Violul (art.197 cod penal). Decizia 1284/2009. Curtea de Apel Craiova

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr- - Art.197 Cod penal -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI

INSTANTA DE RECURS

DECIZIA PENALĂ NR.1284

Ședința publică de la 18 decembrie 2009

PREȘEDINTE: Doru Filimon JUDECĂTOR 2: Valentina Trifănescu

- - JUDECĂTOR 3: George Ciobanu

- - judecător

Grefier

Ministerul Public reprezentat de procuror

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA

Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la 11 decembrie 2009, încheiere ce face corp comun cu prezenta decizie penală, privind recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, împotriva deciziei penale nr.77 din 27 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, privind pe inculpatul

CURTEA

Asupra recursului de față;

Prin sentința penală nr.2925 din 5.12.2008, Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, în baza art. 11 pct. 2 lit. b Cpp rap.la art. 10 lit. h Cpp, încetat procesul penal privind pe inculpatul - fiul lui și, născut la data de 04.04.1987, deținut în Penitenciarul Minori și C, pentru infracțiunea prev. de art.180 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art.99 și urm. Cod penal.

În baza art.11 pct. 2 lit. a rap.la art.10 lit. d Cpp, a fost achitat inculpatul G, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.197 al.1, al. 2 lit. a Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și art. 99 și urm. od penal si de art. 201 al. 4 Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și art. 99 și urm. Cod penal.

S-a luat act că partea vătămată -l nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 725/P/2004 din 18 mai 2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, a inculpatului G (arestat în altă cauză), pentru săvârșirea infracțiunilor de viol prev. de art. 197 al. 1, al. 2 lit. a, cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal; perversiuni sexuale prev. de art. 201 al. 4 cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal; loviri și alte violențe art. 180 al. 2.

Cod Penal

În actul de sesizare a instanței s-a reținut că partea vătămată -l, deținut în C, stătea în aceeași cameră cu inculpatul G, cu numitul și cu martorii, A, și lonut.

De când a fost transferat în această cameră, atât inculpatul G, cât și numitul au agresat-o deseori pe partea vătămată.

În ziua de 13.06.2005, în prezența celorlalți colegi de cameră, inculpatul G i-a aplicat lovituri părții vătămate -l, după care, a luat-o cu forța și a dus-o în B din cameră, unde a întreținut raport sexual, anal și oral cu aceasta.

În după amiaza aceleiași zile, inculpatul G și numitul au luat-o din nou, împotriva voinței sale, pe partea vătămată -l și au întreținut cu aceasta raport sexual oral și anal în debaraua din camera de detenție.

De asemenea, în ziua respectivă, partea vătămată a fost examinată la unitatea medicală din cadrul penitenciarului, ocazie cu care s-a constatat ca acesta a prezentat excoriații în regiunea anterioară antebraț drept, plăgi înțepate în zona fesieră dreaptă și contact sexual anal, după care a fost prezentat la Spitalul Clinic Județean de Urgență C, iar în urma examinării, s-a constatat că acesta prezenta plagă înțepată superficială fesieră dreapta și dureri la traseul rectal profund, fără urme de leziuni anale.

Din raportul de constatare medico-legală nr.309/7.03.2005 întocmit de C, a rezultat că partea vătămată -l a prezentat leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu corp dur, tăietor-înțepător, ce pot data din 13.06.2004 și care au necesitat pentru vindecare un număr de 6-7 zile îngrijiri medicale, iar cu ocazia examinării medicale la nivelul regiunii anale, nu s-au constatat leziuni care să pledeze pentru un raport sexual anal.

Cu toate acestea, s-a reținut că martorii audiați în cauză, respectiv colegii de cameră ai inculpatului și părții vătămate au confirmat faptul că, la data respectivă, aceasta din urmă a fost violată și supusă la perversiuni sexuale de către inculpat și învinuitul.

Analizând actele dosarului instanța de fond a constatat că prin sentința penală nr.5335/6.12.2005 a Judecătoriei Craiovas -a dispus, în baza art.11 pct.2 lit.b Cp.p., rap.la art. 10 lit.h Cp.p., încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului G, pentru.infr.prev. de art. 180 alin.2 Cp. iar în baza art.11 pct.2 lit.a Cp.p.,rap.la art. 10 lit.d Cp.p., achitarea acestuia, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 197 alin.l, alin.2 lit a Cp. cu aplic.art.41 alin.2 Cp. și art.99 și urm.și Cod Penal art.201 alin.4 Cp. cu aplic.art.41 alin.2 Cp. și art.99 și urm.Cp.

