Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 682/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 682
Ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 3: Daniela Dumitrescu
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - a fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal,având ca obiect " furt calificat", promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva deciziei penale nr. 142 din data de 20 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
Conform disp.art.207 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și a celorlalte persoane citate în proces, constatându-se atât lipsa inculpatului intimat, pentru care răspunde avocat ales cât și a părților vătămate și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că este al doilea termen de judecată, recursul motivat, că prin Serviciul de Registratură al instanței, s-a depus adresa nr.13871 din 07.10.2009 eliberată de Spitalul Clinic de Psihiatrie " Socola" I prin care face cunoscut instanței că, inculpatul nu se află internat în această unitate, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține oral motivele de recurs expuse detaliat în scris, motive care vizează nelegalitatea și netemeinicia celor două hotărâri pronunțate în cauză.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași nr.8920/P/2005 din 24.04.2007 a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii continuate de furt calificat, faptă prevăzută de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.g și i Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2, 37 lit.a Cod penal.
Judecătoria Iași prin sentința penală nr.2749 din 16.09.2009 a dispus în temeiul disp.art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală, achitarea inculpatului. Împotriva sentinței Parchetul de pe lângă Judecătoria Iașia formulat apel care prin decizia penală nr. 142 din 20 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași a respins ca nefondat, fiind menținută soluția instanței de fond.
În termen legal decizia a fost recurată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași.
Susține procurorul că atât instanța de fond cât și instanța de apel au dat eficiență probatoriului administrat în cursul cercetării judecătorești, respectiv declarațiilor părții vătămate, martorului și declarația inculpatului, fiind excluse din perimetrul aprecierii probele pro și contra și cele aflate în dosarul din cursul urmăririi penale care constituie temei legal al rechizitoriului.
Schimbarea depoziției martorului în cursul cercetării judecătorești nu poate fi considerată o probă juridică, având în vedere că în cursul urmăririi penale acesta a descris detaliat fiecare bun adus de inculpat la în noaptea respectivă fapt ce corespunde realității, bunurile respective fiind recunoscute de părțile vătămate.
Solicită instanței de a recurs a da eficiență declarației martorului G, declarație dată în cursul urmăririi penale în care relatează că a adus în dimineața zilei de 17 octombrie 2005 la o serie de bunuri, precum și că a mers la partea vătămată acasă și unde se afla martorul și soția acestuia care i-au spus despre lucrurile aduse la de către inculpat. Această probă nu poate fi exclusă întrucât acest martor este din lucrări.
Susține procurorul că situația de fapt este cea stabilită prin rechizitoriu, iar din probele aflate la dosar s-a dovedit săvârșirea infracțiunii de furt de către inculpatul pentru care urmează să se rețină vinovăția acestuia și tragerea la răspunderea penală.
Pune concluzii de admitere a recursului, casarea celor două hotărâri și, rejudecând cauza să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Avocat, pentru inculpatul intimat, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași ca nefondat și a se menține ca fiind legală și temeinică decizia recurată.
Atât instanța de fond cât și instanța de apel au făcut o apreciere justă a materialului probator administrat și pe baza cărora și-au format convingerea că faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul nu au fost comise de către acesta.
Singurul martor care a declarat că a văzut pe inculpat având bunuri ale părților vătămate nu poate fii suficientă sau determinată pentru reținerea vinovăției inculpatului, întrucât acest martor nu a fost de față la comiterea faptelor de furt. Declarația acestui martor care este o probă indirectă nu poate ajuta la stabilirea adevărului întrucât nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză.
Reiterează cererea de respingere a recursului.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior deliberării,
Curtea,
Asupra recursului penal de față.
