Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 539/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.539/R/2009
Ședința publică din data de 8 septembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR 2: Săndel Macavei Ana Covrig
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin
PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul, împotriva deciziei penale nr.62 din 5 august 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, inculpatul fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și tâlhărie, prev.și ped.de art.192 alin.2 penal și art.211 alin.1, 2 lit.b, alin.2/1 lit.c penal totul cu aplicarea art.37 lit.a,b penal și art.33 lit.a penal.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind partea civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, în temeiul art.38515pct.2 lit.d pr.pen. solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate de instanța de fond și cea de apel și rejudecând cauza, să se dispună o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege prin reținerea art.74 lit.b și c și art.76 lit.b penal. Consideră că, raportat la atitudinea inculpatului de recunoaștere sinceră a faptelor, de faptul că acesta a colaborat cu organele de urmărire penală, prejudiciul cauzat părții civile în mare parte a fost recuperat, instanța putea reține aceste circumstanțe în favoarea inculpatului însă, ele nu au fost reținute. Cu onorar din.
Reprezentantul Parchetului, arată că prima instanță în minută a reținut disp. art.74 lit.c penal dar nu a dat eficiența cuvenită acestei cuircumstanțe și nu a coborât pedeapsa sub minimul prevăzut de lege. Pedeapsa pentru infracțiunea de violare de domiciliu este cuprinsă între 3 - 10 ani, iar instanța a aplicat 3 ani iar pentru infracțiunea de tâlhărie pedeapsa prevăzută de lege este cuprinsă între 7 - 15 ani, iar instanța a aplicat 7 ani. Consideră că instanța trebuia să reducă ambele pedepse. Astfel, apreciază că ambele pedepse trebuie reduse într-un cuantum foarte mic, respectiv cu o lună de zile pentru fiecare, raportat la faptele comise. De asemenea, solicită menținerea stării de arest a inculpatului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, susține că nu a tâlhărit-o pe partea vătămată, aceasta i-a dat banii de bună voie.
CURTEA
Prin sentința penală nr.185/2009 a Judecătoriei Zalău inculpatul, fiul lui C și, născut la 11.05.1978, a fost condamnat la 3 (trei) ani închisoare în baza art.192 alin.2 Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu și la 7 (șapte) ani închisoare în baza art.211 alin.1, alin.2 lit.b și alin.2/1 lit.c Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a și b, art.74 alin.1 lit.c și art.33 lit.a Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art.61 alin.1 Cod penal s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate privind pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală 484/2006 a Judecătoriei Zalău și s-a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat cu pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prev.de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art.88 alin.1 Cod penal deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 2.04.2009 la zi.
În baza art.350 Cod procedură penală a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art.14 Cod procedură penală raportat la art.346 Cod procedură penală și art-998 cod civil a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă și inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1888 lei reprezentând prejudiciul recuperat.
În baza art.191 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 400 lei va fi avansată din fondul Ministerului Justiției și remisă Baroului de Avocați S pentru apărare din oficiu în faza de urmărire penală și faza de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În luna martie 2009, inculpatul a lucrat împreună cu vărul său la de gunoi din localitatea C N, iar în data de 30.03.2009 s-a întors împreună cu acesta acasă, în localitatea de. Aici au consumat împreună băuturi alcoolice până în dimineața zilei de 31.03.2009, în jurul orei 04.00, când cei doi au hotărât să meargă la culcare, sens în care a plecat în localitatea de, iar inculpatul spre locuința numitului, fratele numitului.
În drumul său, inculpatul a trecut pe lângă casa părții vătămate, a intrat în curte și apoi, prin forțarea ușii cu umărul, în locuința acesteia, unde a surprins-o dormind. I-a cerut să îi dea bani, dar partea vătămată, în vârstă de 80 de ani, a refuzat, motiv pentru care inculpatul a lovit- Pentru a scăpa de inculpat, partea vătămată i-a dat acestuia dintr-un săculeț de material textil pe care îl avea la gât, suma de 100 lei. Inculpatul, văzând săculețul cu bani, l-a smuls de la gâtul părții vătămate, a luat banii care erau în el, respectiv suma de 2.500 lei și, după ce i-a pus în vedere părții vătămate să nu iasă din casă, a părăsit locuința.
