciproc insulte cu conotații sexuale, injurii și amenințări. Pentru a evita declanșarea unei situații conflictuale, barmanul localului le-a solicitat tuturor să-și termine consumațiile și să părăsească barul, împrejurare în care au ieșit mai întâi inculpații și apoi la scurt timp, partea vătămată.
În momentul în care a ieșit din bar partea vătămată a fost atacată de cei doi inculpați care între timp se înarmaseră cu un par și o furcă pe care le-au luat din căruța părții vătămate, ambii inculpați aplicând victimei mai multe lovituri peste corp și cap; deși, urmare a loviturilor primite partea vătămată și-a pierdut starea de conștiență și a căzut pe sol, inculpații au continuat să o lovească până în momentul în care din bar au ieșit martorii și - care au intervenit și le-au solicitat să înceteze agresiunea, împrejurare în care inculpații au abandonat furca și parul și au părăsit în fugă locul faptei.
Potrivit înscrisurilor medicale depuse la dosar, actele de violență exercitate în mod conjugat de către cei doi inculpați au provocat părții vătămate leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 13- 15 zile de îngrijiri medicale, respectiv "plagă cu lipsă de substanță pavilion dreaptă, fractură de smalț la nivelul dinților 2.1 și 2.2", cu menționarea faptului că reconstrucția pavilionului urechii afectate nu se poate face decât sub formă de corecție dar va rămâne mai mic decât mărimea pavilionului, topografia și natura leziunilor constatate confirmând susținerile părții vătămate și ale martorilor în ceea ce privește data și modalitatea de producere a leziunilor.
De asemenea, prin adresa nr.363/Of. din data de 09.03.2006 a IML I se precizează că atât pierderea de substanță de la nivelul pavilionului urechii cât și suprainfecția se datorează traumatismului suferit la data de 29.09.2005, astfel încât se constată că în mod corect instanța de fond a înlăturat susținerile inculpaților referitoare la faptul că aceste consecințe s-au datorat exclusiv conduitei culpabile a părții vătămate și nu leziunilor suferite ca urmare a agresiunii.
Ca urmare, în condițiile în care prin concluziile actelor medico-legale s-a stabilit fără echivoc că prejudiciul estetic produs părții vătămate este rezultatul traumatismului suferit la data de 29.09.2005, se constată că în mod corect prima instanță a stabilit că acțiunile violente conjugate, exercitate cu intenție indirectă de inculpații și asupra părții vătămate, care au avut drept consecință sluțirea acesteia, respectiv pierderea de substanță de la nivelul pavilionului urechii drepte, se circumscriu infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art.182 alin.2 Cod penal, criticile formulate de inculpați sub acest aspect fiind neîntemeiate.
Vătămarea corporală gravă se realizează din punct de vedere obiectiv printr-o faptă care produce vreunul dintre rezultatele arătate in art. 182, rezultate caracterizate fie prin durata mare a îngrijirilor medicale necesare pentru vindecarea victimei, fie prin natura vătămării produse.
Așa cum a reținut și instanța de fond, în acest caz, ceea ce atribuie vătămării caracter grav constă în natura vătămării produse, respectiv "sluțirea" - termen care este definit de literatura de specialitate ca fiind "un grav prejudiciu estetic produs victimei, prin schimbarea înfățișării normale a acesteia intr-o înfățișare neplăcută, respingătoare și poate fi rezultatul - cu caracter de permanență - unei desfigurări (schimbarea înfățișării feței), deformări (schimbarea formei corpului) sau a unei mutilări (pierderea unei părți din corp)".
Pe cale de consecință, se apreciază că pe deplin justificat prima instanță a respins cererile inculpaților de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare și a reținut că prin localizarea și repercusiunile asupra expresivității feței, leziunea provocată constituie un prejudiciu estetic ireversibil, reprezentând o sluțire în sensul legii, întrucât restabilirea aspectului normal al fizionomiei părții vătămate în acest caz nu se poate produce printr-un proces de vindecare normal iar reconstrucția pavilionului urechii nu se poate realiza decât parțial, sub formă de corecție.
