Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 730/2009. Curtea de Apel Iasi

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIE PENALĂ Nr. 730

Ședința publică de la 12 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Tatiana Juverdeanu

JUDECĂTOR 2: Ciubotariu

JUDECĂTOR 3: Otilia Susanu

Grefier: - -

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - a fost reprezentat prin procuror

Pe rol fiind judecarea cauzei penale, având ca obiect infracțiunea de " vătămare corporală gravă", promovat de inculpatul recurent și intimat - și partea civilă recurentă împotriva deciziei penale nr. 259 din data de 18 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.

Conform art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și a celorlalte persoane chemate în proces, constatându-se că se prezintă inculpatul recurent și intimat -, asistat de avocat ( ce substituie la acest termen pe avocat ), inculpatul intimat, asistat de avocat ales, partea civilă recurentă, asistat de avocat și partea responsabilă civilmente, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare și prezența părților la termenul de astăzi, că este al doilea termen de judecată, că recursul promovat de inculpatul - și partea civilă recurentă nu au fost motivate conform disp.art.385 ind.10 alin.2 Cod procedură penală, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:

Curtea aduce la cunoștință inculpatului recurent și intimat și inculpatului intimat că potrivit dispozițiilor art.70 alin.2 Cod procedură penală, au dreptul de a nu da declarație în cauză, și că, în ipoteza în care vor consimți să dea declarație, ceea ce declară poate fi folosit și împotriva lor.

Pe rând, fiecare dintre inculpați și arată că înțeleg să se prevaleze de dreptul la tăcere și nu doresc să dea declarație în fața instanței de recurs.

Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.

Avocat pentru partea civilă recurentă, având cuvântul, solicită a se observa că prin decizia pronunțată de Tribunalul Iașis -a dispus în baza disp.art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.h Cod procedură penală încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților și iu la plângerea prealabilă a părții vătămate în ceea ce privește infracțiunea de " lovire sau alte violențe" prev.de art.180 alin.2 Cod penal, prin împăcarea părților.

Prin aceiași decizie s-a dispus în temeiul disp.art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.h Cod procedură penală încetarea procesului penal împotriva inculpatului la plângerea prealabilă a părții vătămate, în ceea ce privește infracțiunea de " vătămare corporală" prev.de art.181 alin.1 Cod penal, prin împăcarea părților.

Recursul promovat de partea civilă îl vizează doar pe inculpatul și se referă la latura civilă a cauzei, respectiv daunele morale care au fost înjumătățite de către instanța de apel.

Sub acest aspect solicită admiterea recursului și obligarea inculpatului la plata daunelor morale în cuantum de 5000 lei ca fiind justificate și rezonabile în raport de suferința creată ca urmare a infracțiunii săvârșită de către inculpat.

Avocat pentru inculpatul recurent și intimat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și, rejudecând cauza să se dispună în temeiul disp.art. 11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală achitarea inculpatului.

Solicită a se avea în vedere toate declarațiile date de către acest inculpat, declarații prin care acesta susține că este nevinovat, cel care a lovit partea vătămată a fost inculpatul.

Partea vătămată a declarat că a fost lovit de inculpatul cu o de baseball în față, a căzut jos, și datorită șocului nu a mai văzut cine erau ceilalți agresori care l-au lovit ulterior.

În ce privește recursul promovat de partea civilă, pune concluzii de respingere ca nefondat, inculpatul nu poate fi obligat la plata daunelor morale solicitate întrucât nu este vinovat. Chiar și în situația în care hotărârea ar rămâne așa, nu se justifică majorarea daunelor morale.

Avocat având cuvântul în recursul promovat de inculpatul, pune concluzii de respingere ca nefundat, urmând a fi admis recursul promovat de partea civilă pentru motivele arătate.

Avocat pentru inculpatul intimat, având cuvântul, solicită a se avea în vedere că recursul promovat de partea civilă nu-l privește pe acest inculpat.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită în temeiul disp.art.385 ind.15 Cod procedură penală respingerea recursurilor ca nefondate, urmând a fi menținută decizia recurată ca fiind legală și temeinică.

Partea civilă recurentă având cuvântul, achiesează la concluziile puse de apărătorul ales.

Inculpatul recurent și intimat, având ultimul cuvânt, susține că este nevinovat.

Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt, arată că a fost nevoit să se împace cu partea vătămată dar, nu se consideră vinovat.

Partea responsabilă civilmente, arată că fiul său este nevinovat.

Inculpatul recurent și intimat, având din nou cuvântul, susține că este nevinovat.

Inculpatul intimat având din nou cuvântul, arată că recursul părții civile nu-l privește, apreciind soluția pronunțată temeinică și legală.

Declarând dezbaterile închise, cauza rămâne în pronunțare și în deliberare.

Ulterior deliberării,

Curtea,

Asupra recursurilor penale de față;

Prin sentința penală nr. 2676 din 19 septembrie 2007 a Judecătoriei Iașis -au dispus următoarele:

Condamnă pe inculpatul, fiul lui si, născut la data de 20.01.1971 in I, cu domiciliul in satul, comuna, județul I, CNP:-, cetățean român, recidivist, studii medii, ocupația - șofer, căsătorit, are un copil minor, la pedeapsa de 2(doi) ani si 8(opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "vătămare corporală gravă" prev. si ped. de art. 182 alin. 1 Cod penal cu aplicarea disp. art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal ( prin schimbarea încadrării juridice dată faptei săvârșite de către acesta, din infracțiunea de " vătămare corporala gravă" prev. si ped. de art. 182 alin. 1 Cod penal, conform disp. art. 334 Cod procedura penala).

In baza disp. art. 83 Cod penal dispune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2(doi) ani închisoare stabilita inculpatului prin sentința penala nr. 947/27.02.2001 a Judecătoriei Iași, menținuta prin decizia penala nr. 1058/25.09.2001 a Tribunalului Iași, menținuta si rămasă definitivă prin decizia penala nr. 18/10.01.2002 a Curtii de APEL IAȘI, pedeapsă ce urmează a fi executată de către inculpat in întregime si alăturat pedepsei de 2(doi)ani si 8(opt) luni închisoare ce a fost stabilita acestuia prin prezenta sentința penala, in regim de detenție.

Total pedeapsa de executat pentru inculpatul: pedeapsa de 4(patru)ani si 8(opt) luni închisoare.

Pe durata si in condițiile stabilite de disp. art. 71 Cod penal interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de disp. art. 64 lit. a, b Cod penal.

II) Condamnă pe inculpatul -, fiul lui si, născut la data de 23.11.1986 in I, cu domiciliul in satul, comuna, județul I, CNP: -, cetățean român, fără antecedente penale, studii - 4 (patru) clase, ocupația - cocător, necăsătorit, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de " vătămare corporală gravă" prev. si ped. de art. 182 alin. 1 Cod penal cu aplicarea disp. art. 99 si urm. Cod penal.

Pe durata si in condițiile stabilite de disp. art. 71 Cod penal interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de disp. art. 64 lit. a, b Cod penal.

In baza disp. art. 81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii ce a fost stabilita inculpatului prin prezenta sentinta penala pe o perioada de 3 (trei) ani care, conform disp. art. 110 Cod penal, constituie termen de încercare pentru acesta.

In baza disp. art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata termenului de încercare anterior menționat, dispune suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de disp. art. 64 lit. a, b Cod penal.

Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal.

III) Condamnă pe inculpatul iu, fiul lui si, născut la data de 07.08.1986 in I, cu domiciliul in satul, comuna, județul I, CNP: -, cetățean român, fără antecedente penale, studii -medii, necăsătorit, la pedeapsa amenzii penale in cuantum de 2000 (doua mii ) lei pentru săvârșirea infracțiunii de " lovire sau alte violente" prev. si ped. de art. 180 alin. 2 Cod penal ( prin schimbarea încadrării juridice dată faptei săvârșite de către acesta, din infracțiunea de " vătămare corporala gravă" prev. si ped. de art. 182 alin. 1 Cod penal, conform disp. art. 334 Cod procedura penala).

Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 63¹Cod penal privind sustragerea cu rea - credința de la executarea pedepsei amenzii penale ce i-a fost aplicată prin prezenta sentinta penala.

IV) Condamnă pe inculpatul, fiul lui si, născut la data de 29.01.1984 in I, cu domiciliul in satul, comuna, județul I, CNP: -, cetățean român, fără antecedente penale, la pedeapsa amenzii penale in cuantum de 2000 (doua mii) lei pentru săvârșirea infracțiunii de " lovire sau alte violente" prev. si ped. de art. 180 alin. 2 Cod penal (prin schimbarea încadrării juridice dată faptei săvârșite de către acesta, din infracțiunea de " vătămare corporala gravă" prev. si ped. de art. 182 alin. 1 Cod penal, conform disp. art. 334 Cod procedură penală).

Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 63¹Cod penal privind sustragerea cu rea - credință de la executarea pedepsei amenzii penale ce i-a fost aplicata prin prezenta sentinta penala.

In baza disp. art. 14 si art. 346 Cod procedura penala cu referire la disp. art. 998 - art. 999 cod civil si art. 1000 alin. 2 Cod civil admite in parte cererea de pretenții civile formulata in cadrul procesului penal de către partea civila.

Obligă pe inculpatul in solidar cu inculpatul - (acesta din urma in solidar si cu partea responsabila civilmente, cu domiciliul in satul, comuna, județul I) să plătească acestei părți civile suma de 8000 lei cu titlu de daune morale.

Respinge restul pretențiilor civile formulate in cadrul procesului penal de către partea civila.

In baza disp. art. 14 si art. 346 Cod procedura penala cu referire la disp. art. 998 - art. 999 Cod civil si art. 1000 alin. 2 Cod civil admite cererea de pretenții civile formulată in cadrul procesului penal de către partea civila Spitalul Clinic de Urgențe "Sf. "

Obligă pe inculpatul in solidar cu inculpatul - (acesta din urma in solidar si cu partea responsabila civilmente, cu domiciliul in satul, comuna, județul I) sa plătească acestei părți civile suma de1925,24 lei, actualizată cu dobânda de referință a BNR la data executării efective a obligației de plată, cu titlu de despăgubiri civile.