Cu banii sustrași asupra sa, inculpatul s-as deplasat pe până în localitatea, apoi cu o mașină de ocazie în municipiul Z, unde a cheltuit o parte din bani pe îmbrăcăminte, un casetofon și alte bunuri, apoi cu un taxi s-a deplasat în municipiul O, unde a cheltuit o altă parte din bani, iar apoi în municipiul T, unde a fost identificat și reținut de Poliția Comunitară în data de 01.04.2009, asupra sa fiind găsită suma de 512 lei, provenită din banii sustrași și mai multe bunuri în valoare de 200 lei.
În urma agresiunilor suferite, partea vătămată a fost prezentată medicului legist, iar prin raportul de constatare medico-legală nr.453/01.04.2009 (41) s-a concluzionat că aceasta a fost victima unei agresiuni, în urma căreia a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, au necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale și nu i-au pus viața în pericol.
Cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată, inculpatul a declarat că recunoaște și regretă comiterea faptei.
Art.69 Cod procedură penală prevede că declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente.
În cauză, declarațiile inculpatului din cursul urmăririi penale din data de 02.04.2009 (20-22) și din fața instanței de judecată din data de 20.05.2009, prin care recunoaște săvârșirea faptelor de violare de domiciliu și tâlhărie se coroborează cu celelalte probe administrate în legătură cu săvârșirea acestor fapte, respectiv cu declarațiile părții vătămate (18-19), cu procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 31.03.2009 (7-8), cu raportul de constatare medico-legală nr.453/II/a/21 din 01.04.2009 (41), precum și cu declarațiile martorului audiat în cauză, (34-36, 97).
În drept, fapta inculpatului de a pătrunde, fără drept, în data de 31.03.2009, în jurul orei 04.30 în curtea și locuința părții vătămate, fără a avea consimțământul acesteia și de a refuza să o părăsească, la cererea acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, faptă prevăzută și pedepsită de art.192 alin.2 Cod penal.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art.192 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a) și b) Cod penal.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere disp.art.72 alin.1 și art.52 Cod penal.
În drept, fapta inculpatului care, la data de 31.03.2009, pe timp de noapte, a deposedat prin violență și în locuința acesteia partea vătămată de suma de 2.600 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în formă agravată, comisă în stare de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie, faptă prevăzută și pedepsită de art.211 alin.1, alin.2 lit.b) și alin.21lit.c) Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a) și b) Cod penal.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravată, faptă prevăzută și pedepsită de art.211 alin.1, alin.2 lit.b) și alin.21lit.c) Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a) și b) Cod penal.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța s-a raportat la dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 Cod penal, precum și circumstanțele personale privitoare la persoana și conduita inculpatului.
Ca urmare a împrejurării că faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat prin prezenta hotărâre au fost comise după liberarea condiționată a acestuia și înainte ca pedeapsa să poată fi considerată ca executată, în baza art.61 alin.1 Cod penal, instanța a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate privind pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr.484/15.07.2006 a Judecătoriei Zalău și va contopi restul de pedeapsă rămas neexecutat de 334 zile închisoare cu pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta, de 3 ani și de 7 ani închisoare, urmând ca în final acesta să execute pedeapsa cea mai grea, și anume pe cea de 7 (șapte) ani închisoare, cu privare de libertate.
Față de inculpat a fost luată măsura reținerii la data de 02.04.2009, pe o durată de 24 de ore și apoi măsura arestării preventive la data de 02.04.2009, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.3/J/02.04.2009 de Judecătoria Zalău, măsura fiind verificată sub aspectul legalității și temeiniciei la primirea dosarului la instanță în baza art.3001Cod procedură penală, prin Încheierea din 24.04.2009.
Apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii impun în continuare privarea de liberare, instanța, în baza art.350 alin.1 Cod procedură penală, va menține arestarea preventivă a inculpatului și, în baza art.88 Cod penal, va deduce reținerea și arestarea preventivă din 02.04.2009 la zi.
Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.888 lei, reprezentând diferența sumei de bani sustrase de inculpat și nerecuperată.
