Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 444/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 444/
Ședința publică din data de 24 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Liviu
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, împotriva deciziei penale nr. 122 din 13 aprilie 2004 Tribunalului Vrancea.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de av., apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr. 2876/17.06.2009 emisă de Baroul Galați, lipsă fiind intimatele părți vătămate, și.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Recurentul inculpat precizează că înțelege să își retragă recursul declarat împotriva deciziei penale 122/2009 a Tribunalului Vrancea.
Apărătorul recurentului inculpat solicită să se ia act de faptul că acesta înțelege să își retragă recursul declarat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să se ia act de retragerea recursului, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită să se ia act că își retrage recursul.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele
Prin sentința penală nr. 1938/19.12.2008 pronunțată în dosarul nr- de Judecătoria Focșani, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 al.2 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal și art. 37 lit.b Cod penal la 3 ani închisoare.
S-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei, drepturile prev. de art. 64 al.1 lit.a ip.II și lit.b Cod penal.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 11 pct. 2 lit.a cu C.P.P. referire la art. 10 lit.h s C.P.P.-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunea de distrugere prev. de art. 217 al.1 Cod penal.
A fost obligat inculpatul la 230 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că nculpatul a avut un conflict cu tatăl său care locuiește în com. jud. V, a avut și un litigiu penal cu acesta, litigiu in cadrul căruia au fost audiate ca martori părțile vătămate și. În seara de 05/06.05.2008 inculpatul împreună cu un prieten, respectiv martorul, au mers la partea vătămată, după care s-au deplasat la o cunoștință comună, care locuia în comuna Popești, respectiv, martorul. La întoarcere inculpatul s-a oprit din nou la partea vătămată, a intrat pe ușa deschisă in dormitorul acesteia, a avut o discuție cu partea vătămată, a plecat, după câteva ore inculpatul a revenit la partea vătămată însă aceasta i-a cerut să plece, fără să mai discute cu inculpatul. În continuare, inculpatul a mers la partea vătămată, a spart geamul de la ușa principală, condiție în care partea vătămată, care se afla în casă împreună cu mama ei, a sărit pe fereastră și s-a ascuns la partea vătămată. Ca să o caute inculpatul a intrat și în locuința lui, care însă a reușit să-l imobilizeze pe inculpat și a chemat un alt vecin pentru a-l îndepărta. Inculpatul a plecat în aceste condiții din locuința părții vătămate.
Inculpatul a declarat apel împotriva sentinței considerând că este nelegală și netemeinică sub aspectul condamnării sale întrucât instanța nu a luat în considerație probele administrate la cererea sa și nu a observat că între declarațiile părții vătămate și ale martorei sunt contradicții.
A solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și achitarea sa în baza art. 11 pct.2 lit.a și art.10 lit.c Cod proc.penală. În subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei ținând seama de circumstanțele reale și personale.
Prin decizia penală nr. 122 din 13 aprilie 2009 Tribunalului Vranceas -a respins apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 1938/19.12.2008 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr-, ca nefondat.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
S-a dispus ca onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei să fie suportat din fondul
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanța de apel, Tribunalul Vrancea, a reținut următoarele:
Situația de fapt reținută de instanță este dovedită prin probele administrate în cauză. Astfel, fapta de violare de domiciliu comisă împotriva părții vătămate - rezultă din declarația părții vătămate și a mamei acesteia, cu care partea vătămată locuiește.
Martora l-a văzut pe inculpat când a pătruns în holul locuinței fără acordul lor și l-a recunoscut, astfel că nu există dubiu asupra identității autorului faptei.
Declarațiile părții vătămate și ale martorei, sunt confirmate de martorul (fila 16 dosar urmărire penală), care locuia în imobilul vecin, unde partea vătămată s-a refugiat de teamă, fiind urmată de inculpat.
Prin urmare, între declarațiile părții vătămate și martora nu există contradicție așa cum susține inculpatul.
Despre incidentul petrecut a relatat și martora care s-a deplasat în acea noapte la cererea părții vătămate la imobilul fiului său în care locuiește martorul.
În aceeași noapte inculpatul a pătruns și în domiciliul părții vătămate - care locuiește cu bunica sa, fără să ceară acordul vreuneia dintre ele.
Chiar dacă partea vătămată - nu a formulat plângere, acțiunea penală a fost legal declanșată împotriva inculpatului și pentru această faptă întrucât acțiunea comisă pe timp de noapte este incriminată în aliniatul 2 al art.192 pentru care nu este necesară plângerea prealabilă a persoanei-vătămate, acțiunea exercitându-se din oficiu.
Partea vătămată, în declarația dată în apel, a revenit arătând că inculpatul a intrat o singură dată în locuință și nu s-a mai întors, așa cum a susținut în declarațiile anterioare. Tribunalul nu a reținut versiunea prezentată în apel având în vedere că, potrivit propriei susțineri, asupra sa nu s-au exercitat presiuni și nici nu i s-a cerut să declare altfel decât s-au petrecut faptele în realitate. Așa fiind, întemeiat instanța a luat în considerație declarațiile părții vătămate.
