Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 87/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 87/
Ședința publică din 9 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 3: Marius Cristian
Grefier I
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror
Pe rol judecarea recursului penal declarat de inculpatul și de partea civilă - împotriva deciziei penale nr. 480/18.11.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect vătămare corporală (art. 182 cod penal).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa recurentului inculpat reprezentat de avocat ales baza împuternicirii avocațiale nr. 99785/2009 emisă de Baroul Constanța - cabinet avocațial, lipsa recurentului parte civilă reprezentat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2010 emisă de Baroul Constanța - cabinet avocațial.
Procedura legal îndeplinită cu respectarea disp. art. 176 - 181 cod pr. penală.
Recursurile sunt declarate în termen potrivit art. 3853cod pr. penală și motivate conform art. 38510cod pr. penală.
Curtea în baza art. 301 cod pr. penală, întreabă părțile dacă mai au cereri, excepții de invocat și văzând că nu sunt, în baza art. 38511cod pr. penală constată recursul în stare de judecată și în baza art. 38513cod pr. penală, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate ca netemeinică și nelegală și pe fond, în principal, solicită trimiterea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, sau în subsidiar trimiterea cauzei la instanța de fond, Judecătoria Hârșova, întrucât urmărirea penală s-a făcut în lipsa unui apărător, prezența acestuia fiind obligatorie, iar în apel, s-a reținut infracțiunea prev. de art. 182 cod penal, după ce procurorul a dispus schimbarea încadrării juridice, infracțiune pentru care asistența juridică este obligatorie. Arată că urmărirea penală s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 6 cod pr. penală și art. 70 cod pr. penală, după schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 180 cod penal în infracțiunea prev. de art. 182 cod penal.
Totodată, arată că potrivit art. 171 al. 4 cod pr. penală, pentru infracțiunea a cărei pedeapsă este mai mare de 5 ani, în cursul urmăririi penale prezența unui apărător este obligatorie. Și în faza de judecată s-a încălcat dreptul la apărare, întrucât apărătorului nu i s-a permis să studieze dosarul și nu a avut astfel posibilitatea să asigure o apărare competentă. Arată că martora are trei declarații diferite, contradictorii, iar a doua martoră suferă de schizofrenie, conform actului medical de la medicul de familie, și care nu percepe realitatea. De asemenea, cele două acte medico-legale ale părții vătămate nu sunt avizate de Minovici, inculpatul a contestat aceste acte, dar nu i s-a permis aplicarea OUG 1/2000, care se impunea față de contradicțiile dintre rezultate celor două acte medicale, respectiv primul de la medicul specialist care concluzionează: fractură consolidată, iar al doilea: întârziere în consolidare a fracturii. În concluzie,solicită admiterea recursului, conform motivelor depuse în scris.
Avocat pentru recurentul parte civilă, solicită admiterea recursului părții civile, casarea deciziei recurate numai cu privire la cuantumul daunelor materiale și morale, acestea fiind dovedite, având în vedere distanța mare la care locuiește partea vătămată de unitatea spitalicească la care a fost nevoită să se deplaseze pentru tratament, a necesitat cheltuieli de transport, martorii audiați au declarat că partea vătămată a contribuit și cu alte sume ( mici atenții) și produse, alăturat cheltuielilor de spitalizare și tratament.
Cu privire la recursul inculpatului, solicită respingerea acestuia ca nefondat, menținerea deciziei recurate, având în vedere că aplicabilitatea dispozițiilor art. 170 cod pr. penală nu are relevanță, iar față de din 2008, s-a lămurit și art. 171 al. 2 cod pr. penală, întrucât inculpatul nu era invalid, sau minor, pentru a fi necesară prezența unui apărător, aceasta fiind obligatorie numai în faza de cercetare judecătorească. Cu privire la art. 64 al. 2 cod pr. penală arată că actul medical al martorei nu a fost solicitat de instanță. În concluzie, apreciază că pedeapsa aplicată a fost corect dozată, sens în care solicită respingerea recursului inculpatului.
