Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 219/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 219
Ședința publică de la 07 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 2: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 3: Mihaela Chirilă
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea contestatiei in anulare formulata decontestatorul, fiul lui si, nascut la 03.03.1973 - detinut in Penitenciarul I, impotriva deciziei penale nr.35 din 22.01.2009 pronuntata de Curtea de Apel I, in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatul cotestator asistat de avocat - aparator desemnat din oficiu de catre Baroul d e Avocati I, cu delegatie la dosar.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul atat pe contestatia in anulare, care este intemeiata pe disp. art.386 lit.d Cod procedura penala, cat si pe fond.
Avocat solicita admiterea contestatiei in anulare formulată de inculpatul, motivat de faptul că, la termenul cand s-a judecat recursul acesta nu a putut fi prezent din motive medicale, fiind justificata lipsa acestuia cu acte medicale.
Pe fond, avand in vedere probatoriul administrat, solicita a se aplica o pedeapsa orientata spre minimul special, cu suspendare. Oficiu neachitat.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, solicita admiterea contestatiei in anulare pe criteriul că sunt indeplinite conditiile prevazute de dispozitia legală, inculpatul a justificat absența de la recurs, să se considere reactivată calea de atac a recursului, iar in măsura in care astăzi se judecă recursul, solicita a fi respins ca nefondat.
Apreciaza ca instantele de fond si de apel au individualizat corect infractiunea și ca natură și ca intindere.
Solutia instantei, de aplicare a unei sanctiuni cu executare efectivă, este legală. Practic trebuie revocate formele de executare, nu pot fi anulate pentru că la momentul respectiv au fost legal emise. Este o situatie in care se pot revoca formele de executare emise la data rămânerii definitive a hotărârii, dar nu anulate, pentru că atunci nu se știau imprejurări pe care dumnealui le-a invederat ulterior. Solicita a se dispune emiterea unor noi forme de executare.
Avand ultimul cuvant inculpatul contestator sustine că i s-a respins recursul ca nefondat, la acel moment cand s-a judecat recursul se afla in spital. Este arestat de pe data de 30 ianuarie 2009 in baza mandatului emis in această cauză. Solicită a i se aplica o pedeapsă cu suspendare.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Asupra contestației în anulare de față.
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr- din 28.01.2009, condamnatul a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 35/22.01.2009 a Curții de APEL IAȘI.
În motivarea contestației se arată că la termenul când a fost judecat recursul declarat în dosarul penal nr- din 22.01.2009, în lipsa sa, el a fost internat în spital, nefiind legal citat și neavând astfel posibilitatea de a înștiința instanța despre această imposibilitate, fiind lipsit de apărare.
În drept contestatorul invocă disp. art. 386 lit. b Cod procedură penală.
În dovedirea contestației condamnatul a depus la dosarul cauzei actele de la filele 3-4, reprezentând bilet de ieșire din spital și scrisoare medicală.
S-a atașat dosarul penal nr- al Curții de APEL IAȘI, în care s-a pronunțat decizia penală nr. 35/22.01.2009.
Analizând actele și lucrările cauzei instanța reține următoarele:
Prin decizia penală nr. 35/22.01.2009 a Curții de APEL IAȘIs -a respins ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 461/07.11.2008 a Tribunalului Iași, pe care a menținut-o și inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanțe de recurs a reținut următoarele:
Judecătoria Răducăneni prin sentința penală nr. 77/23 aprilie 2008 l- condamnat pe inculpatul fiul lui și, ns. la data de 03.03.1973 în comuna, județul I, cu același domiciliu, cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, concubinaj, are un copil minor, stagiul militar satisfăcut, recidivist, pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod penal, cu aplic. disp. art. 37 lit. a Cod penal, cu aplicarea disp. art. 74 lit. c rap. la disp. art. 76 lit. c Cod penal, la pedeapsa de 3(trei) luni închisoare, și furt calificat, prev. și ped. de disp. art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a și g Cod penal, cu aplic. disp. art. 37 lit. a Cod penal, cu aplicarea disp. art. 74 lit. c rap. la disp. art. 76 lit. c Cod penal, la pedeapsa de 6(șase) luni închisoare;
În baza disp. art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal, inculpatului i s-a dat spre executare pedeapsa rezultantă de 6 (șase) luni închisoare, aplicându-i-se și pedeapsa accesorie prev. de disp. art. 64 lit. a și b Cod penal.
În baza disp. art. 61 alin. 1 Cod penal, a fost menținută liberarea condiționată dispusă prin sentința penală nr. 343/27.03.2007 a Tribunalului Iași.
În baza disp. art.14 și 346 Cod pr. pen. Judecătoria Răducănenia constatat recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate și a luat act că aceasta nu s-a constituit parte civilă.
