Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 404/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 255 Cod penal -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA Nr. 404
Ședința publică din 28 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 2: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 3: Ghertner
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror -
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 103 din 13.04.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21 octombrie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și când, pentru a da posibilitatea apărătorului ales al inculpatului să depună la dosarul cauzei concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 28 octombrie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 511 din 20.09.2002, Judecătoria Fălticeni, printre alți inculpați a condamnat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor:
- prev. de art. 192 al. 2 Cod penal, la pedeapsa de 2 ani închisoare și
- prev. de art. 194 al. 1 Cod penal, cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
S-a făcut aplic. art. 71 Cod penal, privind interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 Cod penal.
În temeiul art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante pe durata termenul de încercare de 4 ani stabilit în conformitate cu disp. art. 82 și s-a atras atenția acestuia asupra consecințelor ce decurg din nerespectarea prevederilor art. 83 Cod penal.
S-au respins cererile de acordare a despăgubirilor civile formulate de părțile vătămate și.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpata a intermediat prin firma " " B, plecări la muncă în Israel. În această împrejurare, cea în cauză a fost contactată în anul 2000 de către mai multe persoane care doreau să muncească în străinătate și a obținut de ele, în mod repetat, diferite sume de bani în valută și monedă națională, din care doar o parte au fost depuse la firma amintită, diferența fiind folosită în scop personal.
Cu toate că ulterior părțile vătămate de la care a primit banii (numele acestora și sumele în discuție fiind indicate în considerentele hotărârii) au contactat-o, în repetate rânduri, și i-au cerut explicații în legătură cu data plecării lor la muncă, de fiecare dată inculpata le asigura că totul este în regulă și că nu este cazul să-și facă probleme.
Persoanele în dauna cărora a acționat, făcând verificări la firma respectivă, au constatat că inculpata nu depusese sumele de bani ce i-au parvenit pe această cale.
La data de 5.12.2000, inculpata s-a deplasat la domiciliile părților vătămate și, însoțită de ceilalți doi inculpați și G cu scopul de a obține, în mod injust, bani de la acestea. În realizarea acestei rezoluții infracționale, cei trei inculpați au intrat fără drept în curtea părților vătămate pe care le-a constrâns, să-i dea inculpatei sumele de 1000 USD, respectiv 5.000.000 lei, amenințându-le că le va omorî atât pe ele, cât și pe copii și că le va pune bombe sub case.
Prin decizia penală nr. 319 din 5.04.2004 Tribunalul Suceavaa modificat soluția adoptată de către instanța de fond numai cu privire la inculpata, menținând celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Recursurile declarate de inculpații și G au fost respinse, ca nefondate, prin decizia penală nr. 252 din 20.04.2005 pronunțată de Curtea de Apel Suceava.
Împotriva sentinței penale nr. 511 din 20.09.2002 a Judecătoriei Fălticenia declarat la data de 13.11.2007 apel inculpatul.
Prin decizia penală nr. 103 din 13.04.2009 a Tribunalului Suceavaa fost respinsă cererea de repunere în termen formulată de inculpatul, fiind respins ca tardiv apelul declarat de acesta.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reținut următoarele:
În declarația olografă a inculpatului din 27.02.2001, dată în dosarul de urmărire penală nr. P/-/2000 ( 68), acesta a menționat că are domiciliul în mun. F, bd. 2 -,. 25,. A,. 7, jud. Aceeași adresă a fost indicată de către inculpat și cu ocazia audierii sale din 11.12.2001 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Fălticeni, declarația aflându-se la 87 ds.
Pe parcursul cercetării judecătorești, fiind citat de la aceeași adresă ( 131 și 142), inculpatul s-a prezentat în fața instanței și, audiat în ședința publică din data de 10.04.2002 ( 149), a indicat că domiciliază în mun. F, după cum s-a consemnat în declarația respectivă.
Din dovada de comunicare a dispozitivului sentinței penale apelate ( 190 ds. fd.) rezultă că actul procedural i-a fost înmânat mamei inculpatului.
Este real faptul că din adresa nr. 52164/18.03.2009, emisă de Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor al mun. F ( 116 ds. apel) rezultă că în perioada 16.06.1994 - 20.11.2004 inculpatul a avut domiciliul în satul, com., jud. S și nu a locuit flotant în altă localitate în acest timp, iar potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 943/4.04.2003 ( 118 ds. apel), imobilul situat la adresa menționată mai sus a fost achiziționat de mama sa la data respectivă.
Însă, este de observat că la data de 12.05.2003, inculpatul, indicând aceeași adresă de domiciliu din mun. F, a solicitat Judecătoriei Fălticeni eliberarea unui certificat din care să rezulte că a avut calitatea de inculpat în dosarul nr. 184/2002 și că a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia. Totodată, a solicitat ca în certificatul respectiv să se facă mențiunea că nici el și nici Parchetul nu au formulat apel, ci doar inculpatul Pentru eliberarea acestui certificat a plătit o taxă judiciară de timbru, în sumă de 7.000 lei, cu chitanța nr. -/12.05.2003, eliberată de Primăria mun.