Judecătoria Iași prin sentința penală nr. 2749/16 sept.2008 a hotărât următoarele:
În baza art. 11pct. 2 lit. "a" raportat la art. 10 lit. "c" Cod procedură penală achită inculpatul, fiul lui și -, născut la data de 20.04.1967 în comuna, cu același domiciliu, jud. I, CNP--, studii 4 clase, agricultor, căsătorit, 3 copii minori, cu antecedente penale, cetățenie română, religie ortodoxă, referitor la săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit. g, i Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2, art.37 lit. a Cod penal, părți vătămate fiind și, domiciliați în comuna, județul
În baza art.14, 346 alin.3 Cod procedură penală respinge acțiunile civile formulate de părțile civile și, domiciliați în comuna, județul
Ia act că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în cauză, în cuantum de 200 lei, rămân în sarcina statului".
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 8920/P/2005 din data de 24.04.2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iașis -a pus în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii continuate de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. g și i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin 2, 37 lit. a, Cod Penal.
În actul de sesizare al instanței s-a reținut că, în noaptea de 16/17.10.2005, inculpatul împreună cu fiul său, au sustras de la domiciliile părților vătămate și mai multe bunuri, o parte dintre ele le-au dus la stâna numitului fratele inculpatului, unde era angajat cioban .
i-a solicitat martorului să taie un și să îl gătească, propunere pe care cel din urmă a acceptat- După ce martorul a tăiat le, inculpatul i-a mai cerut să taie și o, pe care acesta a luat-o din sac. După ce a pus carnea la gătit, martorul a plecat să mulgă oile. Ulterior, inculpatul, martorul și au mâncat le și gătite, primul dintre ei aducând de la căruță o sticlă de 2 litri cu vin.
În jurul orelor 07,00, martorul a plecat cu oile, împrejurare în care inculpatul i-a dat o sticlă cu vin, pe care l-a scos dintr-o damigeana, aflată în căruță. Martorul a observat că în căruță inculpatului se afla o damigeana acoperită cu coceni.
În timp ce se afla pe, martorul s-a întâlnit cu martorii G și, pe care i-a servit cu vinul pe care îl avea de la învinuit.
Lângă stâna la care lucra, martorul a găsit un bidon din material plastic de culoare roșie.
La data de 01.11.2005, martorul s-a mutat cu stâna în sat, din, de sub pat, luând și o beschie. La data de 07.11.2005, martorul s-a întâlnit, pe, cu numitul G, acesta din urmă aducându-i la-cunoștință faptul că primul este bănuit de furtul mai multor bunuri de la părțile vătămate și. În această împrejurare, martorul i-a spus numitul G că autorul furturilor este inculpatul, întrucât bunurile sustrase de la cele două părți vătămate anterior menționate au fost aduse în dimineața zilei de 17.10.2005, cu căruța, de către inculpatul și, la stâna fratelui său.
Partea vătămată și-a recunoscut beschia, care i-a fost sustrasă în noaptea de 16/17.10.2005, aflată la martorul și pe care acesta a luat-o de la.
Pentru a se reține această situație de fapt în cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângerea și declarația părții vătămate; plângerea și declarația părții vătămate; procese verbale de cercetare la fața locului; declarațiile martorului; declarația martorului G; proces verbal de confruntare între martorul și învinuitul; declarația făptuitorului; declarația făptuitorului G; declarațiile învinuitului.
În cursul cercetării judecătorești au fost ascultați: inculpatul, martorul G, partea vătămată, martorul, partea vătămată, martorul. S-a atașat dosarul nr. 739/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași.
Din analiza coroborată a probelor administrate în cauză, instanța de fond a reținut că:
La data de 18.11.2005, partea vătămată a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că în noaptea de 16/17.10.2005 inculpatul și numiții G și i-au sustras din curtea locuinței și din beci mai multe bunuri (2 orcicuri pentru căruță, 4 ștreanguri din lanț, 2 guri de ham din ață împletită, o beschie, 2 curci, un, un, 2 rațe, un, un furtun de culoare vișinie, o damigeana din sticlă de 50 litri, plină cu vin, o pompă de aer de culoare albastră, 10 sticle de 2 litri cu bulion) în valoare totală de 500 lei. Faptul că persoanele menționate i-au sustras bunurile îl cunoaște de la numitul, care lucra la stâna numitului, unde bunurile au fost.