În baza disp. art.189 și 191 alin. 1. Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei onorariu avocat oficiu către Baroul d e avocați R, județul I- av., ce se avansează din fondul special al Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că inculpatul, în noaptea de 20/21.08.2007, în jurul orei 03,00, împreună cu numiții și a pătruns, fără drept, pe o ușă deschisă în locuința părții vătămate de unde a sustras un telefon mobil marca Motorola C 139.
La individualizarea pedepsei și a modului de executare a acesteia, instanța a avut în vedere, conform disp. art. 72 Cod penal, atât gradul de pericol social concret al faptei
săvârșite, modalitatea, mobilul și scopul săvârșirii acesteia, valoarea prejudiciului creat și integral recuperat, cât și circumstanțele personale ale inculpatului care este recidivist, are un nivel scăzut de pregătire și instruire, are un copil minor și care, pe timpul cercetării judecătorești a adoptat o atitudine sinceră și cooperantă, de recunoaștere a faptelor săvârșite.
În baza acestor considerente, instanța i-a aplicat inculpatului câte o pedeapsă cu închisoarea pentru fiecare infracțiune concurentă, reținând în favoarea acestuia circumstanța atenuantă judiciară prev. de disp. art. 74 lit. c Cod penal și dând eficiență disp. art. 76 lit. c Cod penal.
Împotriva sentinței penale indicate mai sus au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Răducăneni și inculpatul.
În motivarea apelului său, Parchetul de pe lângă Judecătoria Răducănenia susținut că în mod greșit s-au aplicat pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru fiecare dintre cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, fiind ignorate caracterul calificat al acestor infracțiuni, starea de recidivă postcondamnatorie și dispozițiile art. 80 din Codul penal.
S-a mai arătat că inculpatul a mai fost condamnat succesiv în perioada 1994-2004 la pedeapsa cu închisoarea pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și violare de domiciliu în dauna mai multor părți vătămate, ceea ce dovedește un grad ridicat de pericol al inculpatului pentru ordinea publică.
În consecință, Parchetul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și aplicarea unei pedepse cu închisoarea prin înlăturarea dispozițiilor art. 76 lit. c și art. 61 indice 1 din Codul penal.
În motivarea apelului său, inculpatul a susținut că nu este vinovat de comiterea infracțiunii de furt calificat deoarece a folosit telefonul cu acordul persoanei vătămate care este cumnatul său.
Tribunalul Iași prin decizia penală nr. 461/7 noiembrie 2008 admis apelul declarat de procuror, a desființat în parte în latura penală sentința penală nr. 77/2008 a Judecătoriei Răducăneni și în rejudecare a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare aplicată prin sentința apelată în pedepsele de 3 luni și 6 luni închisoare.
A majorat de la 3 luni la 1 an și 6 luni închisoare pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de violare de domiciliu;
A majorat de la 6 luni la 1 an și 6 lui pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de furt calificat.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b cod penal contopit pedepsele aplicate în pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii apelate și a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul.
În pronunțarea acestei decizii Tribunalul a reținut următoarele:
Prima instanță a administrat legal și a apreciat temeinic toate probele necesare aflării adevărului cu privire la fapte și la persoana inculpatului apelant, stabilind corect situația de fapt și vinovăția lui în săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod penal, cu aplic. disp. art. 37 lit. a Cod penal, art. 74 lit. c rap. la disp. art. 76 lit. c Cod penal, precum și de furt calificat, prev. și ped. de disp. art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a și g Cod penal, cu aplic. disp. art. 37 lit. a Cod penal, art. 74 lit. c rap. la disp. art. 76 lit. c Cod penal, însă a făcut o aplicare greșită a prevederilor art. 72 din Codul penal, în sensul că pedepsele aplicate pentru infracțiunile comise sunt prea blânde.
Într-adevăr din recunoașterile inculpatului, plângerea și declarațiile părții vătămate, procesul-verbal de recuperare a prejudiciului, contractul de împrumut cu amanet nr. 25024 din data de 21.08.2007, depozițiile martorilor din lucrări și - rezultă că inculpatul, în noaptea de 20/21.08.2007, în jurul orei 3,00, împreună cu numiții și a pătruns, fără drept, pe o ușă deschisă în locuința
părții vătămate de unde a sustras un telefon mobil marca Motorola C 139, pe care l-a amanetat la casa de amanet Euro din
Faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu, prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod penal, cu aplic. disp. art. 37 lit. a Cod penal, art. 74 lit. c rap. la disp. art. 76 lit. c Cod penal, și de furt calificat, prev. și ped. de disp. art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a și g Cod penal, cu aplic. disp. art. 37 lit. a Cod penal, art. 74 lit. c rap. la disp. art. 76 lit. c Cod penal, așa cum just a reținut prima instanță.
