Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 9/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 9/
Ședința publică din 12 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 3: Viorica
Grefier I
Cu participarea Ministerului Public prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal declarat de inculpatul - domiciliat în C, str. -. - nr. 4, jud. C, împotriva deciziei penale nr. 356/23.09.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect violarea de domiciliu (art.192 Cod penală).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa recurentului inculpat reprezentat de avocat din oficiu în baza delegației nr. 4780/2009 emisă de Baroul Constanța, lipsă intimatele părți civile, Sud și Spitalul Clinic Județean de Urgență
Procedura legal îndeplinită cu respectarea disp. art. 176 - 181 cod pr. penală.
În baza art. 301 cod procedură penală;
Curtea dispune rectificarea încheierii din data de 3.12.2009, în sensul că procedura este legal îndeplinită cu recurentul inculpat, acesta fiind prezent la termenul anterior din data de 3.11.2009, luând termen în cunoștință.
Recursul este declarat în termen potrivit art. 3853cod pr. penală și nemotivat conform art. 38510cod pr. penală.
Curtea în baza art. 301 cod pr. penală, întreabă părțile dacă mai au cereri, excepții de invocat și văzând că nu sunt, în baza art. 38511cod pr. penală constată recursul în stare de judecată și în baza art. 38513cod pr. penală, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat, avocat, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate potrivit art. 3859pct. 18 cod pr. penală întrucât s-a comis o gravă eroare de fapt și rejudecând solicită achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 192 cod penal, potrivit art. 11 pct. 2 lit. a cod pr. penală rap. la art. 10 lit. c cod pr. penală, fapta nefiind săvârșită de inculpat. Arată că declarațiile martorilor au fost nesincere și subiective, aceștia fiind fiica și ginerele părții vătămate, și chiar dacă inculpatul a recunoscut fapta, aceasta a fost motivat de împrejurarea că a fost influențat de partea vătămată pe fondul unui conflict mai vechi, sens în care apreciază că există un dubiu ce profită inculpatului.
Pentru infracțiunea prev. de art. 182 cod penal, de asemenea solicită achitarea inculpatului potrivit art. 11pct. 2lit. a cod pr. penală rap. la art.10 lit. a cod pr. penală, întrucât fapta nu există, având în vedere că nu există probe din care să rezulte că inculpatul a pătruns prin violență în domiciliul părții vătămate.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei recurate ca temeinică și legală, întrucât instanța de apel în mod corect a analizat actele și lucrările dosarului și respins apelul inculpatului, menținând sentința de condamnare, având în vedere că din probele administrate coroborate, rezultă vinovăția inculpatului pentru infracțiunile reținute în rechizitoriu.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată următoarele:
prin sentința penală nr. 442 / 01.04. 2009 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Constanțas -a dispus:
S-a admis cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public.
În baza art. 334.pr.penală s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare a instanței din infracțiunile prev. de art. 182 alin.1 penal și art. 192 alin.1,2 penal cu aplic. art. 33 lit.a penal în infracțiunile prev. de art. 182 alin.1 penal cu aplic. art. 37 lit.a penal și art. 192 alin.1,2 penal cu aplic. art. 37 lit.a penal,ambele cu art. 33 lit.a penal.
În baza art. 182 alin.1 penal cu aplic. art. 37 lit.a penal, art. 74 alin.2 penal și art.76 lit.d penal a fost condamnat inculpatul (fiul lui și,ns la data de 27.08.1981 în B,stagiul militar nesatisfăcut,concubinaj,1 copil minor,mecanic SC SRL,domiciliat în C,Str. -.- nr.2;CNP -) la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 192 alin.1,2 penal cu aplic. art. 37 lit.a penal, art. 74 alin.2 penal și art.76 lit.c penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 86 4 penal s-a revocat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin nr. 1773/2005 a Judecătoriei Constanța,definitivă la data de 03.10.2005 prin neapelare.
S-a adăugat pedeapsa de 1 an închisoare la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea de vătămarea corporală gravă,rezultând pedeapsa de 2 ani închisoare.
S-a adăugat pedeapsa de 1 an închisoare la pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de violare de domiciliu rezultând pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare.