La aceeași dată, partea vătămată a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că, în cursul aceleiași nopți de 16/17.10.2005, inculpatul și numitul G i-au sustras din curte mai multe bunuri (2 bidoane de culoare roșie din material plastic de 60 litri fiecare, o furcă, o coasă, o din fier cu lanț cu o lungime de 3 metri pentru împiedicat la căruță) în valoare totală de 200 lei. Această parte vătămată a aflat cine sunt autorii din declarațiile purtate cu și.
În fața instanței, la data de 15.04.2008, partea vătămată a arătat că toate aspectele menționate în cuprinsul declarațiilor date în cursul urmăririi penale le cunoaște de la martorul. Partea vătămată a arătat că inculpatul și martorul sunt în dușmănie dinainte de a se comite furtul la domiciliul său, datorită faptului că inculpatul l-ar fi indicat la poliție pe fiul martorului, ca fiind autorul unui furt care a avut loc la domiciliul socrului inculpatului, fiul lui fiind, din câte știe, trimis în judecată. Nu își explică cum de, în aceste condiții, inculpatul a dus bunurile la unde era martorul și l-a pus pe acesta să taie o și o, pe care le-a gătit. Gaf ost la domiciliul său cu o seară înainte de comiterea furtului și a băut din vinul lui astfel că a putut constata că vinul cu care a fost servit de martorul era același.
A trecut prin dreptul locuinței martorului și a văzut în curtea acestuia fierăstrăul său, pe care l-a recuperat după aproximativ 3 săptămâni de la data faptei, martorul precizându-i că l-a găsit la sub pat.
Partea vătămată a mai precizat că nu mai știe cine a sustras bunurile, însă, în condițiile în care la a găsit fierăstrăul și tot acesta l-a servit cu vin pe G, este posibil ca martorul să fi sustras bunurile. Nu a mai recuperat nici un bun sustras.
Partea vătămată, în fața instanței,a arătat că a formulat plângere în luna octombrie 2005 referitor la bunuri ce i-au fost sustrase în luna iulie. La o săptămână după ce i-au fost sustrase lucrurile, a aflat de la că acestea au fost aduse la stâna unde era cioban de către și i-a spus că același persoane au sustras bunuri și de la el. Declarația sa, dată în cursul urmăririi penale, a fost scrisă de lucrătorul de poliție și constituie adevărul. Nu-l cunoaște pe inculpat, care este din altă localitate, acesta nu a fost în curtea lui.
La termenul din 27 mai 2008 fost ascultat martorul, care a arătat că a dat declarații in cursul urmăririi penale, dintre care una a fost scrisa de el, nu mai menține cele declarate deoarece a dat declarația din auzite si nu corespunde realității. În luna oct 2005, lucra ca cioban la numitul, uneori rămânând peste noapte la stâna acestuia. Într-o dimineața, nu-și aduce aminte când anume, s-a trezit in jurul orei 4,30, la stâna fiind si patronul, a constatat când s-a mai luminat afara că in curte erau niște bunuri, respectiv, lanțuri, niște hamuri, o budana goala, bunuri care nu știe de unde au apărut. In interiorul stânei a văzut si un sac in care nu s-a uitat, pe masa a văzut o sticla de vin de 2 litri, pe care i-a dat-o sa o aibă in acea zi. In acea zi s-a întâlnit cu numitul G, i-a dat și lui sa bea din acel vin, acesta spunând ca, cunoaște acel vin si este bănuit ca ar fi furat acel vin de la. A auzit vorbindu-se in sat ca s-ar fi furat bunuri de la, insa nu se știe cine le-a luat. Este adevărat ca a dat declarații false in cursul urmăririi penale, in care a relatat ca ar fi sustras bunuri de la, însa a făcut aceasta deoarece a susținut ca fiul său, ar fi sustras bunuri de la socrul sau, G, fiul lui a fost judecat cu acel prilej și a primit amenda sau suspendare. Referitor la beschia părții vătămate, arată că a luat-o de la, atunci când a plecat de acolo la începutul lunii noiembrie, având acordul lui, care intre timp plecase în străinătate. I-a spus lui ca l-a bănuit pe ca a fost pe la stâna si a adus bunuri, după ce acesta a văzut la domiciliul său beschia.
