Violul (art.197 cod penal). Decizia 117/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(394/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.117/
Ședința publică de la 30 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mirancea Dumitru
JUDECĂTOR 2: Iuliana Ciolcă
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul și partea responsabilă civilmente,împotriva sentinței penale nr.574/29.10.2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16 aprilie 2009, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie penală, dată la care Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 23 aprilie 2009 și 30 aprilie 2009, când a pronunțat următoarea decizie penală.
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față.
Prin sentința penală nr. 574 din 29.10.2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în baza art. 197 alin 1 și 3 Cod penal cu aplic.art. 41 alin 2.Cod Penal și art. 99 și urm. Cod penal, art. 74 lit.a Cod penal, art. 76 lit.b Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a,b Cod penal, ca pedeapsă complementară, după împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza art. 71 Cod penal pe durata executării pedepsei s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.a teza a II-a și b Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
În baza art 81-82, art. 110 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 3 (trei) ani și 10 (zece) luni termen de încercare.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 alin 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii, prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și Cod penal.
În baza art. 17.C.P.P. art. 346.C.P.P. art. 998 Cod civil, a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente (tatăl), să plătească părții vătămate ( minor) al cărui reprezentat legal este ( mama) suma de 2000 lei despăgubiri civile pentru daune morale.
În baza art. 191 alin 1.C.P.P. a fost obligat inculpatul să plătească statului în solidar cu partea responsabilă civilmente (tatăl), suma de 450 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, pe la sfârșitul lunii iunie 2006, în timp ce se aflau pe malul unui lac de pe raza comunei, județul G, inculpatul, i-a legat mâinile părții vătămate -, după care a întreținut relații sexuale orale cu aceasta din urmă, astfel de relații sexuale orale inculpatul întreținând cu partea vătămată și a doua zi, în timp ce se aflau de această dată în Curtea Școlii Generale din, județul G, după ce mai întâi inculpatul i-a deschis părții vătămate gura cu un băț.
În drept, fapta inculpatului de a întreține relații sexuale orale cu partea vătămată minoră -, contra voinței acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prev. și ped. de art. 197 alin. 1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 99 și urm. Cod penal.
Este adevărat că inculpatul - nu a recunoscut comiterea faptei nici în faza de urmărire penală și nici în faza cercetării judecătorești, însă potrivit art. 69.pr.pen. declarațiile inculpatului pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Or, în speță, declarațiile inculpatului - nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză în faza de urmărire penală, în cursul cercetării judecătorești martorii audiați de organele de cercetare penală, martori pe ale căror declarații s-a reținut vinovăția inculpatului și în consecință sesizarea instanței de judecată au revenit asupra declarațiilor anterioare fără a face dovada unor motive temeinice care să fi determinat aceste reveniri, numai în acest caz instanța putând să ia în considerare noile declarații ale martorilor.
Astfel, partea vătămată -, prin declarațiile date în faza de urmărire penală, în prezența tatălui său, a arătat că prin vara anului 2006, în timp ce se aflau pe malul unei gârle de pe raza comunei, inculpatul - l-a legat de mâini după care i-a băgat penisul în gură, în același mod inculpatul procedând și într-o altă zi, când aflându-se în curtea școlii generale din localitate, l-a legat de mâini după care i-a desfăcut gura cu un băț, după care i-a introdus penisul în gură.
Declarațiile părții vătămate se coroborează cu declarațiile martorilor, și G -, așa cum cer prevederile art. 75.pr.pen.
Martorul, prin declarațiile date în faza de urmărire penală a arătat că într-o zi de duminică, în timp ce se deplasa spre casă, ajungând în dreptul școlii generale, a observat în fața toaletei școlii trei copii, printre care inculpatul - în timp ce întreținea raporturi sexuale orale cu partea vătămată în vârstă de 8 ani, ce era ținut de mâini cu forța de către numitul.
Prin aceleași declarațiile date în faza de urmărire penală, martorul a mai relatat că și cu o zi înaintea faptelor observate de el în curtea școlii generale din comună, în timp ce se afla pe malul heleșteului piscicol din localitate a observat când și inculpatul - îl țineau de mâini pe, partea vătămată și întrețineau relații sexuale orale cu acesta, despre cele observate el relatându-i mamei părții vătămate, care i-a spus că nu a auzit așa ceva.