De asemenea, s-a constatat că partea vătămată nu a suferit prejudicii materiale sau morale.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, în ziua de 13.06.2004, inculpatul G i-a aplicat lovituri părții vătămate -l cu un corp tăietor înțepător, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 6 - 7 zile îngrijiri medicale, faptă pentru care părțile s-au împăcat și că probele administrate nu susțin ipoteza unui raport sexual anal sau oral între inculpat și partea vătămată, nici în ziua respectivă și nici în alte zile, existând un dubiu în acest sens, care profită inculpatului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, criticând soluția de achitare a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 197 și 201 Cp. pentru nelegalitate și netemeinicie, instanța bazându-se pe o situație de fapt eronată.

Prin decizia penală nr.211/5.04.2006 a Tribunalului Dolj, s-a admis apelul declarat, s-a desființat sentința atacată și s-a trimis cauza pentru rejudecare la instanța de fond, cu îndrumarea de a se audia, direct și nemijlocit, toți martorii ce au dat declarații pe parcursul urmăririi penale și a se proceda la confruntări între martori și inculpat și/ sau între martori și partea vătămată, în măsura în care declarațiile acestora sunt contradictorii.

Primind cauza, Judecătoria Craiovaa înregistrat-o sub numărul 2939/PM/2006 ( - in sistem Ecris ) și a dispus citarea părților și a martorilor.

Prin sentința penală nr. 1969/ 31.05.2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în baza art. 11 pct.2 lit. b Cp.p rap. la art. 10 lit.h Cp.p s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului G, pentru infracțiunea prev. de art. 180 al.2 Cp. cu aplicarea art. 99 și următoarele Cp.

In baza art. 1 1 pct. 2 lit. a Cp.p rap. la art. 10 lit. d Cp.p a fost achitat inculpatul G pentru infracțiunea prev. de art. 197 al.1, al.2 lit. a Cp. cu aplicarea art. 41 al.2 Cp. și art.99 și următoarele Cp. și de art. 201 al.4 Cp. cu aplicarea art. 41 al.2 Cp. și art. 99 și următoarele Cp.

S-a luat act că partea vătămată -l, fiul lui și, născut la 11.10.1987, deținut in prezent in T C, nu s-a constituit parte civilă

A fost obligat inculpatul la 150 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariu avocat oficiu către Baroul Dolj.

A fost obligată partea vătămată la 50 lei cheltuieli judiciare statului.

Împotriva acestei sentințe a declarat iarăși apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, apel ce a fost admis prin decizia penală nr. 72/6.11.2007 a Tribunalului Dolj si s-a trimis cauza spre rejudecare.

În motivarea deciziei de casare s-a arătat ca instanța de fond a omis să aplice, la judecarea inculpatului, dispozițiile procedurale speciale referitoare la inculpații minori.

Astfel, la data când au avut loc dezbaterile inculpatul nici nu a fost prezent si nu a existat nici vreo dovada ca s-ar sustrage de la judecata. În plus, nu au fost citați părinții minorului deși citarea lor era obligatorie conform art. 484 al. 2 Cpp.

Cauza a fost reînregistrată sub nr-.

În cursul cercetării judecătorești, s-a luat interogatoriu inculpatului și au fost audiați martorii și.

În ceea ce privește ceilalți martori, care au fost audiați în cursul urmăririi penale și care ulterior s-au liberat din penitenciar, cu toate demersurile efectuate, respectiv citarea acestora cu mandat de aducere, efectuarea de adrese către serviciile de evidentă informatizată a persoanei din localitățile de domiciliu pentru a comunica noile domicilii, precum și către Administrația Națională a Penitenciarelor pentru a comunica dacă se află deținuți in vreun penitenciar din țară, aceștia nu au putut fi aduși in fața instanței pentru a fi audiați.

In răspunsul la interogatoriu, inculpatul Gan egat săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis in judecată, susținând că in ziua de 13.06.2004 nu s-a aflat in aceeași cameră cu partea vătămată -l și nu a avut nici un conflict cu aceasta.