Martorul a revenit apoi asupra declarației sale, făcând precizarea că, în dimineața când a văzut lanțurile, la stâna a venit numitul, in jurul orei 4,30, întrucât s-a trezit când lătrau câinii la acesta. era la o distanta de 6-7 de, a strigat, si i-a spus sa facă ceva de mâncare întrucât urmează sa plece la serviciu, indicând in acest sens un si o care erau intr-un sac din stâna. l-a întrebat de unde sunt si a zis ca nu știe. Acel sac nu l-a văzut seara in stâna. Nu știe nimic despre bunurile de la numitul. Nu știe daca, in afara de beschia pe care a găsit-o la el, partea vătămată a recuperat și alte bunuri.
În ceea ce îl privește pe martorul G, care a fost ascultat în cursul urmăririi penale, la termenul din 24.06.2005, instanța a constatat imposibilitatea audierii lui, datorită stării sănătății acesta fiind nedeplasabil, potrivit adeverinței medicale comunicate la dosar (fila 151)
La cererea inculpatului, au fost ascultați martorii G și.
Martorul G, cumnatul inculpatului, a arătat că ocuiește la circa 500 metri de casa inculpatului și, in ziua de 16 oct. 2005 de dimineața au plecat împreună la pădure sa aducă lemne. Au revenit in sat in jurul orelor 21-22. Fiecare a plecat la casa lui si nu știe ce a făcut in continuare inculpatul. A doua zi dimineața, la ora 6, mers la domiciliul inculpatului pentru a merge din nou la pădure si acesta era acasă. Consideră ca este in dușmănie cu martorul întrucât fiul acestuia a furat de la casa tatălui său bunuri, fiind condamnat pentru aceasta fapta. ca si inculpatul din prezenta cauza este in dușmănie cu martorul deoarece el a fost cel care a spus lucrătorilor de politie cine a fost autorul furtului de la tatăl său. Bunurile tatălui său au fost furate cam pe la sfârșitul lunii octombrie 2005. In acea perioada, respectiv ce inculpatul l-a parat pe fiul martorului, cei doi erau in relații bune, vorbeau. Pe la începutul lui decembrie 2005, fost și el cercetat pentru sustragerea bunurilor de la locuințele celor două părți vătămate. Atunci i s-a spus ca s-ar fi luat curci, si niște vin. Din octombrie si in decembrie, părțile vătămate au avut relații bune cu inculpatul, vorbind cu acesta. Nu își explică de ce părțile vătămate au indicat pe 18 dec. 2005 pe inculpat ca autor al furtului. Inculpatul este un om liniștit nu a auzit sa facă scandal, nu a auzit sa consume frecvent băuturi alcoolice. in 15 noiembrie inculpatul a spus lucrătorilor de politie faptul ca fiul martorului a furat bunuri de la tatăl său, aspect ce a fost aflat imediat de către martor.
Martorul a arătat că nu știe despre faptele petrecute la părțile vătămate și, nu știe dacă a sustras bunuri de la aceștia, știe că inculpatul, care este unchiul său este în dușmănie cu de 1 an și J, de la începutul anului 2007, nu cunoaște motivul. Nu știe ce a făcut inculpatul în noaptea de 16/17 oct.2005, nu a auzit în sat discuții legate de faptul că ar fi furat de la cele două părți vătămate, nu știe unde este în prezent inculpatul. Înainte de strigarea cauzei a auzit când partea vătămată a spus că a găsit la un ferăstrău (beschie) iar martorul nu a mai spus nimic, deși era de față. Din câte știe, inculpatul este un om cuminte, care nu a mai fost cercetat. Inculpatul nu consuma alcool nu provoca scandal.
În mod constant inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, susținând că nu a fost la domiciliile părților vătămate. A mai arătat că este în dușmănie cu martorul deoarece a spus lucrătorilor de poliție faptul că fiul acestuia a furat bunuri.