În apărare inculpatul a solicitat audierea martorului -, care a declarat că inculpatul a rămas la el într-un week-end din luna aprilie între orele 23,00 - 06,00. Declarația martorului nu lămurește însă în ce zi anume a rămas inculpatul la domiciliul său. Având în vedere declarația martorului (fila 34 dosar urmărire penală) conform căreia la data comiterii faptelor a fost împreună cu inculpatul în diferite locuri până în jurul orelor 02,00 - 02,30 noaptea, când s-au despărțit, după care inculpatul a venit la domiciliul său să doarmă (spre dimineață) este evident că martorul - se referă la o altă zi decât cea care face obiectul cercetării.
În concluzie, probele administrate dovedesc vinovăția inculpatului, soluția de condamnare fiind legală și temeinică.
Cu privire la cererea subsidiară a inculpatului de a i se reduce pedeapsa aplicată, Tribunalul a reținut că este nefondată având în vedere că instanța i-a aplicat pedeapsa minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă și că inculpatului nu i se pot acorda circumstanțe atenuante întrucât are antecedente penale și nu a avut o atitudine sinceră în fața instanței.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, fără a indica expres motivele, în conformitate cu dispozițiile art. 38510Cod procedură penală.
Ulterior, la termenul de judecată din data de 24 iunie 2009, inculpatul, prezent în instanță, a făcut cunoscut că își retrage recursul declarat.
Potrivit art. 3854alin. 2 Cod procedură penală, părțile pot renunța la recurs potrivit dispozițiilor art. 368 și pot retrage recursul în condițiile art. 369 care se aplică în mod corespunzător.
În conformitate cu prevederile art. 369 alin. 1 Cod procedură penală, până la închiderea dezbaterilor în instanța de apel, fiecare dintre părți își poate retrage apelul declarat.
Retragerea trebuie să fie făcută personal de părți sau prin mandat special, iar dacă partea se află în stare de deținere printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către conducerea locului de deținere.
Având în vedere că prevederile textului de lege citat, aplicabil în cazul recursului, sunt îndeplinite, în sensul că, prezent în instanță, condamnatul și-a exprimat dorința de a retrage recursul declarat, urmează a se lua act de această cerere și a dispune în consecință.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza prev. art. 3854Cod procedură penală în referire la art. 369 Cod procedură penală, ia act de retragerea recursului formulat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 23.09.1976 în comuna, județul V, CNP -, domiciliat în comuna, județul V, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G)împotriva deciziei penale nr. 122/13.04.2009 a Tribunalului Vrancea (sentința penală nr. 1938/19.12.2008 a Judecătoriei Focșani ).
Obligă pe recurentul-inculpat la plata către stat a sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu și va fi avansată din fondul Ministerului Justiției și Libertăților către Baroul Galați.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 iunie 2009.
Ptr. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, ptr. JUDECĂTOR,
- - - - - -
aflat în, cf. art. 312 Cpp, aflat în, cf. art. 312 Cpp,
Președintele Curții de Apel, Președintele Curții de Apel,
Grefier,
Red./tehnored.
2 ex./06.07.2009
Fond:
Apel:,
Prin sentința penală nr. 288 din 27 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Adjud în dosarul nr-, conform art. 2781al.8 lit.a pr.pen. s-a respins cererea petentului ca nefondată.
A fost menținută rezoluția nr. 313/P/2008 din 26.05.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Adjud.
Conform art. 192 al. 2 din a C.P.P. fost obligat petentul la 100 lei cheltuielile judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut din actele și lucrările dosarului, următoarele;
La data de 07.03.2008 petentul a formulat plângere împotriva intimatei, fosta soție pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 al.3 din Cod Penal întrucât aceasta s-a folosit de o carte de identitate falsă pentru a-l induce în eroare pe numitul, tatăl petentului, cu ocazia încheierii unui contract de vânzare cumpărare, aducându-se atingere dreptului său de moștenitor al susnumitului.
Organele de urmărire penală au audiat pe mama petentului și fiica acestuia, respectiv. S-a anexat un contract de vânzare cumpărare dintre soții și în calitate de vânzători și intimata, în calitate de cumpărător, contract care avea ca obiect patru suprafețe de teren situate în extravilanul mun. Adjud, un teren intravilan pe care se află trei construcții: casă, grajd și garaj, teren situat în mun. Adjud-. Intimata nu a putut fi audiată întrucât era plecată în Marea Britanie, iar petentul a refuzat să se prezinte la sediul Poliției mun. Adjud pentru a fi audiat cu toate că i s-a cerut acest lucru de mai multe ori.
Prin rezoluția din data de 26.05.2008 Parchetul de pe lângă Judecătoria Adjuda confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de intimată, conform art.10 lit.a pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 al.1-3 din Cod Penal reținându-se că nu a rezultat din probele administrate că intimata a indus în eroare pe cei doi soți cu ocazia încheierii contractului, așa cum au precizat și cei doi martori și ( fiica petentului ).