Apreciind întrunite condițiile menționate, în baza art.14 și art.346 Cod procedură penală, raportat la art.998-999 Cod civil, instanța va obliga inculpatul la plata sumei de 1.888 lei către partea civilă, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat acesteia.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, instanța a obligat pe inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 lei va fi avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați S pentru apărătorul din oficiu, av..
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul. În motivarea apelului inculpatul susține că pedeapsa aplicată este mult prea mare, având în vedere că prejudiciul cauzat nu este prea mare și a fost recuperat în parte, iar fapta nu a fost săvârșită cu violență și putea fi considerată ca furt simplu.
Apelul declarat nu este fondat.
În baza probelor administrate instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăția inculpatului fiind stabilită în afara oricărui dubiu.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată în raport de criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, cuantumul acesteia fiind în măsură să asigure realizarea scopului prev.de art.52 Cod penal.
În raport de aceleași considerente reținerea circumstanțelor atenuante cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege este nejustificată.
Pedeapsa este situată între limitele prevăzute de lege aproape de minimul legal reflectă corect gradul de pericol social al faptei comise, împrejurările săvârșirii ei cât și starea de recidivă a inculpatului.
În raport de cele de mai s-a apreciat că nu este cazul reducerii cuantumului pedepsei care așa cum a fost stabilită este indispensabilă realizării scopului de prevenție generală și specială de reeducare a inculpatului.
În aceste condiții soluția instanței de fond a fost temeinică și legală motiv pentru care apelul inculpatului c/a sentinței penale nr.185/2009 a Judecătoriei Zalăua fost respins ca nefondat.
În baza art.350 Cod procedură penală a fost menținută măsura arestului preventiv a inculpatului iar în baza art.381 Cod procedură penală a fost dedus din pedeapsă timpul de arestare scurs după pronunțarea hotărârii atacate cu apel.
În baza art.192 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 230 lei cheltuieli judiciare în apel din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocațial pentru apărare din oficiu va fi suportată din fondul Ministerului Justiției și remisă Baroului de Avocați
Împotriva acestei decizii a formulat recurs în termen legal inculpatul, fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie, solicitând în ședința publică din data de 8 septembrie2009 reducerea pedepsei, întrucât consideră că este prea mare și arătând în ultimul cuvânt că nu a tâlhărit-o pe partea vătămată, aceasta i-a dat banii de bună voie.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514pr.pen. curtea constată că recursul este fondat, însă pentru alte considerente decât cele invocate de către recurent și care vor fi expuse în continuare.
Astfel starea de fapt a fost corect stabilită de instanțele de fond și apel și este susținută de probele administrate în cauză.
A rezultat din ansamblul probator că la data de 30.03.2009, în jurul orei 4,30 inculpatul recurent a pătruns fără drept în curtea și locuința părții vătămate, în vârstă de 80 de ani, din localitatea de nr.247,a refuzat să părăsească domiciliul la cererea acesteia și i-a sustras prin violență părții vătămate suma de 2.600 lei.
Susținerea inculpatului că partea vătămată i-ar fi dat de bună voie banii este contrazisă de raportul de constatare medico-legală d ela fila 41 care atestă agresarea părții vătămatela data de 31.03.2009, leziunile cauzate acesteia necesitând 1-2 zile de îngrijiri medicale, precum și de împrejurările concrete de comitere a faptelor, nefiind credibilă susținerea că la ora 4,30 noaptea partea vătămată i-ar fi remis inculpatului o sumă atât de mare de bani benevol, cuatât mai mult cu cât aceasta nu avea nicio obligație față de inculpat.
Instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev.de art.74 lit.c pen. însă nu a coborât pedeapsa aplicată sub minimul special prevăzut de lege, reținând în mod greșit în considerentele hotărârii că în cauză ar fi aplicabile prevederile art.80 alin.2 pen.
Acest ultim text de lege prevede că în caz de concurs între circumstanțele agravante și atenuante, coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie.
Circumstanțele agravante sunt enumerate la art.75 din Codul penal și printre acestea nu se află starea de recidivă.
Starea de recidivă nu poate fi reținută ca și circumstanță agravantă conform art.75 alin.2 pen. nefiind o altă "împrejurare care imprimă faptei un caracter grav".