In baza disp. art. 349 si art. 189 Cod procedură penală suma de 340 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului - in faza de urmărire penala si onorariile apărătorilor din oficiu ai inculpaților iu si in faza cercetării judecătorești (delegațiile nr. 3811/27.04.2005, nr. 3405/26.03.2007 si nr. 3399/26.03.2007 emise de Baroul Iași ) va I achitata Baroului I din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi inclusa in cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de către stat.

În baza disp. art. 349 si art. 191 Cod procedura penala oblige inculpații la plata următoarelor sume de bani cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat:

- pe inculpatul la plata sumei de 70 lei pe inculpatul - in solidar cu partea responsabila civilmente la plata sumei de 110 lei ( din care, suma de 40 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului in faza de urmărire penala);

- pe inculpatul iu la plata sumei de 220 lei (din care, suma de 150 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului in faza cercetării judecătorești);

- pe inculpatul la plata sumei de 220 lei (din care, suma de 150 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului in faza cercetării judecătorești);

În baza disp. art. 349 si art. 193 Cod procedura penala obliga pe fiecare dintre inculpat (inculpatul - in solidar cu partea responsabilă civilmente ) sa plătească părții vătămate suma de 165,75 lei cu titlu de cheltuieli efectuate de către aceasta in cadrul procesului penal (reprezentând onorariul apărătorului ales al acesteia si contravaloarea expertizei medico-legale efectuată in faza cercetării judecătorești.

Pentru a dispune astfel, prima instanță reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași emis în dosarul penal nr. 218/P/2006 la data de 03.06.2006 și înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr- s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului minor -, fiul lui si, născut la data de 23.11.1986 in I, CNP: -, pentru săvârșirea infracțiunii de "vătămare corporală"prev. și ped. de art. 181 alin. 1 Cod penal cu aplicarea disp. art. 99 alin. 3 Cod penal.

S-a reținut în actul de sesizare a instanței că, în seara zilei de 13.11.2004, aflându-se la o discotecă din satul, comuna, județul I, inculpatul i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu piciorul în zona feței, cauzându-i o ruptură dublă de mandibulă, excoriații și echimoze, leziuni fizice pentru a căror vindecare aceasta a necesitat un număr de 50-55 de zile de îngrijiri medicale.

În declarațiile date în cursul urmăririi penale, inculpatul recunoscut comiterea faptei reținută în sarcina sa prin rechizitoriu.

În declarația dată în fața instanței de judecată, inculpatul a revenit asupra poziției procesuale adoptată inițial, în cursul urmăririi penale, și a susținut că în seara zilei de 13.11.2004se afla la discoteca din satul, comuna, județul I, însă nu a lovit-o pe partea vătămată. Inculpatul a susținut că a plecat de la discotecă împreună cu prietena sa, -, imediat după ce partea vătămată a pulverizat cu un spray paralizant spre persoanele aflate în fața discotecii. Inculpatul a mai declarat că a aflat ulterior că în acea seară partea vătămată a fost "bătută" de către numiții și.

de către instanța de judecată cu privire la motivul pentru care, în cursul urmăririi penale, a recunoscut comiterea faptei reținută în sarcina sa în rechizitoriu, inculpatul a precizat că la momentul respectiv era minor, iar lucrătorii de poliție în prezența cărora a dat declarație i-au spus că dacă nu va recunoaște, va fi de către numitul.

În declarația dată în fața instanței de judecată partea vătămată a susținut că numitul i-a aplicat lovitura cu bâta, care i-a cauzat fractura de mandibulă, precum și faptul că după această lovitură, care a determinat căderea sa la pământ, a mai fost lovit de către o persoană cu piciorul în zona capului și a primit și alte lovituri de pumni și picioare în alte zone ale corpului.

Partea vătămată a mai declarat că nu poate preciza dacă inculpatul -, prezent la discotecă în acea seară, a agresat-o sau nu, însă în cursul urmăririi penale l-a indicat pe acesta ca fiind autorul faptei, întrucât așa i-au spus lucrătorii de poliție.

La termenul de judecată din data de 07.03.2007, constatând că din ansamblul probator administrat în cursul cercetării judecătorești până la acel moment rezultă date conform cărora la agresiunea exercitată asupra părții vătămate la data de 13.11.2004 au participat și alte persoane - respectiv numiții, fiul lui si, născut la data de 20.01.1971 in I, CNP:-, iu, fiul lui si, născut la data de 07.08.1986 in I, CNP: - și, fiul lui si, născut la data de 29.01.1984 in I, județul I, CNP: -( audiați inițial în calitate de martori, în ambele faze ale procesului penal) - în baza disp. art. 337 Cod procedură penală cu referire la disp. art. 336 Cod procedură penală, instanța a admis cererea formulată de către reprezentantului Ministerului Public și a dispus extinderea procesului penal și cu privire la persoanele anterior menționate, pentru infracțiunea de "vătămare corporală" prev. și ped. de art. 181 alin. 1 Cod penal, luând act că reprezentantului Ministerului Publica precizat că înțelege să pună în mișcare acțiunea penală împotriva acestora pentru respectiva infracțiune. În consecință, numiții, iu și au dobândit calitate de inculpați în prezenta cauză penală.

În declarațiile date în calitate de inculpați în cursul cercetării judecătorești, numiții și iu au negat implicarea lor în agresiunea exercitată la data de13.11.2007 asupra părții vătămate.

Inculpatul a declarat că, în seara zilei respective, a plecat cu mașina proprietatea sa, însoțit fiind de numitul, la discoteca din satul, comuna, județul I, pentru a-l transporta pe numitul, care îi plătise acest serviciu.

Inculpatul a precizat că a fost sunat în seara respectivă de către numitul, însă nu a înțeles nimic întrucât telefonul acestuia din urmă s-a descărcat. Inculpatul a susținut că plecarea sa la discotecă nu a avut nici o legătură cu telefonul pe care îl primise de la.

Inculpatul a învederat instanței că-și menține declarațiile date în calitate de martor și în care a arătat că unicul agresor al părții vătămate este inculpatul -, care i-a aplicat acesteia o lovitură cu piciorul peste față.

Inculpatul iu a precizat, de asemenea, că își menține declarațiile date în calitate de martor în prezenta cauză, declarații în care a susținut că inculpatul - a fost cel care a lovit-o pe partea vătămată "cu piciorul în gură" și, anterior acestui moment, partea vătămată a pulverizat cu un spray paralizant spre persoanele aflate în fața discotecii.

Deși legal citat, în calitate de inculpat, numitul nu s-a prezentat în fața instanței de judecată în vederea audierii sale.

În declarațiile date în calitate de martor, în ambele faze procesuale, acesta a susținut varianta prezentată de inculpații și iu, în sensul că singura persoană care a agresat-o pe partea vătămată în seara zilei de 13.11.2004, lovind-o "cu piciorul în gură", a fost inculpatul -.

Partea vătămată a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială, indicându-i, în calitate de martori, pe numiții (atât pentru dovedirea situației de fapt, cât și pentru dovedirea pretențiilor civile solicitate) și (pentru dovedirea pretențiilor civile solicitate).

Inculpații -, și iu au solicitat, de asemenea, proba testimonială; inculpatul - a indicat, în calitate de martori, pe numiții și -, inculpatul a indicat, în aceeași calitate, pe numiții și, iar inculpatul iu a solicitat audierea martorei.

Apărătorul inculpatului a precizat că nu este în măsură să propună probe pentru acesta, întrucât inculpatul nu a luat legătura cu el.

Martorii propuși de părți au fost audiați în mod nemijlocit de către instanța de judecată, declarațiile lor fiind consemnate în procesele-verbal atașate la dosarul cauzei.

Din oficiu, la termenul de judecată din data de 07.03.2007, instanța a pus în discuția contradictorie a părților și a dispus efectuarea unei expertize medico-legale pentru partea vătămată, cu următoarele obiective:

1 - să se precizeze numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea fracturii duble de mandibulă, suferită de partea vătămată și menționată în certificatul medico-legal nr. 3235 din 24.11.2004 emis de

2 - să se indice numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea celorlalte leziuni fizice, de care a suferit partea vătămată și care sunt menționate în certificatul medico-legal nr. 3235 din 24.11.2004 emis de

3 - să se precizeze dacă leziunile consemnate în certificatul medico-legal nr. 3235 din 24.11.2004 emis de I puteau fi produse printr-o singură lovitură cu piciorul, așa cum se reține în rechizitoriu, raportat la zonele diferite ale corpului unde acestea au fost identificate.

La dosarul cauzei a fost depus de către Institutul de Medicină Legală I raportul de expertiză medico-legală nr. 2375/453 din 30.03.2007 în care s-au concluzionat următoarele aspecte:

1. Numitul a prezentat excoriații, echimoze și fractură dublă de mandibulă redusă ortopedic și imobilizată prin blocaj intermaxilar rigid, complicată în evoluție cu supurația regiunii geniene stg. și osteită cronică apicală 34.

2. leziunilor pledează pentru producerea lor prin loviri active repetate cu obiecte contondente și pot data din 13.11.2004.

3. nu au necesitat zile de îngrijiri medicale, echimozele au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale, iar fractura dublă de mandibulă redusă ortopedic și imobilizată prin blocaj intermaxilar rigid, complicată în evoluție cu supurația regiunii geniene stg. și osteită cronică apicală 34 mai necesitat 15 zile de îngrijiri medicale, totalizând 65-70 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

4. Zilele de îngrijiri medicale sunt acordate de la data producerii și nu se însumează.

În faza de cercetare judecătorească, s-a dispus, conform disp. art. 482 alin. 2 Cod procedură penală, întocmirea unui referat de evaluare pentru inculpatul - (minor la data reținută în rechizitoriu ca fiind cea a comiterii faptei). La dosarul cauzei a fost depus de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași referatul nr. 271/25.05.2007 în care se menționează următoarele:

Tânărul a absolvit 4 clase la școala din sat, înregistrând doi repetenții consecutive în clasa a-I-a și a-II-

Din afirmațiile surselor, reiese că rezultatele școlare ulterioare ale tânărului nu erau slabe.

Aceasta a frecventat școala, asimilând achizițiile școlare corespunzătoarei vârstei, însă, din obligativitate și fără a-i face plăcere. Acesta este și motivul pentru care a survenit abandonul școlar, în detrimentul numeroaselor insistențe ale mamei și ale cadrelor didactice. a fost însă ferm în decizia sa și astfel, fără a mai relua cursurile școlare, s-a angajat încă de la vârsta de 14 ani.