În raport de natura și circumstanțele comiterii faptelor precum și de elementele ce caracterizează persoana și conduita socială a inculpaților care sunt cunoscuți cu antecedente penale dar au avut un comportament bun anterior comiterii infracțiunilor și au adoptat o conduită procesuală corectă, se constată că la stabilirea cuantumului pedepselor aplicate instanța de fond a ținut seama de aceste împrejurări, cărora le-a conferit semnificația circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 lit. c Cod penal astfel încât, dându-se eficiență disp.art.76 lit. d Cod penal cuantumul pedepselor aplicate a fost coborât sub limita minimului special prevăzut de textul incriminator, sancțiunile aplicate fiind astfel corect stabilite și adecvate gravității faptelor comise, cu respectarea tuturor criteriilor generale de individualizare prevăzute de disp.art.72 Cod penal.
Și în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepselor aplicate se constată pe deplin legală și temeinică hotărârea primei instanțe, în condițiile în care prezentele infracțiuni au fost comise de inculpați în cursul termenului de 3 ani al grațierii condiționate a executării pedepsei amenzii aplicate fiecăruia dintre cei doi inculpați prin sentința penală nr.2610/26.05.2003 a Judecătoriei Iași, astfel încât revocarea beneficiului grațierii și dispunerea executării în întregime a pedepsei amenzii anterior aplicate alături de pedeapsa închisorii aplicată prin prezenta sentință, au fost efectuate de prima instanță în conformitate cu dispozițiile art.7 din Legea nr. 543/2002, motivele de apel invocate de inculpați sub acest aspect fiind nefondate.
În termenul prevăzut de art.385 ind.3 alin.1 Cod procedură penală hotărârile pronunțate în cauză au fost recurate de inculpații-și-, care prin motivele scrise au invocat următoarele critici:
1) greșita încadrare juridică dată faptelor în sensul că pierderea de substanță osoasă a pavilionului urechii se datorează părții vătămate care a dat dovadă de neglijență lăsând rana să se infecteze, situație în care faptele inculpaților se încadrează în dispozițiile art.181 Cod penal;
2) greșita individualizare a pedepselor constând în aceea că potrivit circumstanțelor personale cât și poziției lor procesuale modalitatea de executare se impune a fi schimbată prin aplicarea dispozițiilor art.81 sau art.86 ind.1 Cod penal.
Criticile formulate de inculpați se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art.385 ind.9 alin.1 pct.14 și 17 din Codul d e procedură penală și sunt neîntemeiate.
Atât instanța fondului cât și cea de control judiciar au analizat probele care au servit la soluționarea laturii penale a cauzei, fiind înlăturate apărările cât și criticile aduse în apel și au constatat legal că faptele inculpaților se încadrează juridic în dispozițiile art.182 alin.2 Cod penal.
În acest context Serviciul medico-legal I, cu adresa nr.363/OF din 9.03.2006 a precizat că potrivit documentelor medicale, partea vătămată prezintă plagă infectată pavilion a dreaptă și pierdere de substanță osoasă la nivelul pavilionului.
Atât pierderea de substanță de la nivelul pavilionului urechii cât și suprainfecția au apărut datorită traumatismului suferit la data de 29.09.2005.
Din actele medicale mai rezultă faptul că reconstrucția pavilionului urechii nu se poate face decât sub formă de corecție dar va rămâne mai mic decât mărimea pavilionului.
Prin urmare în mod corect s-a concluzionat de către instanțe că acțiunile violente ale inculpaților au avut drept consecință sluțirea acesteia și se circumscriu dispozițiilor art.182 alin.2 Cod penal.
În ce privește a doua critică, se constată de asemenea că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art.7 din Legea nr.543/2002 care prevăd că "persoanele grațiate care, în curs de 3 ani, săvârșesc cu intenție o infracțiune vor executa, pe lângă pedeapsa stabilită pentru acea infracțiune, și pedeapsa sau restul de pedeapsă rămas neexecutat ca urmare a aplicării prezentei legi".
Prin urmare schimbarea modalității de executare prin aplicarea suspendării condiționate sau a suspendării sub supraveghere nu este posibilă în raport de normele legale mai sus menționate.
Analizând hotărârile atacate - în conformitate și cu dispozițiile art.385 ind.9 alin.3 Cod procedură penală - nu se constată nici alte motive care luate în considerare din oficiu, să conducă la casarea lor.
Așa fiind, recursurile declarate de inculpații - și - vor fi respinse ca nefondate conform dispozițiilor art.385 ind.15 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații și împotriva deciziei penale nr.75 din 19 februarie 2008 Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului câte 50 lei fiecare cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
19.XI.2008.-
2 ex.-
Președinte:Tatiana JuverdeanuJudecători:Tatiana Juverdeanu, Dan Anton, Ciubotariu
