Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 194/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - 192 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 194
Ședința publică de la 27 Februarie 2009
PREȘEDINTE: Doru Filimon JUDECĂTOR 2: George Ciobanu
- - - JUDECĂTOR 3: Valentina Trifănescu
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpații A și împotriva deciziei penale nr. 124 de la 11 iunie 2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului O l
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul A asistat de avocat ales, recurentul asistat de avocat ales și avocat ales reprezentând pe intimatul - parte civilă.
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate cereri noi, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul A, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și deciziei în temeiul art. 3859pct. 18 Cod procedură penală și achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, întrucât lipsește intenția, inculpatul aflându-se în eroare cu privire la locuința părții vătămate.
În subsidiar, în temeiul art. 3859pct. 14 cod pr.penală, a solicitat reducerea pedepsei aplicate și suspendarea condiționată în temeiul art. 81 Cod penal.
În privința infracțiunii prev. de art. 180 alin.2 Cod penal,a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.1Cod penal.
A arătat că suma acordată cu titlu de daune morale este prea mare.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 192 Cod penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală, arătând că sunt incidente dispozițiile privind starea de necesitate, întrucât a intrat în curtea părții vătămate auzind țipetele celuilalt inculpat pentru a-l scăpa pe acesta.
A solicitat achitarea inculpatului pentru infracțiunea de distrugere în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală. În declarația dată inculpatul Aaa rătat că el a spart geamul.
a fost reținută în mod greșit întrucât aplicându-se dispozițiile art. 38 alin.2 Cod penal, pedeapsa principală este cea de 8 ani închisoare și poate fi considerată ca executată în 2006, infracțiunea ulterioară fiind săvârșită la 18 iulie 2007.
În subsidiar a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.1Cod procedură penală și reducerea cuantumului despăgubirilor civile.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul - parte civilă a solicitat respingerea recursurilor formulate.
A arătat că partea vătămată le-a spus inculpaților că la imobilul respectiv nu locuiește numitul și, ca urmare, nu sunt îndeplinite condițiile erorii de fapt.
Inculpatul s-a tăiat la mână pentru că a spart geamul și ca urmare a săvârșirii infracțiunii de distrugere.
A mai arătat că actul medico-legal precum și declarațiile martorilor, confirmă săvârșirea infracțiunilor de către inculpați.
De asemenea, a mai arătat că termenul de prescripție a răspunderii penale se împlinește în 2009 și nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 45 Cod penal.
Reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea recursurilor formulate ca nefondate.
A arătat în privința erorii de fapt că legea apără persoanele în general și drepturile unei anumite persoane. Ca urmare, orice pătrundere în locuința altei persoane, nu poate constitui o eroare de fapt, infracțiunea de violare de domiciliu realizându-se atât prin pătrunderea în locuință fără consimțământul persoanelor care locuiesc acolo și prin refuzul de a părăsi locuința.
Starea de necesitate presupune un pericol grav care nu poate fi înlăturat decât prin săvârșirea faptei, iar în speță nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 45 Cod penal.
În privința inculpatului s-au pronunțat condamnări succesive și cel puțin una din condamnările anterioare atrage recidiva postexecutorie. A precizat că în raport cu restul rămas neexecutat de 2371 zile, termenul de prescripție se împlinește în 2009.
A mai arătat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată și că limitele de pedeapsă reflectă gravitatea infracțiunii pentru care a fost condamnat.
Daunele morale au fost în mod corect stabilite.
Recurentul - inculpat A arată că își însușește concluziile apărătorului.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului și a arătat că își însușește concluziile apărătorului.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 4 din 10 ianuarie 2008 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr-, în baza art. 192 alin.2 cu aplic. art. 37 lit. b p, art.74 alin. 1 lit. c și art. 76 alin.1 lit. c, a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare.
În baza art. 217 alin. 1 cu aplic.art. 37 lit. b, art. 74 alin. 1 lit. c și art. 76 alin. 1 lit. e teza II.p., a fost condamnat același inculpat la 400 lei amendă penală.