Avocat pentru recurentul inculpat,solicită respingerea recursului declarat de partea civilă ca nefondat, întrucât pretenții civile nu au fost dovedite.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate și menținerea decizie recurate ca temeinică și legală; cu privire lipsa de apărare, arată că nu sunt aplicabile disp. art. 171 al. 2 cod pr. penală la urmărirea penală, iar în cursul judecății, doar dacă pedeapsa depășește 5 ani închisoare asistența juridică este obligatorie; de asemenea dreptul la apărare nu a fost încălcat nici în cursul urmăririi penale, întrucât avocatul ales a fost prezent la toate termenele, în toate fazele de judecată. Cu privire la probe, arată că declarațiile martorilor se coroborează, în sensul că toți au declarat că l-au văzut pe inculpat lovind cu bățul partea vătămată, iar cu privire la cele două acte medico-legale, arată că pentru acestea există avizul - Minovici.
Cu privire la recursul părții vătămate, solicită respingerea acestuia ca nefondat, întrucât despăgubirile civile au fost corect stabilite.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 59/P/09.04.2009 pronunțată de Judecătoria Hârșova în dosarul penal nr- s-au dispus următoarele:
"Respinge exceptia nulitatii absolute invocata de inculpat in considerarea disp.art. 197(2) pr.pen.
In temeiul disp. art. 182(1) pen.
Condamna pe inculpatul:
- fiul lui si, nascut la data de
29.05.1954 in, domiciliat in mun. Constanta,-, ffl in com. jud.Constanta, cu antecedente penale, CNP -
la pedeapsa de 3(trei) ani inchisoare.
In baza art. 86/1 pen. dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate.
Stabileste termen de incercare 6(sase) ani, determinat conf. art. 86/2 pen.
Pe durata termenului de incercare, inculpatul se va supune masurilor de supraveghere prev. de art. 86/3 alin.(1) pen. respectiv:
- se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Constanta;
-va anunta, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si intoarcerea;
-va comunica si justifica schimbarea locului de munca;
- va comunica informatii care sa permita controlarea mijloacelor de existenta;
Stabileste ca organ de supraveghere Serviciul de Probatiune de la langa
Tribunalul Constanta, care va fixa datele la care inculpatul se va prezenta.
In baza art. 359.pr.pen. atrage atentia inculpatului asupra disp. art. 86/4 pen.
In temeiul art. 71C.pen. interzice inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit."a" - teza II-a si lit."b" pen.
Conform art. 71(5) pen. pe durata suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei inchisorii se suspenda si executarea pedepselor accesorii.
In baza art. 14, art. 346.pr.pen. in ref. la art. 998.civ.
Admite in parte actiunea civila.
Obliga inculpatul la plata catre partea civila a sumei de 11.000 lei - despagubiri civile - reprezentand 3.500 lei - daune materiale si 7.500 - daune morale.
In baza disp. art. 191(1) pr.pen. obliga inculpatul la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare catre stat.
In baza art. 193C.pr.pen. obliga inculpatul la plata sumei de 1.000 lei - cheltuieli de judecata către partea vătămată constituită parte civila,." Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârșovas -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art.182 alin.(1) pen.
Prin actul de sesizare a instanței, verificat conf.art.264 alin.(3) pr.pen.s-a reținut vinovăția în plan penal a inculpatului care, la data de 30.03.2008 a agresionat-o pe partea vătămată, provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 75-80 zile de îngrijiri medicale.
Împotriva aceste hotărâri, au declarat apel inculpatul și de partea civilă, iar prin decizia penală nr. 480/18.11.2009, Tribunalul Constanțaa respins ca nefondate apelurile.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele mijloace de probă: declarațiile martorilor, confruntarea inculpatului cu martorele ale căror depoziții s-a solicitat a fi înlăturate, constatările medico-legale.
În termen legal împotriva aceste hotărâri a declarat recurs inculpatul recurent si partea civila Vina.
Recursul inculpatului vizează netemeinicia si nelegalitatea hotărârilor pronunțate in cauza. In principal solicită trimiterea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale sau in subsidiar, casarea cu trimitere spre rejudecare la Judecătoria Hârșova, întrucât au fost incălcate disp. art. 6, 70 și 171 al. 4 C.P.P.- neasigurarea apărării calificate a inculpatului prin nedesemnarea unui apărător din oficiu.
Recursul părții civile Vina vizează doar modalitatea de soluționare a acțiunii civile, astfel ca solicită casarea deciziei tribunalului și pe fond, acordarea despăgubirilor civile așa cum au fost formulate respectiv 60.000 lei din care 30.000 lei daune materiale și 30.000 lei daune morale.