În acest sens și art.80 alin.1 pen face distincție între circumstanțele agravante, circumstanțele atenuante și starea de recidivă, care constituie o cauză de agravare, nu o circumstanță agravantă.
Prin urmare câtă vreme instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuată prev.de art.74 lit.c pen. și nu există circumstanțe agravante în cauză, coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege este obligatorie, în conformitate cu prevederile art.76 pen.
În consecință, pentru considerentele prezentate, în baza art.38515pct.2 lit.d pr.pen. curtea va admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui C și, născut la 11 mai 1978 împotriva deciziei penale nr.62 din data de 5.08.2009 a Tribunalului Sălaj, pe care o va casa împreună cu sentința penală nr.185 din data de 17.06.2009 a Judecătoriei, cu privire la cuantumul pedepselor stabilite, având în vedere reținerea de circumstanțe atenuante și neaplicarea art.76 pen.
Rejudecând cauza sub acest aspect și ținând seama de împrejurările comiterii faptei - pe timp de noapte, împotriva unei femei în vârstă de 80 de ani, care locuia singură - instanța va reduce pedeapsa stabilită pentru infracțiunea de violare de domiciliu prev.de art.192 alin.2 pen. cu aplicarea art.37 lit.a, b, cu aplicarea art.74 lit.c și 76 lit.c pen. de la 3 ani închisoare la 2 ani și 8 luni închisoare, iar pentru infracțiunea de tâlhărie prev.de art.211 alin.1, alin.2 lit.b și alin.21lit.c. cu aplicarea art.37 lit.a,b, art.74 lit.c și art.76 lit.b pen. va reduce pedeapsa de la 7 ani închisoare la 6 ani și 8 luni închisoare.
Conform art.33 lit.a, art.34 lit.b pen. se vor contopi pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea, de 6 ani și 8 luni închisoare.
Urmează a fi menținute dispozițiile privind revocarea conform art.61 pen. a restului neexecutat de 334 zile închisoare, din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.484/2006 a Judecătoriei Zalău, rest ce se va contopi cu pedeapsa de mai, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare în regim de detenție.
Se va deduce, conform art.38517alin.4 pr.pen. perioada arestului preventiv din 2.04.2009 la zi.
Se vor menține restul dispozițiilor hotărârilor.
În baza art.189 pr.pen. se va stabili suma de 200 lei ca onorariu pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av., sumă ce se va avansa din.
În baza art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515pct.2 lit.d proc.pen.admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui C și, născut la 11 mai 1978 împotriva deciziei penale nr.62 din 5.08.2009 a Tribunalului Sălaj, pe care o casează împreună cu sentința penală nr.185 din data de 17.06.2009 a Judecătoriei Zalău, cu privire la cuantumul pedepselor stabilite, având în vedere reținerea de circumstanțe atenuante și neaplicarea art.76 pen.
Rejudecând cauza sub acest aspect, reduce pedeapsa stabilită pentru infracțiunea de violare de domiciliu prev.de art.192 alin.2 pen. cu aplicarea art.37 lit.a, b cu aplicarea art.74 lit.c și 76 lit.c pen.de la 3 ani închisoare la 2 ani și 8 luni închisoare, iar pentru infracțiunea de tâlhărie prev.de art.211 alin.1, alin.2 lit.b și alin.21lit.c pen. cu aplicarea art.37 lit.a, b, art.74 lit.c și art.76 lit.b pen. reduce pedeapsa de la 7 ani închisoare la 6 ani și 8 luni închisoare.
Contopește pedepsele stabilite, conform art.33 lit.a, art.34 lit.b pen. în pedeapsa cea mai grea, de 6 ani și 8 luni închisoare.
Menține dispozițiile privind revocarea conform art.61 pen. a restului neexecutat de 334 zile închisoare, din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.484/2006 a Judecătoriei Zalău, rest ce se contopește cu pedeapsa de mai, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare în regim, de detenție.
Deduce perioada arestului preventiv din 2 aprilie 2009 la zi.
Menține restul dispozițiilor hotărârilor.
În baza art.189 proc.pen. stabilește suma de 200 lei ca onorariu pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av., sumă ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin.3 proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 8 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./
10.09.2009 - 5 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Săndel Macavei Ana Covrig