Împotriva acestei soluții petentul a formulat plângere conform art.278 din plângere C.P.P. ce a fost respinsă ca nefondată prin rezoluția nr.101/II/2/ 30.06.2008 a primului procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Adjud.
Analizând actele din dosar se constată că motivele invocate de petent în plângere nu sunt întemeiate.
Petentul este fiul soților și. Cei doi soți au înstrăinat imobilul în care locuiau situat în mun. Adjud-, intimatei, fosta noră, prin contractul din 07.04.2005.
În același contract se prevede pentru soți un drept de uzufruct viager și obligația intimatei să le acorde întreținere pe tot parcursul vieții. Ulterior a decedat.
și nepoata sa au negat existența unor manevre dolosive din partea intimatei la încheierea contractului. Martora a precizat că a fost voința sa și a soțului său, să înstrăineze bunurile către intimata care locuia cu ei și în grija căreia se afla și nepoata lor. În același timp relațiile cu petentul erau foarte încordate și nu se puteau baza pe ajutorul acestuia la bătrânețe.
În consecință, în lipsa unei acțiuni sau inacțiuni de inducere în eroare a soților cu ocazia încheierii contractului de vânzare cumpărare din 07.04.2005, soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror prin rezoluția nr. 313/P/2008 din 26.05.2008 este temeinică. Cartea de identitate folosită de intimată nu conținea date false, fiind emisă de SPCLEP Adjud la data de 29.03.2005, iar vânzătorii cunoștea identitatea acesteia la momentul încheierii contractului.
În ceea privește procedura de citare a petentului pe parcursul efectuării actelor premergătoare, instanța consideră că organele de poliție au făcut toate demersurile necesare pentru a putea audia petentul, însă acesta a refuzat toate invitațiile. Organele de poliție nu aveau obligația să-i transmită petentului cu ocazia invitării sale pentru audiere că are dreptul să fie asistat de apărător. Lipsa orei de pe procesele verbale prin care i s-a pus în vedere petentului să se prezinte la organele de poliție nu este de natură să aducă atingere dreptului la apărare al acestuia și să atragă nulitatea acestor acte.
Ca urmare, instanța constată că plângerea petentului este nefondată, iar soluția de neîncepere a urmării penale dispusă față de intimată prin rezoluția nr. 313/P/2008 din 26.05.2008 a Parchetul de pe lângă Judecătoria Adjud, conform art.10 lit. din este C.P.P. temeinică și legală și va menține această soluție, conform art.2781al.8 lit.a din
C.P.P.Împotriva sentinței a formulat recurs în termen petentul, criticând soluția pronunțată ca netemeinică și nelegală.
Criticile recurentului-petent vizează în principal aspecte de nelegalitate bazate pe încălcări ale dreptului la apărare, iar pe de altă parte invocă incompatibilitatea judecătorului în soluționarea cauzei.
Recursul nu este fondat.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate de recurent cât și din oficiu conform art. 3856al.3 pr.pen. Tribunalul constată că prima instanță a procedat la exercitarea unui control judecătoresc corect asupra soluțiilor pronunțate de către organul de cercetare penală cu privire la neînceperea urmăririi penale față de intimata cercetată sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al.1-3.pen. soluții ce au fost date în dosarul penal nr. 313/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Adjud.
Astfel, în mod legal instanța de fond a procedat la o analiză a probatoriilor administrate în cauză (acte, declarații părți, declarații martori)concluzionând că față de faptele sesizate persoanele cercetate în cauză nu se fac vinovate, nefiind identificate în cauză elemente ce dau conținut infracțiunii de înșelăciune prev.de art. 215.pen. și în mod special al laturii subiective și obiective. S-a reținut în esență că actul încheiat de către soții și (părinții petentului - recurent cu intimata la data de 07.04.2005 nu este lovit de nulitate și nu s-au constatat manevre dolosive care să conducă la desființarea contractului de întreținere.
În ceea ce privește aspectele de nelegalitate invocate de petent și axate pe încălcări procedurale privind judecarea cauzei și asigurarea dreptului la apărare, cu atât mai mult procedura de citare, Tribunalul constată că acestea nu sunt fondate, în cauză judecătorul fondului procedând în conformitate cu dispozițiile art. 287 și următoarele pr.penală.
De asemenea, la fond s-a analizat și motivele invocate de petent privind procedura de citare, îndeplinită fiind de organele de cercetare penală, concluzionându-se că pe parcursul efectuării actelor premergătoare s-au făcut toate demersurile pentru a se audia petentul, însă acesta a refuzat sistematic toate invitațiile formulate.
Pentru considerentele arătate, Tribunalul urmează ca în baza art. 38515pct. 1 lit.b pr.pen. să respingă recursul ca nefondat.
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Liviu