În baza art. 33 lit.a și art. 34 lit.b penal s-au contopit cele 2 pedepse,de 2 ani închisoare,respectiv de 1 an și 8 luni închisoare,inculpatul executând în final pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
S-a dispus executarea pedepsei în regim de detenție potrivit art. 57.penal.
În baza art. 71.penal a fost interzis inculpatului exercitiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a doua si lit.b penal.
În baza art. 14 și art. 346.pr.penală rap. la art. 998-999.civil a fost obligat inculpatul la plata sumei de 8.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă și la plata sumei de 2.430 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Spitalul de Ortopedie și Recuperare Medicală Sud.
S-au respins restul pretențiilor civile solicitate de partea civilă.
A luat act că Spitalul Clinic Județean C nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 189.pr.penală onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 100 lei conform împuternicirii nr.3678/26.08.2008 s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului
În baza art.191 alin.1 pr.pen.a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
în noaptea de 13/14.03.2007 a pătruns în curtea părții vătămate fără a avea permisiunea acesteia și a lovit-o cauzându-i leziuni care au necesitat 3 luni de îngrijiri medicale.
Analizând întregul material probator administrat în cauză instanța reține următoarea situație de fapt:
În noaptea de 13/14.03.2008 inculpatul se întorcea la domiciliul său însoțit de concubina sa martora,după ce sărbătorise ziua de naștere a acesteia,fiind sub influența băuturilor alcoolice.Partea vătămată se afla în curtea sa și i-a reproșat inculpatului că se întorcea acasă sub influența băuturilor alcoolice astfel că între cei 2 avut loc o altercație. Partea vătămată a intrat în locuință iar inculpatul a rămas în fața curții. La un moment dat cu ajutorul unei lopeți inculpatul a lovit sistemul de închidere al porții de acces în curtea părții vătămate adresând injurii acestuia și familiei sale,pătrunzând în curtea părții vătămate.Partea vătămată a ieșit din casă pentru a-l întreba pe inculpat ce dorește, s-a îndreptat către inculpat căruia i-a solicitat să plece,moment în care a fost tras de inculpat în afara curții și lovit peste brațul stâng cu o metalică pe care inculpatul găsit-o în curtea părții vătămate, provocându-i fracturarea acestuia;inculpatul a continuat să o lovească pe partea vătămată cu pumnii și picioarele. Între părți au încercat să intervină soția și fiica părții vătămate,martorele și,fără a reuși să-i despartă.Ulterior au intervenit tatăl și bunicul inculpatului care i-au despărțit pe cei 2 și l-au dus pe inculpat în casă.
Potrivit certificatului medico-legal nr.450/T/22.03.2007 partea vătămată a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure și care pot data din 13.03.2007 având nevoie de 50-55 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații. Ulterior, partea vătămată a fost reexaminată raportul de constatare medico-legală nr.247/LR/10.05.2007 întocmit de Serviciul de Medicină Legală concluzionând că durata îngrijirilor medicale acordate inițial se prelungește la cca 3 luni de zile de la data producerii leziunilor.