În noaptea în care s-au comis faptele, era la domiciliul lui, iar în ziua de 16 oct.2005 a fost în pădure după lemne. Nu a mai fost la stâna fratelui său, din luna august 2005. Deoarece partea vătămată a găsit bunuri ale sale la martorul, consideră că acesta din urmă este autorul.
Coroborând toate probele administrate în cauză, respectiv declarațiile inculpatului, ale părților vătămate și ale martorilor ascultați, instanța apreciat că, în ceea ce privește vinovăția inculpatului există un puternic dubiu care împiedică formarea cu certitudine a opiniei că inculpatul este cel care a sustras bunurile de la cele două părți vătămate.
Singurul martor care afirmă că inculpatul a dus la stâna fratelui său bunuri, este numitul care, pe de o parte, este în dușmănie cu inculpatul, și la care pe de altă parte, au fost găsite bunuri aparținând părții vătămate.
dintre inculpat și martor este relatată atât de, cât și de părțile vătămate, declarațiile lor coroborându-se cu cele ale martorilor ascultați la cererea inculpatului.
Mai mult, în soluționarea prezentei cauze, s-a dispus atașarea dosarului nr. 739/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași. În acest dosar, prin Ordonanța din data de 11.05.2007 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală învinuitului (fiul lui și ) pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și furt calificat, prevăzute de art. 192 alin.2, 208 alin 1, 209 și aplicarea sancțiunii administrative a amenzii. S-a reținut că acesta împreună cu alte persoane în seara de 7.11.2005 au pătruns în curtea locuinței părții vătămate Gh. de unde au sustras bunuri.
În acest dosar, inculpatul din prezenta cauză nu a dat declarații însă G, socrul său, parte vătămată în dosarul menționat a arătat la 10.11.2005, a crezut inițial că bunurile i-au fost sustrase de către însă acesta i-a spus că autor este un anume din comuna, sat, pe care fiul părții vătămate l-a văzut împreună cu descărcând lucruri din căruță.
Aceste susțineri ale lui Gh. au fost făcute la data de 10.11.2005 în fața lucrătorilor de poliție, la aceeași dată acesta arătând că din ziua de 8.11.2005 și până la data declarației a oprit un număr de 20 de capre ale numitului, tatăl lui.
În aceste condiții martorul din prezenta cauză a luat cunoștință imediat despre faptul că socrul inculpatului îl bănuiește pe fiul său ca fiind autorul furtului de la domiciliul său.
De remarcat este faptul că, potrivit susținerilor părții vătămate, a venit la domiciliul său și i-a spus de bunurile aduse de inculpat la stâna lui, în ziua de 11.11.2005, după ce Gaf ormulat plângere referitor la bunurile sustrase de și și după ce aceștia i-a reținut douăzeci de capre pentru recuperarea prejudiciului. Potrivit părții vătămate, martorul i-a comunicat faptul că autorul furtului este inculpatul, la Ja lunii noiembrie 2005.
În aceste condiții, apare reală susținerea inculpatului că este în dușmănie cu martorul pentru motivele arătate. Având în vedere faptul că susținerile singurului martor care a declarat că a văzut pe inculpat având bunuri ale părților vătămate nu pot fi reținute ca fiind conforme cu realitatea, cu atât mai mult cu cât, la acest martor a fost găsit unicul bun recuperat de către partea vătămată, instanța, făcând aplicarea principiului "in dubio pro reo" va dispune achitarea inculpatului în condițiile art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art.10 lit. c Cod procedură penală, apreciind că, raportat la probele administrate în cauză, fapta nu a fost comisă de inculpat.
Atât partea vătămată cât și partea vătămată, s-au constituit inițial părți civile în cauză, acesta din urmă precizând că apreciază contravaloarea bunurilor sustrase la 100 lei.
Având însă în vedere că instanța nu a reținut vinovăția inculpatului apreciind că nu acesta a comis faptele, în condițiile art. 14, 346 Cod procedură penală a respins acțiunile civile.
Instanța a luat act că inculpatul avut apărător ales și în condițiile art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în cauză rămân în sarcina statului.