În baza art. 33 lit. a s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare cu aplic. art. 57, iar conform art. 71, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a (exceptând dreptul de a alege) și b
În baza art. 192 alin. 2 cu aplic.art. 74 alin. 1 lit. a, c și art. 76 alin. 1 lit. e, a fost condamnat inculpatul A la 2 ani închisoare.
În baza art. 180 alin. 2 cu aplic.art. 74 alin. 1 lit. a, c și art. 76 alin. 1 lit. e teza I, a fost condamnat același inculpat la 2 luni închisoare, iar în baza art. 33 lit. a, s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. 1-3, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie de interzicere a drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a (exceptând dreptul de a alege) și b, iar în baza art. 86/1, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 5 ani, ce constituie termenul de încercare, stabilit conform dispozițiilor art. 86/2
În baza art. 71 alin. 5, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art. 86/3, pe durata termenului de încercare, condamnatul A s-a dispus să se spună următoarelor măsuri de supraveghere: se va prezenta o dată pe trimestru la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt ; va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă; va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art. 359 C.P.P. s-a atras atenția inculpatului asupra dispoz. art. 86/4 privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 14, art.15 și art. 346 alin. 1 s C.P.P.-a admis în parte cererea părții civile și au fost obligați în solidar inculpații și A la plata sumei de 6.000 lei despăgubiri civile cu titlul de daune morale, iar inculpatul și la plata sumei de 100 lei despăgubiri civile cu titlu de daune materiale, către partea civilă.
În baza art. 189 alin. 1 și C.P.P. art. 191 alin. 1 a C.P.P. fost obligat inculpatul la 250 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 100 lei onorariu avocat oficiu avansată din fondurile Ministerului Justiției iar pe inculpatul A la 150 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În baza art. 193 alin. 4.C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 750 lei, iar inculpatul A la plata sumei de 788 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către partea vătămată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. 1560/P/2007 din 28.09.2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracals -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată - în stare de libertate - a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și distrugere prev. și ped. de art. 192 alin. 2 și art. 217 alin. 1 cu aplic.art. 37 lit. b și art. 33 lit. a și a inculpatului A pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și lovire sau alte violențe prev. și ped. de art. 192 alin. 2 și art. 180 alin. 2 cu aplic.art. 33 lit. a
Pe baza probelor administrate în cauză, s-a reținut în fapt că inculpatul, domiciliat pe raza comunei, jud. O, iar inculpatul A, cu toate că are domiciliul în municipiul C, s-a aflat tot în comuna menționată și aceasta în condițiile în care părinții locuiesc în această comună.
În seara zilei de 18.06.2007, cei doi inculpați s-au întâlnit la domiciliul inculpatului, unde au consumat împreună băuturi alcoolice, inculpatul A relatându-i celuilalt inculpat faptul că, în urmă cu 3-4 luni a împrumutat un coleg de serviciu pe nume, din municipiul C, cu suma de 1500 lei, iar acesta, deși s-a obligat să restituie creditul în cel mult o lună de zile, a făcut doar o plată parțială de 700 lei, cu depășirea termenului scadent cu încă o lună. I-a mai spus că și în prezent persoana menționată tergiversează restituirea sumei de 800 lei.
Prima instanță a reținut și că această discuție a celor doi inculpați a avut loc în contextul în care inculpatul Aaa pelat la ajutorul fratelui martorului - șef la locul de muncă atât al inculpatului cât și al acestui martor - și a aflat că martorul mai avea sume împrumutate de la alți colegi care își desfășurau activitatea în cadrul UM nr. 1871, cărora de asemenea nu le-a restituit banii împrumutați și în plus că acest martor mai avea datorii și către bănci.
S-a mai reținut de prima instanță că în chiar dimineața zilei în care s-au comis faptele penale, inculpatul A l-a sunat pe martorul și cu această ocazie, martorul s-a obligat să îi dea suma de bani restantă, anume diferența de 800 lei peste 2 sau 3 zile.