Până la 19 ani a lucrat ca panacodar la " 92" din sat, dar a fost nevoit să-și caute un alt loc de muncă în momentul când aceasta a falimentat. În următoarea perioadă, tânărul s-a angajat ca și cocător la o din, însă a renunțat din cauza salarizării nesatisfăcătoare.

În prezent, inculpatul lucrează la ""din sat, având un salariu net de aproximativ 600 Ron. Tânărul este mulțumit de situația actuală în ceea ce privește locul de muncă, întrucât se înțelege bine cu colegii și are o relație de încredere și cu șefa sa; însă cel mai important lucru pentru este acela că îi face cu adevărat plăcere să lucreze în.

, patroana i, confirmă spusele tânărului și declară că este un bun salariat, un angajat de încredere pe care se poate baza chiar și în aspecte ce nu țin de.

Programul de lucru îi permite lui ca după serviciu să își ajute familia la treburile gospodăriei.

După decizia de a nu mai continua școala, a fost antrenat în activități lucrative licite, încercând să câștige cât mai bine pentru a-și ajuta și mama cu cheltuielile casei, în special în perioadele când tatăl era în penitenciar, în executarea mai multor pedepse cu închisoarea.

Timpul liber, destul de redus, și-l petrecea înainte de implicarea penală, ca și după de altfel, ascultând muzică, jucând tenis de picior cu alți băieți din sat sau plimbându-se prin oraș cu prietena lui, mergând uneori și la discotecile organizate prin satele apropiate.

După implicarea penală, a manifestat prudență, uneori exagerată, în frecventarea anumitor locuri. Tânărul evită distracțiile ce presupun un anturaj mare, evitând orice situație de risc. Nu consumă alcool, nu fumează.

este centrat pe muncă la și în familie, începând demersurile necesare pentru ridicarea propriei case.

Tânărul a afirmat că nu a lovit partea vătămată, întrucât era orbit de usturimea spray-ului lacrimogen pulverizat aleatoriu de către aceasta. În această situație, susține că a plecat spre casă împreună cu prietena sa și vărul său,.

- implicarea sa în această faptă, deși există o declarație a sa în dosarul penal în care recunoaște și regretă săvârșirea faptei reținută în sarcina sa.

susține că acea declarație a fost dată sub presiunea amenințărilor verbale și fizice ale numitului și a fraților, inculpați în același dosar.

Agentul de la Postul de Poliție a afirmat însă că declarația sa a fost scrisă înainte de presiunile exercitate de asupra lui -.

Tânărul în cauză își susține cu vehemență punctul de vedere, afirmând că la prima înfățișare în instanță, partea vătămată nu l-a recunoscut, indicând pe și frații drept cei care l-au lovit.

a fost destul de afectat de procedurile cercetării penale, valorificând și experiența negativă a tatălui său.

Cu privire la factorii care influențează sau pot influența conduita generală a inculpatului, s-au reținut ca factori psihosociali pozitivi, ce influențează sau pot influența conduita generală a acestuia, următoarele:

atitudinea sinceră și cooperantă în timpul cercetării penale; atitudinea tânărului față de muncă și câștigul licit de bani; prezența unor relații intrafamiliale pozitive; suportul emoțional și material oferit de către ceilalți membrii ai familiei; atitudinea pozitivă a tânărului față de normele sociale; comportamentul prosocial adoptat de către în familie și în comunitate.

Nu au fost identificați factori psihosociali negativi relevanți care ar putea influența conduita generală a tânărului.

Cu privire la perspectivele de reintegrare în societate, pe care le prezintă inculpatul, s-a apreciat că acesta este integrat în familie și în comunitate. S-a argumentat opinia prin comportamentul pozitiv al tânărului în familie, comunitate, relațiile sale cu mediul de lucru, atitudinea acestuia față de normele sociale.

Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească, conform dispozițiilor art. 339 alin. 2 Cod procedură penală, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

ÎN FAPT,

În seara zilei de 13.11.2004, partea vătămată a mers împreună cu numitul la discoteca organizată în satul, comuna, județul I, discotecă la care erau prezenți și inculpații și, precum și numiții -, -, și -.

La un moment dat a intervenit un conflict între persoanele aflate la discotecă, conflict care a fost adus la cunoștința inculpatului, telefonic, de către -. Ca urmare a acestei convorbiri telefonice, inculpatul s-a deplasat la discotecă cu mașina proprietatea sa, împreună cu inculpatul iu și cu numitul.

Întrucât partea vătămată a început să pulverizeze cu un spray paralizant spre persoanele aflate la fața locului, inculpatul i-a aplicat acesteia o lovitură cu un par în zona feței. Ca urmare a loviturii primite, partea vătămată a căzut la pământ, fiind lovită de către inculpatul cu piciorul în zona capului și ulterior acestui moment și de către inculpații iu și, cu pumnii și cu picioarele.

Ca urmare a actelor de violență exercitate asupra sa, partea vătămată a suferit o fractură dublă de mandibulă, ce a necesitat pentru vindecare un număr total de 65-70 de zile de îngrijiri medicale, precum și excoriații și echimoze ce au necesitat pentru vindecare un număr de 2-3 zile de îngrijiri medicale ( zile de îngrijiri medicale atestate de raportul de expertiză medico - legală nr. 2375/30.03.2007 întocmit de către Institutul de Medicină Legală I depus la dosarul cauzei, și care nu se însumează).

Instanța reținut că declarațiile date de către inculpați, în care aceștia au negat implicarea lor în agresarea părții vătămate sunt contrazise de probele ce au fost administrate în cauză.

Pe de o parte, este necesar a fi remarcate diferențele esențiale de conținut existente între plângerea adresată inițial de către partea vătămată organelor de cercetare penală, declarația dată de către aceasta la data de 01.12.2004, în faza de urmărire penală (filele 16-18 dosar urmărire penală) - în care partea vătămată arată că a fost lovită în seara respectivă de către mai mulți tineri din satul, comuna, județul I, indicându-i în mod clar pe "frații și pe inculpatul ca fiind unii dintre agresori (de altfel, în ceea ce-l privește pe inculpatul, partea vătămată a specificat că acesta a lovit-o din partea dreaptă lateral cu un par peste mandibulă, moment în care a simțit că "osul maxilarului i-a intrat în gură") - și "completarea" pe care aceasta a făcut-o în cursul urmăririi penale la data de 16.03.2005 (fila 18 dosar urmărire penală), în care arată că "a luat la cunoștință" că cel care a lovit-o se numește și nu, așa cum declarase inițial și că dorește să se judece cu acesta, fără celelalte persoane pe care le-a menționat în plângere.

De altfel, varianta prezentată de către partea vătămată inițial, în faza de urmărire penală, a fost susținută de către aceasta și în declarația dată în cursul cercetării judecătorești (fila 85 dosar instanță), și atât partea vătămată, cât și martorul ( care a însoțit-o pe partea vătămată la discotecă în acea seară) i-au recunoscut fără dubiu pe inculpații, iu și - prezenți în sala de judecată la termenul de judecată din data de 07.02.2007 - ca fiind persoane implicate în conflictul ce a avut loc la data de 13.11.2004.

Partea vătămată a susținut în fața instanței de judecată că lucrătorii de poliție au fost cei care l-au indicat pe inculpatul - ca fiind unicul său agresor.

Pe de altă parte, instanța a reținut că deși în declarațiile date în cursul cercetării judecătorești, inculpații, iu și (acesta din urmă relatând incidentul numai în declarația dată în calitate de martor, întrucât ulterior momentului în care a dobândit calitatea de inculpat nu s-a mai prezentat la nici un termen de judecată) au încercat să acrediteze varianta agresării părții vătămate numai de către inculpatul -, precum și varianta indicării lor în plângerea formulată inițial de către partea vătămată datorită faptului că lucrează în străinătate și au situații materiale bune, contradicțiile existente între declarațiile lor, declarațiile inculpatului și celelalte probe administrate în cauză exclud o asemenea variantă.

Astfel, în ceea ce-l privește pe inculpatul, instanța reținut o încercare evidentă a acestuia de a relata faptele într-un mod necorespunzător adevărului. Deși în declarația dată în cursul urmăririi penale, în calitate de martor ( declarație menținută în faza de judecată a procesului penal), a precizat că în seara respectivă, la ora 23,oo, a fost sunat pe telefonul mobil de către numitul, care i-a spus că - este lovit de mai multe persoane la discoteca din satul și l-a rugat să-i aducă acasă (aspect confirmat de către martorul în declarația dată de către acesta în faza de urmărire penală), în declarația dată în fața instanței de judecată inculpatul a susținut că plecarea sa la discotecă nu a avut nici o legătură cu telefonul primit de la acesta; inculpatul a declarat că nu a înțeles nimic din ceea ce i-a spus -, întrucât telefonul acestuia din urmă s-a descărcat. În plus, același inculpat a declarat în fața organelor de cercetare penală că a plecat la discotecă împreună cu inculpatul iu și cu numitul, iar în cursul cercetării judecătorești a declarat că a fost însoțit de către numiții și -, întrucât acesta din urmă îl plătise pentru a-l transporta cu mașina la destinația respectivă.

Implicarea directă a inculpatului este confirmată atât de către partea vătămată, cât și de martorul, persoane care i-au indicat fără dubiu atât pe acesta, cât și pe inculpații iu și ca fiind printre cei care au agresat-o pe partea vătămată în acea zi, așa cum s-a arătat în considerentele mai sus expuse.

De altfel, un aspect constatat în mod nemijlocit de către participanții la judecarea prezentei cauze, aflați în sala de ședință la termenul de judecată din data de 10.01.2007 - la care atât, cât și numitul au fost audiați în calitate de martori - și care este, în opinia instanței, o dovadă clară de încercare a inculpatului de a împiedica aflarea adevărului și de a obține prezentarea unei situații de fapt care să fie confirmată și de către numitul, a fost reprezentat de asistarea la audierea acestuia a numitei (soția inculpatului ) care a luat notițe și a ieșit de mai multe ori din sala de judecată, acolo unde se afla celălalt martor; interpelată de către instanță cu privire la aspectul anterior menționat, numita a negat implicarea sa în acest sens, aspect contrazis însă de către o persoană aflată în public și ale cărei date de identificare au fost consemnate în încheierea de ședință respectivă. De altfel, se poate observa cu ușurință că declarațiile celor două persoane audiate la acel termen de judecată în calitate de martori sunt aproape identice.