Situația de fapt astfel cum a fost reținută de instanță rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă:declarația părții vătămate care a arătat că în noaptea de 13/14.03.2007 se afla la domiciliul său când a auzit soneria dându-și seama după voce că era inculpatul care adresa injurii familiei sale și care, cu ajutorul unei lopeți,a reușit sa deschidă poarta; inculpatul a pătruns în curtea sa și l-a tras în afara moment în care a luat și o metalică pe care o ținea lângă poartă;inculpatul a încercat să-l lovească în cap cu acea metalică însă s-a ferit și a parat lovitura cu brațul stâng,de față fiind fiica și soția sa care anterior au sunat la apelul de urgență;inculpatul a continuat să-l lovească,cu pumnii și picioarele,moment în care au apărut tatăl și bunicul inculpatului care au încercat să-l tragă să nu mai fie lovit,iar după terminarea scandalului au apărut agenții de poliție;certificatul medico-legal nr. 450/T/22.03.2007 eliberat de Serviciul de Medicină Legală C, raportul de constatare medico-legală nr.247/LR/10.05.2007 întocmit de Serviciul de Medicină Legală care a concluzionat că durata îngrijirilor medicale acordate inițial părții vătămate se prelungește la cca 3 luni de zile de la data producerii leziunilor;declarațiile martorilor (care a precizat că în data de 13.03.2007 se afla la serviciu când a fost sunat de soția sa,fiica părții vătămate,care i-a spus să vină acasă întrucât tatăl său a fost agresat de inculpatul;ajuns acasă,de la soacra sa martora a aflat că partea vătămată a fost lovită cu o peste brațul stâng de către inculpat); -soția părții vătămate (care a precizat că în noaptea respectivă se afla la domiciliu când a auzit soneria;soțul său s-a dus să vadă cine este la un moment dat auzind injurii și lovituri puternice în poartă;s-a uitat pe geam și l-a observat pe inculpatul care intrase pe poartă;în timp ce fiica sa a sunat la poliție partea vătămată a ieșit în curte,inculpatul l-a luat de piept și l-a tras în afară luând o metalică aflată lângă poartă cu care l-a lovit pe soțul său peste brațul stâng acesta încercând să se apere pentru a nu fi lovit în cap,a încercat să intervină însă a fost lovită,între părți intervenind tatăl și bunicul inculpatului; a doua zi venina sa,martora le-a arătat o pe care ginerele său recunoscut-o ca fiind din curte ); a -fiica părții vătămate care a arătat că în seara respectiv s-a auzit soneria,tatăl său observându-l pe inculpat care lovea în poartă cu o lopată;acesta a pătruns în curte proferând injurii familiei,partea vătămată a ieșit din casă și a fost trasă din curte de inculpat care a luat o aflată în curte,lovind-o pe partea vătămată peste brațul stâng;după ce a fost împins de inculpat într-un gard,partea vătămată a continuat să fie lovită de acesta,între ei intervenind și mama sa care la rândul său a fost lovită;între cei doi intervenind tatăl inculpatului; care a declarat că în seara respectivă a auzit pe stradă și a ieșit să vadă ce se întâmplă,moment în care i-a observat pe inculpatul care era beat,pe tatăl și bunicul acestuia grămadă peste partea vătămată,bunicul inculpatului având o de lemn în mână; a precizat martora că nu a văzut care din ei a lovit-o pe partea vătămată și că a doua zi a observat lângă gardul părții vătămate o de fier; fotografii judiciare cuprinzând locul unde a fost găsit obiectul.
Prima instanță a înlăturat declarația dată de inculpat apreciind că apărările acestuia sunt infirmate de celelalte mijloace de probă, respectiv: declarația constantă a părții vătămate,declarațiile martorilor care au asistat nemijlocit la incidentul dintre părți, și a,concluziile actelor medicale în sensul că leziunile traumatice suferite de partea vătămată s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure-ceea ce duce la aprecierea că inculpatul nu a lovit-o pe partea vătămată cu țeava de PVC;
Deși s-ar putea considera că declarațiile martorilor sunt subiective având în vedere relația de rudenie existentă cu partea vătămată instanța reține că acestea se coroborează și cu declarațiile martorei -vecina părților -care a arătat că în seara respectivă i-a observat pe inculpatul care era beat,pe tatăl și bunicul acestuia grămadă peste partea vătămată,bunicul inculpatului având o de lemn în mână,a doua zi lângă gardul părții vătămate fiind găsită o de fier.
În ceea ce privește declarațiile martorei - propusă în apărare de inculpat instanța reține că aceasta nu a furnizat informații despre incident arătând că nu are cunoștință despre acesta.
Tatăl inculpatului în cursul urmăririi penale a declarat că a fost anunțat de concubina inculpatului că acesta se ceartă cu partea vătămată și când a ieșit din locuință cei doi se loveau reciproc,de față fiind soția și fiica părții vătămate;după ce i-a despărțit pe cei 2 văzut lângă gard o bucată de plastic din PVC pe care a băgat-o în curte. În cursul judecății,deși la urmărire penală nu a făcut astfel de precizări,martorul a declarat că după ce l-a despărțit pe inculpat de partea vătămată,aceasta s-a dus în curtea sa și a luat o țeavă de fier cu care l-a lovit pe inculpat,peste picioare.