Declarațiile date de martorul în cursul urmăririi penale sunt semnate de acesta, precum și de mama sa, în prezenta căreia a fost audiat, declarații ce i-au fost citite cuvânt cu cuvânt și care corespundeau cu cele relatate de el, aspecte consemnate chiar în cuprinsul acestor declarații, mai exact la finalul declarațiilor.
Martorul prin declarația aflată la filele 46-48 din dosarul de urmărire penală a relatat în mod detaliat cele petrecute în cursul anului 2006, în curtea școlii generale din comuna, respectiv că a auzit când inculpatul i-a spus părții vătămate că-i dă 20.000 lei vechi ca să-i bage penisul în gură, propunere refuzată de partea vătămată cu toate că inculpatul a încercat să-i înmâneze banii părții vătămate, însă aceasta i-a aruncat jos, spunând că nu vrea să facă acest lucru.
Totodată, martorul a mai relatat că a văzut când inculpatul a pus partea vătămată să stea în genunchi, el aflându-se la circa 2-3 de aceștia, după care inculpatul și-a dat jos pantalonii, i-a deschis cu forța gura părții vătămate și i-a băgat acestuia penisul în gură, inculpat ce îl ținea cu mâna după ceafă pe partea vătămată, chiar și după consumarea raportului sexual.
Martorul a mai relatat prin declarația de la filele 46-48, că după ce inculpatul a băgat penisul în gură părții vătămate, i-a solicitat și lui să facă același lucru și întrucât l-a refuzat, acesta a împins partea vătămată cu fața către zona organelor sale genitale, după care i-a deschis fermoarul de la pantaloni și l-a împins pe cu gura spre penisul său, în tot acest timp inculpatul ținând de ceafă partea vătămată, care profitând de faptul că inculpatul a încercat să-și ridice pantalonii a reușit să fugă din curtea școlii.
Martorul a mai precizat și faptul că inculpatul l-a ținut de ceafă cu mâna atât pe el cât și pe partea vătămată, așa reușind să-i ducă pe amândoi în locul unde se aflau WC-urile școlii și chiar i-a dat o palmă peste ceafă, inculpatul amenințând partea vătămată că-l va dacă nu-i ia penisul în gură.
Cele relatate de martorul prin declarația de la filele 46-46, din dosarul de urmărire penală sunt relatate de martor și prin declarația dată de acesta la data de 28.08. 2006 și aflată la filele 15-16 din dosarul de urmărire penală, ambele declarații date de martor în această fază procesuală, fiind semnate personal și în prezența mamei sale, care a semnat declarațiile la rândul său, declarații în cuprinsul cărora se menționează ca fiindu-i citite cuvânt cu cuvânt martorului după care au fost semnate.
Este adevărat că în faza cercetării judecătorești martorul a revenit asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală, precizând că polițistul care i-a luat declarația de la filele 46-48 nu i-a citit-o, că acesta a scris declarația deși el îi spunea că cele ce îl întreba nu erau adevărate și că a semnat declarația deoarece așa i s-a spus, însă revenirea martorului asupra declarațiilor anterioare nu are la bază nici un motiv temeinic care să fi determinat aceste reveniri, nu a precizat martorul că asupra sa s-ar fi exercitat violențe fizice sau psihice și mai mult decât atât a fost dată în prezența mamei sale.
Susținerea martorului potrivit căreia deși mama sa l-a însoțit la postul de poliție pentru a da declarație, dar că a fost scoasă afară din birou de polițist nu poate fi primită de tribunalul atâta vreme cât martorul nu și-a putut dovedi susținerea.
În faza de cercetare judecătorească este adevărat că mama martorului a venit în completarea declarației dată de martor în această fază, precizând că cele susținute de fiul său sunt adevărate, respectiv că nu a asistat la nicio audiere a fiului său, că nu cunoaște ceva în legătură cu fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, că fiul său nu i-a spus vreodată că el sau inculpatul ar fi întreținut relații sexuale orale cu partea vătămată și că nici nu a semnat declarațiile aflate la filele 23,44 din dosarul de urmărire penală, prin declarația de la fila 44 martora precizând că fiul său i-a spus că inculpatul l-a forțat să întrețină raport sexual oral cu partea vătămată, respectiv să-i bage acestuia penisul în gură, inculpatul amenințându-l cu bătaia și chiar lovindu-l după ceafă cu palma, însă este de reținut că cele afirmate de martoră nu sunt probate în nici un fel și mai mult decât atât în cuprinsul declarației de la fila 44 martora consemnează personal că declarația i-a fost citită, ocazie cu care a constatat că cele consemnate corespund adevărului, după care a semnat-o, semnături care deși contestate de martoră sunt identice cu cea de pe declarația de la fila 49 dată în faza cercetării judecătorești, elementele de identificare fiind mai mult decât vizibile.