În ceea ce-l privește pe inculpatul, instanța reținut că declarația sa, dată în faza de judecată, este confirmată de celelalte probe administrate în cauză numai în ceea ce privește împrejurarea că inculpatul a fost persoana care a lovit-o pe partea vătămată cu un par în zona feței, probe care relevă fără dubiu că după aplicarea de către inculpatul a respectivei lovituri, inculpatul a lovit-o și el pe partea vătămată cu piciorul în zona capului. Atât ceilalți inculpați, cât și martorul confirmă acest aspect, iar elementele de dovadă existente în cauză nu conduc la concluzia că atitudinea de recunoaștere a implicării sale în incidentul petrecut la data de 13.11.2004, manifestată de către inculpat în faza de urmărire penală, se datorează exclusiv încercărilor de intimidare ce au fost exercitate asupra sa. Este greu de crezut că o persoană a cărei capacitate de discernământ nu este limitată de o cauză obiectivă, poate să-și asume în mod exclusiv săvârșirea unei fapte la care nici măcar nu a asistat și care poate conduce la implicații penale severe, doar fiindu-i frică să nu fie bătut, așa cum a motivat inculpatul în fața instanței conținutul declarațiilor sale date în cursul urmăririi penale.

De altfel, instanța reținut că inculpatul a exercitat în mod constant presiuni psihice asupra inculpatului - și pe parcursul cercetării judecătorești, iar această împrejurare nu a reprezentat pentru acesta din urmă un impediment în prezentarea unei variante total diferită de cea prezentată în cursul urmăririi penale; prezența inculpatului în sala de ședință a fost remarcată de către instanță la termenele de judecată ce au fost acordate ulterior audierii sale în calitate de martor și anterior momentului în care s-a dispus extinderea procesului penal și față de el, iar acesta a confirmat susținerea inculpatului în ceea ce privește o întâlnire pe care au avut-o între două termen de judecată, inculpatul afirmând că a fost chiar agresat fizic de către acesta datorită declarației sale dată în cursul cercetării judecătorești.

Totodată, instanța apreciat că varianta prezentată de către inculpatul - în declarația dată în fața instanței de judecată, în sensul că a plecat spre domiciliul său împreună cu numita - imediat după ce partea vătămată a pulverizat cu spray paralizant, nu poate fi reținută ca fiind reală, în condițiile în care între cei doi există o relație afectivă (aceștia locuiesc în prezent împreună și intenționează să se căsătorească, așa cum se menționează în referatul de evaluare întocmit de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași ) și lipsesc alte elemente de dovadă care, prin coroborare, să confirme aceste afirmații.

În plus, martorul, propus de către inculpatul, a relatat că a rămas în incinta discotecii aproximativ 10-15 minute după ce acesta împreună cu prietena sa ieșiseră, astfel încât nu știe ce s-a întâmplat înafara discotecii în lipsa lui; martorul nu a putut oferi informații în legătură cu implicarea sau neimplicarea inculpatului în conflictul care era în desfășurare și pe care l-a constatat la ieșirea din discotecă.

În ceea ce privește depoziția martorului, propus de către inculpatul, instanța reținut că acesta nu a perceput aspecte care vizează incidentul în care partea vătămată a fost agresată de către inculpați, întrucât a plecat de la discotecă anterior momentului în care au fost exercitate actele de violență asupra acesteia. Martorul a relatat doar aspecte referitoare la un conflict desfășurat în incinta discotecii și în care a susținut că a fost implicată partea vătămată ( "se băteau"), conflict neconfirmat însă de nici una dintre celelalte probe administrate în cauză, precum și aspecte de fapt care au precedat incidentul ce s-a desfășurat în fața discotecii și care a fost generat de atitudinea manifestată de către partea vătămată, în sensul pulverizării cu spray paralizant spre persoanele aflate acolo.

De asemenea, instanța reținut, că martora, propusă de către inculpatul iu, potrivit propriei sale declarații, s-a îndepărtat de locul conflictului ce se desfășura în afara discotecii, anterior finalizării acestuia; martora a declarat că l-a văzut pe inculpatul - aplicându-i părții vătămate o lovitură cu piciorul, iar apoi s-a îndepărtat de la locul incidentului, întrucât îi era teamă. Afirmațiile acesteia, în sensul că inculpații nu au lovit-o pe partea vătămată cât timp ea a asistat la conflict, nu sunt de natură a contrazice susținerile martorului, în sensul că în seara respectivă aceștia au lovit-o pe partea vătămată cu pumnii și cu picioarele.

În ceea ce privește declarația martorului -, instanța constatat că, în contextul întregului ansamblu probator administrat în cauză și expus anterior, aceasta este în mod vădit necorespunzătoare adevărului și dată în favoarea inculpatului. Depoziția sa, în sensul că în seara respectivă a venit la discotecă împreună cu numitul și cu inculpatul, întrucât îi plătise acestuia din urmă o sumă de bani pentru acest serviciu, este contrazisă atât de declarațiile date de cei doi în cursul urmăririi penale (ambii au susținut în faza de urmărire penală că au mers la discotecă împreună cu inculpatul iu, întrucât inculpatul fusese anunțat telefonic de către numitul - că - este agresat de mai multe persoane), cât și de declarația dată de martorul în cursul urmăririi penale și din care rezultă că în seara zilei de 13.11.2004, numitul - a mers la discotecă împreună cu el, cu numitul și cu inculpații iu și -. Afirmația aceluiași martor, în sensul că inculpatul a plecat de la discotecă împreună cu prietena inculpatului - ( - ) și cu sora acesteia este contrazisă atât de declarația inculpatului, cât și de declarațiile martorilor - și, toate aceste persoane afirmând în fața instanței de judecată că au plecat împreună.

Situația de fapt, așa cum a fost reținută de către instanța de judecată, este dovedită cu următoarele mijloace de probă:

- plângerea și declarațiile părții vătămate (filele 16-8 dosar urmărire penală și fila 85 dosar instanță);

- declarațiile martorilor, -, -, -, și (filele 24,26,30,32 dosar urmărire penală și filele 87,105-106,117, 192-194 dosar instanță );

- certificatul medico - legal nr.3235/24.11.2004 eliberat de Institutul de Medicină Legală I ( fila 8 dosar urmărire penală);

- raportul de expertiză medico - legală nr. 2375/30.03.2007 întocmit de către Institutul de Medicină Legală I (filele 154-155 dosar instanță);

- declarațiile inculpaților, date în ambele faze procesuale, inclusiv declarațiile date în calitate de martori, anterior momentului în care s-a dispus extinderea procesului penal, conform disp.art. 337 Cod procedură penală cu referire la disp. art. 336 Cod procedură penală, de către inculpații, și.

ÎN DREPT,

I) Fapta inculpatului major care, în seara zilei de 13.11.2004, împreună cu inculpatul -, a agresat-o fizic pe partea vătămată, aplicându-i acesteia o lovitură cu un par în zona feței, acțiune în urma căreia partea vătămată a suferit leziuni fizice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 65-70 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "vătămare corporală gravă" prev. și ped. de art. 182 alin. 1 Cod penal.

La termenul de judecată din data de 30.05.2007, având în vedere concluziile raportului de expertiză medico - legală nr. 2375/30.03.2007 întocmit de către Institutul de Medicină Legală I cu privire la numărul total al zilelor de îngrijiri medicale necesare vindecării leziunilor fizice suferite de partea vătămată, instanța a pus în discuția contradictorie a părților și, conform disp. art. 334 Cod procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice dată inițial faptei săvârșite de către inculpat, din infracțiunea de "vătămare corporală" prev. și ped. de art. 181 alin. 1 Cod penal (infracțiunea pentru care inițial s-a dispus extinderea procesului penal și față de acesta), în infracțiunea anterior menționată.

Totodată, instanța reținut și disp. art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, având în vedere împrejurarea că infracțiunea ce a format obiectul cercetării judecătorești în prezenta cauză a fost săvârșită de către inculpatul - în stare de recidivă mare postcondamnatorie față de condamnarea anterioară la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare aplicată acestuia prin sentința penala nr. 947/27.02.2001 a Judecătoriei Iași, menținută prin decizia penala nr. 1058/25.09.2001 a Tribunalului Iași, menținută si rămasă definitivă prin decizia penala nr. 18/10.01.2002 a Curții de APEL IAȘI, respectiv pe durata termenului de încercare de 4 (patru) ani stabilit ca urmare a suspendării condiționate a executării acestei pedepse.

Instanța a reținut în cazul acestui inculpat disp. art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice - aspect discutat în contradictoriu de către părți la termenul de judecată din data de 05.09.2007- conform disp. art. 334 Cod procedură penală.

II) Fapta inculpatului minor - care, în seara zilei de 13.11.2004, împreună cu inculpatul, a agresat-o fizic pe partea vătămată, aplicându-i acesteia o lovitură cu piciorul în zona capului, acțiune în urma căreia partea vătămată a suferit leziuni fizice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 65-70 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "vătămare corporală gravă" prev. și ped. de art. 182 alin. 1 Cod penal cu aplicarea disp. art. 99 și urm. Cod penal.

La termenul de judecată din data de 30.05.2007, având în vedere concluziile raportului de expertiză medico - legală nr. 2375/30.03.2007 întocmit de către Institutul de Medicină Legală I cu privire la numărul total al zilelor de îngrijiri medicale necesare vindecării leziunilor fizice suferite de partea vătămată, instanța a pus în discuția contradictorie a părților și, conform disp. art. 334 Cod procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice dată inițial faptei săvârșite de către inculpat, din infracțiunea de "vătămare corporală" prev. și ped. de art. 181 alin. 1 Cod penal cu aplicarea disp. art. 99 alin.3 Cod penal, în infracțiunea anterior menționată.