Martorul a arătat ca declarațiile pe care le-a dat în faza urmăririi penale nu reflectau realitatea. Este adevărat ca într-o anumită perioadă a stat în aceeași camera de penitenciar cu partea vătămata și cu inculpatul însă nu a existat vreo agresiune sexuală comisă de acesta din urma împotriva părții vătămate

De asemenea, martorul a arătat că doar a fost solicitat de supraveghetorul de la penitenciar să îi scrie plângerea părții vătămate, însă nu-și amintește ce a scris si, oricum, nu a asistat la faptele respective.

În declarația dată în primul ciclu procesual, martorul, de asemenea coleg de cameră cu părțile a arătat că, în seara respectivă, inculpatul i-a aplicat lovituri părții vătămate, însă nu cunoaște ce s-a întâmplat in continuare, deoarece a adormit, iar in zilele următoare nu a auzit discutându-se despre eventualele raporturi sexuale sau alte incidente.

A fost solicitată fișa de cazier judiciar a inculpatului și a fost efectuat referat de evaluare, cu privire la, de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul O l

Raportat la ansamblul materialului probator existent, instanța de fond a constatat că nu s-a putut proba mai mult decât că în data de 13.06.2005 inculpatul i-a aplicat părții vătămate lovituri care au produs leziuni ce au necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale, conform raportului de constatare medico-legală nr. 309/A1/2005. În același raport medical s-a arătat că la nivelul regiunii anale nu s-au descoperit leziuni care sa semnaleze un raport sexual anal.

In privința infracțiunii de lovire urmează să se dea eficiență manifestării de voință a părții vătămate care și-a retras plângerea, astfel ca în baza art. 11 pct. 2 lit. rap. la art. 10 lit. h Cpp s-a dispus încetarea procesului penal pentru art. 180 al. 2 Cp

Neexistând probe indubitabile referitoare la existența elementelor constitutive infracțiunilor de viol si perversiuni sexuale în forma continuată săvârșite de către inculpatul împotriva părții vătămate -l, instanța de fond, în baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. d C.P.P. l-a achitat pe inculpatul G pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 al. 1, al. 2 lit.a Cod Penal, cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal și art. 99 și urm. și Cod Penal de art. 201 al. 4, cu aplic. art. 41 al. 2 și art. 99 și urm.

Cod Penal

Trecând la soluționarea laturii civile a cauzei, instanța de fond a luat act că partea vătămată -l nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului; onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, criticând sentința pentru nelegalitate, invocând că în raport de probele existente la dosarul cauzei, confirmă săvârșirea faptei de către acesta, nu a făcut toate demersurile necesare în sensul audierii tuturor martorilor din acte.

Prin decizia penală nr.77 din 27 octombrie 2009, Tribunalul Dolj, a respins ca nefondat apelul declarat de parchet.

Susținerile parchetului precum că din raportul de eveniment întocmit la penitenciar în data de 14.06.2004 a reieșit că incidentul în urma căruia a fost mutată partea vătămată în altă cameră și a fost sancționat inculpatul, este agresiune fizică și viol, comunicându-se apoi că inculpatul nu a fost în acea zi 13.06.2004 sau în preajma aceleiași zile internat la infirmeria penitenciarului, așa cum a pretins la un moment dat în una din declarațiile date la instanță, nu pot fi susținute de acea probă întrucât din adresa nr. -/05.06.2009 emisă de Penitenciarul d e Minori și rezultă că partea vătămată în perioada 2004 - 2006 ( inclusiv 13 iunie 2004 ) nu a stat în aceeași cameră cu deținutul

De asemenea, instanța de apel a făcut toate demersurile necesare în sensul audierii martorilor din acte, aceștia fiind citați cu mandat de aducere, iar din procesele verbale de căutare, a rezultat că nu a fost găsit nici un martor, majoritatea fiind plecați din țară, inclusiv partea vătămată.

De reținut mai este și faptul că martorul a declarat că în data de 14.06.2004 stat în aceeași cameră cu inculpatul și partea vătămată, iar acesta nu l-a violat pe partea vătămată.

De altfel, prima instanță corect a reținut că din raportul medico-legal nr. 309/A1/2005 a rezultat că la nivelul regiunii anale nu s-au descoperit leziuni care să semnaleze un raport sexual anal.

Pe cale de consecință, instanța a respins ca nefondat apelul.