Instanța va înlătura declarațiile contradictorii date de martor întrucât, pe de o parte acestea nu se coroborează nici cu declarațiile inculpatului,pe de altă parte, din întregul material probator a rezultat că tatăl inculpatului a venit la locul incidentului după momentul în care partea vătămată a fost lovită cu,de față fiind și bunicul inculpatului aspect contestat de tatăl acestuia, dar confirmat și de declarațiile martorei.
De asemenea instanța va înlătura declarațiile martorei a,concubina inculpatului,având în vedere că acestea sunt contradictorii;dacă în cursul urmăririi penale martora a arătat că părțile s-au îmbrâncit și împins fără a se lovi,deși inculpatul a recunoscut că a lovit-o pe partea vătămată cu o țeavă de PVC,în cursul judecății martora revenit și a precizat că la un moment dat inculpatul a luat o țeavă de scurgere pe care a găsit-o lângă gard și pe care a folosit-o pentru aol ovi pe partea vătămată care nu avea cum să cadă la pământ.Susținerile martorei sunt contrazise nu numai de declarațiile părții vătămate și a martorilor,rude cu aceasta,dar și de declarațiile vecinei,martora.
Instanța a reținut că inculpatul nu a prezentat nici un mijloc de probă ( act medical )care să ateste împrejurarea că în seara respectivă ar fi fost la rîndul său lovit de partea vătămată.
La termenul din 18.03.2009 reprezentantul Ministerului Publica formulat cerere de schimbare încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare a instanței din infracțiunile prev. de art. 182 alin.1 penal și art. 192 alin.1,2 penal cu aplic. art. 33 lit.a penal în infracțiunile prev. de art. 182 alin.1 penal cu aplic. art. 37 lit.a penal și art. 192 alin.1,2 penal cu aplic. art. 37 lit.a penal,ambele cu art. 33 lit.a penal,instanța urmând aoa dmite pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Din fișa de cazier a inculpatului rezultă că acesta a fost condamnat prin nr.1773/2005 a Judecătoriei Constanța la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendare sub supraveghere a executării pedepsei,pe durata unui termen de încercare de 3 ani,sentință care a rămas definitivă la data de 3.10.2005 prin neapelare.Întrucât inculpatul a săvârșit infracțiunile în cursul termenului de încercare fiind îndeplinite și celelalte condiții ale recidivei postcondamnatorii sunt incidente dispozițiile art. 37 lit.a penal.
Instanța constată că faptele există,constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpatul.
Reținînd dovedite existența faptelor și săvîrșirea lor de către inculpat, prima instanță a aplicat acestuia pedepse cu închisoarea, în cuantum coborît sub minimul special, a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1773 / 2005 a Judecătoriei Constanța, pe care a adăugat-o pedepselor aplicate, a contopit pedepsele, urmînd să execute în final, pedeapsa cea mai grea.
Procedînd la soluționarea acțiunii civile, prima instanță a reținut că s- au constituit părți civile: partea vătămată - cu suma de 20.000 lei daune morale, 5.000 lei contravaloarea porții distruse și 2.000 lei cheltuieli de spitalizare și Sud - cu suma de 2.430 lei cheltuieli ocazionate de internarea părții vătămate.
Analizand elementele prevazute de lege pentru angajarea raspunderii civile delictuale, instanta constata ca acestea sunt indeplinite, respectiv fapta ilicita săvârșită de inculpat ( dovedita pe latura penala a cauzei), prejudiciile suferite de partile civile, legatura de cauzalitate intre fapta si prejudicii, vinovatia inculpatului care este tinut sa raspunda pentru culpa cea mai usoara.