Important în acest context este faptul că cererea este semnată fără a se menționa că este formulată prin avocat, astfel încât Tribunalul nu poate primi argumentul apărătorului său, în sensul că acest demers ar fi fost făcut de avocatul fără a avea o împuternicire din partea lui. În eventualitatea în care cererea ar fi fost formulată de avocatul menționat, instanța constată că pentru eliberarea unui certificat nu era necesar ca acesta să fie mandatat pentru a proceda în sensul respectiv.
Chiar dacă din adeverința eliberată de Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor al mun. F reiese că în luna septembrie 2002, inculpatul avea domiciliul în comuna, cum din declarațiile date pe parcursul urmării penale rezultă că acesta locuia în mun. F, Tribunalul a constatat că dovada de comunicare a dispozitivului sentinței penale atacate a fost expediată la adresa indicată de către acesta și la Judecătoria Fălticeni.
Reținând că în cauză nu s-a probat existența unei cauze temeinice de împiedicare, nefiind îndeplinite cerințele art. 364 Cod procedură penală și că apelul a fost introdus după o perioadă de aproximativ 5 ani de la comunicarea dispozitivului sentinței penale la adresa indicată de inculpat, instanța de apel a respins cererea de repunere în termen, respingând ca tardiv și apelul declarat de inculpatul.
Împotriva deciziei a formulat recurs inculpatul care prin intermediul apărătorului a criticat-o ca nelegală solicitând casarea deciziei recurate, întrucât în mod greșit a fost respins apelul ca tardiv. S-a susținut că sunt îndeplinite cerințele art. 364 Cod procedură penală, promovarea ulterioară a apelului s-a datorat unei cauze temeinice de împiedicare. La data comunicării 24.09.2002 inculpatul avea un alt domiciliu respectiv în com., județul S, și nici măcar mama acestuia nu locuia la adresa menționată.
Examinând recursul se constată că este nefondat.
Potrivit art. 364 al. 1 Cod procedură penală, privind repunerea în termen"apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile".
Conform art. 363 al. 1 și 3 Cod procedură penală, pentru partea care a lipsit atât la dezbateri cât și la pronunțare, termenul de apel este de 10 zile și curge de la comunicarea copiei de pe dispozitivul sentinței penale.
Articolul 177 alin. 2, 3 Cod procedură penală prevăd că dacă învinuitul sau inculpatul a indicat un alt loc pentru a fi citat, el este citat la locul indicat, iar în caz de schimbare a adresei arătată de inculpat, acesta va fi citat la noua sa adresă.
În speță, inculpatul fiind audiat în faza de urmărire penală ( 68 ds up) a arătat că are domiciliul în F, str. 2 -,. 25,. 7,.
Audiat la procuror în data de 11.12.2001 ( 87 ds up) inculpatul indică același domiciliu. Pe parcursul cercetării judecătorești inculpatul este citat tot de la adresa din orașul F (adresă pe care acesta a indicat-o la urmărirea penală) și se prezintă în instanță unde este audiat ( 131, 142, 149), fără a aduce la cunoștință instanței că dorește să fie citat din alt loc sau de la domiciliul din buletinul de identitate.
În aceste condiții dovada comunicării dispozitivului sentinței penale nr. 511/2002 a Judecătoriei Fălticeni ( 190 ds fond), a fost legal făcută pe adresa din F, str. 2 -,. 25,. A,. 7, adresă indicată de inculpat cu ocazia audierii sale în faza de urmărire penală, în conformitate cu prevederile art. 177 alin. 2, 3 Cod procedură penală. Mai mult dovada a fost primită de mama inculpatului care a și semnat de primire nefiind dovedit contrariul.
Totodată este de observat că prin cererea adresată la data de 12.05.2003 Judecătoriei Fălticeni, inculpatul indică tot aceeași adresă de domiciliu din F, str. 2 -, etc. și solicită inclusiv un certificat din care să rezulte că el nu a declarat apel în cauză.
Ca atare inculpatului i s-a respectat dreptul la un proces echitabil, cât și dreptul de a fi informat la adresa indicată de el în cursul urmăririi penale, fără ca ulterior acesta să informeze instanța că dorește să i se comunice actele de procedură la o altă adresă.
În aceste împrejurări, instanța de recurs constată că în speță nu este dată nicio cauză temeinică de împiedicare așa cum prevede art. 364 Cod procedură penală, și din moment ce apelul a fost formulat după o perioadă de aproximativ 5 ani, în mod legal acesta a fost respins ca tardiv.
Așa fiind, cum motive de casare din oficiu nu s-au constatat, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.103 din data de 13.04.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.10.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored. BC
2ex/04.11.20
Președinte:Androhovici DanielaJudecători:Androhovici Daniela, Andronic Tatiana Luisa, Ghertner
