Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 677/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 677
Ședința publică de la 29 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scriminți Elena
JUDECĂTOR 2: Anton Dan
JUDECĂTOR 3: Ciubotariu
Grefier - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - a fost reprezentat la termenul de judecată din data de 22.10.2009 prin procuror
S-a luat spre examinare recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 30 din data de 20 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul cu nr-.
La apelul nominal lipsă părțile.
Dezbaterile asupra recursurilor penale de față au avut loc în ședința publică din data de 22.10.2009, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, la cererea apărătorului ales al inculpatului recurent pentru a depune la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
Curtea,
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 1016/3.04.2008, Judecătoria Iașia dispus următoarele:
A condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la 28.01.1976 în I, recidivist, la pedepsele de:
- 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "violare de domiciliu", prev. și ped. de art. 192 alin. 2 Cod Penal,cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. c Cod Penal și art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal;
-100 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de "amenințare", prev. și ped. de art. 193 Cod Penal,cu aplicarea art. 63 alin. 3 Cod penal,art. 74 alin. 1 lit. c Cod Penal,art. 76 alin. 1 lit. f teza II Cod Penal și art. 53 pct. 1 lit. c Cod Penal;
-150 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de "distrugere", prev. și ped. de art. 217 alin. 1 Cod Penal,cu aplicarea art. 63 alin. 3 Cod Penal art. 74 alin. 1 lit. c Cod Penal și art. 76 alin. 1 lit. f teza I Cod Penal;
-150 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de "port fără drept,în locurile și în împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor-a unor obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire -", prev. și ped. de art. 11pct. 1 din Legea nr. 61/1991,cu aplicarea art. 63 alin. 3 Cod Penal,art. 74 alin. 1 lit. c Cod Penal și art. 76 alin. 1 lit. f teza I Cod Penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a și art. 37 alin. 1 lit. b Cod Penal.
În baza disp. art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod Penala dispus contopirea pedepselor, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 (un) an închisoare.
A aplicat pedeapsa accesorie, interzicând inculpatului pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod Penal drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod Penal și art. 64 alin. 2 Cod Penal.
A constatat că partea vătămată -, domiciliat în sat,comuna, jud. I nu a formulat pretenții civile.
În baza disp. art. 191 alin. 1 Cod Procedură Penală a obligat inculpatul să achite suma de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător oficiu (delegația cu nr. 7156/2007) va fi avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond, analizând probatoriul administrat în cauză, a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 29.2006, inculpatul, având o secure asupra sa, a pătruns fără drept în curtea părții vătămate, a distrus poarta de acces a locuinței, a lovit cu securea în peretele casei și a amenințat-o cu moartea pe aceasta din urmă.
Inculpatul a recunoscut că a mers la locuința părții vătămate, că a lovit cu o secure poarta de acces și un perete al casei, motivând că a săvârșit faptele ca urmare a nemulțumirii cauzate de împrejurarea că partea vătămată nu i-a răspuns la salut și i-a adresat cuvinte jignitoare.
În drept, instanța a constatat că, faptele inculpatului, care în data de 29.10.2006, orele 21,00, având asupra sa o secure, a pătruns fără drept în curtea locuinței părții vătămate, a distrus poarta de acces în curte, precum și un perete a locuinței părții vătămate și a adresat amenințări cu acte de violență, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu, amenințare, distrugere, "pot fără drept în locuri și împrejurări în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, pumnalului, șișului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, fapte prevăzute și pedepsite de art. 192 alin. 2, art. 193, art. 217 alin. 1 Cod penal, art. 1 indice 1 Legea nr. 61/1991.
În raport de criteriile arătate de art. 72 Cod penal, instanța a dispus condamnarea acestuia, aplicând atât pedepse cu amendă cât și pedeapsa închisorii, iar ca efect al contopirii acestora, conform art. 33 și 34 bad ispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 1 an închisoare în regim privativ de libertate, avându-se în vedere că este recidivist postexecutoriu.
Sentința a fost apelată în termen legal de inculpat, solicitând oral, dar și în scris, redimensionarea pedepsei aplicate de prima instanță în sensul reducerii cuantumului acesteia, dar și schimbarea modalității de executare, respectiv suspendarea condiționată a executării acesteia.
De asemenea, a solicitat să se constate că, greșit a reținut instanța de fond existența infracțiunii de violare de domiciliu prev. și pred. de art. 192 alin. 2 Cod penal, în speță nefiind îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. În acest sens, a susținut că, fiind prieten foarte bun cu partea vătămată, a mers la aceasta să îi restituie o sumă de bani pe care i-o împrumutase, necunoscând faptul că nu are voie să intre în locuința acesteia.
Totodată a susținut că nu a săvârșit fapta cu vinovăție, necunoscând că partea vătămată nu îi permite accesul în locuință, astfel că eroarea făptuitorului asupra consimțământului persoanei îndreptățite înlătură răspunderea sa penală.
Prin decizia penală nr. -, a Tribunalului Iași, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat, cu următoarea argumentație:
Din analiza dispozițiilor art. 192 alin. 1, 2 Cod penal, se impune concluzia că, sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de violare de domiciliu - ce se poate materializa fie printr-o acțiune de pătrundere în domiciliu, fie în omisiunea de a-l părăsi la cererea celui îndreptățit - presupune vinovăția sub forma intenției, săvârșirea din culpă a faptei nefiind incriminată.