În termenul prev. de art. 363 Cod procedură penală, hotărârea Judecătoriei Iași a fost apelată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, care a criticat-o sub aspectul legalității și a temeiniciei, invocând prin motivele de apel depuse în scris la dosar următoarele:
- instanța de fond a făcut o apreciere greșită a probelor administrate în cauză, reținând că rezultă o stare de dușmănie între inculpat și martorul, generată de faptul că inculpatul a indicat organelor de poliție anterior comiterii faptelor de furt în dauna celor două părți vătămate, ca fiul martorului, numitul, a săvârșit fapta de furt de al locuința socrului său, G;
- în dosarul în care a fost învinuit fiul martorului, respectiv numitul, iar parte vătămată socrul inculpatului, nu se regăsește vreo declarație a inculpatului, iar din lucrările dosarului nu rezultă vreo stare de dușmănie între numitul G și membrii familiei;
- chiar dacă ar exista vreo stare de dușmănie între aceste persoane, nu este verosimilă dușmănia dintre martorul și inculpatul, ginerele numitului G, cu atât mai mult cu cât relațiile dintre aceste două din urmă persoane nu erau de încredere, inculpatul fiind bănuit anterior de scorul său ca fiind autorul unor furturi din locuința acestuia.
- ipoteza dușmăniei este susținută doar de martorii G și, rude ale inculpatului (cumnat și, respectiv, nepot);
- există probe pentru reținerea vinovăției inculpatului pentru săvârșire a infracțiunii de furt pentru care a fost trimis în judecată.
Inculpatul deși legal citat, iar la ultimul termen s-a dispus și emiterea unui mandat de aducere, nu s-a prezentat în fața instanței de apel pentru fi ascultat.
Tribunalul Iași prin decizia penală nr. 142/20 martie 2009 respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În pronunțarea acestei decizii tribunalul a reținut următoarele:
Astfel, tribunalul apreciază că prima instanță a făcut o apreciere justă a materialului probator administrat în cauză, pe baza căruia s-a format convingerea că faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul nu au fost comise de către acesta.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, din data de 24.04.2007, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea unei infracțiuni de "furt calificat" în formă continuată, reținându-se în sarcina acestuia că, în noaptea de 16/17.10.2005, a sustras de la domiciliile părților vătămate și mai multe bunuri, o parte dintre ele le-au dus la stâna numitului fratele inculpatului, unde era angajat cioban, prejudiciul total fiind de 700 lei, recuperat parțial.
Dar, în vederea aflării adevărului, instanța de fond a administrat toate probele utile și concludente necesare și care au condus la lămurirea cauzei sub toate aspectele.
Mai mult, prima instanță în cuprinsul expunerii a analizat în detaliu și temeinic atât probele care au servit ca temei al soluției de achitare, respectiv declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor G, și ale inculpatului, lucrările dosarului cu nr. 739/P/2006 cât și probele care au fost înlăturate, respectiv declarația martorului G, argumentare pe care instanța de control și-o însușește, atâta timp cât în cauză nu s-au relevat date noi de respingere a acestei motivări.
Trebuie precizat faptul că, potrivit art. 63 Cod procedură penală, probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penala sau de instanța de judecata in urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Astfel, se observă că declarația martorului, chiar și în cazul în care s-ar reține că acest martor nu se afla în stare de dușmănie cu inculpatul, trebuie apreciată prin coroborare cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Reanalizând întregul material probator, tribunalul constată că singura probă care ar fi de natură a-l incrimina pe inculpatul este mărturia martorului. Dar, această mărturie, singură, nu poate fi suficientă sau determinată pentru reținerea vinovăției inculpatului pentru următoarele considerente:
- martorul nu a fost de față la comiterea faptelor de furt în dauna părților vătămate și nici nu i-a surprins pe autori furtului, imediat după comitere, în apropiere de locul faptei;
- faptul că în dimineață de 17.10.2005, la stâna la care lucra inculpatul ar fi venit cu o căruță cu mai multe bunuri, ce ar fi aparținut părților vătămate, nu înseamnă că doar inculpatul ar putea fi autorul acestor sustrageri, fiind plauzibile și variantele că ar fi fost instigator, complice, tăinuitor sau cumpărător de bună credință;
- sinceritatea și credibilitatea martorului sunt puse la îndoială de: ) existența unei stări de dușmănie între acesta și familia inculpatului, și deși, Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, a precizat că această stare de dușmănie ar exista doar între martor și socrul inculpatului, tribunalul constată că relevante sub acest aspect pot fi doar susținerile martorului care, în fața primei instanțe, recunoscut că a dorit, în faza de urmărire penală, să se răzbune pe inculpat din cauza conflictului cu socrul acestuia; ) faptul că la locuința sa a fost găsit singurul bun recuperat de către partea vătămată.