Examinând legalitatea si temeinicia recursului declarat în raport de criticile formulate cât si din oficiu, curtea constată următoarele:
Astfel, la 28.08.2008, procurorul de caz ia act de refuzul inculpatului (căruia i s-a adus la cunoștință acuzația, precum și dreptul de a fi asistat de avocat) de a da orice declarație, asupra căreia va consimți, doar în prezența unui apărător ales, împreună cu care s-a obligat a se prezenta la termenul fixat - 1.09.2008.
La 1.09.2008, inculpatul s-a prezentat fără avocat, a consimțit să dea declarație (13-ds. 290/P/2008), după ce i s-au adus la cunoștință prevederile art.70 alin.(2), (4) pr.pen. mențiuni care se regăsesc și în cuprinsul formularului tipizat, completat de inculpat.
Solicitarea potrivit cu care restituirea cauzei la procuror se impune și prin prisma faptului că au fost încălcate prevederile art.237 alin.(2) pr.pen. este neavenită, de vreme ce acțiunea penală nu a fost pusă în mișcare prin ordonanță, în condițiile art.235 pr.pen. astfel încât nu erau incidente prevederile art.237 pr.pen.
Sancțiunea nulității urmăririi penale invocată prin prisma disp.art.197 alin.(2) pr.pen. sub motiv că au fost încălcate prevederile art.6 pct.5 pr.pen. respectiv ale art.171 pr.pen. nefiindu-i asigurat dreptul la apărare garantat de Consitituție și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu se justifică.
Este adevărat că dreptul la apărare are o valoare constituțională, iar nesocotirea lui - așa cum în mod constant a reținut în jurisprudența sa Curtea Constituțională, în concordanță cu practica jurisdicțională a instanței de contencios european, este sancționată prin lipsirea de eficiență a actului jurisdicțional săvârșit în disprețul dreptului la apărare.
Dar, prin definiție, conținutul acestui drept - prevăzut și garantat de Constituție, se subsumează posibilității recunoscute persoanei, parte într-un proces, "de a-și susține și dovedi argumentele, în cadrul și cu respectarea normelor procesuale aplicabile".
În speță, este adevărat că prin ordonanța procurorului din 17.11.2008, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina învinuitului din infracțiunea prev. de art.181 alin.(1) pen. în cea prev. de art.182 alin.(1) pen.- consecință a împrejurărilor noi relevate probator.
Această schimbare de încadrare juridică a fost adusă la cunoștință inculpatului, care însă și-a menținut poziția procesuală adoptată inițial, precizând expres că a luat la cunoștință de fapta reținută în sarcina sa și de încadrarea juridică, dar în etapa procesuală a urmăririi penale nu dorește să fie asistat de apărător.
Este fără acoperire în textul de lege invocat, susținerea inculpatului potrivit cu care în măsura în care nu s-a prezentat cu avocat ales se impunea ca procurorul să procedeze la desemnarea unui apărător din oficiu,de vreme ce nu ne aflăm în nici una din situațiile care impun o atare măsură, astfel cum sunt menționate în art.171 alin.(2) pr.pen.
Asistența juridică este obligatorie și în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare, după cum se dispune prin alin.(3) al textului invocat, "în cursul judecății".
În cursul judecății prezentei pricini, inculpatului i-a fost încuviințată cererea de amânare a cauzei, pentru angajare apărător (12), fiind asistat pe parcursul procesului de avocat ales.
Dreptul la apărare se susține - prin notele scrise, că ar fi fost încălcat și de instanța de fond, prin neacordarea unui nou termen de judecată, la solicitarea avocatului ales.
Este adevărat că nu a mai fost acordat și un al doilea termen, pentru pregătirea apărării, pentru argumentele expuse în încheierea de ședință din 3.02.2009 (21).
anumitor reguli, termene și proceduri, în care partea să-și poată exercita dreptul la apărare este subsumată necesității de disciplinare a atitudinii procesuale a părților, și mai mult, se justifică în considerarea unui alt drept recunoscut părților implicate în susținerea unei activități judiciare, respectiv acela al judecării cauzei într-un termen rezonabil, "optim și previzibil".
Așa fiind, o nouă cerere de amânare pentru lipsă de apărare a fost apreciată de instanță ca negăsindu-și justificarea câtă vreme inculpatul a beneficiat de acest termen, iar exercitarea cu rea credință a drepturilor procesuale, prin cereri de amânare a cauzei, care conduc la tergiversarea procesului și împiedică înfăptuirea justiției, nu se subsumează noțiunii de drept la apărare, consacrat constituțional prin art.24 din legea fundamentală.