La rândul său martorul G -, fratele martorului - a precizat prin declarația dată în faza de urmărire penală și aflată la fila 27 din dosar că fratele său martorul i-a spus că inculpatul i-a solicitat să țină partea vătămată pentru ca inculpatul să întrețină raporturi sexuale orale cu acesta, declarație asupra căruia și acest martor a revenit fără a indica vreun motiv temeinic, susținând că cele consemnate în declarație nu corespund adevărului, că declarația nu i-a fost citită deși a semnat-o, însă acest lucru
l-ar fi făcut de frica, lui fiindu-i frică de poliție în general, afirmație ce nu poate fi credibilă atâta vreme cât anterior martorul nu mai avusese de-a face cu organele de poliție, iar cu ocazia consemnării declarației în discuție, martorul nu a învederat că asupra sa s-ar fi exercitat vreo presiune de organele de poliție care să-i insufle o temere atât de puternică încât să procedeze la semnarea unei declarații ce nu-i fusese citită, aspect de altfel nereal atâta vreme cât, în chiar cuprinsul declarației se consemnează faptul că, conținutul declarației i-a fost adus la cunoștință martorului, consemnare care corespunde adevărului atâta timp cât nu s-a făcut dovada că ar fi falsă.
Martorul - prin declarația dată în faza de urmărire penală și aflată la filele 53-54, arătat că l-a văzut pe inculpatul când a legat de mâini partea vătămată, după care inculpatul și-a dat jos pantalonii, a tras și chilotul puțin în jos, după care i-a băgat penisul în gură părții vătămate, după care și a procedat la fel, cei doi luând-o apoi la fugă și lăsând partea vătămată legată de pom, parte vătămată pe care el personal a dezlegat-o,aceasta țipând la inculpat și să-i dea drumul.
Prin aceeași declarație, martorul a mai relatat că a doua zi după cele întâmplate la gârlă, în timp ce se aflau în curtea școlii generale din comună a auzit când inculpatul i-a spus părții vătămate că îi dă suma de 20.000 lei vechi dacă îl lasă să îi bage penisul în gură el și, însă a refuzat, moment în care a fugit împreună cu partea vătămată, însă inculpatul l-a ajuns pe iar el nu s-a mai întors să vadă ce se întâmplă, a plecat direct acasă, însă după circa 10 minute s-a reîntors la școală să vadă dacă inculpatul, partea vătămată și se mai aflau acolo, ocazie cu care a observat că partea vătămată stătea rezemată de un zid și plângea, la întrebarea sa în legătură cu cele petrecute, partea vătămată i-a spus că inculpatul și au întreținut cu el raporturi sexuale orale, declarația acestui martor coroborându-se cu cea a martorului.
Cu ocazia audierii sale, în faza de judecată, la termenul din data de 03.03.2008, martorul, în prezența părinților săi fiind, a relatat aceleași fapte ca prin declarația dată în faza de urmărire penală, respectiv, că l-a văzut pe inculpatul când i-a băgat penisul în gură părții vătămate, pentru ca apoi și martorul să procedeze în același mod, partea vătămată fiind legată în tot acest timp de mâini, de inculpat și, despre cele întâmplate povestindu-i mătușii sale,.
Totodată, martorul a mai relatat că el personal a auzit când inculpatul, în timp ce se aflau în curtea școlii generale din comuna, i-a spus părții vătămate că îi va da suma de 20.000 lei vechi dacă îl lasă să îi bage penisul în gură, la audierea sa în faza de urmărire penale fiind prezentă mama sa,.
Este adevărat că martorul în momentul citirii declarației dată în faza cercetării judecătorești a contestat cele consemnate în declarația scrisă, motiv pentru care s-a dispus amânarea cauzei pentru un alt termen de judecată în vederea ascultării înregistrării declarației martorului.