În speță, corect a reținut prima instanță săvârșirea cu vinovăție, sub forma intenției, de către inculpat a infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal, din moment ce probele dosarului demonstrează, fără dubiu, că inculpatul a pătruns în curtea părții vătămate, fără a avea consimțământul acesteia, context în care, având asupra sa o secure a lovit în poarta de acces și în locuință, a adresat amenințări acesteia amenințări cu moartea.
Rezultă cu prisosință săvârșirea faptei atât din denunțul scris formulat de partea vătămată cât și din declarațiile ulterioare ale acesteia - probe ce se coroborează deplin cu declarația martorului ocular ascultat în faza urmăririi penale (inculpatul precizând în fața instanței de apel că își însușește conținutul acesteia), cu declarația martorei - soția părții vătămate.
Apărările formulate de inculpat în sensul că acțiunile sale au fost determinate de conduita părții vătămate care nu i-a răspuns la salut, i-a adresat cuvinte jignitoare și nu i-ar fi restituit suma de bani împrumutată nu pot fi primite, cât timp acesta avea la îndemână alte posibilități, legale, pentru a-și recupera datoria.
Nu prezintă relevanță nici apărarea făcută în sensul că inculpatul se afla într-o relație de prietenie cu partea vătămată - susținere contrazisă însă de probele cauzei - din moment ce existența unei astfel de relații nu justifică încălcarea normei penale din art. 192 Cod penal ce ocrotește inviolabilitatea domiciliului persoanei, astfel că va fi înlăturată varianta construită de acesta în sensul că s-ar fi aflat în eroare de fapt.
În ce privește pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de "violare de domiciliu" prev. de art. 192 alin. 2 și care urmează a fi executată în regim privativ de libertate, Tribunalul constată (în raport de ansamblul criteriilor prescrise de art. 72 Cod penal) că aceasta este just dimensionată și aptă să realizeze scopul și funcțiile prevăzute de art. 52 Cod penal și nu se impune nici reducerea acesteia și nici schimbarea modalității de executare, dacă se are în vedere împrejurarea că apelantul este recidivist postexecutoriu și nu satisface exigențele impuse de legiuitor în art. 81 și 861Cod penal.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, criticând ambele hotărâri ca fiind nelegale și netemeinice, solicitând reindividualizarea pedepsei, în sensul coborârii sub minimul special prevăzut de lege și schimbarea modalității de executare, în sensul executării pedepsei la locul de muncă, conform art. 86 ind. 7 Cod penal, având în vedere că a avut o comportare procesuală bună, recunoscând faptele comise, a colaborat cu organele de anchetă, are un copil în întreținere și nu este recidivist, deoarece a fost condamnat anterior doar pentru fapte săvârșite din culpă, conform art. 38 Cod penal.
Examinând cele două hotărâri, precum și cauza, raportat la actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat din următoarele motive:
Motivele invocate de inculpat în fața instanței de apel și reluate în fața instanței de recurs, privind coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege și schimbarea modalității de executare, în sensul executării pedepsei la locul de muncă, conform art. 86 ind. 7 Cod penal nu sunt întemeiate.
Circumstanțele de care amintește inculpatul, privind comportarea procesuală bună, recunoașterea faptelor comise și că are un copil în întreținere, au fost avute în vedere de prima instanță când a dozat pedepsele, reținând în favoarea acestuia circumstanțe atenuante conform art. 74, 76 Cod penal. Nu mai poate opera o redozare în sensul coborârii cuantumului pedepselor.
Solicitarea de schimbare a modalității de executare a pedepsei rezultante nu poate fi primită de instanța de control judiciar în recurs cu motivarea legală că este obstaculată de dispozițiile art. 86 Cod penal. Astfel, potrivit art. 86 Cod penal, instanța poate dispune executarea pedepsei în unitatea în care condamnatul își desfășoară activitatea sau în altă unitate, cu acordul scris al unității și dacă sunt întrunite următoarele condiții:
a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 5 ani;
b) cel în cauză nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38;
Susținerile inculpatului precum că nu este recidivist, deoarece a fost condamnat anterior doar pentru infracțiuni săvârșite din culpă, conform art. 38 Cod penal, nu este fondată.
Din fișa de cazier judiciar rezultă că a avut condamnări și pentru infracțiuni de furt calificat, prev. de art. 208, 209 Cod penal.
În atare situație, corect a motivat și instanța de apel că nu se poate dispune schimbarea modalității de executare a pedepsei pe motiv că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 81 și 86 ind. 1 Cod penal.
Se apreciază că prima instanță a ținut cont de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal precum și de scopul pedepselor prevăzut de art. 52 Cod penal și a reținut în favoarea sa circumstanțe atenuante, cu consecința coborârii pedepsei aplicate sub limita minimă specială prevăzută de lege.
Aceasta înseamnă că instanța de fond a dat dovadă de clemență când a individualizat pedeapsa aplicată inculpatului.
Această pedeapsă rezultantă, corespunde gradului de pericol social al faptelor comise de inculpat și a datelor care caracterizează persoana acestuia. Și instanța de recurs care constată că pedeapsa aplicată de instanța de fond și menținută de cea de apel este necesară pentru prevenția generală și educarea inculpatului, pentru a-l determina ca pe viitor să nu mai comită și alte fapte penale.
Pentru cele ce preced, instanța de control judiciar constată că hotărârile instanțelor de fond și de apel sunt temeinice și legale, recursul fiind nefondat și, pe cale de consecință, în baza art. 385 ind. 15 lit. b din Cod procedură penală urmează să fie respins ca atare.
Inculpatul-recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 al. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 30 din 20.01.2009, a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi. 29.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
13.11.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Scriminți ElenaJudecători:Scriminți Elena, Anton Dan, Ciubotariu