Concluzionând, tribunalul constată că o probă indirectă, respectiv declarația martorului, poate ajuta la stabilirea adevărului doar dacă se coroborează cu cel puțin o probă directă, ceea ce în cauza de față nu este cazul, (părțile vătămate și ceilalți martori audiați în cauză cunosc aspecte despre autorul faptelor tot de la martorul, iar inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor) sau cu alte probe indirecte, care împreună să conducă la o singură concluzie cu privire la existența faptului principal, dar și această din urmă ipoteză nu se regăsește în speța de față, având în vedere că declarația acestui martor, coroborată cu declarațiile celorlalți martori, nu exclude faptul că autorul comiterii faptelor de furt să fie și o altă persoană decât inculpatul.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul constată că prima instanță, în mod fondat, a apreciat că, în cauză, nu există probe certe și decisive de vinovăție a inculpatului, pronunțând achitarea, întrucât fapta nu fost comisă de către acesta.
Întrucât criticile formulate în apel nu sunt fondate, iar din actele dosarului nu au rezultat existența unor motive de nelegalitate și netemeinicie, tribunalul urmează a respinge, în baza disp. art. 379 pct. 1, lit. b Cod procedură penală, ca nefondat, apelul formulat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sentinței penale nr. 2749/16.09.2008, ce va fi menținută ca legală și temeinică.
În termen legal, hotărârile pronunțate în cauză au fost recurate de procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași pentru netemeinicie și nelegalitate constând în:
Atât prima instanță cât și cea din apel au dat o apreciere exclusivă a probatoriului administrat în faza cercetării judecătorești, fiind excluse probele administrate la urmărirea penală, invocarea ipotezei dușmăniei între martorul și inculpatul nu rezultă din probe; schimbarea mărturiei în faza cercetării judecătorești nu poate fi considerată o probă juridică, excluderea declarației martorului G dată numai în timpul urmăririi penale este greșită, iar în motivarea deciziei nu este înlăturată infracțiunea de furt în dauna părții vătămate.
În baza disp. art. 385 ind. 9 alin. 1 pct.9 Cod procedură penală s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și pronunțarea unei hotărâri legale de condamnare a inculpatului pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Critica formulată de procuror se încadrează în drept în cazul de casare prevăzut de art. 385 ind.9 alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală.
Analizând hotărârile atacate prin prisma cazului de casare sus menționat dar și a celor care pot fi ridicate din oficiu conform art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul de față este nefondat.
Potrivit disp. art. 385 ind. 9 pct. 18 Cod procedură penală hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.
Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie evidentă, adică starea de fapt reținută să fie vădit și controversat contrară probelor existente la dosar. de acțiune a instanței de recurs este limitată, căci aceasta nu judecă din noi cauza, ci verifică doar modul în care probele administrate se reflectă în soluția pronunțată, dacă există discordanță între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor.
Curtea constată că nu există contradicție evidentă între cele reținute prin hotărârea de achitare și probele administrate, starea de fapt reținută prin hotărârile atacate nu este consecința unei denaturări -evidentă, necontestată - a probelor ci a aprecierii acestora de către instanțe.