Tribunalul, având în vedere faptul că inculpatul nu a oferit o explicație credibilă a motivului pentru care în apel a susținut că nu a comis infracțiunea de furt calificat, deși inițial a recunoscut că a comis această infracțiune deoarece partea vătămată a refuzat să îi dea numărul de telefon al surorii sale (a inculpatului) care, la acel moment se afla plecată în Italia, având în vedere că la dosar nu sunt probe pe care să se bazeze apărarea privind nevinovăția inculpatului în comiterea faptei de furt calificat, consideră că acest motiv de apel este nefondat.
Întemeiată este însă critica Parchetului de pe lângă Judecătoria Răducăneni privind cuantumul redus al pedepselor aplicate.
Inculpatului apelant i s-a aplicat o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare, rezultat al contopirii pedepselor de 3 luni închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod penal, cu aplic. disp. art. 37 lit. a Cod penal, art. 74 lit. c rap. la disp. art. 76 lit. c Cod penal, și de 6 luni închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de disp. art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a și g Cod penal, cu aplic. disp. art. 37 lit. a Cod penal, art. 74 lit. c, rap. la disp. art. 76 lit. c Cod penal.
Potrivit prevederilor art. 72 din Codul penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Din examinarea părții speciale a Codului penal în care sunt incriminate infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul, se constată că pedeapsa prevăzută de lege pentru violare de domiciliu este închisoarea de la 3 la 10 ani, iar furt calificat este închisoarea de la 3 luni la 15 ani.
Comparând pedepsele stabilite pentru infracțiunile comise cu limitele speciale susmenționate, se observă că prima instanță de fond s-a oprit la pedepse cu mult sub minimul special al acestora, fără a face o apreciere corectă a criteriilor de individualizare stabilite de art. 72 din Codul penal.
Având în vedere aceste aspecte, ținând seama și de faptul că inculpatul a comis două infracțiuni în concurs, având în vedere vârsta inculpatului, că acesta are antecedente penale, fiind recidivist, condamnat de mai multe ori tot pentru furt calificat, având în vedere că a comis infracțiunile în timpul unei liberări condiționate din executarea unei pedepse de 4 ani de închisoare, ținând seama și de valoarea redusă a prejudiciului cauzat, precum și de faptul că persoana vătămată și-a recuperat bunul sustras, având în vedere nivelul redus de instruire a inculpatului și faptul că are un copil minor, instanța de apel consideră că stabilirea unei pedepse de 1 an și 6 luni de închisoare pentru fiecare dintre infracțiunile comise de inculpat constituie o corectă individualizare a pedepsei, în concordanță cu criteriile stabilite de art. 72 din Codul penal și cu scopul pedepsei prevăzut de art. 52 din același act normativ.
Având în vedere, așadar, că inculpatul este vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și că pedepsele stabilite pentru acestea sunt prea mici, tribunalul, în baza prevederilor art. 379 pct. 2 lit. a din Codul d e procedură penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Răducăneni, a desființat în parte, în latură penală, sentința atacată și a majorat cuantumul pedepselor aplicate inculpatului de prima instanță.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală decizia pronunțată în apel a fost recurată de inculpatul pentru netemeinicie în sensul greșitei individualizări a pedepsei.
A arătat că în cauză nu a fost avută în vedere situația de fapt și datele ce caracterizează persoana inculpatului și solicitat casarea deciziei și menținerea sentinței fondului.
Critica formulată de inculpat se încadrează în drept în cazul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 alin. 1 pct. 14 din Codul d e procedură penală și este nefondată.
La stabilirea pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare, instanța de control judiciar a avut în vedere pe de o parte gradul social concret al faptei, modalitatea, mobilul și scopul săvârșirii acesteia, de valoarea prejudiciului cauzat și recuperat integral.
Pe de altă parte, se constată că inculpatul a fost condamnat în perioada 1994 - 2004 la mai multe pedepse cu închisoarea pentru comiterea unor infracțiuni în dauna avutului particular, ultima fiind de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Inculpatul a fost liberat condiționat la 27 martie 2007 cu un rest neexecutat de 510 zile, iar faptele deduse judecății au fost comise în noapte de 20/21 august 2007.
Față de persistența infracțională, cât și scopul prevăzut în art. 52 Cod penaj, pedeapsa stabilită de instanță este corect individualizată și nu se constată motive care să justifice reducerea acesteia.
Analizând hotărârile atacate în conformitate și cu dispozițiile art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală - nu se constată nici alte motive care, luate în considerare din oficiu, să conducă la casarea lor.
Așa fiind, recursul declarat de inculpatul se va respinge ca nefondat, conform dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. Cod procedură penală.
Codul d e procedură penală prevede în art. 386 cazurile în care se poate face contestație în anulare împotriva hotărârilor penale definitive iar în ar. 388, termenul de introducere.
Potrivit art. 386 lit. b Cod procedură penală, împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare.