La următorul termen de judecată din 02.06.2008, ascultându-se înregistrarea declarației martorului, de la termenul anterior de judecată, s-a constatat că cele consemnate în declarația scrisă corespund cu cele relatate, și cu toate acestea martorul a înțeles să dea o nouă declarație ce se află la fila 87 din dosar, declarația prin care a relatat un cu totul alt mod de desfășurare a evenimentelor, respectiv că polițistul a fost acela care i-a spus ce să declare, că nu i s-a citit declarația dată în faza de urmărire penală și că cele relatate instanței de judecată cu ocazia audierii sale la termenul din data de 03.03.2008 și apoi contestate nu corespund adevărului deoarece el de frica organelor de poliție care îi solicitaseră să dea aceleași declarații ca în faza de urmărire penală, a relatat cele menționate în declarația de termenul de judecată din 03.03.2008.
Potrivit art. 63 alin. 2.pr.pen. probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Examinând probele administrate în cauză atât în cursul procesului penal cât și în faza de judecată, tribunalul a reținut că revenirile martorilor asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală nu sunt fondate și ca atare nu pot fi luate în considerare atâta vreme cât martorii nu au indicat nici un motiv temeinic care să fi determinat aceste reveniri, motivele invocate de martori, respectiv că nu le-au fost citite declarațiile sau că nu au fost audiați în prezența părinților sunt contrazise de consemnarea de cele mai multe ori de martori la finalul declarațiilor că acestea le-au fost citite cuvânt cu cuvânt, după care le-au semnat și de existența pe aceste declarații a semnăturilor părinților martorilor minori.
Mai mult decât atât cu ocazia audierii unora dintre martori s-au întocmit și procese - verbale separate și atașate la dosar, procese - verbale din cuprinsul cărora rezultă că organele de poliție au adus la cunoștință martorilor minori calitatea în care urmează a fi audiați, acestora atrăgându-li-se atenția să spună adevărul, procese verbale care sunt semnate atât de martorul minor cât și de părintele în prezența căruia urma să se facă audierea, susținerea martorilor minori că audierea s-a făcut în lipsa reprezentantului legal apărând ca fiind nefondată.
Așa fiind, tribunalul a apreciat că declarațiile date de martori în faza de urmărire penală corespund adevărului și s-au coroborat cu declarațiile părții vătămate date în aceeași fază procesuală, probe din cuprinsul cărora rezultă fără nici un dubiu vinovăția inculpatului - sub aspectul comiterii infracțiunii de viol, faptă prev. și ped. de art. 197 alin. 1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 99 Cod penal, declarațiile date de martorii și partea vătămată în faza de judecată urmând a fi înlăturate, probele administrate în faza de urmărire penală înlăturând prezumția de nevinovăție instituită de art. 52Cod procedură penală fiind astfel înlăturat.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 72 cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În speță, având în vedere pericolul social sporit al faptei comisă de inculpat, pericol ce rezidă din acea că, prin săvârșirea unei astfel de infracțiuni se aduce atingere libertății sexuale și dezvoltării ulterioare a persoanei vătămate, care aflându-se la o vârstă fragedă respectiv 8 ani, poate face față cu greu traumei suferite cu tot sprijinul familial sau medical ce i s-ar acorda, parte vătămată care în cauză a fost obligată nu odată, ci de două ori, timp de două zile la rând, să întrețină relații sexuale orale și în prezența altor persoane, mai exact a altor copii, fapt de natură să agraveze trauma suferită de partea vătămată în condițiile în care, pe lângă faptul că aceasta a fost imobilizată pentru a nu se opune, partea vătămată fiind legată de mâini, asupra acesteia s-au exercitat și presiuni psihice, fiind amenințată, cât și fizice, dar și periculozitatea inculpatului care nu numai că a încercat să împiedice aflarea adevărului prin atitudinea adoptată în cursul procesului penal de nerecunoaștere a săvârșirii faptei, dar a și profitat de vârsta fragedă a părții vătămate, coleg de școală generală, pentru a întreține relații sexuale orale cu aceasta, tribunalul apreciază că un cuantum al pedepsei de 3 ani închisoare este în măsură să asigure îndeplinirea scopului pedepsei așa cum este prevăzut de art. 52 Cod penal.