Sub aspectul criticilor formulate curtea reține de asemenea că din probele administrate rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului pentru comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, declarația părții vătămate coroborându-se cu declarațiile martorilor și actele medicale existente la dosar, motiv pentru care urmează a fi respins apelul ca nefondat.
Astfel trebuie avute în vedere declarațiile martorelor și, audiate atât în faza de urmărire penală, cât și nemijlocit, în instanță, confruntarea inculpatului cu martorele ale căror depoziții se solicită să fie înlăturate, realizată în condițiile art.87-88 pr.pen. (procese verbale, 25-28, ds. 290/P/2008), inconsecvența în declarațiile inculpatului, dar și neconcordanțele dintre susținerile acestuia și depozițiile martorilor audiați, chiar la propunerea sa, declarația martorului ( depoziție, 48 ), declarația martorei precum și constatările medico-legale în care se concluzionează că leziunile traumatice prezentate de victimă ar fi putut fi produse prin lovire " cu corpuri dure liniare", iar nu prin cădere sau în alt mod, teză pe care a încercat să o acrediteze inculpatul, făcând referire la avansata stare de ebrietate în care s-ar fi aflat partea vătămată.
Cu atât mai mult trebuie avut în vedere că actele medicale au fost avizate de către Comisia de Avizare și Control din cadrul Institutului Național de Medicină Legală " Minovici " prin Avizul nr. E- din data de 21.09.2009.
Sub aspectul criticilor formulate de partea vătămată tribunalul reține că partea vătămată s-a constituit parte civilă, încă din cursul urmăririi penale, cu suma de 25.000 lei- daune materiale și 18.000 lei- daune morale.
În primă instanță, la termenul de judecată din 3.02.2009 (încheiere 21-23), partea civilă și-a majorat câtimea pretențiilor la suma de 60.000 lei, cu titlu de daune materiale - 30.000 lei și daune morale - 30.000 lei; nu au fost individualizate "în scris" pretențiile, astfel cum s-a obligat apărătorul părții civile.
Justificat prima instanță a reținut că este în afara oricărei îndoieli faptul că, partea civilă a suferit un prejudiciu, care nu a fost reparat încă, că între fapta săvârșită de inculpat și prejudiciul încercat de partea civilă există raport de cauzalitate, fiind întrunite în cauză condițiile prescrise de art.998 civ. spre a fi angajată răspunderea civilă a inculpatului, conf. art.14 alin.(3), (5) pr.pen.
Partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la 30.000 lei- daune materiale, fără însă a determina și susține probator întinderea prejudiciului.
Martorii încuviințati, pe latură civilă, au relatat că în perioada când partea civilă " a fost cu mâna în ghips", au fost tocmiți, cu ziua să presteze diferite munci casnice, gospodărești, pe care nu le mai putea efectua, primind câte 200-250 mii lei sau 300-350 lei, pentru muncile brute, iar când partea vătămată nu avea bani, primeau și produse.
Curtea reține că declarația părții vătămate potrivit cu care în perioada în care a avut mâna gipsată a fost nevoie de "tocmirea" a două, trei persoane - pe care le-a plătit," cu ziua" să-i suplinească activitățile gospodărești pe care le presta anterior a fost corect cenzurată și corelată cu depozițiile martorilor de către instanța de fond.
S-a apreciat justificat de către instanța de fond și apel că daunele morale nu pot fi însă deturnate de la scopul lor, cuantumul acestora nu poate fi determinat astfel încât să confere părții civile un folos material necuvenit, fără legătură cauzală cu fapta penală a inculpatului.
Aceasta întrucât, deși principiul reparării integrale a prejudiciului domină răspunderea civilă delictuală, el trebuie corelat cu reala funcție reparatorie, astfel încât să constituie o satisfacție echitabilă, iar nu o sursă de îmbogățire fără justă cauză.
de cele prezentate, recursurile declarate în cauza sunt nefondate și în baza art. 38515pct. 1 lit. b cod pr. penală, urmează a fi respinse ca nefondate, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de câte 200 lei fiecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit. b cod pr. penală;
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul și de partea civilă - împotriva deciziei penale nr. 480/18.11.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
Obligă recurenții la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de câte 200 lei fiecare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 9 februarie 2010.
PREȘEDINTE DE COMPLET, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
I
Red.jud.fond.
Red.jud.apel.
Red.jud.rec.-
Dact.- 2 ex./18.02.2010
Președinte:Zoița FranguJudecători:Zoița Frangu, Viorica Lungu, Marius Cristian