Referitor la daunele morale solicitatea de partea civilă instanta retine ca aceasta în urma loviturilor cauzate de inculpat a suferit numeroase leziuni care au necesitat 3 luni de ingrijiri medicale, fiind impiedicat sa o viata normala specifica varstei si situatiei sale sociale. Se vor avea in vedere suferintele fizice suportate de partea vatamata, disconfortul pricinuit de suportarea mediului spitalicesc cat si traumele psihice generate de acțiunile violente ale inculpatului.Ca atare partea civila este indreptatita la acordarea de despagubiri pentru prejudicial moral suferit, insa intr-un cuantum inferior celui solicitat apreciat de instanta la suma de 8.000 lei
În ceea ce privește despăgubirile materiale solicitate de partea vătămată instanta retine ca, deși a fost asistata de avocat ales,aceasta nu a facut dovada sumelor de bani solicitate -reprezentand cheltuieli ocazionate de internarea sa și tratamentul urmat,obligatie care ii incumba potrivit art.1169 civil.Este de necontestat ca in urma leziunilor produse partea vatamata a suferit internari in spital,insa simpla existenta a acestor imprejurari nu este de natura a duce la concluzia ca pretentiile civile sub forma daunelor materiale sunt justificate si dovedite in cauza intrucat si in cadrul procesului penal actiunea civila este guvernata de principiul disponibilitatii partii, astfel ca orice pretentie trebuie dovedita de parte conform cu adagiul " actor incumbit probatio".De asemenea în ceea ce privește suma de 5.000 lei reprezentând contravaloarea gardului distrus, instanța constată că pentru fapta de distrugere reclamată de partea vătămată procurorul a dispus dsjungerea cauzei,neexistând astfel o legătura de cauzalitate între faptele care au facut obiectul prezentei cauze și acest prejudiciu pretins de partea civila.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia penală nr. 356/23.09.2009, Tribunalul Constanțaa dispus următoarele:
"În baza art. 379 pct. 1 lit. b Pr. Pen. respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul - inculpat - cu domiciliul în C, str. -.- nr. 2, județul C, împotriva sentinței penale nr. 442/ 01.04.2009 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2. Pr. Pen. obligă apelantul - inculpat la plata sumei de 410 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 189. Pr. Pen. suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu - avocat se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului "
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a avut în vedere următoarele aspecte;
În raport de mijloacele de probă administrate în cele două faze procesuale (plîngerea și declarațiile părții vătămate, certificatul medico- legal nr. 450 / T / 22.03. 2007 și raportul de constatare medico- legală nr. 247 / LR / 10.05. 2007, ambele întocmite de Serviciul de Medicină Legală,procesul-verbal de cercetare la fața locului și fotografiile judiciare, depozițiile martorilor, a și, declarațiile inculpatului ), tribunalul a constatat că instanța de fond a realizat o judicioasă și completă analiză a acestora și a stabilit în mod corect situația de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului.
Deși inculpatul nu a recunoscut săvîrșirea faptelor și a susținut propria versiune în sensul că nu a pătruns în curtea părții vătămate și că a lovit - o cu o țeavă din PVC pe care a luat-o din curtea locuinței sale, partea vătămată fiind cea care a luat o țeavă din fier și s- repezit să dea în el, moment în care a lovit- o cu țeava de PVC, în mod corect instanța fondului a înlăturat aceste apărări, întrucît sunt în contradicție cu mijloacele de probă menționate mai sus și nu servesc la aflarea adevărului, astfel neîndeplinind exigențele art. 69 Cod proc. pen.
De asemenea, în mod just a înlăturat depozițiile martorilor și a - tatăl și respectiv concubina inculpatului - întrucît acestea sunt contradictorii și nu se coroborează cu celelalte probe, nici chiar cu declarațiile inculpatului.
În aceste condiții, soluția de condamnare inculpatului este legală, acesta neputînd fi exonerat de răspundere penală, prin achitare, din materialitatea împrejurărilor cauzei nerezultând incidența dispozițiilor legale invocate de apărare, de altfel neargumentate.
În ceea ce privește pedeapsa, atunci când este aplicată, instanța trebuie să țină seamă de criteriile generale și obligatorii,prevăzute de art. 72 Cod penal, obligație pe care instanța fondului a respectat-o, în condițiile în care a evaluat pericolul social al faptelor, circumstanțelor personale și a dat eficiență acestor criterii.