Instanța a constatat că cererea formulată de către reprezentantul Ministerului Public, la termenul de judecată din data de 30.05.2007, în sensul schimbării încadrării juridice dată faptei săvârșită de către inculpatul -, din infracțiunea de "vătămare corporală gravă" prev. și ped. de art. 182 alin. 1 Cod penal cu aplicarea disp. art. 99 și urm. Cod penal în infracțiunea de "lovire sau alte violențe" prev și ped. de art. 99 și urm Cod penal, este neîntemeiată, motivat de împrejurarea că topografia leziunilor fizice suferite de partea vătămată la data de 13.11.2004 și atestate de certificatul medico - legal nr.3235/24.11.2004 eliberat de Institutul de Medicină Legală I, concluziile raportului de expertiză medico - legală nr.. 2375/30.03.2007 întocmit de către Institutul de Medicină Legală I, depus la dosarul cauzei în cursul cercetării judecătorești în care se precizează că leziunile fizice pentru a căror vindecare partea vătămată a necesitat un număr de 65 - 70 de zile de îngrijiri medicale s-au produs prin loviri active repetate cu obiecte contondente - precum și contribuția pe care fiecare dintre inculpați a avut-o la data de 13.11.2004 la agresiunea exercitată asupra părții vătămate, exclud ipoteza susținută de către reprezentantul Ministerului Public, în sensul că inculpatul - a fost unul dintre agresorii ai căror lovituri au cauzat părții vătămate leziunile fizice pentru a căror vindecare a necesitat un număr de 2-3 zile de îngrijiri medicale.

III) Fapta fiecăruia dintre inculpații majori iu și care, în seara zilei de 13.11.2004 au aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu pumnii și cu picioarele, cauzându-i acesteia leziuni fizice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 2-3 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "lovire sau alte violențe" prev. și ped. de art. 180 alin. 2 Cod penal.

La termenul de judecată din data de 30.05.2007, având în vedere concluziile raportului de expertiză medico - legală nr. 2375/30.03.2007 întocmit de către Institutul de Medicină Legală I cu privire la numărul total al zilelor de îngrijiri medicale necesare vindecării leziunilor fizice suferite de partea vătămată, instanța a pus în discuția contradictorie a părților și, conform disp. art. 334 Cod procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice dată inițial faptei săvârșite de către fiecare dintre cei doi inculpați, din infracțiunea de "vătămare corporală" prev. și ped. de art. 181 alin. 1 Cod penal ( infracțiunea pentru care inițial s-a dispus extinderea procesului penal și față de aceștia), în infracțiunea de "vătămare corporală gravă" prev. și ped. de art. 182 alin. 1 Cod penal.

La același termen de judecată, anterior menționat, reprezentantul Ministerului Publica solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei săvârșită de către inculpatul iu din infracțiunea de "vătămare corporală gravă" prev. și ped. de art. 182 alin. 1 Cod penal în infracțiunea de "lovire sau alte violențe" prev. și ped. de art. 180 alin. 2 Cod penal, aspect discutat în contradictoriu de către părți la momentul respectiv.

Având în vedere contribuția efectivă a fiecăruia dintre cei doi inculpați la agresarea părții vătămate și numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare vindecării leziunilor fizice ce au fost cauzate acesteia prin actele de violență comise de către aceștia la data de 13.11.2004 și reținând, în același timp, manifestarea expresă de voință a părții vătămate de la termenul de judecată din data de 30.05.2004 - în sensul că, în situația în care se va da curs cererii reprezentantului Ministerului Public cu privire la schimbarea de încadrare juridică a faptei fiecăruia dintre inculpații iu și, înțelege să solicite tragerea la răspundere a acestora pentru infracțiunea de "lovire sau alte violențe" - instanța, în baza disp.art. 334 Cod procedură penală a dispus schimbarea încadrării juridice reținută inițial pentru fiecare dintre cei doi inculpați anterior menționați, din infracțiunea prev. și ped. de art. 182 alin. 1 Cod penal în infracțiunea prev. și ped. de art. 180 alin. 2 Cod penal.

Pentru infracțiunile săvârșite, instanța a dispus condamnarea inculpaților.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce vor fi aplicate acestora, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art.72 Cod penal,scopul pedepsei prev. de art. 52 Cod penal și necesitatea realizării principiului prevenției generale și speciale.

Astfel, instanța, a avut în vedere - pe de o parte - gradul concret de pericol social al faptelor săvârșite de către inculpați, modalitatea și împrejurările concrete ale comiterii acestora, urmărire care s-au produs, dar și urmările care s-ar fi putut produce, contribuția efectivă a fiecăruia dintre inculpați, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, iar - pe de altă parte - va avea în vedere persoana inculpaților (astfel, instanța va avea în vedere că inculpații -, iu și se află la primul conflict cu legea penală, în timp ce inculpatul, este recidivist, fiind condamnat anterior definitiva o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării acesteia), atitudinea procesuală nesinceră adoptată de către inculpați în fața organelor judiciare în sensul negării implicării lor în agresiunea exercitată asupra părții vătămate la data de 13.11.2004, starea de minoritate a inculpatului - de la momentul săvârșirii infracțiunii; funcție deci de toate aceste criterii, instanța a aplicat inculpaților și - câte o pedeapsă cu închisoarea, dozate corespunzător, între limitele speciale de pedeapsă stabilite de lege (limite de pedeapsă reduse la J în cazul inculpatului -, conform disp. art. 109 Cod penal).

În ceea ce-i privește pe inculpații iu și, raportat la aceleași criterii anterior enumerate, instanța a apreciat că aplicarea pedepsei amenzii penale, al cărei cuantum urmează a fi dozat corespunzător, între limitele speciale prevăzute de disp. art. 180 alin. 2 Cod penal cu referire la disp. art. 63 alin. 3 teza a II-a Cod penal, este suficientă și de natură a atrage atenția fiecăruia dintre ei asupra consecințelor adoptării unui comportament antisocial.

Instanța a învederat inculpaților iu și disp. art. 63¹Cod penal privind sustragerea cu rea - credința de la executarea pedepsei amenzii penale urmează a fi aplicată fiecăruia dintre ei prin prezenta sentința penala.

În ceea ce-l privește pe inculpatul, având în vedere că infracțiunea ce a format obiectul cercetării judecătorești în prezenta cauză a fost săvârșită în stare de recidivă mare postcondamnatorie față de condamnarea sa anterioară la pedeapsa de 2(doi) ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penala nr. 947/27.02.2001 a Judecătoriei Iași, menținuta prin decizia penala nr. 1058/25.09.2001 a Tribunalului Iași, menținuta si rămasă definitivă prin decizia penala nr. 18/10.01.2002 a Curții de APEL IAȘI, respectiv pe durata termenului de încercare de 4 (patru) ani, în baza disp. art. 83 Cod penal instanța a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare anterior menționată, pedeapsă ce urmează a fi executată de către inculpat in întregime si alăturat pedepsei închisorii ce-i va fi stabilita prin prezenta sentința penala, in regim de detenție (aceasta fiind, datorită stării de recidivă a inculpatului, unica modalitate de executare ce poate fi dispusă în cazul său).

Pe durata si in condițiile stabilite de disp. art. 71 Cod penal a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de disp. art. 64 lit. a, b Cod penal.

În ceea ce-l privește pe inculpatul -, constatând că sunt întrunite cumulativ condițiile stabilite de disp. art. 81 Cod penal și apreciind că scopul pedepsei, implicit reeducarea inculpatului se pot realiza fără privare de libertate, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii ce-i va fi aplicată prin prezenta sentință penală, pe o durată ce va fi stabilită conform disp. art. 110 Cod penal și care a constituit termen de încercare pt. acesta.

Potrivit art. 71 alin. 2 Cod penal a interzis inculpatului - exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal, pedeapsa accesorie a cărei executare va fi suspendată pe durata termenului de încercare anterior menționat.

A atras atenția inculpatului - asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în caz de săvârșire a unei noi infracțiuni intenționate cu consecința executării integrale a pedepsei in regim de detenție, alături de pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut următoarele:

Spitalul Clinic de Urgențe "Sf. " s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma totală de 1925,24 lei, actualizată cu dobânda de referință a BNR la data achitării prejudiciului, reprezentând cheltuielile efectuate în perioadele în care partea vătămată a fost internată în această unitate medicală (fila 63 dosar instanță) pentru vindecarea leziunilor fizice ce i-au fost cauzate la data de 13.11.2004 (respectiv pentru perioada 14.11.2004 - 22.11.2004 suma de 1039,38 lei și pentru perioada 26.12.2005 - 02.01.2006 suma de 885,86 lei).

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 20.000 lei reprezentând daune morale și cu suma de 6300 lei reprezentând daune materiale ( din care, suma de 3100 lei reprezentând cheltuieli efectuate pentru achiziționarea de medicamente, alimente și pentru deplasarea părinților săi la spital, iar suma de 3200 lei reprezentând salariul de care a fost privat în perioada în care a fost în incapacitate de muncă).

Partea civilă a solicitat pentru dovedirea pretențiilor civile proba cu înscrisuri și proba testimonială, probe ce au fost admise de către instanță ca fiind utile, pertinente și concludente în soluționarea cauzei; partea civilă a indicat în calitate de martor pe numita, audiată în mod nemijlocit de către instanța de judecată la termenul de judecată din data de 07.02.2007 (fila 104 dosar instanță).

Având în vedere probele solicitate de către partea civilă și administrate în cursul cercetării judecătorești, instanța reține că aceasta nu a făcut dovada despăgubirilor civile solicitate pentru prejudiciul patrimonial ce i-a fost cauzat. Depoziția martorei atestă împrejurarea efectuării unor cheltuieli în scopul indicat de către partea civilă în cererea aflată la fila 10 din dosarul cauzei, însă, în lipsa unor elemente de dovadă care prin coroborare cu aceasta să conducă la determinarea în mod obiectiv a cuantumului acestora, nu poate fi justificată acordarea sumei de 3100 lei solicitate de către partea civilă.

În ceea ce privește suma de 3200 lei indicată de către aceeași parte civilă ca reprezentând cuantumul salariului de care a fost privată în perioada în care, datorită incapacității de muncă, nu s-a putut angaja, instanța reținut că aceasta nu a făcut prin nici unul dintre mijloacele de probă prevăzute de lege dovada că, în situația în care ar fi putut munci, ar fi avut posibilitatea reală de a se angaja și de a obține un venit lunar net de 1000 lei, așa cum a precizat în înscrisul aflat la fila 10 din dosarul cauzei.