La stabilirea acestui cuantum ca și a modalității de executare, tribunalul a avut în vedere și faptul că inculpatul este infractor primar, fiind la primul contact cu legea penală, dar și starea de minorat a acestuia, menținerea inculpatului în mediul familial contribuind la reeducarea mai rapidă și în bune condiții a acestuia, reeducare la care își poate aduce contribuția și școala, șansele de reintegrare în societate fiind mult mai mari decât dacă inculpatul ar executa pedeapsa aplicată în regim de detenție.
Dacă în ceea ce privește daunele materiale reprezentantul legal al minorului nu a prezentat nici o situație cu privire la întinderea pagubei, în ceea ce privește despăgubirile civile pentru daune morale, tribunalul a apreciat că în cauză se impun a fi acordate fiind îndeplinite toate condițiile răspunderii civile delictuale, întrucât s-a dovedit că inculpatul a săvârșit cu vinovăție o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, iar producerea prejudiciului de natură morală este nu numai evidentă, aceasta decurgând din natura faptei și modul în care a fost comisă, dar a și fost dovedită prin faptul că partea vătămată minoră a avut nevoie de consiliere psihologică din partea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu ce a fost citat în cauză.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel inculpatul și partea responsabilă civilmente care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, inculpatul a solicitat achitarea în baza art.10 lit.a Cod procedură penală, arătând că din probele administrate nu rezultă că a fost comisă fapta de viol.
Apelantul parte responsabilă civilmente a precizat că inculpatul este nevinovat și în această situație nu se mai impune obligarea sa la daune morale.
Analizând apelurile declarate în cauză în raport de critica formulată cât și din oficiu, Curtea constată că nu sunt întemeiate și vor fi respinse în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
În cauză sunt probe suficiente din care rezultă vinovăția inculpatului, respectiv declarațiile martorilor și ale părții vătămate date în faza de urmărire penală.
Toți martorii audiați precum și partea vătămată au arătat modul în care s-au comis faptele, activitatea infracțională a inculpatului, cum acesta a obligat victima minoră de opt ani să întrețină relații sexuale orale, amenințând-o și legând-o de mâini.
Instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt, arătând pe larg aspecte din declarațiile inculpaților și ale părții vătămate care demonstrează vinovăția inculpatului.
În faza de urmărire penală partea vătămată în prezența tatălui său a arătat că în vara anului 2006 inculpatul l-a legat de mâini după care a întreținut cu el relații sexuale.
Martorul și martorul al relatat în declarațiile date despre faptele comise de către inculpat, cum acesta a fost legat de mâini și obligat de inculpat să întrețină relații sexuale.
În mod justificat instanța de fond a apreciat că vinovăția inculpatului este dovedită prin declarațiile martorilor și ale părții vătămate, iar faptul că în faza cercetării judecătorești s-a revenit asupra declarațiilor date în timpul urmăririi penale, nu are nicio relevanță deoarece martorii și partea vătămată nu au prezentat argumente temeinice care să justifice această revenire.
Susținerile inculpatului că nu a comis infracțiunea de viol sunt total nesincere și contrazise de declarațiile martorilor și declarația părții vătămate din faza de urmărire penală.
Solicitarea apelantei părți responsabile civilmente de a nu fi obligată în solidar cu inculpatul la daune morale către partea vătămată este neîntemeiată atâta timp cât din probele dosarului rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului, iar potrivit art.998 Cod civil, partea responsabilă civilmente trebuie să răspundă în solidar pentru repararea prejudiciului.
Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de fond a fost foarte indulgentă și a aplicat o pedeapsă cu suspendarea executării în condițiile în care victima este un copil de doar opt ani, iar faptele inculpatului pot lăsa traume grave asupra acesteia.
În concluzie, se constată că nu sunt întemeiate apelurile declarate, că vinovăția inculpatului rezultă cu certitudine din probele administrate în cauză.
În baza art.191 și urm. Cod procedură penală apelanții vor fi obligați la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul și partea responsabilă civilmente împotriva sentinței penale nr.574 din 29.10.2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu.
Obligă fiecare apelant la câte 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
a
GREFIER,
Red.
Dact. 4 ex./20.05.2009
- jud.
OGPreședinte:Mirancea DumitruJudecători:Mirancea Dumitru, Iuliana Ciolcă