In dimineața următoare discuției dintre cei doi inculpați, aceștia au hotărât să se deplaseze în municipiul C cu intenția de a recupera suma de 800 lei datorată inculpatului A de către martorul menționat. Pentru deplasare, inculpații au folosit serviciile taxiului condus de martorul care i-a transportat în La solicitarea inculpatului A, autoturismul cu destinație de taxi a oprit în dreptul imobilului cu nr. 73 de pe str. - - din municipiul C, unde de fapt locuiește familia părții vătămate. Deși era foarte târziu în jurul orei 0,30 - în ziua de 18.06.2007, fără acceptul vreunii membru al familiei părții vătămate, în baza convingerii mai ales a inculpatului A că au ajuns la domiciliul martorului, debitorul împrumutului, cei doi inculpați au pătruns împreună fără drept în curtea părții vătămate și s-au îndreptat către locuința acesteia, strigând că martorul să iasă afară și să le dea bani. Martorul ce se afla în acel moment într-un din încăperile imobilului și a observat activitatea inculpaților de a pătrunde în curtea locuinței și e ase manifesta amenințător, se arată că i-a trezit pe părinții săi, după care a ieșit primul afară pe ușa de acces secundară de la bucătărie fiind urmat imediat de partea vătămată.
S-a mai reținut că atunci când martorul i-a auzit pe inculpați apelând pe martorul, de la fereastră le-a arătat acestora locuința persoanei respective, însă din cauza stării avansate de ebrietate, inculpatul A nu a auzit cele spuse de fiul părții vătămate și mai mult a confundat-o pe partea vătămată cu tatăl martorului, chiar adresându-se acestei din urmă părți, în sensul de a-l scoate pe fiul său afară întrucât avea o datorie. Inculpatul și-a dat seama că se afla în eroare cu privire la imobilul și persoana pe care le căutau însă aceasta după ce pătrunsese în imobil și a spart un geam de la casă, momentul fiind chiar atunci când se auzeau mașinile poliției îndreptându-se către locul conflictului.
Prima instanță a mai reținut că, după ce au pătruns fără drept în curtea domiciliului părții vătămate, în condiții de eroare asupra persoanei pe care o căutau, dar și asupra domiciliului acesteia, inculpatul, fără nici un motiv a lovit cu pumnul în geamul de la ușa principală de acces în imobil pe care l-a spart și s-a rănit astfel la mâna. In același context, inculpatul Aac ontinuat să se îndrepte amenințător și să solicite restituirea banilor de la partea vătămată, care s-a deplasat în curte, pe o altă ușă de acces secundară. Fiul părții vătămate le-a adus din nou la cunoștință inculpaților unde locuiește familia, lucru care a fost comunicat și de către partea vătămată și totodată le-a solicitat expres inculpaților să părăsească domiciliul, însă aceștia au refuzat să plece și au continuat să se manifeste violent.
Partea vătămată, constatând conduita inculpaților, a început să strige după ajutor și a încercat să pătrundă în locuință cu intenția de a închide ușa de acces și de a anunța telefonic organele de poliție, însă nu a reușit acest lucru pentru că inculpatul Aap ătruns cu forța în casa părții vătămate pe care urmărit-i pentru aoa gresa. -se de eventuale represalii, nu numai împotriva sa ci și asupra celorlalți membri ai familiei sale, partea vătămată se arată că a fugit, reușind să părăsească locuința prin escaladarea ferestrei de la sufragerie, astfel că a ajuns din nou în curtea locuinței iar de aici în stradă prin escaladarea gardului împrejmuitor dat fiind că în continuare era urmărit de inculpatul A. se mai reține că soția părții vătămate. a reușit să anunțe telefonic organele de poliție la nr. de urgență 112 în timp ce inculpații se aflau încă în curtea domiciliului, iar acest lucru se menționează că a avut loc după ce, la rândul său, martora a avut de suferit ca urmare a conduitei agresive a inculpatului .
Inculpatul A l-a agresat fizic pe partea vătămată atât în curtea domiciliului său dar mai ales în stradă prin lovirea cu un lemn peste corp și producerea de leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale consemnate în certificatul medico legal cu nr. 707/C/20.07.2007 emis de Serviciul de Medicină Legală
Incidentul a luat sfârșit numai în momentul în care, la locul faptei s-au prezentat organele de poliție care i-au imobilizat pe cei doi inculpați.