Cu privire la daunele morale solicitate de către partea civilă, având în vedere leziunile fizice suferite ca urmare a agresării sale la data de13.11.2004, numărul total al zilelor de îngrijiri medicale necesare vindecării acestora (65-70 de zile), necesitatea suportării unei intervenții chirurgicale, urmată de manevrele medicale pe care partea civilă a fost nevoită să le suporte și de impunerea mediului spitalicesc și care au condus la privarea acesteia privilegiile pe carele oferă o viață socială normală și corespunzătoare vârstei pe care o are, funcție deci de toate aceste criterii, instanța a apreciat că suma de 8000 lei este suficientă și de natură a realiza o reparație echitabilă a prejudiciului moral cauzat părții civile.

Față de toate considerentele anterior expuse și reținând că inculpații și - sunt autorii leziunilor fizice cauzate părții vătămate la data de 13.11.2004 și care au necesitat pentru vindecare spitalizare și un număr de 65 - 70 de zile de îngrijiri medicale, instanța constatat întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale atât în persoana acestora, cât și în persoana părții responsabile civilmente (aceasta din urmă, pe parcursul cercetării judecătorești nu a făcut dovada unor elemente care să o exonereze de răspunderea instituită de disp. art. 1000 alin. 2 Cod civil în sarcina părinților pentru faptele comise de copiii lor minori) și în consecință, în baza disp.art.14 și art. 346 Cod procedură penală cu referire la disp.art.998 și art. 1000 alin. 2 Cod civil a admis integral cererea de pretenții civile formulată în cadrul procesului penal de partea civilă Spitalul Clinic de Urgențe "Sf. " și parțial, cererea de pretenții civile formulată în cadrul procesului penal de partea civilă.

Astfel, instanța a dispus obligarea în solidar a inculpaților și - ( acesta din urma in solidar si cu partea responsabila civilmente ) la plata către partea civilă Spitalul Clinic de Urgențe "Sf. " Ias umei de 1925,24 lei actualizată cu dobânda de referință a BNR la data executării efective a obligației de plată, cu titlu de despăgubiri civile și a sumei de 8000 lei către partea civilă, cu titlu de daune morale.

Împotriva sentinței, partea vătămată și civilă și inculpații, și iu au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

La termenul de judecată din data de 07.02.2008, partea vătămată a declarat că s-a împăcat cu inculpații și iu, ultimul inculpat declarând și el că s-a împăcat cu partea vătămată, manifestarea acestora de voință fiind consemnată în declarația de la fila 67 dosar.

Inculpatul a depus la dosar o declarație autentificată la Biroul Notarului Public " " (fila 68 dosar apel) privind faptul că s-a împăcat cu partea vătămată.

Tribunalul a dispus efectuarea unu supliment la raportul de expertiză medico-legală, care să aibă ca principal obiectiv stabilirea dacă fractura dublă de mandibulă este consecința unei singure lovituri sau a mai multor lovituri, precum și dacă obiectul contondent ce a provocat această leziune este par sau pantof.

Prin suplimentul la raportul de expertiză medico-legală nr. 2375/453 din 30.03.2007s-a precizat că "fractura dublă de mandibulă a putut fi produsă cel mai probabil prin lovire cu mijloc contondent (posibil picior), neputând exclude nici lovirea cu corp contondent ().

S-a solicitat și Avizul Comisiei de Avizare și Control al Actelor Medico-Legale, ce a fost înaintat la data de 04.02.2009 cu următoarele precizări "comisia este de acord cu conținutul expertizei medico-legale nr. 2375/453 din 30.03.2007, efectuată de IML I și referitor la timpul de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunii traumatice precizăm că acesta este de 50-55 zile, timpul de vindecarea al complicației fracturii duble de mandibulă, fiind inclus în timpul de îngrijiri medicale acordat inițial, complicația apărând și fiind rezolvată în această perioadă".

Față de concluziile reținute prin avizul Avizul Comisiei de Avizare și Control al Actelor Medico-Legale, tribunalul la termenul din data de 05.03.2009 a pus în discuția contradictorie a părților schimbarea încadrării juridice din art. 182 al. 1 Cod penal în art. 181 al. 1 Cod penal toate părțile punând concluzii de schimbare a încadrării juridice în sensul menționat de instanță.

La același termen partea vătămată și inculpatul au declarat că s-au împăcat total și necondiționat în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 181 al. 1 Cod penal, declarația comună a acestora fiind atașată la dosarul cauzei.

Toate părțile apelante, într-o primă fază, au invocat mai multe motive de apel, dar după intervenirea împăcării dintre partea vătămată și inculpații iu, și după punerea în discuție a schimbării încadrării juridice și intervenirea împăcării părții vătămate și cu inculpatul, au fost invocate alte motive de apel, tribunalul urmând a avea în vedere doar acestea din urmă motive, după cum urmează:

a) partea vătămată a solicitat a se dispune condamnarea doar inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 Cod penal. cu executarea în regim de detenție și obligarea acestuia la plata daunelor morale și materiale, fiecare în cuantum de câte 2500 lei;

b) inculpatul a criticat sentința penală atât în latură penală cât și în latură civilă, invocând următoarele:

- în mod greșit s-a reținut de către prima instanță că lovitura cu piciorul în zona capului se regăsește în certificatul medico-legal ca și lovitură generatoare de îngrijiri medicale în cuantum de 65-70 de zile;

- zilele de îngrijiri medicale în cuantum de 65-70 se datorează exclusiv fracturii duble de mandibulă, lovitură ce a fost aplicată, potrivit declarației părții vătămate ce se coroborează cu cea a martorului, de către inculpatul;

- este de acord cu schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 181 Cod penal, dar solicită achitarea sa întrucât certificatul medico-legal nu a evidențiat, în afara loviturilor aplicate de către inculpatul. care au generat fractura dublă de mandibulă, și o altă lovitură în zona capului, pentru care să fie necesare îngrijiri medicale,

- în latură civilă, a invocat faptul că se impune a fi respinse daunele solicitate de partea vătămată, întrucât nu el a provocat leziunile pentru care au fost necesare îngrijirile medicale și, pe cale de consecință, să se constate că nici traumele morale nu se regăsesc în legătură de cauzalitate cu acțiunea sa.

c) inculpatul a solicitat a se lua act de împăcare sa cu partea vătămată, fiind de acord cu schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 181 al 1 Cod penal.

d) inculpații iu și au solicitat, prin avocat, a se lua act că s-au împăcat cu partea vătămată.

Prin decizia penală nr. 259 din 18 mai 2009 a Tribunalului Iași au fost admise apelurile declarate de partea civilă și inculpații, și iu împotriva sentinței penale nr. 2676/19 septembrie 2007 a Judecătoriei Iași, sentință care a fost desființată în parte în latura penală și civilă în sensul:

1. înlăturării dispozițiilor de condamnare a inculpaților: - în ceea ce privește infracțiunea de "vătămare corporală gravă" prev. și ped. de art. 182 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. "a" Cod penal, iu și - ambii în ceea ce privește infracțiunea de "lovire sau alte violențe" prev. și ped. de art. 180 alin. 2 Cod penal;

2. înlăturării dispozițiilor de obligare și a inculpatului la plata de despăgubiri către partea civilă Spitalul Clinic de Urgențe "Sf. " I, în solidar, cu inculpatul -;

3. schimbării încadrării juridice dată faptelor pentru care au judecați inculpații - și;

4. înlăturării dispozițiilor de obligare și a inculpatului la plata de daune morale către partea civilă, în solidar cu inculpatul - (acesta în solidar și cu partea responsabilă civilmente) și reducerii cuantumului acestora;

5. reducerii cuantumului pedepsei principale aplicate inculpatului -, precum și a termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei;

6. modificării temeiurilor de drept în baza cărora au fost obligați inculpații, iu și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat din art. 191 Cod pr. penală în art. 192 alin. 1 pct. 2 lit."b" și alin. 4 Cod pr. penală, precum și a cuantumului acestora;

7. înlăturării dispozițiilor de obligare a inculpaților, iu și, în baza art. 193 Cod pr. pen. la plata cheltuielilor de judecată efectuate de partea civilă.

Rejudecând cauza:

În baza art. 11 pct. 2 lit. "b" raportat la art. 10 lit. "h" Cod pr. penală s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpaților, fiul lui și, născut la data de 29.01.1984 în I, 1.84.01.29.22.67.47, și iu, fiul lui și, născut la data de 07.08.1986 în I, 1.86.08.07.22.67.42, ambii domiciliați în satul, comuna, jud. I, la plângerea prealabilă a părții vătămate, fiul lui și -, născut la data de 18.12.1986 în I, domiciliat în municipiul I,-, --1,. A,. 4, jud. I, 1.86.12.18.22.67.31, în ceea ce privește infracțiunea de "lovire sau alte violențe" prev. și ped. de art. 180 alin. 2 Cod penal, intervenind - la data de 07.02.2008 - împăcarea părților.

În baza art. 334 Cod procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor pentru care au fost judecați inculpații - și din infracțiunea de "vătămare corporală gravă" prev. și ped. de art. 182 Cod penal în infracțiunea de "vătămare corporală" prev. și ped. de art. 181 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit."a" Cod penal în privința inculpatului și, respectiv, a art. 99 Cod penal în privința inculpatului.

În baza art. 11 pct. 2 lit. "b" raportat la art. 10 lit. "h" Cod pr. penală s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului, fiul lui și, născut la data de 20.01.1971 în I, 1.71.01.20.22.12.08. domiciliat în satul, comuna, jud. I, la plângerea prealabilă a părții vătămate, în ceea ce privește infracțiunea de "vătămare corporală" prev. și ped. de art. 181 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit."a" Cod penal, intervenind - la data de 05.03.2009 - împăcarea părților.

A fost redus cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului -, fiul lui și, născut la data de 23.11.1986 în I, domiciliat în satul, comuna, jud. I, 1.86.11.23.22.68.44, pentru săvârșirea infracțiunii de "vătămare corporală" prev. și ped. de art. 181 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal, de la 1(un) an închisoare la 3 (trei) luni închisoare.

A fost redusă durata termenului de încercare a suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate inculpatului - de la 3 (trei) ani la 1 (un) an, conform art. 82 și art. 110 Cod penal.

În baza art. 14 și art. 346.C.P.P. cu referire la art. 998-999 Cod civil a obligat doar pe inculpatul -, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească părții civile suma de 2500 lei daune morale.

A obligat doar pe inculpatul -, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să-i plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgențe "Sf. " I despăgubirile stabilite de prima instanță.

În baza art. 132 alin. 1 Cod penal s-a constatat stinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă în contradictoriu cu inculpații, iu și.