Împotriva acestei decizii penale a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, în motivele scrise criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece au fost încălcate dispoz.art.378 alin.3 Cod pr.penală, prin nepronunțarea asupra tuturor motivelor de apel dezvoltate, prin încălcarea prevederilor art.327 Cod pr.penală și prin greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunea prev.de art.197 alin.1, alin.2 lit.a cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.

În acest sens, s-a arătat că hotărârea instanței de fond a fost criticată și pentru greșita încadrare a unor acte săvârșite de inculpat în art.201 alin.4 Cod penal, încălcându-se astfel prevederile Deciziei nr.III/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ce impunea obligatoriu punerea în discuție a schimbării încadrării juridice și că nu s-a procedat la citirea depozițiilor de la urmărirea penală a martorilor a căror audiere nu a mai fost posibilă la instanță, astfel încât nu s-a ținut cont de aceste declarații la judecarea cauzei și în adoptarea unei soluții corespunzătoare.

Pe de altă parte, s-a arătat că instanțele au dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de viol, reținând în mod nejustificat valoarea probantă a ultimei declarații dată de partea vătămată și a câtorva declarații de martori date la instanță, ignorând celelalte probe certe de vinovăție existente la dosarul cauzei.

S-a solicitat astfel, admiterea recursului, casarea hotărârilor și pronunțarea unei soluții care să țină cont de criticile aduse.

În plus, reprezentantul parchetului a invocat un alt motiv de nelegalitate, în sensul că pronunțând încetarea procesului penal pentru fapta prev.de art.180 Cod penal, instanțele trebuiau să-l oblige pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Recursul parchetului este fondat și urmează a fi admis din următoarele considerente:

Examinând hotărârile pronunțate în cauză prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că potrivit dispoz.art.62 și art.63 Cod pr.penală, în vederea aflării adevărului, organele judiciare sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, fără valoare dinainte stabilite și apreciate potrivit convingerii formulate în urma examinării și evaluării lor în ansamblu.

Analizând probatoriile administrate pe parcursul procesului penal, se constată că în mod nejustificat, s-a dispus achitarea inculpatului G, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.197 alin.1, alin.2 lit.a Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, reținând doar valoarea probantă a ultimei declarații dată de partea vătămată -l și ignorând împrejurarea că la data de 25 octombrie 2005, chiar în fața instanței de fond, în declarația aflată la fila 86 din dosarul nr.12061/2005 al Judecătoriei Craiova, partea vătămată a evidențiat că-și menține declarația dată la urmărirea penală, evidențiind activitatea infracțională a inculpatului.

Astfel, în declarațiile date la procuror la 29 septembrie 2004 și respectiv 6 octombrie 2004, partea vătămată a relatat în mod amănunțit modalitatea în care a fost lovită și agresată sexual de către cei doi autori.

În legătură cu schimbarea depoziției acesteia și cu împrejurarea că prezentarea la medic s-a făcut pe considerentul că s-ar fi zgâriat la încheietura mâinii, aceasta este lipsită de justificare, întrucât actele medico-legale evidențiază inclusiv leziuni în zona fesieră, leziuni produse în condițiile și modalitatea descrisă în primele declarații, prin înțeparea cu un obiect ascuțit, metalic.

Pe de altă parte, a doua zi după incident, partea vătămată, dorind angajarea răspunderii penale pentru infracțiunile săvârșite și neștiind să scrie, a solicitat deținutului să facă plângere în legătură cu agresiunea sexuală al cărui autor fusese inculpatul, dictând acestuia plângerea, aspecte relatate și de martorul deținut în declarațiile date la instanță și aflate la filele 172 dosar nr- și filele 136 dosar nr.2939/PM/2006.

Din adresa existentă la fila 49 din dosarul nr.2939/PM/2006, rezultă că la data de 13 iunie 2004, inculpatul a locuit în cameră împreună cu partea vătămată și cu martorii din acte, aspect ce rezultă și din procesul-verbal de la fila 37 de la dosarul de urmărire penală încheiat de procurori.

Declarațiile martorilor audiați la urmărirea penală și menținute unele dintre acestea și în fața instanței, se coroborează între ele și cu declarațiile părții vătămate, precum și cu o serie de înscrisuri și acte medicale existente la dosar.