Instanța de fond a constatat astfel că, în drept, faptele comise de inculpatul întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu și distrugere prev. de art. 192 alin. 2 și art. 270 alin.1, în concurs real, conform art. 33 lit. a
De asemenea, faptele comise de inculpatul A întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliul și lovire prev. de art. 192 alin. 2 și respectiv art. 180 alin. 2 cu aplic. art. 33 lit. a
La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpaților pentru fiecare infracțiune, instanța de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 cp. între care, în cazul inculpatului A lipsa antecedentelor penale, iar în cazul inculpatului starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 alin. 1 lit. b, în baza antecedentelor sale penale, care constituie prim termen al recidivei, cel de al doilea termen fiind fiecare din infracțiunile acestuia. În cazul inculpatul A în vederea realizării scopului pedepsei, prin nivelul acesteia, au fost reținute circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a și c, având la bază conduita bună anterioară și pe cea procesuală, iar în cazul inculpatului, în vederea realizării aceluiași scop, prin nivelul pedepsei, s-a dat valoare juridică de circumstanță atenuantă prev. de art. 74 alin. 1 lit. c pentru fiecare din infracțiuni, având la bază conduita procesuală cooperantă. In aceste condiții, nivelurile pedepselor pronunțate pentru fiecare infracțiune, a fost coborât sub minimul special, în condițiile art. 76 alin. 1
In cazul inculpatului A s-a continuat individualizarea pedepsei, prin dispoziția de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei în baza art. 86/1 și 86/2, întrucât acesta îndeplinește condițiile legale atât sub aspectul nivelului pedepsei aplicate, în condiții de concurs real de infracțiuni, nu are antecedente penale și scopul sancțiunii se poate realiza fără executare efectivă a pedepsei închisorii.
In cazul ambilor inculpați, s-a făcut aplicația prevederilor art. 71 alin. 1 - 3 în baza căruia s-au interzis drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. teza II și lit. b
In ce privește pedeapsa accesorie de interzicere a dreptului de a alege prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza I, instanța de fond a constatat că în baza jurisprudenței Curții din cauza Hirst contra Marii Britanii, hotărârea din 30.03.2004 nu corespunde principiului proporționalității cu cauza penală, motiv pentru care nu s-a interzis și acest drept electoral.
In ce privește pe inculpatul A, în baza art. 71 alin. 5, ținând cont de individualizarea pedepsei prin suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii de interzicere de drepturile pe durata termenului de încercare.
Sub aspectul laturii civile a procesului penal, instanța de fond a constatat că sunt dovedite condițiile răspunderii delictuale prev. de art. 998, 999 civ. pentru ca, în sarcina inculpaților, în solidar, să se stabilească obligația de despăgubire pentru prejudiciul moral produs cu un nivel valoric proporțional cu aceste daune, iar sub aspectul celui material, cu un nivel al despăgubirilor de natură să sigure reparația integrală acestuia.
In privința despăgubirilor pentru daune morale s-au observat, la determinarea nivelului acestora, criterii ce țin de intensitatea suferințelor fizice și psihice precum cele referitoare la leziunile produse consemnate în certificatul medico legal și nr. de zile de îngrijiri medicale pentru refacerea sănătății, cât și consecințele negative suferite pe plan fizic și psihic și impactul asupra comunității ce a determinat amplificarea traumelor psihice. In aceste condiții s-a stabilit suma de 6.000 lei ca fiind de natură să acopere aceste prejudiciu moral.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel cei doi inculpați.
Prin decizia penală nr. 124 de la 11 iunie 2008 pronunțată în dosarul cu nr-, Tribunalului Olta respins apelurile declarat de inculpații A și, ca fiind nefondat și i-a obligat pe inculpați la plata a câte 50 lei cheltuieli judiciare statului și a câte 250 lei cheltuieli judiciare către intimata parte civilă .
Pentru a pronunța această decizie, instanța de prim control judiciar a constatat că situația de fapt a fost apreciată în conformitate cu probele care atestă consumarea infracțiunilor având ca autor pe cei doi inculpați, conform încadrării juridice menționate pentru fiecare din aceștia. In cadrul raporturilor de drept penal stabilite cu partea vătămată, s-a constatat calitatea de infractori a inculpaților, întrucât aceștia au acționat cu discernământ în condiții de responsabilitate juridică.
In aceste condiții, în mod corespunzător a fost rezolvată acțiunea penală prin condamnarea inculpaților.