În baza art. 192 alin. 1 pct. 2 lit."b" și alin. 4 Cod pr. penală a obligat pe fiecare dintre inculpații, iu și, precum și pe partea civilă la plata a câte 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat la fond.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza art. 192 alin. 3 din Codul d e procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelurilor de față au rămas în sarcina statului, în acestea fiind incluse și onorariile avocaților desemnați, inițial, din oficiu pentru inculpații-apelanți și în sumă de 300 lei (150 x 2 - av. și ) care vor fi plătite către Baroul d e Avocați I din fondurile speciale ale Ministerului d e Justiție.

Pentru a pronunța decizia, tribunalul a reținut următoarele:

În ceea ce privește încadrarea juridică.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iașis -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de "vătămare corporală" prev. de art. 181 al. 1 Cod penal. cu aplic. art. 99 al. 3 Cod penal. reținându-e în sarcina acestuia că, în seara zilei de 13.11.2004, i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu piciorul în zona feței, cauzându-i o ruptură dublă de mandibulă, excoriații și echimoze, pentru vindecarea cărora a necesitat un număr de 50-55 zile de îngrijiri medicale.

La stabilea încadrării juridice s-a avut în vedere de către organul de urmărire penală certificatul medico-legal cu nr. 3235/24.11.2004, prin care s-a concluzionat că partea vătămată prezintă fractură dublă de mandibulă, excoriații, echimoze, ce au putu fi produse prin lovire cu corp contondent și pot data din 13.11.2007, necesitând 50-55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Instanța de fond a dispus efectuarea unui raport de expertiză medico-legală care să aibă ca principale obiective: precizarea numărului de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea fracturii duble de mandibulă și separat pentru vindecarea celorlalte leziuni fizice, și menționarea dacă leziunile consemnate în certificatul medico-legal puteau fi produse printr-o singură lovitură cu piciorul, așa cum s-a reținut prin rechizitoriu.

Prin raportul de expertiză medico-legală cu nr. 2375/453 din 30.03.2007 s-a concluzionat că topografia leziunilor (excoriații, echimoze și fractură dublă de mandibulă) pledează pentru producerea lor prin loviri active repetate cu obiecte contondente, excoriațiile nu au necesitat zile de îngrijire medicală, echimozele au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale, iar fractura dublă de mandibulă redusă ortopedic și imobilizată prin blocaj intermaxilar rigid complicată în evoluție cu supurația regiunii geniene stg. și osteită cronică apicală 34, mai necesitat 15 zile de îngrijiri medicale, totalizând 65-70 zile, precizându-se în încheiere că zilele de îngrijiri medicale sunt acordate de la data producerii și nu se însumează.

Prin suplimentul la raportul de expertiză medico-legală cu nr. 2375/453 din 30.03.2007, efectuat în apel, s-a precizat că "fractura dublă de mandibulă a putut fi produsă cel mai probabil prin lovire cu mijloc contondent (posibil picior), neputând exclude nici lovirea cu corp contondent ()".

Avizul Comisiei de Avizare și Control al Actelor Medico-Legale, ce a fost înaintat instanței de apel la data de 04.02.2009 referitor la numărul de zile de îngrijiri medicale a stabilit următoarele: "comisia este de acord cu conținutul expertizei medico-legale nr. 2375/453 din 30.03.2007, efectuată de IML I și referitor la timpul de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunii traumatice precizăm că acesta este de 50-55 zile, timpul de vindecarea al complicației fracturii duble de mandibulă, fiind inclus în timpul de îngrijiri medicale acordat inițial, complicația apărând și fiind rezolvată în această perioadă".

Față de aceste înscrisuri medico-legale, tribunalul constată că partea vătămată în urma agresiunilor fizice din seara 13.11.2004, a prezentat următoarele leziuni:

- echimoze la nivelul hemitoracelui stg. dorso-extern, lombar stg. și antebraț stg. ce au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale

- excoriații la nivelul antebrațul dr. pe cap parietal dr. ce nu au necesitat zile de îngrijiri medicale;

- fractura dublă de mandibulă redusă ortopedic și imobilizată prin blocaj intermaxilar rigid complicată în evoluție cu supurația regiunii geniene stg. și osteită cronică apicală 34, ce a necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale, fiind inclus în aceste zile și timpul necesar pentru vindecare ca urmare a apariției complicației care a fost rezolvată în această perioadă.

- topografia leziunilor pledează pentru producerea lor prin loviri repetate cu obiecte contondente;

- fractura dublă de mandibulă a putut fi produsă cel mai probabil prin lovire cu mijloc contondent (posibil picioare), neputându-se exclude nici lovirea cu corp contondent ().

Față de numărul cel mai mare de zile de îngrijiri medicale, tribunalul constată că fapta de lovire a părții vătămate și provocarea unei fracturi dublă de mandibulă ce a necesitat pentru vindecare respectiv 50-55 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constituie ale infracțiunii de "vătămare corporală", prev. de art. 181 al. 1 Cod penal. drept pentru care apreciază că se impune schimbarea încadrării juridice date faptelor reținute de către prima instanță în sarcina inculpaților și -, din infracțiunea de vătămare corporală gravă", prev. de art. 182 al.1 Cod penal. în infracțiunea anterior menționată.

II. Vinovăția inculpatului -.

Așa cum s-a precizat mai sus, prin rechizitoriu s-a reținut că inculpatul -, în seara zilei de 13.11.2004, în cadrul unui conflict cu partea vătămată (care a ieșit din discoteca organizată în satul, com., și a pulverizat cu un spray lacrimogen spre un grup de tineri), a lovit partea vătămată cu piciorul în față, în timp ce era căzută, provocându-i o ruptura dublă de mandibulă,excoriații și echimoze, pentru vindecarea leziunilor necesitând un număr de 50-55 de zile de îngrijiri medicale. S-a mai reținut că în altercație a participat și numitul, care vrând să-i ia părții vătămate spray-ul din mână, a căzut cu tot cu aceasta peste un gărduț din fața discotecii, după acest moment, partea vătămată fiind lovită de inculpatul.

Prima instanță, după administrarea probatoriului a dispus în ședința publică din data de 07.03.2007, la solicitarea procurorului, în temeiul disp. art. 337 cu referire la art. 336. proCod penal, extinderea procesului penal cu privire la numiții, iu și, luând act că reprezentantul parchetului înțelege să pună în mișcare acțiunea penală împotriva acestora din urmă pentru săvârșirea infracțiunii de "vătămare corporală", prev. de art. 181 Cod penal.

Prin sentința penală apelată s-a reținut că, în cadrul conflictului la care a participat partea vătămată, inculpatul i-a aplicat acesteia o lovitură cu un par în zona feței, după ce a căzut la pământ aceasta a fost lovită de către inculpatul cu piciorul în zona capului și, ulterior acestui moment, și de către inculpații iu și, cu pumnii și cu picioarele.

S-a apreciat de către prima instanță că fractura dublă de mandibulă a fost provocată de loviturile inculpaților și -, iar excoriațiile și echimozele de către inculpații iu și.

Inculpatul - prin motivele de apel, a criticat faptul că prima instanță a reținut vinovăția sa în ceea ce privește producerea rezultatului vătămător mai grav, respectiv a fracturii duble de mandibulă, solicitând să se constate că această leziune a fost cauzată exclusiv de fapta inculpatului, iar lovirea de către el cu piciorul reprezintă un simplu act de violență, ce nu a necesitat îngrijiri medicale.

Trebuie precizat și faptul că tribunalul a dispus reaudierea atât a părții vătămate cât și a inculpaților și, precum și a unor martori oculari, respectiv și

Reanalizând întreg material probator administrat în cauză, inclusiv și cel administrat în faza apelului, tribunalul contată că situația de fapt a fot corect reținută de prima instanță, care în vederea aflării adevărului, a administrat toate probele utile și concludente necesare și care au condus la lămurirea cauzei sub toate aspectele.

Inculpatul minor a avut pe parcursul procesului penal o poziție procesuală oscilantă, pornind de la recunoașterea lovirii cu piciorul o singură dată în zona feței a părții vătămate ce se afla căzută (a se vedea declarațiile din faza de urmărire penală), continuând cu negarea lovirii părții vătămate, precizând că a plecat de la fața locului în momentul în care partea vătămată a început să dea cu spray paralizant (a se vedea declarația din fața primei instanțe), și revenind la recunoașterea lovirii cu piciorul a părții vătămate în zona feței, dar nu în momentul în care aceasta se afla căzută, ci când era în picioare și pulveriza cu spray-ul, lovitura sa determinând căderea părții vătămate, dar care s-a ridicat imediat și a continuat a pulveriza (a se vedea declarația dată în fața instanței de apel - fila 94 dosar apel)

Deși în fața primei instanței inculpatul a motivat schimbarea declarației de faptul că, în faza de urmărire penală, inculpatul l- amenințat cu acte de violență pentru a-l convinge să ia asupra sa fapta, în fața instanței de apel nu a motivat în nici un fel schimbarea din nou a declarațiilor.

Dar, lovirea părții vătămate cu piciorul în zona feței, în timp ce acesta era căzută este dovedită, fără dubiu, în cauză de:

- declarațiile părții vătămate, care a arătat în mod constant că după ce a fost lovită cu o de inculpatul în zona feței, a căzut, iar aici a fost lovit din nou cu picioarele;

- declarațiile martorului, care a declarat că a văzut în mâna inculpatului o, fiind și el lovit de către acesta, după care a văzut cum acest inculpat împreună cu frații au lovit partea vătămată, după care un alt individ i-a aplicat un picior în față acesteia;

- declarațiile martorilor, care au precizat în ambele faze procesuale că au văzut momentul în care inculpatul a lovit cu bocancul partea vătămată în zona feței, în timp ce aceasta era căzută și declarațiile inculpaților și.

Este adevărat că prima instanță a înlăturat declarațiile martorilor, și ale inculpaților și, pe motiv că sunt nesincere, dar înlăturarea acestor declarații a privit exclusiv aspectele privitoare la participarea inculpatului la agresarea părții vătămate.