În cauză soluția de achitare a inculpatului pentru săvârșirea in fracțiunii de "furt calificat" prev. de art. 208 alin. 1 -209 alin. 1 lit. "g și i" Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. "a" Cod penal în baza art. 11 pct. 2 lit. "a" Cod penal este rezultatul evaluării probatoriului administrat de instanța de fond și confirmată în apel.
Acestea au apreciat că probele administrate respectă declarațiile părților vătămate, ale martorilor G și cât și ale inculpatului cât și proba înlăturată, respectiv declarația martorului G sunt insuficiente pentru a se stabili vinovăția inculpatului, în cauză existând aspecte de bănuială cu caracter general.
Pe de altă parte declarația martorului, chiar în contextul înlăturării stării de dușmănie cu inculpatul, reprezintă unica probă de natură a conduce la incriminarea acestuia.
În cursul cercetării judecătorești acest martor și-a modificat parțial conținutul relatărilor și a arătat că unele afirmații le-a auzit din zvon public și că în acel moment se afla în stare de dușmănie cu inculpatul care l-a indicat pe fiul său ca fiind autorul furtului de la locuința lui
În ceea ce privește declarația martorului G dată numai în cursul urmăririi penale are în vedere următoarele:
Articolul 289 Cod procedură penală dispune că "judecata cauzei se face în fața instanței constituită potrivit legii și se desfășoară în ședință, oral, nemijlocit și contradictoriu".
Pentru a servi temei de con damnare probele strânse în cadrul urmăririi penale trebuie verificate în activitatea de judecată de către instanță în ședință publică în mod nemijlocit, oral și contradictoriu.
Numai după verificarea efectuată în aceste condiții instanța poate reține motivat, că exprimă adevărul, fie probele de la urmărirea penală fie cele administrate în cadrul judecății.
Pe de altă parte, în raport cu disp. art. 62,63 Cod procedură penală cu referire la art. 1, art. 200 și art. 289 Cod procedură penală hotărârea prin care se soluționează cauza penală dedusă judecății trebuie să apară ca o concluzie, susținută de materialul probator administrat în dosar constituind un lanț deductiv, fără discontinuitate.
Or, în cauză deși probele adunate în cursul urmăririi penale conduc spre bănuiala săvârșirii faptelor, probele administrate în cursul judecății nu dovedesc în mod cert, că inculpatul este autorul infracțiunii deduse judecății.
În speță, este de observat că dosarul a fost judicios soluționat de către prima instanță, inculpatul beneficiind de prezumția de nevinovăție conform principiului aplicat "in dubio pro reo".
Parchetul solicită practic instanței de recurs să facă o nouă apreciere asupra probatoriului și să fie avute în vedere datele oferite în cursul urmăririi penale care s-ar corobora cu restul probatoriului administrat.
eroare de fapt nu poate fi însă confundată cu greșita apreciere a probelor, ea nu privește dreptul suveran de apreciere a probelor ci, exclusiv, discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecință pronunțarea unei alte soluții decât cea pe care materialul probator o susține.
Pentru motivele ce preced Curtea reține faptul că potrivit art. 5 ind. 2 Cod procedură penală "orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă" iar potrivit art. 66 Cod procedură penală inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligată să-și dovedească nevinovăția.
Fiind o prezumție relativă, prezumția de nevinovăție poate fi răsturnată prin dovedirea vinovăției în cursul procesului penal; în cazul în care există probe de vinovăție, inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.
Răsturnarea prezumției poate fi făcută numai prin probe certe de vinovăție.
Când, urmare administrării probelor se ajunge la îndoială asupra vinovăției, prezumția de nevinovăție nu este înlăturată, căci orice îndoială este în favoarea inculpatului.
Prin urmare, hotărârile pronunțate în cauză sunt temeinice și legale, recursul declarat de procuror este nefondat și va fi respins conform disp. art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile de judecată vor rămâne în sarcina statului.
PRNTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva deciziei penale nr.142 din 20.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care o menține.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului declarat de procuror rămân în sarcina statului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
17.11.2009
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Gabriela Scripcariu, Daniela Dumitrescu