Pedepsele pronunțate pentru fiecare din infracțiuni, au fost temeinic individualizate în raport de criteriile prev. de art.72, atât cu caracter real cât și personal, incluzând circumstanțele reale ale faptelor penale, gradul de pericol social al acestora, cât și circumstanțele personale ale inculpaților detaliate mai sus, conform constatărilor primei instanțe.
Operațiunea de contopire de pedepse este temeinică întrucât are la bază pluralitatea de infracțiuni sub forma concursului real prev. de art. 33 lit a în baza art. 34 alin. 1 lit. b Această operațiune este totodată legală întrucât în conformitate cu prevederile anterioare s-a aplicat pedeapsa mai grea. De asemenea, operațiunea de contopire în raport de criteriile de individualizare menționate mai sus este temeinică, întrucât nu s-a dat eficiență normelor cu caracter dispozitiv prev. de art. 34 alin. 1 lit. b referitoare la sporirea pedepsei mai grele și apoi și aplicarea de spor de pedeapsă.
Acțiunea părții civile a fost rezolvată în mod corect de instanța de fond, conform prevederilor art. 998, 999 civ. întrucât, în cauză s-a constatat că sunt dovedite condițiile răspunderii delictuale. Sumele stabilite cu titlul de despăgubiri în sarcina inculpaților, în solidar, exprimă proporțional prejudiciile morale și materiale și reprezintă o reparație indirectă, integrală a acestora.
Motivele invocate de către apelanți s-au apreciat a fi nefondate, constatându-se că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 51 alin. 1 deoarece, deși inculpații au invocat faptul că urmăreau să meargă în domiciliul martorului și nu în cel al părții vătămate, s-a constatat că nu sunt dovedite aceste condiții legale întrucât această situație nu era dintre acelea care să condiționeze caracterul penal al faptei, pe de o parte, iar pe de altă parte, eroarea în cauză este urmare a propriei culpe a inculpaților, care aveau suficiente elemente pe baza cărora să procedeze la stabilirea situației de fapt cu privire la locuința reală a persoanei ce o vizau în cadrul operațiunii de recuperare a creditului.
Susținerea inculpatului în sensul că nu ar fi comis infracțiunea de violare de domiciliu, s-a apreciat a fi, întrucât probele cauzei dovedesc contrariul și anume că acesta a pătruns fără drept în domiciliul părții vătămate. In acest sens s-au reținut ca probe cu caracter concludent declarația părții vătămate, coroborată cu declarațiile de martori, între care și, ce au caracter direct și au relatat actele materiale comise de acest inculpat, ce țin de acțiunea de violarea domiciliului.
Referitor la susținerea caracterului disproporționat de mare al pedepselor pronunțate, instanța de apel a constatat că și aceasta este nefondată, întrucât pedepsele au fost stabilite în strictă concordanță cu criteriile prev. de art. 72, în ansamblul lor, cu observația că inculpaților li s-au stabilit circumstanțe atenuante cu efecte în ce privește coborârea pedepselor sub minimul special. Solicitarea inculpatului de a fi individualizată pedeapsa în cazul său prin suspendarea condiționată a executării pedepsei, s-a considerat că este lipsită de temei legal, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 81 alin. 1 lit. b privind lipsa condamnărilor anterioare, iar condamnările sale penale nu se încadrează între situațiile prev. de art. 38 Aceeași argumentație s-a reținut în ce privește faptul că acestui inculpat nu i se poate suspenda executarea pedepsei sub supraveghere, prin raportare la condițiile prev. de art. 86/1 alin. 1
In privința susținerii inculpatului referitoare la comiterea infracțiunii de distrugere de către inculpatul A fără participarea sa, s-a constatat că și aceasta este nefondată deoarece, chiar dacă inculpatul Aar ecunoscut că a spart geamul de la locuința părții vătămate, proba nu are caracter concludent, întrucât probele rezultând din declarația de parte vătămată, în coroborare cu cele ale martorilor oculari, au dovedit calitatea de autor al acestei infracțiuni pentru inculpatul menționat.