Din analiza tuturor acestor declarații, coroborate și cu comportamentul inculpatului de pe tot parcursul procesului penal, concretizat în acte de amenințare la adresa inculpatului și a unor martori (a se vedea declarația martorului din fața primei instanțe), sau de influențare a declarației martorului, această din urmă activitate fiind percepută în mod direct de către instanța de fond, tribunalul constată că a existat o reținere evidentă a martorilor oculari de a da declarații clare și univoce cu privire la contribuția inculpatului, dar, cu toate acestea, toți martori oculari au declarat că au văzut că partea vătămată a fost sigur lovită și de către inculpatul.

Cum, inculpatul -, în fața instanței de apel a recunoscut totuși că a lovit partea vătămată cu piciorul, iar în motivele de apel scrise și în concluziile orale și-a asumat faptul că agresat partea vătămată, tribunalul constată că, în mod just, a reținut prima instanță că și inculpatul a lovit partea vătămată,ce era căzută, în zona feței, cu piciorul.

În privința consecințelor faptei de lovire, inculpatul a solicitat a se constata că actele medico-legale nu au reținut în afara fracturii duble de mandibule, ce a fost provocată de inculpatul, o altă leziune în zona feței, ce ar fi necesitat vreo zi de îngrijire medicală.

Dar susținerile inculpatului au la bază o premisă greșită și anume, că actele medicale au stabilit că doar lovitura inculpatului cu o ar fi provocat respectiva fractură, când, în realitate, actele medico legale, au concluzionat că această dublă fractură a putut fi produsă cel mai probabil prin lovire cu mijloc contondent (posibil picioare), neputându-se exclude nici lovirea cu corp contondent (). Totodată, medicii legiști nu s-au putut pronunța dacă această fractură a fost consecința unei singure lovituri sau a mai multor lovituri.

În consecință, tribunalul constată că, atâta timp cât ambele lovituri aplicate în zona feței de către inculpații și puteau să producă dubla fractură de mandibulă, neputându-se stabili care dintre ei a aplicat lovitura ce a produs vătămarea, sau dacă amândouă lovituri au concurat la producerea rezultatului vătămător, ambii inculpați au participat la vătămarea integrității corporale a părții vătămate.

Dar, în ceea ce-l privește pe inculpatul, tribunalul constată că, în apel, a intervenit o cauză care împiedică exercitarea acțiunii penale și anume împăcarea părților, cauză care a intervenit, de altfel, și în cazul inculpaților și iu, pentru care acțiunea penală s-a pus în mișcare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 al. 2 Cod penal.

Având în vedere că se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul -, tribunalul constată că se impune a fi reindividualizată pedeapsa aplicată acestuia, urmând a se avea în vedere atât limitele speciale de pedeapsă pentru infracțiunea de "vătămare corporală", dar și contribuția efectivă a acestui inculpat, măsura afectării integrității corporale a părții vătămate, și persoana inculpatului, ce a fost corect caracterizată de către prima instanță.

III. Latura civilă. Partea vătămată s-a constituit parte civilă în fața primei instanțe cu suma de 20.000 lei reprezentând daune morale și cu suma de 6300 lei reprezentând daune materiale (din care, suma de 3100 lei reprezentând cheltuieli efectuate pentru achiziționarea de medicamente, alimente și pentru deplasarea părinților săi la spital, iar suma de 3200 lei reprezentând salariul de care a fost privat în perioada în care a fost în incapacitate de muncă).

În fața instanței de apel, la ultimul termen de judecată partea civilă și-a redus cuantumul pretențiile, solicitând doar de la inculpatul - contravaloarea daunelor materiale și morale, în cuantum de câte 2500 lei fiecare.

Referitor la daunele materiale, tribunalul constată că partea civilă deși a făcut dovada existenței unor cheltuieli efectuate pentru achiziționarea de medicamente, alimente și pentru deplasarea părinților săi la spital, nu a făcut și dovada cuantumului acestora, singurul martor propus, respectiv martora, precizând, în mod clar, că nu cunoaște cuantumul acestora.

În privința salariului de care a fost privată în perioada în care a fost în incapacitate de muncă, partea civilă nu făcut dovadă că acest prejudiciu este unul cert, respectiv că avea încheiat pe acea perioadă vreun contract de muncă sau o altă formă de angajare.

Cum, potrivit rt.1169 Cod Civil cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie sa o dovedească tribunalul constată că în mod corect prima instanță a considerat fi neîntemeiate aceste pretenții civile și a dispus respingere acestora. Referitor la daunele morale, tribunalul constată că în mod fondat prima instanță a apreciat că, în cauză, există un minim de argumente și indicii din care să rezulte măsura afectării drepturilor nepatrimoniale prin atingerea adusă integrității corporale, de natură a duce la o evaluare echitabilă a despăgubirilor ce ar urma să compenseze prejudiciul moral.

Astfel, sunt evidente consecințele negative suferite de partea civilă atât în plan fizic, dată fiind natură vătămării, respectiv fractura ă dublă de mandibulă și intervenția chirurgicală, dar și în plan psihic, dată fiind perioada de imobilizare, precum și faptul că acesta a trebuit să suporte un regim spitalicesc și o perioadă de vindecare a leziunilor de 50-55 zile.

În consecință, tribunalul apreciază că, alături de pedeapsa aplicată inculpatului minor vinovată pentru fapta comisă, ținând cont și de contribuția coinculpatului la producerea rezultatului vătămător, se impune a fi redusă suma acordată părții civile, cu titlu de daune morale, de la 8000 la 2500 lei, acest din urmă cuantum fiind necesar și echitabil pentru acoperirea prejudiciului moral cauzat de inculpatul minor părții civile.

În ceea ce privește pretențiile civile solicitate de către spitalul Clinic de Urgențe "Sf. " I, tribunalul constată că doar inculpatul minor poate fi obligat, în solidar cu partea responsabil civilmente, la plata acestora, având în vedere că în ceea ce-l privește pe inculpatul se va dispune încetarea procesului penal,ca urmare a împăcării părților.

IV. Cheltuielile judiciare. Având în vedere că partea vătămată s-a împăcat cu inculpații, și, fapt ce atrage încetarea procesului penal, tribunalul constată că se impune și modificarea temeiurilor de drept în baza cărora au fost obligați acești inculpați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat din art. 191 Cod pr. penală în art. 192 alin. 1 pct. 2 lit."b" și alin. 4 Cod pr. penală, precum și a cuantumului acestora, dar și înlăturării dispozițiilor de obligare a acelorași inculpați, în baza art. 193 Cod pr. pen. la plata cheltuielilor de judecată efectuate de partea civilă.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul urmează să admită, în temeiul disp. art. 379 pct. 2, lit. a Cod procedură penală apelurile declarate de către partea civilă și de inculpații, -, și iu, împotriva sentinței penale nr. 2676/19.09.2007 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr-, sentință ce va fi desființată, în parte, în latura penală și civilă, în sensul mai sus arătat.

Împotriva deciziei au declarat recurs inculpatul - și partea civilă criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În recursul părții civile se critică decizia în ce privește soluționarea laturii civile a cauzei și reducerii daunelor morale la care a fost obligat inculpatul la Ja din valoarea acordată de instanța de fond solicită obligarea inculpatului la plata sumei de 5000 lei daune morale care sunt justificate și rezonabile în raporturile suferite creată ca urmare a infracțiunii săvârșită de inculpat.

În recursul inculpatului se solicită achitarea în temeiul art. 10 lit. c Cod procedură penală. C care a lovit pe partea vătămată este și a lovit-o cu o de basseball în față, a căzut și datorită șocului nu a mai văzut cine erau ceilalți agresori care l-au lovit ulterior. Inculpatul susține în declarații că este nevinovat.

Recursurile sunt nefondate.

Instanța de fond a administrat toate probele necesare și utile aflării adevărului care au fost complet și just apreciate, iar faptele și împrejurările reținute corespund probelor și reprezintă adevărul.

În seara zilei de 13 2004 inculpatul împreună cu inculpatul au agresat-o fizic pe partea vătămată, inculpatul aplicându-i acesteia o lovitură cu un par în zona feței, iar inculpatul aplicându-i acesteia lovitură cu piciorul în zona capului în urma cărora partea vătămată a suferit leziuni fizice ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale, iar fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 181 alin. 1 Cod penal, vătămare corporală, așa cum a dispus încadrarea juridică instanța de apel.

Activitatea infracțională a inculpatului este dovedită de declarația părții vătămate, declarațiile martorului, declarațiile martorilor, care au văzut momentul când inculpatul a lovit cu bocancul pe partea vătămată în zona feței, în timp ce aceasta era căzută, precum și declarațiile inculpaților și.

Loviturile aplicate de inculpații și au produs fractura dublă de mandibulă suferită de partea vătămată, ambii lovind în zona feței.

Fapta inculpatului este dovedită și de propriile declarații de recunoaștere a faptului lovirii părții vătămate făcute de inculpat în fața instanței de apel și prin motivele de apel.

Soluția ce condamnare pentru infracțiunea comisă este o soluție legală și temeinică, iar criticile formulate de inculpat în recursul său sunt nefondate.

Referitor la recursul părții civile, acesta este nefondat.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 lei despăgubiri civile din care 6300 lei daune materiale.

În fața instanței de apel, la ultimul termen de judecată partea civilă și-a redus cuantumul pretențiilor, solicitând de la inculpatul contravaloarea daunelor materiale și morale de câte 2.500 lei fiecare prin apărător.

Cuantumul despăgubirilor morale a fost redus de către tribunal în mod just având în vedere contribuția materială concretă infracțională a inculpatului minor obligat precum și de contribuția celuilalt inculpat pentru care s-a încetat procesul penal prin împăcarea părților, prejudiciul mortal suferit fiind cuantificat prin nivelul despăgubirilor acordate la un cuantum necesar și echitabil pentru repararea integrală a prejudiciului.

Pentru considerentele expuse, conform art. 385 ind. 15. pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpatul și partea vătămată împotriva deciziei penale nr. 359 din 18 mai 2009 Tribunalului Iași care va fi menținută.

Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpatul și de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 259 din 18.05.2009 a Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.

Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 150 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12.11.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,

- - - - - - -

Red.

Tehnored.

02 ex.

15.12.2009

Tribunalul Iași

Jud.

Jud.

Președinte:Tatiana Juverdeanu
Judecători:Tatiana Juverdeanu, Ciubotariu, Otilia Susanu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Intrerupere executarii pedepsei Art.455 cpp. Decizia 728/2009. Curtea de Apel Iasi Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 729/2009. Curtea de Apel Iasi