În argumentare, tribunalul a avut în vedere gravitatea faptelor, prin chiar natura lor, gradul de pericol social sporit al acestora, evidențiat de împrejurările și modalitatea de comitere ( pătrunderea în curtea părții vătămate, pe timp de noapte ), urmările produse,( leziunile suferite de partea vătămată, ce au necesitat 3 luni de îngrijiri medicale pentru vindecare. șocul și trauma psihică încercate de partea vătămată ), limitele speciale de pedeapsă (de la 3 la 10 ani închisoare și respectiv de la 2 la 7 ani închisoare), importanța relațiilor sociale încălcate, referitoare la inviolabilitatea domiciliului și integritatea fizică a persoanei, precum și datele privind persoana inculpatului, care nu se află la primul conflict cu legea penală iar prin atitudinea procesuală adoptată a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, elemente care îl caracterizează negativ din punct de vedere al periculozității.
Așa fiind, pedeapsa stabilită prin cuantum și modalitate de executare, corespunde gradului de pericol social al faptelor săvârșite și circumstanțelor personale, motiv pentru care nouă individualizare în sensul micșorării pedepselor, nu se impune.
Această măsură nu echivalează cu negarea circumstanțelor favorabile ce caracterizează persoana inculpatelor, ci tocmai acestea sunt cele care au fost avute în vedere de către prima instanță, care, evaluându-le cu deosebită atenție, a aplicat pedepse sub minimul special - de 1 an închisoare și respectiv 8 luni închisoare - pedeapsa de 2 ani închisoare rezultînd din adăugarea pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1773 / 2005 Judecătoriei Constanța, a cărei suspendare sub supraveghere a fost revocată, conform art. 86 / 4 Cod penal -. privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante, singura posibilă este în regim privativ de libertate, dată fiind starea de recidivă a inculpatului.
În ceea ce privește acțiunea civilă, tribunalul a reținut că a fost corect soluționată, avîndu-se în vedere prevederile legale ce reglementează răspunderea civilă delictuală iar sumele la care a fost obligat inculpatul cu titlu de daune materiale și morale, corespund probelor administrate, prejudiciului material și nepatrimonial, cauzat prin activitatea infracțională reținută.
In termen legal împotriva aceste deciziei a declarat recurs inculpatul.
Recursul nu a fost motivat in termenul prevăzut delege.
Oral cu ocazia susținerii acestuia apărătorul din oficiu al recurentului inculpat a solicitat admiterea recursului, invocând disp. art. 385/9 pct. 18 cpp, apreciind ca in ce privește săvârșirea infracțiunilor reținute in sarcina inculpatului nu sunt probe suficiente care sa conducă la aplicarea unei hotărâri de condamnare.
Verificând hotărârea recurată potrivit art. 385/14 cpp. curtea apreciază ca recursul declarat de inculpat este nefondat.
Atât instanța de fond, a cărei hotărâre a făcut obiectul apelului soluționat prin decizia recurata, cit si instanța de apel, au efectuat o justa si judicioasa administrare a probatoriilor propuse in cauza, reținând prin materialul probator administrat situația de fapt pe care si-au întemeiat hotărârile.
Din probele administrate in cauza rezulta fara dubiu ca inculpatul a săvârșit infracțiunea de violare de domiciliu si infracțiunea de vătămare corporala, sens in care in mod corect s-a pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpatului pentru savirsirea acestor infracțiuni.
Motivul de recurs invocat nu este întemeiat întrucât din analiza hotărârii recurate nu rezulta ca instanța a reținut o alta situație de fapt decât cea ce rezulta din probele administrate.
Ca atare, întrucât instanța de recurs nu constată existenta vreunor neregularități apte sa fie avute in vedere din oficiu ca si motive de casare a hotărârii, va respinge ca nefondat recursul de față, cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor 192 cod pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prev.de art. 38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală. Respinge recursul ca nefondat, formulat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.356 din data de 23.09.2009 pronunțată de Tribunalului Constanța și a sentinței nr.442/01.04.2009 pronunțată de Judecătoria Constanța, ambele în același număr de dosar.
În temeiul art.189 cod procedură penală.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei se va plăti din fondul C în contul Baroului C, pentru avocat.
În temeiul art.192 al.2 cod procedură penală.
Obligă pe recurent să plătească statului 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.01.2010.
PREȘEDINTE DE COMPLET, JUDECĂTORI,
- - - - -
-
GREFIER,
I
Red.jud.fond.
Red.jud.apel.
Red.jud.rec.-
Dact. 2 ex./25.01.2010
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Zoița Frangu, Viorica