Motivul referitor la lipsa plângerii prealabile, ca act condiție pentru punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale în privința infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2, s-a apreciat de instanța de apel a fi nefondat întrucât, din examinarea dosarului de urmărire penală rezultă nu numai că intimatul - parte vătămată a îndeplinit acest act de procedură, prin depunerea cererii în acest sens, aceasta a fost depusă în termenul prev. de art. 284 alin. 1 C.P.P. în raport de data cunoașterii făptuitorului. Aceeași constatare s-a impus, pentru același argument, și în privința infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. 1, pentru care, de asemenea, legea penală impune condiția plângerii prealabile.
De asemenea, instanța de apel a constatat că solicitarea de individualizare în continuare a nivelului pedepselor pronunțate, prin diminuarea acestora în baza circumstanțelor atenuante, este nefondată, întrucât nivelul pedepselor menționate satisface scopul sancțiunii în raport de criteriile de individualizare menționate anterior.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs inculpații A și.
Inculpatul A, prin motivele sale, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și deciziei în temeiul art. 3859pct. 18 Cod procedură penală și achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, întrucât lipsește intenția, el aflându-se în eroare cu privire la locuința părții vătămate.
În subsidiar, în temeiul art. 3859pct. 14 cod pr.penală, a solicitat reducerea pedepsei aplicate și suspendarea condiționată în temeiul art. 81 Cod penal.
În privința infracțiunii prev. de art. 180 alin.2 Cod penal,a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.1Cod penal.
A arătat că suma acordată cu titlu de daune morale este prea mare.
Recurentul, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 192 Cod penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală, arătând că sunt incidente dispozițiile privind starea de necesitate, întrucât a intrat în curtea părții vătămate auzind țipetele celuilalt inculpat pentru a-l scăpa pe acesta.
A solicitat achitarea sa pentru infracțiunea de distrugere în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală. În declarația dată inculpatul Aaa rătat că el a spart geamul.
a fost reținută în mod greșit întrucât aplicându-se dispozițiile art. 38 alin.2 Cod penal, pedeapsa principală este cea de 8 ani închisoare și poate fi considerată ca executată în 2006, infracțiunea ulterioară fiind săvârșită la 18 iulie 2007.
În subsidiar a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.1Cod procedură penală și reducerea cuantumului despăgubirilor civile.
Recursurile sunt nefondate.
Instanța de fond a constatat în mod corect că faptele săvârșite de inculpați, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 192 alin.2, art. 217 alin.1 și art. 180 alin.2 Cod penal, situația de fapt reținută fiind confirmată de probele administrate în cauză.
Martorii și, au arătat că inculpații au pătruns în curtea imobilului și că, deși, i s-a spus inculpatului A că numitul nu locuiește la acea adresă, acesta nu a părăsit imobilul.
Inculpatul a lovit cu pumnul în geamul ușii principale de acces în imobil, geam pe care l-a spart rănindu-se la mâna.
Inculpatul Aap ătruns cu forța în locuință, iar partea vătămată a fugit ieșind din casă pe fereastra de la sufrageria imobilului, după care, din curtea imobilului a fugit în stradă prin escaladarea gardului și a lovit pe partea vătămată în momentul în care acesta se afla în curtea imobilului cât și în stradă.
Potrivit certificatului medico-legal nr. 707/C/20 iunie 2007 întocmit de IML S, partea vătămată a prezentat leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri contondente, necesitând 4- 5 zile îngrijiri medicale.
S-a reținut în mod corect că faptele săvârșite de inculpatul A întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu și lovire sau alte violențe prev. de art. 192 alin.2 Cod penal și art. 180 alin.2 Cod penal, iar faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu și distrugere prev. de art. 192 alin.2 Cod penal și art. 217 alin.1 Cod penal.
Criticile formulate de apărătorul inculpatului A în sensul că a fost în mod greșit condamnat, deși erau incidente dispozițiile art. 51 Cod penal, sunt neîntemeiate.
Martorul le-a spus inculpaților că în acel imobil nu locuiește, persoana căutată de inculpați.
Eroarea de fapt presupune necunoașterea de către făptuitor în momentul săvârșirii faptei, a existenței unei stări, situații sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.
În speță, inculpații au pătruns în imobil fără consimțământul familiei și au refuzat să părăsească imobilul la cererea părții vătămate.