Examinând contestația formulată de condamnatul prin prisma motivelor invocate, instanța apreciază că aceasta este fondată, urmând a fi admisă.
Astfel, la termenul de judecată din 22.01.2009 când s-a judecat recursul declarat de acesta, de către instanța de recurs, Curtea de APEL IAȘI, procedura de citare cu inculpatul a fost legal îndeplinită, acesta fiind citat prin afișare la domiciliul cunoscut în dosar, respectiv sat, comuna, județul I, el beneficiind de avocat desemnat din oficiu, care a pus concluzii în cauză.
Din biletul de ieșire din spital aflat la fila 3 dosar contestație rezultă că în perioada 20.01.2009 -28.01.2009 acesta a fost internat la Spitalul Clinic de Urgențe "Sf. " I - Clinica III Chirurgie cu diagnosticul politraumatism prin agresiune, traumatism cranio -cerebral, etc, conform fișei de observații nr. 4068.
Contestatorul a făcut dovada în cauză că a fost în imposibilitate de a se prezenta în fața instanței de recurs la termenul când s-a judecat cauza și față de diagnosticul precizat a fost și în im posibilitate de a înștiința instanța despre această împiedicare, fiind îndeplinit cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 386 lit. Cod procedură penală.
Pentru aceste considerente se va admite contestația în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei penale nr. 35 din 22.01.2009 a Curții de APEL IAȘI pe care o va desființa integral, dispunându-se retragerea formelor de executare emise în baza acesteia.
Instanța va rejudeca recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.461/07.11.2008 a Tribunalului Iași.
Prin recursul declarat în cauză, inculpatul solicită reducerea pedepsei aplicate de instanța de apel și aplicarea dispozițiilor privind suspendarea executării pedepsei.
Examinând actele și lucrările cauzei, prim prisma motivelor de recurs dar și din oficiu, Curtea constată că hotărârea instanței de apel este temeinică și legală iar recursul declarat de inculpatul este nefondat pentru următoarele considerente.
În mod corect și în concordanță cu actele și lucrările cauzei, instanța de fond și de apel au reținut că inculpatul a comis o infracțiune de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal și o infracțiune de furt calificat prev. de art. 208 -209 alin. 1 lit. a,g Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a și art. 37 lit. a Cod penal.
Situația de fapt reținută de instanțe este corectă și corespunde probelor administrate care au fost judicios interpretate.
Individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului pentru cele două infracțiuni s-a făcut în mod temeinic și legal de către instanța de apel care a ținut cont atât de criteriile generale, prev. de art. 72 Cod penal, gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, modalitatea săvârșirii faptelor, cât și de circumstanțele personale ale inculpatului care a recunoscut faptele inițial, revenind asupra recunoașterii furtului fără o motivare plauzibilă, susținută de probe, a recuperat prejudiciul cauzat prin infracțiune însă este recidivist, dând dovadă de persistență infracțională în același gen de infracțiuni.
Nu se impune acordarea unei eficiențe mai mari circumstanței atenuante reținute în favoarea inculpatului și deci micșorarea cuantumului pedepselor aplicate acestuia pentru cele două infracțiuni, el beneficiind deja de clemență prin menținerea beneficiului liberării condiționate pentru o altă pedeapsă.
În cauză s-a apreciat corect că scopul educativ al pedepsei prev. de art. 52 Cod penal poate fi atins în cazul inculpatului doar prin acest cuantum de pedeapsă, în vederea prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni și a formării unei atitudini corecte a acestuia față de normele de drept și față de regulile de conviețuire socială.
Față de starea de recidivă în care au fost comise infracțiunile de către inculpatul, gura modalitate de executare a pedepsei prevăzută de lege este închisoarea.
Pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 461/07.11.2008 a Tribunalului Iași, pe care o va menține.
Instanța va dispune emiterea de noi forme de executare conform prezentei hotărâri.
Conform art. 192 al. 2 Cod procedură penală, instanța va obliga inculpatul recurenta la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația în anulare formulata de contestatorul, deținut în Penitenciarul Iași împotriva Deciziei penale nr.35/22.01.2009 a Curții de APEL IAȘI, hotărâre pe care o desființează integral.
Rejudecând cauza, respinge ca nefondat recursul promovat de inculpatul, împotriva Deciziei penale nr.461/7 noiembrie 2008 Tribunalului Iași, pe care o menține.
Dispune retragerea formelor de executare, respectiv mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.112/2008 din 23.01.2009 emis de Judecătoria Răducăneni și emiterea unui nou mandat conform prezentei decizii.
Obligă inculpatul recurent să achite suma de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs din care 200 lei onorariu avocat desemnat din oficiu se avansează din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
25.04.2009
Curtea de APEL IAȘI:
-
- I
-
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Otilia SusanuJudecători:Otilia Susanu, Maria Cenușă, Mihaela Chirilă