Astfel, după incidentul produs partea vătămată a fost examinată de către medicul penitenciarului, constatându-se că a prezentat plăgi înțepate fesiere dreapta, contact sexual anal afirmativ (agresiune), iar ulterior, în urma examinării la Spitalul Clinic Județean de Urgență C, s-a stabilit că a prezentat o plagă înțepată fesieră dreapta și dureri la traseul rectal profund, fără urme de leziuni anale.

Cu privire la inculpatul G, se constată că la dosarul instanței de fond nr.2939/PM/2006, se află mai multe hotărâri prin care acesta a fost sancționat, printre care și cea de la fila 54, din care rezultă că la 13 iunie 2004, acesta a lovit și violat pe deținutul -

Cu ocazia aplicării sancțiunii de către Comisia de disciplină, s-au efectuat verificări interne și s-au audiat deținuții din cameră, ce au scris personal declarațiile în care atestau cele întâmplate, iar inculpatul nu a contestat sancțiunea aplicată și cele reținute prin raportul de sancționare.

Analizând declarațiile martorilor, colegi de cameră cu părțile date în faza de urmărire penală, rezultă că în după amiaza zilei de 13 iun ie 2004, inculpatul G, împreună cu coinculpatul decedat, în mod repetat, au întreținut cu partea vătămată -l, împotriva voinței acesteia, raporturi sexuale anale, aspect confirmat și în declarația de la fila 12 din dosarul de urmărire penală, dată de deținutul decedat, acesta relatând că inculpatul Gav iolat-o pe partea vătămată la data susmenționată.

Pe de altă parte, instanțele au ignorat chiar depozițiile unor martori audiați în faza cercetării judecătorești, respectiv declarația martorului A, aflată la fila 159 din dosarul nr.2939/PM/2006, din care rezultă că inculpatul Gai ntrat după partea vătămată în baie și când aceasta a ieșit, a spus că a fost violată atât de el, cât și de deținutul.

În raport de toate aceste împrejurări, Curtea constată că inculpatul G se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev.de art.197 alin.1, alin.2 lit.a Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, împotriva părții vătămate -l, text de lege în baza căruia acesta va fi condamnat.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce va fi aplicată inculpatului, vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare prev.de art.72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei comise, modalitatea și mijloacele de săvârșire a infracțiunii, circumstanțele reale de comitere a faptei, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, minor la data săvârșirii faptei, însă având o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal, apreciind că pedeapsa de 5 ani închisoare, cu executarea în regim de detenție, este de natură să atingă scopul preventiv și educativ, astfel cum este definit în dispoz.art.52 Cod penal.

Cu privire la fapta prev.de art.180 alin.2 Cod penal, în temeiul dispoz.art.11 pct.2 lit.b pr.penală, rap.la art.10 lit.h Cod pr.penală, se va dispune încetarea procesului penal, prin împăcarea părților.

În ceea ce privește infracțiunea prev.de art.201 alin.4 Cod penal, în temeiul dispoz.art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d Cod pr.penală, se va dispujne achitarea inculpatului G, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei fapte.

Pe latură civilă, urmează să se ia act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod pr.penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, împotriva deciziei penale nr.77 din 27 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, privind pe inculpatul

Casează decizia și sentința penală nr.2925 din 5 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova.

În baza art.11 pct.2 lit.a Cod pr.penală, rap. la art.10 lit.d Cod pr.penală;

Achită pe inculpatul G pentru infracțiunea prev. de art.201 alin.2, 4 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și art. 99 și urm Cod penal.

În baza art.11 pct.2 lit.b Cod pr.penală, rap. la art.10 lit.h Cod pr.penală;

Încetează procesul penal pentru infracțiunea prev. de art.180 alin.2 Cod penal, prin împăcarea părților.

În baza art.197 alin.1 și 2 Cod penal, lit.a Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art. 99 și urm. Cod penal;

Condamnă pe inculpatul G la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal, interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal.

Constată că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Obligă inculpatul la plata sumei de 560 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei reprezentând onorariu apărător oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 18 decembrie 2009.

- - - - - -

Grefier,

Red.jud.TV

PS/1.02.2010

18 decembrie 2009.

- Emis extras penal.

Președinte:Doru Filimon
Judecători:Doru Filimon, Valentina Trifănescu, George Ciobanu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Violul (art.197 cod penal). Decizia 1284/2009. Curtea de Apel Craiova