Ca urmare, este lipsită de semnificație juridică împrejurarea că inculpații ar fi apreciat, ca urmare a propriei culpe, că în imobilul respectiv locuiește o altă persoană, întrucât inculpaților li s-a cerut, în mod repetat, să părăsească imobilul și li s-a spus că persoana respectivă locuiește la o altă adresă.
Susținerile inculpatului în sensul că a pătruns în domiciliul părții vătămate acționând în stare de necesitate și că infracțiunea de distrugere a fost săvârșită de celălalt inculpat, sunt nefondate.
În speță nu sunt îndeplinite condițiile în care o faptă prevăzută de legea penală este considerată ca fiind săvârșită în stare de necesitate potrivit art. 45 Cod penal.
Inculpatul A nu se află într-o situație care presupune un pericol iminent care să îi amenințe viața sau integritatea corporală în condițiile în care inculpatul a pătruns fără drept, în imobilul părții vătămate și a urmărit și a lovit partea vătămată, împrejurări confirmate de martorii audiați și concluziile certificatului medico-legal.
Partea vătămată și martora au declarat că geamul de la ușă a fost spart de inculpatul în momentul în care acesta a încercat să intre în casă.
Instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei având în vedere gradul de pericol social al faptelor, limitele de pedeapsă, faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunile în stare de recidivă postcondamnatorie precum și împrejurarea că inculpatul A nu are antecedente penale, astfel că pedepsele aplicate sunt de natură să contribuie la realizarea scopului educativ și preventiv al pedepselor prev. de art. 52 Cod penal.
Din fișa de cazier a inculpatului rezultă că prin sentința penală nr. 61 de la 20 iulie 1991 a Tribunalului Timiș, modificată prin decizia penală nr. 47 de la 18 mai 1992 a ÎCCJ, a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 9 ani, 6 luni și 5 zile închisoare precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64cod penal pe o durată de 6 ani, fiind eliberat din executarea acestei pedepse la 11 aprilie 1994, restul de pedeapsă rămas neexecutat fiind de 2371 zile.
Prin sentința penală nr. 1140 din 15 martie 1996 a Judecătoriei Timișoara, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare, fiind arestat la 23 februarie 1993 și eliberat condiționat la 9 iunie 1997, iar restul de pedeapsă rămas neexecutat fiind de 1302 zile.
Calculul termenului de reabilitare se face potrivit dispozițiile art. 135 și art. 136 Cod penal, termen ce se socotește de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris.
Aceste dispoziții se referă la executarea pedepsei principale și anume, pedeapsa închisorii care poate fi aplicată pentru o infracțiune unică sau pentru un concurs de infracțiuni, respectiv pedeapsa rezultantă aplicată.
Calculul termenului de reabilitare urmează a se face în raport cu pedeapsa principală aplicată, respectiv pedeapsa rezultantă de 9 ani, 6 luni și 5 zile.
În cazul unei pluralități de condamnări succesive, termenul după expirarea căruia condamnatul poate fi reabilitat, este cel prevăzut de lege pentru pedeapsa cea mai grea și curge de la data la care a luat sfârșit executarea ultimei pedepse.
Ca urmare, față de condamnările succesive anterioare și de momentul la care pedepsele aplicate au fost executate având în vedere și restul de pedeapsă neexecutat, instanța de fond a apreciat corect că inculpatul a săvârșit infracțiunile ce constituie obiectul cauzei, în stare de recidivă postexecutore.
În privința laturii civile s-a apreciat corect că obligarea inculpaților în solidar la plata sumei de 6000 lei daune morale și 100 lei despăgubiri materiale, va fi de natură să realizeze o justă reparare s prejudiciului cauzat.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursurile formulate ca nefondate.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga recurenții la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpații A și împotriva deciziei penale nr. 124 de la 11 iunie 2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului O l
Obligă recurenții la câte 1.000 lei fiecare, cheltuieli judiciare către partea civilă, reprezentând onorariu avocat.
Obligă recurentul - inculpat A la 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Obligă pe recurentul - inculpat la 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. jud.: -
Jud. apel:.
/IB
Președinte:Doru FilimonJudecători:Doru Filimon, George Ciobanu, Valentina Trifănescu
